Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Carmi pe 12 Jun 2003, 08:15 PM

Cum vedeti moartea?
Imi pare rau daca va rog sa va repatati insa consider ca trebuia pusa distinct si aceasta intrebare...
Deci e o urcare pe o scara luminoasa... sau omul devine doar" o daraba de carne (parafraza) care nu mai e irigata de sange"?
Sau e o trecere in alte forme... nu voi face aici portretul mortii dupa fiecare credinta ci va voi lasa pe fiecare sa o descrieti cu ochii proprii.... Va e teama de ea? Sau aveti o atitudine "mioritica" ?...

Trimis de: Petru pe 13 Jun 2003, 09:09 AM

Moartea este un fenomen natural si nu are nimic infricosator asa cum incearca unii sa prolifereze.
Nu exista nimic dupa acest proces firesc de regenare naturala iar viata dupa moarte este o speculatie.

Trimis de: Figaro pe 13 Jun 2003, 09:16 AM

Ca e un fenomen natural putem fi de acord. Ca nu are nimic infricosator e de discutat, iar un sondaj de opinie ar arata un rezultat interesant.

Cat despre viata dupa moarte e de discutat.

Trimis de: Petru pe 13 Jun 2003, 09:23 AM

Este cred mult prea putin semnificativa opinia generala intr-o asemenea chestiune,fiecare cu ideile sale. Dar cred ca in sine acest proces nu are nimic infricosator.
Cat ma priveste nu consider ca este ceva de discutabil in privinta chestiunii ca nu exista viata dupa moarte. Mi se pare cat se poate de firesc sa fie asa si nu vad ce ar fi de obiectat in aceasta privinta cand se stie ca nu s-a intors nimeni care a pasit dincolo si care sa ne impartaseasca din experienta dobandita. Acele false reveniri nu au nimic de-a face cu moartea propriu-zisa. Din punct de vedere medical exista explicatii foarte pertinente,la fel si din partea psihiatriei.

Trimis de: Figaro pe 13 Jun 2003, 09:40 AM

Trimis de: man pe 13 Jun 2003, 09:51 AM

Trimis de: Mistinguett pe 13 Jun 2003, 07:38 PM

Carmi, cum de stiai ca nu-mi place sa ma repet?

Am zis, nu-mi este teama de moarte - si incerc sa ma conving sa nu-mi fie teama nici de cum voi muri, caci dupa suferinta vine pacea totala.

Daca exista viata dupa moarte voi vedea la momentul ala, pana atunci nu pot sa sustin ceva ce nu stiu cu siguranta - dar ma atrage ideea si sper ca asa va fi. Dat fiind ca exista cazuri (multe) de moarte clinica unde se relateaza o desprindere a sufletului de corp si un drum spre lumina, si nu exista cazuri unde sa fie povestit ceva contrar, raman la ideea asta.

Si da, cred ca dupa moarte corpul ramane un invelis inutil - daca nu era, nu putrezea. Cat despre "sculatul din moarte" probabil ca am fost la scoala suficient de mult ca sa nu cred ca un sac de oase o sa creasca subit carne pe el.
Si mai cred ca ceremonia inmormantarii ar trebui sa fie o celebrare a vietii celui care nu mai e cu noi, si nu o etalare a durerii celor ramasi in urma, caci plangem un mort pentru ca ne e mila de noi. Eu nu am fost la o inmormantare unde sa aud ce realizari a avut persoana respectiva, tot timpul am auzit "saracul/saraca... (si urmeaza ceva ce seamana a barfa)"

Trimis de: Daphne pe 13 Jun 2003, 10:20 PM

O evadare pentru unii, sfrsitul pentru altii sau, de ce nu, inceputul, un nou inceput, o alta viata ( ca tot se spune "viata de dupa moarte"). Oamenii, in general, se tem de ceea ce nu cunosc, iar moartea este unul dintre lucrurile prea putin intelese. O forma de cunoastere, o noua dimensiune sau vid, nimic, haos? Ce este de fapt moartea? Cu totii vom afla pana la urma... Intrebarea pe care v-as adresa-o ar fi: este moartea ( sau mai bine spus ceea ce urmeaza dupa ea) aceeasi pentru toata lumea? Ne ducem cu totii in acelasi loc? Exista intr-adevar iad si rai? Moartea este cea care echilibreaza balanta vietii? Ceea ce facem in timpul vietii va avea repercursiuni asupra nostra in Viata de Apoi?

Un subiect interesant, tratat de toate cultele si religiile cu mare importanta, un lucru pe care nimeni nu-l poate invinge, cu totii ne supunem ei...Moartea este ceva firesc, asa cum exista nastere exista si moarte...

Ceea ce cred eu? Imi imaginez ceva asemanator vietii, cu sentimente si trairi similare, doar ca nu mai exista trup ( cel putin trupul pe care il avem acum). Imi este greu sa concep ca dupa moarte nu mai este nimic, ca totul se poate sfarsi atat de usor...

Trimis de: Oana pe 14 Jun 2003, 04:04 AM

Bla, bla, bla...n-am putut niciodata sa discut despre moarte in termeni filozofici, sa dau tot felul de denumiri care mai de care mai savante, sa disec tot felul de concepte pana in cele mai mici amanunte sau alte faze din astea...nu. Brrr, imi place viata, imi place cand ma bucur, cand sufar, cand plang, cand rad, cand ma enerveaza sota-miu, soacra-mea, imi place sa stau la soare, sa inot....tot ceea ce simt prin toate simturile mele. Ma mai apuca cateodata de ma uit in oglinda si ma pipai pe fata si pe ochi si ma gandesc ca una din cele 365 zile ale anului va fi ziua mortii mele si nu voi mai simti nimic din tot ceea ce ma face sa traiesc acum si ca imi va parea rau ca nu-s nemuritoare ca sunt atatea lucruri pe lumea asta de trait si vazut si ma trece un fior pe sira spinarii de frica..si ma duc la sota-miu si-l iau in brate si ii spun ce mult il iubesc, macar atat ca nu stiu ce va fi maine..si-mi trece frica...hm..si sa mai discut si filozofic pe tema mortii..neah

Macabru, nu?

Trimis de: Petru pe 14 Jun 2003, 10:10 AM

Sinistru... dar perfect real...asa ca...
Dar in ciuda faptului ca moartea pt. unii pare un somn fara vise cred ca in nici un caz nu este mai placuta... dar nici nu se punea mi se pare aceasta problema.

Trimis de: Tudy pe 14 Jun 2003, 11:05 AM

Trimis de: bubu pe 14 Jun 2003, 01:36 PM

Trimis de: bubu pe 14 Jun 2003, 01:48 PM

Trimis de: OMU'BUN pe 14 Jun 2003, 08:37 PM

"MOARTEA" este in general, considerata un tabu cand e vorba sa ne includa pe noi insine sau pe cei foarte dragi noua. Din ceea ce simt eu, personal ma inspaimant infinit mai mult cand ma gandesc la copii mei, fata de propria mea perspectiva. Pentru copii spunem hotarat "Nu! Nu se poate!! " si trecem rapid la decizii care ne dau sperante. Cand e vorba de noi : " Ooops! Chiar asa ? Poate-ar trebui sa fac aia sau aialalta... Daca nu...asta e!"
Ce ne aduce ea ? In nici un caz NIMIC!!! E cu totul absurd sa credem ca fiecare dintre noi avem destine atat de diferite fara un motiv anume, si ca indiferent daca am fost in decursul vietii niste criminali sau niste umili prelati, ne va astepta "dincolo" acelasi "NIMIC". Cine-o spune astazi, va veni cu siguranta un "maine" cand se va...trezi. (sau va fi trezit!!!)
Nu intentionez sa impun convingerile mele cuiva, dar daca tot am o parere sau alta, incerc sa ma si explic. In ciuda faptului ca educatia mea religioasa este una crestin-ortodoxa, si ma mai si vreau a fi "un bun crestin", sunt convins ca vin in contradictie cu biserica intrucat nici eu nu prea cred in Iadul si Raiul infatisat in Sfanta Scriptura. Nu cred ca Ratiunea (atat cata este ea la Omul Pamantean) poate accepta ideea de "foc",de "smoala" sau alte pedepse care par a inspaimanta doar pe cei care cred orbeste, fara a privi in jur si fara a-si mai pune intrebari. Fara discutie, "pedeapsa" sau "recompensa", exista ! Fara discutie exista 7 nivele de decorporalizare, care pot fi numite si cele 7 vami, daca tinem cu tot dinadinsul. Dar ce se intampla cu sufletul dupa acele 40 de zile de "asteptare" , sunt doar speculatii, presupuneri sau -de ce nu? - revelatii menite sa convinga un anume gen de auditoriu. Oricum, pentru cine doreste cu adevarat sa se edifice, exinta enorm de multa literatura de specialitate in acest sens (si nu ma refer la idei fanteziste, ci la cazuri inregistrate in istoria de specialitate, avand la baza cazuri reale). Ideea este ca nu poti spune "NU EXISTA" sau "NU SE POATE", fara a incerca macar sa verifici , nu unde stii sigur ca nu te convinge, ci acolo unde cei care au editat acele idei, au o mare probitate morala si poate stiintifica!!!
In sfarsit, parerea mea ar fi ca atat Iadul cat si Raiul, sunt aici, in jurul nostru. Tocmai de aceea nici un destin nu se identifica cu altul: pentru ca fiecare avem un trecut personal. Poate e ciudat si total inexplicabil de ce unii par sa fie "copiii dezmierdati ai destinului", in timp ce altii fac eforturi uriase pentru o viata cat de cat satisfacatoare. Dar oare norocosii au avut sansa de a opta pentru destinele lor? Fiecare dintre noi "am fost trimisi" la un anumit moment dat si intr-un anumit loc, dupa judecata Adevarului Absolut, la care noi oricum nu putem avea acces. Poate intr-o viata viitoare vom fi mai privilegiati (daca am inteles cumva notiunea de OM in viata actuala!) , sau poate ne vor plange altii de mila...

Trimis de: Petru pe 15 Jun 2003, 10:32 AM

Trimis de: Figaro pe 16 Jun 2003, 01:03 PM

Trimis de: Petru pe 16 Jun 2003, 01:09 PM

Poate ca acei naturalisti si medici de care vorbesti pur si simplu incearca in felul asta sa-si faca cunoscute unele din conceptiile personale insa din punct de vedere stiintific este greu sa incerci o asemenea abordare...

Trimis de: Figaro pe 16 Jun 2003, 01:11 PM

Dar nu au legatura una cu alta. Este ca si cum ai incerca sa descoperi talentul unui pictor analizand pigemntul chimic al tablourilor sale. Fiecare sistem are plierul sau de investigatie.

Trimis de: Petru pe 16 Jun 2003, 01:17 PM

Inteleg foarte bine acest lucru dar de la o simpla opinie pana la ceea ce in termenii lui Kuhn ar insemna "stiinta normala" este cale lunga si nu cred ca a incercat cineva pana acum sa o strabata...

Trimis de: Figaro pe 17 Jun 2003, 01:24 PM

In oarecare masura "stiinta normala" ocupa rolul principal. Daca te referi la frontiere problemele isi pierd din consistenta.

Trimis de: Petru pe 18 Jun 2003, 03:13 PM

S-ar putea sustine un asemenea lucru dar cred ca semnificatiilea a ceea ce se discuta mai sus se reduc cu precadere la ceea noi ca oameni putem cunoaste pe deocamdata prin intermediul stiintei. Asa ca nu cred ca limitele acesteia ar trebui luate in considerare...

Trimis de: Carmi pe 5 Jul 2003, 11:18 AM

Cum ati dori sa muriti? Tineri in tr-un moment de fericire sau batrani insa cu multi nepoti in jur dar trecuti peste griji si bolnavi?
V-ar place moartea lui Petronius cu venele taiate in baie scurgandu-i se viata incet si fiind capabil sa-si opreasca moartea sau ceva mai rapid astfel incat sa nu mai simtiti nimic?suna cam macabru dar eu chiar ma intreb de multe ori ....
in final cum vedeti sinuciderea?

Trimis de: SORIN pe 5 Jul 2003, 12:26 PM

Trimis de: Iarina pe 6 Jul 2003, 11:32 AM

Nu am timpul sa filosofez prea mult pe tema mortii. Deocamdata nu ma inspaimanta. Am fost de doua ori in situatia de a muri inecata iar o singura data mi-a trecut prin fata tot filmul vietii de pana atunci. Ma relaxasem, eram constienta ca voi muri si ma intrebam de ce asa repede- nu mai eram in stare sa fac nimic, eram deja la fundul apei. Nu m-am zbatut prea mult, chiar ma mir acum cat de linistita am fost, parca nu prea a functionat instinctul de conservare.
In fine, eu cred ca moartea e doar o trecere prin viata asta. Eu cred in inviere si in viata de dupa moarte in trup, asa ca traiesc cu speranta cu odata ma voi trezi din "somn" pentru a trai vesnici. poate e pueril, dar asta cred eu.
Nu m-as sinucide, nu as avea curajul sa o fac, in orice situatie as fi. Stati un pic... poate doar in situatia de a fi omorata sau violata cred ca as prefera sa ma sinucid, daca as avea un instrument la indemana- prefer un pistol, mi se pare mai usor, hehe.
Cum mi-as dori sa mor? Destul de tanara, atat cat sa nu simt neputinta oribila a batranetii. Sincer, batranetea ma sperie, nu moartea. Sigur, prefer sa mor in somn iar daca e vorba de o moarte mai dura, impuscata. Vorbesc serios, dar nu va grabiti acum sa va incarcati pistolul :-)

Trimis de: Lilith pe 6 Jul 2003, 07:07 PM

Biologii si oamenii de stiinta o spun in dreptul lor , in domeniul lor :si domeniul lor tine de la...pâna la...Mai departe nu tine de ei ; acolo unde ajung sufletele noastre nu mai e stiinta , nu mai sunt carti...
Frica de moarte , pai asta e eterna lupta a noastra , si cred ca e mai mare frica atunci cand credem ca dincolo de noi nu mai e nimic ... Nu imi e frica de moarte, desi uneori da, uneori si de viata si de moarte...si as vrea sa mi-o aleg eu singura .

Trimis de: Petru pe 7 Jul 2003, 10:04 AM

LILITH,

Exista ce-i drept foarte mult adevar in ceea ce ai spus dar nu cred ca cei care abordeaza asa numitul fenomen al vietii de dupa moarte nu ar intelege prea bine la ce te referi... ei vor sustine ca exista chiar o doctrina destul de bine fundamentata pe aceasta tema de unde si asimilarea acesteia unui soi de veche stiinta.

Trimis de: Lilith pe 7 Jul 2003, 11:08 AM

Carmi , Carmi , calci pe teren minat tu aici . he he cum ne-am dori ?? Pai important e sa-mi aleg eu , depinde de cum m-am trezit dimineata . Nu mi se pare o lasitate . O eroare , da , dar lasitate nu. Daca eu am chef sa sar din ´´tren´´ o fac si gata , nimeni nu are dreptul sa-mi spuna cand si de ce . Nu sufar trenurile ´´personale ´´ , cu opriri in fiecare gara ...Si cum de ´´rapid ´´ nu avem toti parte ...

Trimis de: gand pe 14 Jul 2003, 11:03 AM

Om bun, parca tu pomeneai ceva de vami..Acu ceva timp am citit intr-o carticica de rugaciuni ce continea si tot felul de pilde ceva foarte interesant..despre drumul facut de suflet, intre pamant si cer..era vorba de vamile prin care trece sufletul dupa moarte. Erau parca mai multe de 10...in fine, intr-una din vami ingerul urca scara cu sufletul ascuns in pieptul sau..vine diavolul si incearca sa-i fure sufletul..am sa mai citesc o data..

Cat despre moarte, cred ca fiecare o percepe in felul sau..mie mi-e frica de moarte, iubesc viata..Am constientizat-o intr-un mod ciudat pe la 6 ani cand mi-a murit bunica..ma jucam cu papusile pe cand am primit vestea, atunci mi-am dat seama ca de fapt papusile mele sunt moarte..Ce fata dau poetii mortii, filozofii, teologii..si totusi banuim ce e..Eu cred ca viata e doar inceputul ei..

Trimis de: Mi_ pe 16 Aug 2003, 06:57 PM

Nu ma prinde nicaieri o pofta de filozofie mai mare ca în cimitir.

Viata de dupa moarte e o însirare de cuvinte cu sens foarte foarte vag. Noi ne imaginam un om viu ca o persoana cu chip, cu mâini, picioare etc. Corpul nu e facut ca sa fie frumos ci ca sa transporte spiritul interactionând fizico-chimic cu mediul. Ori dupa moarte e lesne de înteles ca nu iei cu tine trupul papat de viermisori, deci sufletul - daca supravietuieste - nu va putea fi perceput cum percepeam înainte un om, nu va mai fi o viata cum eram noi obisnuiti, va fi ceva cu totul altfel. Cum, mai precis? Va las sa va dati cu parerea, nu costa nimic.

E interesant ca soarta noastra de dupa moarte a constituit si mai constituie înca punctul de plecare al noilor religii. Si de obicei teoria cu ce se întâmpla seamana cam cu ce vor oamenii sa auda.

Trimis de: Copernic pe 17 Aug 2003, 03:33 PM

Este ceva dupa moarte, se intampla vreun fenomen aparte, ajungem catre un alt "loc"?

-raspunde prelatul: dupa moarte ne astepta Viata vesnica in Imparatia cerurilor alaturi de Tatal ceresc, Fiul Omului si Sfantul Duh.

-raspunde omul de stiinta: in corpul persoanei defuncte se petrec o serie de procese de transformare a materiei moarte, corpul persoanei decedate descompunandu-se finalmente.

-raspunde filosoful: moartea trebuie privita ca o oglinda a Destinului, aceasta taiere a firului vietii, respectiv Moartea, reprezentand nimic altceva decat o noua Viata, prin transcendenta metafizica intr-un alt plan astral din teluricul carnal, limitat si instinctual, catre omniprezenta lucrurilor.

-raspunsul meu: Restul sunt amanunte...


Martorul Ratiunii!
----------
AVE!
----------

Trimis de: vermeer pe 21 Aug 2003, 08:08 PM

Moartea e foaie verde. Mai greu e cu viata. Disperat de viata nu e o vorba oarecare.
De fapt: "nu de moarte ne temem ci de vesnicia ei" (cred ca Vlahuta a zis-o)

Trimis de: SORIN pe 21 Aug 2003, 08:15 PM

Trimis de: cameron pe 25 Aug 2003, 11:44 AM

Moartea..subiect sinistru..preocupa mintea omeneasca fara incetare.
De fapt ..nu poate fi posibil ca de fapt moartea sa fie reala existenta a spiritului,..si viata doar un fel de somn cu vise?

Trimis de: Petru pe 25 Aug 2003, 11:51 AM

Misticismul este la el acasa daca acceptam ideea ca "moartea sa fie reala existenta a spiritului". Dar poate ca si misticismul este bun in asemenea discutii, care nu de putine ori se intampla sa atinga pragul metafizicului.

Trimis de: david pe 26 Aug 2003, 10:37 PM

In antichitate, moartea era privita total diferit, de ce? Ce cunosteau atunci mai mult decat cunoastem acum? De ce in antichitate erau mai liber spiritual? Socrate a spus "corpul uman este inchisoarea sufletului" <to soma ine i filaki tis psihis> , oare o fi avand dreptate? Dupa caderea imperiului roman si venirea celui bizantin, imparatul Constatin cel Mare a sters practic orice urma de adevar despre moarte si "reincarnare" din toate scrierile care se aflau in mana crestinilor la acea data. Pana in anul 900 AD nu exista ruga pentru morti, lumea nu plangea cand cineva murea, nu existau parastasuri de 40 de zile si multe alte obiceiuri care au legatura cu decesul. De ce oare astazi ne aflam inca in intuneric? Iar acus 2000 de ani nu se temeau/fereau de moarte.


David

Trimis de: Mi_ pe 26 Aug 2003, 11:19 PM

Afirmatia cu "mai liber spiritual în antichitate" e relativa. Sa nu uitam ca în multe civilizatii mortii erau îngropati cu averi colosale, din diferite motive dogmatice, averi si resurse care a fi putut fi folosite mult mai cu rost în alta parte.

Trimis de: david pe 27 Aug 2003, 12:31 AM

Nu multe civilizatii, ci doar cateva din ele, si mai precis egiptienii, cei care au lasat mosteniri filosofice nu au facut-o.
Iar "liberatea spirituala nu era relativa", vezi grecii antici, radacina sofiei de acolo vine, si nu este relativa.

Trimis de: Copernic pe 27 Aug 2003, 06:54 PM

Nu inteleg de ce se abate acest "blestem" al fastului funerar doar la egipteni. Ei nu au fost primii si cu siguranta nici ultimii. Printre primele civilizatii care au practicat ingroparea de avere, sclavi si obiecte personale au fost toltecii(?), babilonienii si caldeenii. Problema este ca la acestia nu s-au mai gasit urme ale acestor fasturi funerare. Explicatia cea mai logica este ca dupa scurta vreme au fost vizitate de hoti. Au urmat ca sa-si impodobeasca locul funerar, in stil mare, cu cele mentionate, egiptenii, ca mai apoi sa preia de la acestia modelul ingroparii, cat si al mumificarii deopotriva, Nubienii. Sa retinem faptul ca de la o civilizatie la alta locul piramidal nu reprezenta neaparat loc de veci precum in conceptia egipteana, acesta comportand o cu totul alta motivatie existentiala. Nubienii au cucerit Egiptul timp de zeci de generatii regale, imprumutand tehnicile si grandomania egipteana de inmormantare. Tot nubienii sunt cei care, fata de egipteni, au continuat traditia crearii de piramide. Iar acestia au creat un numar cu mult mai mare decat au creat egiptenii ori alta civilizatie vreodata, dar, evident, la proportii reduse. Sa nu uitam ca dupa multe esecuri de constructii piramidale, inginerii egipteni, din ordinul faraonilor ce au succedat la domnie, au renuntat la a mai face piramide. Totusi, istoria consemneaza acest lucru ca fiind unul extrem de bizar, tinand cont de faptul ca Egiptul cunoastea cele mai fastuoase, marete si impunatoare constructii piramidale create vreodata de ingeniozitatea si truda omului. Dar din atare motive, nedescoperite pana in prezent atat de egiptologi cat si arheologi, marii arhitecti ai celor trei piramide, dintre care una a ajuns a fi considerata si o minune a lumii, s-au oprit din a mai crea monumente arhitectonice. Piramide intalnim si la Anghor, cat si pe domeniul vechiului domeniu al Imparatului Chin/Qin (pronuntat "cin") cel dupa care China actuala ii datoreaza numele.
Asadar nu de la egipteni a venit traditia piramidelor, insa, fara doar si poate, acestia sunt cei mai enigmatici dintre toate celelalte civilizatii ce au practicat constructia piramidala, fie ele precedate sau succedate ce civilizatia marelui imperiu de alta data - Egiptul.


-----
AVE!
-----

Trimis de: cameron pe 29 Aug 2003, 10:27 AM

Si totusi conceptia despre cultul mortilor nu exista la stramosii Egiptului antic. Se presupune ca preotii egipteni initiati au aparut ca o reincarnare a unor spirite superioare.

Trimis de: Copernic pe 29 Aug 2003, 06:53 PM

"Pentru antici moartea era o caldura dulce, si-o lumina alba, intensa, care largea orizontul si lamurea vederea departe."
"Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei."
(Alexandru Vlahuta)



In opinia mea, Moartea nu reprezinta o incetare a Vietii, ci o continuare a ei intr-o alta forma existentiala. Asadar, acest popas in fata Doamnei cu Coasa nu inseamna decat un alt Inceput. Se incheie existenta carnala, Materiala, telurica in ordine ca sa se purceada catre perfectiune, catre desavarsire prin Spirit. Firul Vietii telurice este prea scurt pentru a fi doar acesta singura reprezentare existentiala a omului, cat si a oricarei alte vietuitoare. Nu ma pot pronunta daca puntea dintre Viata si Moartea, si, respectiv, Moarte si Eternitate reprezinta incununarea unei etape de pregatire catre o nemurire in solitudine ori in compania altor "fiinte"-entitati, ci pot spune doar ca Moartea, atat de temator perceputa de oameni, in genere, reprezinta un alt pas existential.
Nu ar trebui sa ne temem de Moarte asa cum nu ne temem sa respiram. Fara doar si poate Moartea, ca stare ori fenomen, nu ar trebui acceptata printr-o seninatate banala a lucrurilor, ci ca o atitudine ori luare de pozitie ce depaseste Rationalul catre o stare superioara.
Ca punct terminis al redactarii de fata, conchid ca Moartea, indiferent de modul in care este perceputa de oameni, aceasta nu poate reprezenta Sfarsitul, deoarece Trenul Vietii in infinitatea sa de statii, infloreste si reanfloreste viata propriu-zisa chiar in cele mai ostile locuri de pe glob, in varii forme si specii. In absenta unei continuitati, formele de viata/ speciile s-ar pierde in neant, si nu s-ar mai regasi in eterul universal.
Matematic vorbind, Viata si Moartea se prezinta precum teoria asimptotelor, fiind aidoma unor linii paralele directoare a Existentei, care se vor intalni, candva, in infinit.
Asadar, Moartea reprezinta doar trecerea catre un alt plan existential, planul astral semnificand de-abia doar Inceputul catre Lumina...



<Copilul rade:
"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"
<Tanarul canta:
"Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!"
<Batranul tace:
"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
("Trei fete" - Lucian Blaga)


-----
AVE!
-----

Trimis de: Afrodita pe 30 Aug 2003, 11:12 AM

Hmm...Moartea? Pai pana de curand nu-mi era frica de ea...Mi-o doream...Cu ardoare chiar...Din contra, imi era frica sa traiesc, nu voiam sa traiesc...Insa de ceva timp incoace mi-am dat seama cat de mult vreau sa traiesc, cate am de facut si cate pot face...Mi-am dat seama ca viata chiar e pretioasa pt mine...
Cum vad eu moartea? Nu prea am idee, insa imi doresc sa fie una scurta, fulgeratoare, sa nu am timp sa regret ca nu mai pot trai...Ce va fi dupa moarte? Imi place sa cred ca sufletul meu va fi ca o stea, ca voi calatori prin univers sa-i aflu toate tainele si ca, de acolo, de sus, ii voi putea privi cu drag pe ai mei...

Trimis de: prejby pe 30 Aug 2003, 01:29 PM

Trimis de: Arktu pe 31 Aug 2003, 02:16 AM

Ma mira aceste certitudini false: "nu exista viata duoa moarte" ... asemanare cu somnul etc.
certitudini bazate pe necunoastere. 1+1 face 3 pentru ca 5 x 9 face 25. D'aia. Cam asa e si cu aceste afirmatii. De fapt mai rau.
Pe ce baza spuneti ca nu exista viata dupa moarte? Ati verificat in vreun fel sau altul? Aveti vreo urma de dovada? Aveti ceva? Aveti ciu-ciu. Aia aveti.
Cand nu stii ceva taci. Dar omul este mai "destept"; vorbeste cu atat mai tare cu cat stie mai putin. Va invit cordial sa ma contraziceti CU ARGUMENTE LOGICE!!!
Experiente in pragul mortii false. De unde stii tu ca sunt false? Acelasi lucru. Vorbim tampenii. De ce? D'aia.
D'aia.
Ar trebui sa existe un sub-regulament aici:

"Sa nu sa faca vreo afirmatie fara o justificare solida." asa ar tb. sa sune un aliniat.

Uitandu-ma in jurul meu in ultimi (zeci) de ani am aflat un lucru: majoritatea oamenilor vorbesc fara sa judece. Facand abstractie de acest loc, (PP. ca nu e cazul aici - desi....) consider ca nici o afirmatie serioasa nu ar trebui privata de o justificare serioasa.
Nu exista viata dupa moarte pentru ca asa vrea muschii mei <- de exemplu
Acum astept niste argumente.

Trimis de: Carmi pe 2 Sep 2003, 06:06 PM

Prejby de ce zici ca nu exista moarte?? Nu exista dovezi sau de ce?

Trimis de: DaC pe 2 Sep 2003, 07:55 PM

Exista "viata" dupa moarte? As zice nu, viaţa este cea ce traiesti in acest moment. Traieste clipa! O traiesc, ma simt bine si mor impacat ca mi-am "trait" viaţa. Dar pentru ce? Pentru ca (virgula) corpul si mintea mea sa se simta bine inainte de a putrezi? Oare acesta e scopul o "clipă" de plăcere? Oricum mă simt bine.
Dar dacă viaţa nu-mi ofera şansa să mă simt bine, mai am o speranţă "viaţa de apoi". Atunci o să fie mai bine. Ce trebuie să fac ca să fie mai bine atunci? Să merg la biserică. La care? Să ţin post, să fiu cumpatat, să fiu bun şi generos, să-mi dau averea săracilor.
Să nu fie moartea sfârsitul. Sufletul meu va exista in continuare, se va elibera, va hoinari prin univers liber si fericit. Ce bine! Si viata pe Pamant la ce bun? De ce ne mai chinuim sa traim daca e mai bine sa murim.
"Om muri şi om vedea". De vazut nu ştiu ce vom vedea dar vom muri. Cam sinistru gând. Să ne fie frică de ea? De obicei ne temem de necunoscut. Atunci ar trebui să ne temem la fel de tare şi de viaţă. Ne naştem şi pornim în viaţă cu o singură certitudine - că vom muri. Poate fi moartea mai rea decât viaţa?

Trimis de: Copernic pe 2 Sep 2003, 09:31 PM

Salutare si bine ai tras la Han draga DAC!

[Undercover Brother]
---------
AVE!
---------

Trimis de: Carmi pe 3 Sep 2003, 10:58 AM

Dacule bine ai venit !
interesant raspuns si punctul meu de vedere se apropie oarecum de-al tau.

Trimis de: Sagitarius pe 30 Sep 2003, 09:49 AM

Moartea este un fenomen natural si nu are nimic infricosator asa cum incearca unii sa prolifereze.Dupa aceea apare "viata vesnica"

Trimis de: Figaro pe 30 Sep 2003, 10:22 AM

Si accidentele genetice, malformatiile congenitale, sunt tot naturale. Teoria mea despre moarte ar fi ca oamenii se impart in doua: celor care le-au murit parintii si celor care nu le-au murit inca parintii. Primii discuta despre moarte cu totul atlfel, fara detasearea celor din urma.

Trimis de: Afrodita pe 30 Sep 2003, 11:34 AM

Figaro, mie nu mi-au murit parintii si, slava domnului, si bunicii mi-s vii, dar niciodata nu am privit moartea cu detasare...

Trimis de: Figaro pe 30 Sep 2003, 11:39 AM

Nici mie, dar am cunoscut persoane cu o asemenea experienta, care m-au facut sa nu privesc moartea cu detasare.

Trimis de: OMU'BUN pe 30 Sep 2003, 11:57 AM

DaC

Trimis de: motzart pe 30 Sep 2003, 12:18 PM

...moartea...e un lucru natural...ha....numai ca oamenii il fac ingrozitor...
...ce e dupa?...nu mai bine va intrebati ce a fost inainte?...inainte de viata?...
...cititi 'Criptozoic' sa vedeti conceptie...


...'so u think u can tell heaven from hell?...blue sky from rain?...'

Trimis de: Catalin pe 30 Sep 2003, 12:22 PM

"...can you tell a green field from a cold steel rail"

I *love* that song.

Trimis de: Figaro pe 1 Oct 2003, 12:34 PM

Moartea e un fenomen natural si nu are nimic infricosator atunci cand se intampla altora.

Trimis de: Storm pe 24 Jan 2004, 01:59 PM

Nastem spre a muri si murim spre a ne naste

Moartea trupului nu e decat o integrare in natura.
Insa cine poate sti daca sufletul poate muri?

Trimis de: IO pe 29 Jan 2004, 12:32 PM

Trimis de: willie pe 29 Jan 2004, 07:07 PM

Topicul asta mi-a amintit de ceva din copilarie, un lucru pe care pe atunci il luam f in serios, acum insa imi m-a facut sa zambesc.Pe la 8 ani, m-am gandit eu ca poate cand o sa cresc mare, o sa fiu un om rau si o sa ajung in iad.Ma rugam sa mor atunci, cat eram inca un copil cu sufletul curat.Tot asa gandeam si pe la 17 ani.
Nu mi-a fost frica niciodata de propria mea moarte, dar imi e f frica sa nu moara cineva drag mie.La inmormantarile unor oameni care nu mi-au fost apropiati, nu am simtit nici un fel de tristete, parca nici nu s-ar fi intamplat nimic deosebit.
nu de moarte trebuie sa ne fie frica, ci ca nu ne-am trait bine viata.

Trimis de: Absolut pe 30 Jan 2004, 02:03 PM

Trimis de: IO pe 30 Jan 2004, 02:57 PM

Trimis de: axel pe 30 Jan 2004, 09:38 PM

Trimis de: yuanescu pe 1 Feb 2004, 07:59 PM

din experientzele mele trecute shi recente ... am observat ceva foarte curios ... majoritatea oamenilor vor sa ajunga in rai dar nimeni nu se grabeshte ... cu cat mai tarziu cu atat mai bine
iar cu cat credintza prinde contur ...prinde contur shi frica de moarte .... eu n-am treaba cu astfel de spaime ... aici religiile joaca magnific ... nu stiu cine a spus ca biserica a monopolizat iadul ... si il foloseshte ca pe o arma cu care ne tot amenintza ... avea dreptate

iadul shi-a cam pierdut farmecul ... instrumentele de tortura nu prea au progresat ... pai ar cam fi timpul sa se introduca si pe acolo shocuri electrice care itzi scot ochii din orbite ... ceva unde electromagnetice shi substantze ce itzi handicapeaza "perifericele" ... etc etc ...

era un banc : - doamne iarta-ma ! fa ceva pentru mine
- nu pot decat sa-tzi schimb pedeapsa din electrocutare ... in spanzuratoare
- multzumesc doamne ca bun mai eshti !

la inceput moartea era privita ca o curiozitate ... nici macar nu se ingropau oamenii ... erau doar abandonatzi
pe urma cand sedentarismul se impunea ... shi cum cei mortzi starneau mirosuri suparatoare s-a inceput acoperirea lor cu crengi ... mai tarziu chiar erau afumatzi inainte de a fi acoperitzi cu crengi ... pamant ...etc

ca totdeauna au existat oameni care mancau shi de pe viu shi de pe mort vorba scriitorului shi s-au gandit ei cum sa scoata un profit de pe spinarea mortzilor
shi de atunci a pornit povestea cu cu raiul staretzit de domnul shi iadul calarit de corbul
de atunci au inceput sa se vada suflete prin aer shi varcolaci mancand din cornul lunii
de atunci umbla dracii goi shi ingerii cu aripi ... . de atunci cershim la domnul s-avem moartea ca nesomnul
de atunci au aparut profetzii .... stihuindu-si slova ca poetzii
de atunci vrem mantuire shi ne temem de cimitire !

cum ajungem la mantuire ? ... facand cershatorie divina ... asha spun tzarcovnicii

daca n-ar exista teama de moarte dumnezeu ar ramanea departe
daca nu s-ar insufla frica mortzii am constata ca avem nevoie de dumnezeu cum are nevoie harletzul de mana celui care sapa
daca n-ar exista spaima agonizanta de moarte satan shi ziditorul ar sta la o agapa privindu-ne jocul
daca n-ar fi teama de moarte n-as mai vedea creshtini plangand pe cei ce "pleaca" ... shi satanishti dormind cu mortzi in groapa
daca n-ar exista frica de moarte a celorlaltzi n-ash mai scrie acum starnind furtuna

Trimis de: E.B.E. pe 6 Feb 2004, 01:08 AM

on-topic:

Trimis de: yuanescu pe 6 Feb 2004, 07:38 PM

Trimis de: alchimistul pe 12 Feb 2004, 12:03 PM

Moartea nu este infricosatoare, cred, daca se respecta macar doua conditii:
- prima ar fi certitudinea unei morti rapide si fara durere (nu cred ca este cineva incintat de ideea de a muri dupa citeva luni de chinuri prin spitale, operatii, perfuzii si alte asemenea)
- a doua ar fi sa nu regreti nimic din ce lasi in urma (personal nu cred ca aceasta conditie poate fi indeplinita vreodata)

Trimis de: TriRegnum pe 13 Feb 2004, 01:02 PM

E frumos ca atunci cand trecem in nefiinta sa putem spune asemeni sfintilor: "Eu nu mor, ci acum incep sa traiesc."

Trimis de: Tear pe 13 Feb 2004, 01:14 PM

Spunea cineva pe forum ca vrea sa moara frumos. Asta este important ! Ca sa mori frumos trebuie sa traiesti frumos, nu ? Sa nu ne improscam cu noroi unii pe altii, nu ? Sa luam de la fiecare ce are el mai bun, sa discutam constructiv si in pace, nu, fratilor ?

Trimis de: TriRegnum pe 13 Feb 2004, 01:34 PM

Viata ne-a fost data ca un dar, un dar frumos.
Pentru a muri frumos, trebuie sa traim frumos (spune Julia si imi permit sa adaug), o viata frumoasa consta in a darui, sa daruiesti bucurie celorlalti si astfel primesti bucurie....sa daruiesti aproapelui din iubire si astfel primesti iubire...sa daruiesti speranta si astfel vei primi speranta...sa daruiesti credinta si ajutor si vei primi de la Dumnezeu ajutorul si o credinta mare.

Secretul unei vitii sfinte e darul, e iubirea, e speranta, e credinta....de vei trai credinta vei trai viata[cea vesnica]...de vei oferi iubirea, vei fi inconjurat de iubire...de vei intari[semenilor] speranta, vei avea speranta la Dumnezeu......ceea ce daruiesti este ceea primesti.

Trimis de: Lizard pe 29 Mar 2004, 06:57 PM

De ce toata lumea se gindeste la moarte? De ce la moarte ,atita timp cit avem o viata inainte pe care trebuie sa o traim cit mai frumos?

Trimis de: Tyra pe 29 Mar 2004, 07:23 PM

Pur si simplu pentru ca moartea e inevitabila... cel putin cea fizica.

Si anii trec peste noi, si ea se apropie din ce in ce mai mult.

Trimis de: Ahriman pe 29 Mar 2004, 09:51 PM

Ce este dincolo? Marea intrebare care a chinuit omenirea de la inceputurile ei si pana acum! Din pacate, nimeni nu s-a intors sa ne spuna; da, exista acele experiente "near death experiences", cu persoanele care intra in coma si apoi isi revin, danad amanunte despre culoarul luminos si ce vad ei acolo.. Dar fara un element palpabil( gen camera de filmat), nu stim deloc sigur ce ne asteapta! Poate fi totul, poate fii nimic... Fiecare dintre noi va afla in momentul suprem cand, cum bine au spus-o altii inaintea mea, ne vom duce sa aflam adevarul asupra unei mari indoieli!
Si un mic citat din Scopenhauer:"Moartea este pentru specie ceea ce somnul este pentru individ!".
Keep walking!

Trimis de: MonicaV pe 30 Mar 2004, 02:46 AM

Eu nu cred in viata dupa moarte. Nu mi-e frica de starea de om mort, ci de agonie. Nu inteleg de ce unii au zis ca moartea nu e inspaimintatoare. Bineinteles ca exista tot felul de agonii dureroase. As prefera sa mor inainte sa devin prea batrina si bolnava, de preferinta in somn. Nu mi-ar conveni sa mor impuscata (o doza imensa de somnifere ar fi OK). Nu cred ca as avea vreodata curajul sa ma sinucid pentru ca mi-e frica de chinurile mortii.

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 07:11 AM

Sunt medicamente care te pot ajuta sa te sinucizi intr-un mod foarte linistit,fara dureri;cat despre moartea in somn...am auzit ca nu ar fii chiar asa de linistita!
Keep living!

Trimis de: gypsyhart pe 30 Mar 2004, 10:26 AM

MMMMMoartea.....
Pai daca nimeni nu s'a intors de dincolo sa ne spuna ce este, si daca nici noi nu ne amintim sa fi murit candva (fiind acum de fapt "dincolo:), de unde siguranta ca moartea exista?

Trimis de: mariusc2 pe 30 Mar 2004, 10:27 AM

Singura certitudine despre moarte este ca exista. In rest, sunt doar speculatii, mai mult sau mai putin mistice, mai mult sau mai putin pertinente. Tendinta unui om normal este sa se teama de moarte. De ce? Pentru ca reprezinta necunoscutul. Si a nu dori sa mori este o constanta universala... Eu cred ca mult mai grea este nemurirea, este mult mai greu sa ii privesti pe toti cei iubiti cum trec in nefiinta... Ca moartea este finalul vietii, sau viata este preludiul mortii este discutabil, cert este ca nu vom sti decat cand va fi prea tarziu...

Viata nu e data tuturor, ci doar imprumutata fiecaruia.
(Lucretius)
Asa ca haideti sa nu mai traim murind, ci sa murim traind!

Trimis de: denise pe 30 Mar 2004, 10:45 AM

Ciudat...ma pregateam sa postez, spunand ca exista lucruri mai rele decat moartea... Dar ca viata isi are rostul ei, ca nimic nu dureaza de-a lungul intregii perioade in care traim: nici necazurile , nici bucuriile. Alternanta lor constituie de fapt "scoala" noastra. Si ar trebui sa si absolvim aceasta scoala, sa dam si examenul final: atitudinea in fata mortii. A necunoscutului absolut. Chiar si cei care cred in viata de dupa- stiu (sau cred ca stiu) prea putine despre ea.
Viata este irepetabila, nu poate fi "recuperata" de aceea trebuie sa respectam viata in sine, sub orice forma. Iar moartea este finalul firesc al vietii. (nu discut aici despre sinucidere, crima- nu exista nimic firesc in acestea)
La nemurire insa nu ma gandisem.... Marturisesc ca mi se pare infricosatoare.
O condamnare la viata vesnica...

Trimis de: mariusc2 pe 30 Mar 2004, 10:58 AM

Da, denise_d, ai spus bine - o condamnare la viata vesnica. Consider ca este cea mai aspra sentinta ce poate fi data cuiva - sa traiasca vesnic. Nu imi pot imagina oroarea - sa treci prin timp singur, sa nu te atasezi de nici un muritor de teama de a nu suferi sa il vezi murind, condamnat la singurate eterna, la suferinta eterna.Acum imi dau seama ca Dumnezeu este trist, foarte trist...

Trimis de: gypsyhart pe 30 Mar 2004, 11:27 AM

DE unde atata certitudine ca moartea exista???
Daca din trecut nu imi amintesc sa fi murit iar din viitor inca nu am trait'o, cum poti sa afirmi "voi muri?".
Ar mai ramane o singura varianta....sa o vad chiar in acest moment. Dar iarasi apare o problema. PAi daca o pot observa inseamna ca este diferita de mine, inseamna ca exista "ceva" care nu moare...Si atunci moartea nu'i decat poveste.....

Trimis de: denise pe 30 Mar 2004, 11:35 AM

Trimis de: gypsyhart pe 30 Mar 2004, 12:10 PM

Pentru denise_d...
Spui ca moartea exista, dar vei sti cu siguranta ce inseamna ea cand o vei experimenta.
Pai daca mai exista altceva in afara de "aici si acum", e foarte posibil ca atunci cand o sa vina tu sa te intorci la ziua de ieri si sa nu o mai experimentezi deloc....
Eu sunt de parere ca pentru a experimenta ceva trebuie sa fii prezent. DAca nu esti prezent cand mananci, cand mergi, cand respiri, cand vorbesti, cand canti, cand asculti cirip-cirip, cand esti furios, cand dormi si visezi, cand te doare capul etcetcetcetcetcetcetc..........cu atat mai putin vei fi prezent cand o sa mori.
Ideea mortii nu e decat un truc. Un truc prin care poti deveni atat de prezent incat sa vezi moartea care se intampla in acest moment nu cea care e promisa in viitor.

Trimis de: anonim pe 30 Mar 2004, 12:22 PM

gypsyhart ai pus problema diferit si sunt de acord, mai interesant mi s-ar parea ca noi sa fim acum "dincolo", poate ca am murit candva, dar nu ne amintim, iar ceea ce noi numim moarte s-ar putea sa fie de fapt nasterea. Poate ca ceea ce noi numim viata de apoi de fapt este viata, iar cei de acolo se gandesc si ei, mai mult sau mai putin ingroziti la moarte si la viata de apoi. E ca si cum ai trece dintr-o camera in alta fara insa sa ai posibilitatea da a-ti aminti ce era in camera precedenta, in fond asta este si marea provocare.

Trimis de: denise pe 30 Mar 2004, 12:26 PM

@gypsyhart

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 12:43 PM

Viata nu este decat un vis al mortii...
Nemurirea nu este o pedeapsa decat initial... Dupa ce inveti sa nu te mai afecteze tot ceea ce se intampla in sufletul tau, dupa ce iti dai seama ca sufletul tau nu mai este cel de dinainte, incepi sa realizezi si avantajele unei asemenea situatii, iti dai seama ca nemurirea ta poate avea un scop, un scop pe care insa doar cel ce ti-a dat-o il poate sti...
Moartea... un prag, o trecera catre altceva...
Moartea... o prezenta tot mai apropiata de mine...
Moartea... ne vom cunoaste noi mai bine...

Trimis de: anonim pe 30 Mar 2004, 12:52 PM

Scuza-ma dar nu cred ca ai cum sa faci abstractie de tot ce se intampla in sufletul tau, nu poate sa nu te mai afecteze, poti sa-ti impui sa nu te mai afecteze, dar asta nu inseamna ca vei si reusi. Tot ce se intampla in jurul tau iti afecteaza sufletul, lumea ta interioara, nu poti trai numai in exterior, asa cum nu poti muri doar pt cei din jur, iar tu sa traiesti de fapt undeva, ca un suflet ratacit. Pe de alta parte poti intr-adevar sa mori doar in interior, in fond cred ca asta e adevarata moarte si cea care ar trebui intr-adevar sa ne inspaimante, cea pe care o triesti.

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 12:58 PM

Tot ce se intampla in sufletul tau iti afecteaza constiinta; sufletul tau moare partial in momentul dobandirii nemuririi. Asa este si firesc: primesti ceva dar trebuie dat ceva in schimb... Inveti, intr-un fel, sa-ti anesteziezi sufletul... Experianta pe care o acumulezi te va ajuta...

Trimis de: anonim pe 30 Mar 2004, 01:05 PM

nu-ti poti anestezia sufletul, nu ai cum, poti sa te convingi ca ai facut-o dar e imposibil. Am cunoscut si eu oameni care spuneau ca nu mai simt nimic, ca nu mai au sentimente, dar in scurt timp si-au dat seama ca se inseala, ca sufletul lor vibreaza (nu doar in sens pozitiv) chiar daca vor sau nu asta. E adevarat, in cazul asta poti face altceva, sa fugi cat mai departe de acel lucru/persoana care te-a facut sa vibrezi, dar in curand vei vibra din nou, fie ca-ti doresti asta sau nu.

Trimis de: Vornicum pe 30 Mar 2004, 01:12 PM

Moartea te insereaza intr-un abis al inconstientei. Dupa moarte nu mai exista nemurire dupa cum zic unii. Trebuie sa se accepte ca nu urmeaza nimic dupa, ori si cat am lasa fascinanta imaginatie sa ne controleze simturile flamande dupa senzational. Mori si gata. c'est fini.

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 01:16 PM

Sa inteleg ca nici in reincarnare nu crezi? Si de-abia astept sa vad cum sar pe tine cei care cred in Rai, Iad si toate celelalte....

Trimis de: anonim pe 30 Mar 2004, 01:19 PM

se poate sa fie si cum spui tu, cu siguranta dupa moarte nu exista iad sau rai, nu exista nici demoni care sa te arda in cazane sau ingerasi care plutesc usor pe cate un norisor alb. Poate ca este cum spui tu, ca totul se sfarseste, ca e un mare punct, poate ca este un nou inceput, poate ca este un mare vid. Personal cred ca moartea insemna putina odihna, eu as avea nevoie, dupa cum spunea cineva: as vrea sa mor putin, nu se poate?

Trimis de: Vornicum pe 30 Mar 2004, 01:23 PM

Niste doctori au facut un experiment au cantarit un om inainte si dupa moarte . Diferenta de sutimi de grame. Au ajuns la concluzia ca atat cantareste sufletul care s-a ridicat la ceruri.Ahriman, sa-nteleg ca intr-o viata anterioara ai fost un caine sau o maimuta ?(no offense meaned)

Trimis de: Ahriman pe 30 Mar 2004, 01:29 PM

Ce te face sa intrebi asta? Oricum, nu stiu ce-am fost intr-o viata anterioara; mi s-a facut un fel de test odata si mi-a iesit ca as fi fost profesor de matematica, nu demult... In rest, habar n-am!

Trimis de: Vornicum pe 30 Mar 2004, 01:42 PM

Nickul Ahrimane, nickul ....
Inchipuiti-va moartea ca pe un somn prelungit sau permanent. Ati simtit vreodata cum au trecut cele 7-8 ore de somn?
Ei bine, inchipuiti-va o eternitate de somn. Echivalenta cu o clipa.

Trimis de: gypsyhart pe 30 Mar 2004, 01:49 PM

Pentru denise_d...
De fapt viata nu este repetabila. Viata reala sa zicem.
Insa noi dorim atat de mult se fie repetabila....Am simtit ca plutesc cand am ascultat un cantec si apoi pun cantecul din nou ca sa repet totul...Si surpriza...acum simti altceva...sau nu simti nimic....DE ce? Pentru ca tu vrei sa ai exact aceasi experienta!. C'est n'est pas possible!!
De asta zicea un domn ca nu te poti scalda de doua ori in acelasi rau....Daca tu crezi ca e acelasi rau inseamna ca nu esti prezent....
Societatea nu este decat rezultatul acestei dorinte de a repeta ...O asociatie de oameni care se tem de surprize, care prefera sa viseze ca ajung in rai decat sa intre acolo.....

Da, asta am vrut sa spun ca sunt mari sanse sa nu fii prezent cand vine ceasul.

POvestea cu fluturele care viseaza si eu care ma visez fluture am intalnit'o intr una din cartile lui Osho. Era vorba de un mistic chinez Lieh Tzu, care se visase fluture si nu mai era sigur daca e om sau fluture:D.
Se pare ca singurul raspuns e sa te trezesti....

Trimis de: denise pe 30 Mar 2004, 02:05 PM

@gypsyhart
poate ca de asta nu te intelegeam: nu cred ca-mi doresc ca viata sa fie repetabila. De fapt unicitatea, irepetabilitatea ei este una din calitatile sale fundamentale. Cel putin asa consider eu. Intre a retrai o experienta (chiar placuta) si a trece in alta, prefer a doua varianta.

Trimis de: gypsyhart pe 30 Mar 2004, 02:25 PM

@denise_d
Unii oameni care sunt printre noi sunt convins ca sunt deja in rai. Sunt cei treziti, buddhasi, christosi, mohamezi, eliberati, mantuiti cum vrei sa ii numesti. Osho a fost unul dintre ei. Acesta e sentimentul meu.
Ideea mea era ca intrarea in rai se face in aceasta viata. Cei care spun ca trebuie sa astepti sa mori (in sens fizic) ne amagesc. Sunt niste politicieni ai religiei.

Trimis de: denise pe 30 Mar 2004, 02:34 PM

@gypsyhart.
Vezi, de aia nu spun inca "Prezent!", cine striga catalogul nu a ajuns si la numele meu... Ca se va intampla inainte sau dupa... nu stiu.
Da, asa este, bisericile, si cele traditionale si cele noi, tind sa denatureze notiunea. Aparent o fac mai accesibila, dar de fapt se intampla exact contrariul. Sunt totusi crestina - si cred ca Cristos, desi a coborat pe pamant, nu a parasit niciodata Raiul.
Gypsyhart, interesanta discutia cu tine.

Trimis de: gragulea pe 30 Mar 2004, 03:26 PM

Gypsy, o singura intrebare: esti sigur ca-i bine (sau corect) sa vorbesti despre chestiile astea fara sa le fi experimentat? Asta ca veni vorba de Osho. Si pentru ca te prezinti cu concluziile....

Trimis de: gypsyhart pe 30 Mar 2004, 03:36 PM

@gragulea
Fii mai specific te rog.

Trimis de: mariusc2 pe 30 Mar 2004, 04:24 PM

Trimis de: rebel pe 30 Mar 2004, 08:41 PM

Discutia a pornit de la 'cum vedeti moartea?' si a ajuns, ulterior la 'împuscat în cap, violat sau moarte în somn?', tranzitie nu chiar pozitivã. Fiecare si-a spus pãrerile despre moarte, cum ar vrea sã moarã, ce urmeazã dupã moarte etc. Ba chiar, unii au adus argumente solide privind inexistenta mortii. N-as vrea sã fiu rãutãcios si sã dau nume (prejby). Pãrerea mea este cã moartea e atunci când nu te mai trezesti din somn si esti îngropat într-un loc, alãturi sau nu de alti morti. Aceea este definitia mea si o consider pe cât se poate de realistã. De am socat pe cineva, nasol.

Trimis de: gypsyhart pe 31 Mar 2004, 09:05 AM

Pentru mariusc2...
Spui ca "de cand lumea, pe unul nu l'a ratat moartea". De unde stii tu? Poate ca unii au scapat si tu habar n'ai.
Eu personal nu imi amintesc sa fi murit. De fapt nu imi amintesc nici sa ma fi nascut. Asa ca pana nu imi voi aminti sau nu voi trai constient fiind aceste doua evenimente pentru mine nasterea si moartea sunt simple fictiuni.

Ceea ce am vrut eu sa sa spun este urmatorul lucru: decat sa pierzi vremea gandindu'te la ce poate sa vina (moarte, viata, bani, bucurie etc) mai bine esti atent la ce este acum. Daca gandul ca intr'o zi vei putrezi la 2 m sub pamant te ajuta sa fii prezent aici si acum, foarte bine, foloseste te de el. Daca nu lasa'l.

Trimis de: Ahriman pe 31 Mar 2004, 12:02 PM

Dar incinerarea ce are?
Intr-adevar, mai bine ne gandim la aici si acum, deoarece, vorba ceea, cand este sa vina, moartea te ia si din pat!
Si uite desprte cine vorbim:

Trimis de: gypsyhart pe 31 Mar 2004, 01:36 PM

@Ahriman
incinerare, pamant clasic, electrosoc, rug.....cum va place....:
..si ar fi si mai bine daca nu am gandi deloc!
Frumos costum are dna....ah si fulgii sunt misto!

Trimis de: mariusc2 pe 31 Mar 2004, 04:23 PM

@gypsyhart
Oamenii denumesc generic nasterea inceperea existentei in forma asta, si moartea incetarea existentei in aceasta forma. Ca individul respectiv se transforma in altceva, nu am de unde sa stiu, si nici nu ma intereseaza deocamdata!
Iar cu gandul trebuie sa umblu, ca daca il las sa se odihneasca imi zice lumea altfel.
Imi place sa traiesc in trecut si in viitor, iar clipa o las celor care o apreciaza. Iar tu daca ii tragi inainte cu "carpe diem" sa nu crezi ca te va ocoli moartea. Daca nu iti amintesti anumite lucruri asta nu inseamna ca ele nu s-au intamplat, si daca negi altele nu inseamna ca ele nu se vor intampla.
E mai important ceea ce vine decat ceea ce este!

Trimis de: little1 pe 31 Mar 2004, 07:56 PM

"DEATH MAKES ANGELS OF US ALL
AND GIVES US WINGS
WHERE WE HAS SHOULDERS
SMOOTH AS THE RAVENS CLAWS"

ALTE TRADITII O NUMESC SFATUITORUL.

DEATH - IS NOT SO BAD

DACA ESTI PREGATIT...

Trimis de: Ahriman pe 1 Apr 2004, 05:34 AM

Nu cred ca esti pregatit cu adevarat pentru moarte; intotdeauna te ia pe nepregatite, iti mai ramane ceva de facut si ai vrea sa mai traiesti macar 5 minute in plus, sa-ti rezolvi treburile. Misterul mortii va ramane multa vreme neelucidat...Poate peste vreo mie de ani....

Trimis de: rebel pe 1 Apr 2004, 08:40 AM

Sau poate nu se va elucida vreodatã.

Trimis de: gypsyhart pe 1 Apr 2004, 08:56 AM

@mariusc2
"Carpe diem" este calea spre ceruri. Ce intelege fiecare prin a trai clipa asta e alta poveste.
Apropo de ganduri...crezi ca cei din jur stiu sa citeasca gandurile? (sau lipsa lor)?

Eu nu neg ca trupul meu va imbatrani si nu va mai fi la un moment dat. Insa am motive intemeiate sa cred ca pe langa trupul meu mai este ceva. Ceva minunat care asteapta sa fie descoperit:), inainte ca trupul sa dispara.

Asa ziceam si eu odata, ce urmeaza e mai important decat ce este...(era un citat din Heiddegger...).
La un moment dat insa m'am saturat de promisiuni.

Trimis de: mariusc2 pe 1 Apr 2004, 02:05 PM

@gypsyhart
Mi se pare ca te contrazici: imi spui de "carpe diem", dar esti preocupat de calea spre ceruri, esti preocupat de viitor, adicatelea, desi matale imi spui cu nonsalanta ca nu conteaza ce va sa vina. Daca nu conteaza, ce rost mai are sa te intereseze calea spre ceruri (ete ashe ma ia o ameteala...). Iti place sa negi si faptul ca iti place sa negi.
Daca tu nu te-ai nascut insemneaza, pasamite, ca matale nu existi, si atunci adicatelea io vorbesc singur, ca teveu?!
Si daca nu vrei sa mori, iar e treaba ta, da' io unu nu vreu sa o duc mai mult decat toti astia ai mei, ca mi-s dragi.
Si daca te-ai saturat de promisiuni, asta inseamna ca nu trebuie sa te mai gandesti la viitor?Ce, esti Isus? As vrea sa te vad si eu cum supravietuiesti, desi te dai nemuritor, in societatea de azi fara sa te gandesti la viitor, bine stiut fiind ca un confort al trupului este absolut necesar pentru confortul acelui ceva ce e mai bun la tine si asteapta sa fie descoperit(apropos, a fost descoperit din vechime, vezi ceremoniile infaptuite la moartea cuiva).
Best regards!

Trimis de: gypsyhart pe 1 Apr 2004, 02:36 PM

@mariusc2
Adevarul este ca singura chestie care ma poate motiva in momentul prezent este supravietuirea de care vorbesti. Adica asigurarea unor conditii minime de trai fizic.

Ai dreptate cand spui ca imi place sa neg. Imi place golul foarte mult.
Chiar ai observat ca pentru a discuta ai nevoie de cineva insa pentru a tacea nu ai nevoie de nimic?
Nu sunt Isus.
Nu sunt nemuritor, sau oricum daca sunt nu am devenit constient inca de asta, ceea ce'i cam acelasi lucru.
E foarte posibil sa nu exist acum. Din moment ce nu imi amintesc cand m'am nascut?

Si ai dreptate, ma contrazic. Pentru ca nu am ajuns "in ceruri" . Nu am ajuns in punctul 0 unde nu mai exista diviziune in tine. Am invatat insa ca pentru a ajunge acolo trebuie sa accept si aceste contradictii.

Trimis de: Clopotel pe 1 Apr 2004, 05:50 PM

Dupa umila mea parere moartea e ceva deoasebit, e unicat .... si daca tot e unicat, ca toate lucrurile unicate, trebuie sa aibe mare valoare, si daca are valoare e buna .... (na c-am zis-o)

Eu nu cred ca moartea doare, cum mai zic unii ca sa ne sperie, si chiar daca ar durea un pic acolo ce-o sa fie.?! Adica daca toti oamenii au murit cu brio, nu oi fi eu mai breaz ca sa nu fac fata, voi reusi si eu sa mor pana la urma ... fara rateuri...

Acum mai e o problema: unii zic ca dupa moarte nu mai e nimic: gata, tarana, furnici si viermi - mimic mai mult. Eu pe acesti ii contrazic un pic, in idee, dar n-am dovezi, adica eu refuz sa cred ca dupa moarte nu mai e nimic ... adica eu m-am chinut degeaba pe aici ?! Adica eu am platit taxe, mi-am facut casa, (masina o vand - n-o pun la socoteala), odata poate m-am si insurat, m-am certat si cu sefii, si totul pentru nimic ?! .... oare si-a batut cineva joc de mine sa-mi faca una ca asta?!

Prin urmare eu cred ca dupa moarte trebuie sa fie ceva, o sa vad eu cand ajung acolo .... dar evident ca n-o sa spun la nimeni cum a fost, sa nu stric surpriza ....

Trimis de: Catalin pe 2 Apr 2004, 06:33 AM

Trimis de: MonicaV pe 2 Apr 2004, 06:51 AM

Nu am inteles de ce zice rebel (dupa ce a citat comentariile mele):
"Asta e un fel de ... stii, dragã, mai cumpãrã si un kilogram de rosii si iaurt pentru cel mic ... Tare nu-ti doresc sã mori repede si fãrã durere, asa cum ai mentionat c-ai vrea, însã exact atunci când ti-e mai bine, alãturi de familie."

N-am inteles comentariul cu rosiile si iaurtul, si nici de ce vrea sa mor cind imi e mai bine (ma rog, asta o fi pentru ca mi-o fi vrind raul).

Trimis de: Clopotel pe 2 Apr 2004, 09:29 AM

Catalin, evident ca tin de lumea asta, dar daca faptele noastre au efect doar pentru cateva zeci de ani, de ce le-am mai face? (vorbesc de lucruri mai mari, si nu doar de un amarat de pix care il tii doar pentru o saptamana).

Consider ca este dezarmanta total ideea ca dupa moarte nu mai e nimic ... pentru ce sa faci ceva?, pentru ce sa te agiti ? pentru ce te chinui sa lasi in urma ta ceva ? pentru ce te chinui sa te infranzezi de la ceva? ... daca totul e in zadar, sau desertaciune cum zicea cineva ....

Apoi aceasta idee conduce automat catre sinucidere, sau mai exact - sinucidrea ar fi o chestie normala si fireasca, kill task, daca ai dubii in treaba asta, o discutam ...

Si apoi aceasta optica, cum ca traim 60 ani si dupa aceea gata, exclude orice fel de credinta in divinitate ... ori aceasta credinta este in firea omului.

Eu nu cred ca traim in lumea asta doar pentru ca trebuia cineva sa batatoreasca Pamantul .... cred ca fiecare actiune, fie si decizia de a ma certa cu un sef, poate avea consetinte pe termen lung, poate chiar si dupa moarte, pentru ca din aceea cearta pot rezulta situatii care imi vor influenta intr-un fel sau altul evolutia mea spirituala ulterioara ....

De aceea eu am tratat acest subiect cu putin "optimism".

Si nu accept sa fiu contrazis fara probe ...

Trimis de: Catalin pe 2 Apr 2004, 09:56 AM

Trimis de: Clopotel pe 2 Apr 2004, 10:40 AM

Salut Catalin,

Am zis ca nu vreau sa fiu contrazis, si tu vad ca asta faci ....
Sa inteleg ca vrei o discutie pe tema asta ?! ... ar fi interesant, dar neproductiv - nu duce la nici un rezultat ....

Uite, sa admitem ca dupa moarte nu exista nimic si nici nu exista divinitate - suntem rodul hazardului, nu avem nici un scop si faptele noastre nu au importanta .... atunci de ce ai face ceva? pentru ca orice faci: fie ca muti un piatra din mana stanga in mana dreapta fie ca vei construi un oras este la fel de inutil...

De ce te-ai mai chinui sa evoluezi?Sa inveti: doar ca sa ai o satisfactie de moment?! Ce ar conta acel moment in miliardelele de ani ....
Ce diferenta ar mai fi intre un fir de praf si un om? Un dezastru, sa zicem chiar diparitia unui continet, ar mai fi el un dezastru? De ce? Ce s-a pierdut? Nimic ... in fond materia a ramas aceeasi ...

Evident ca tot ce spun sunt parerile mele personale , si normal ca imi place sa fiu contrazis si combatut fara mila aici , tot de alte idei personale, pentru ca din ce stiu eu ... nu s-a creat inca un standard in ceea ce priveste moartea
De aceea discutia e foarte detasata

Trimis de: Catalin pe 2 Apr 2004, 11:03 AM

Clopotel, daca tie ti se pare ca in lipsa credintei in viata de apoi, oamenii nu pot fi motivati, te inseli. Sunt atatea cazuri de atei care au fost extrem de motivati de valori diverse de la iubirea de tara pana la pacea mondiala, noua ordine sau, de ce nu, dragostea fata de cineva apropiat. A spune ca in lipsa credintei religioase nu poate exista motivatie este pur si simplu gresit si ignora istoria.

Spui ca esti un crestin care nu umbla cu jumatati de masura (ai fi primul daca ar fi adevarat). Spune-mi, te rog, intorci mereu obrazul celalalt? iti tai mana dreapta daca te face sa pacatuiesti? ai dat si camasa celui care vrea sa-ti ia haina?

Trimis de: JustMe pe 2 Apr 2004, 11:06 AM

TOTUL SE SFARSESTE PENTRU CA TOTUL SA INCEAPA, TOTUL MOARE PENTRU CA TOTUL SA SE NASCA!

Trimis de: Clopotel pe 2 Apr 2004, 11:22 AM

Catalin,

Trimis de: Catalin pe 2 Apr 2004, 11:31 AM

Trimis de: nefertiti-old pe 2 Apr 2004, 11:43 AM

Si eu sunt curioasa cum vezi diferenta dintre sacrificiu si sinucidere. In fond, de multe ori, amabele par a fi niste gesturi identice in sine. Ambele au o motivatie, nu? Ambele reprezinta o alegere constienta.

Trimis de: Clopotel pe 2 Apr 2004, 12:07 PM

Pai sinuciderea este atunci cand persoana respectiva are ca singur scop propria sa moarte. Sinucigasul urmareste, are ca unic scop, moartea sa. Ori aia nu au ca scop moartea lor. Aceasta este un efect. Scopul lor este sa omoare cati mai multi oameni, sa aduca cat mai multe pagube, nu sa moara ei. Aaaa... ca mor si ei, astea sunt riscurile meseriei. Si la militari e la fel, nici ei nu vor sa moara, dar daca in fata e dusmanul cu pusca spre tine ce faci? Nu inaintezi?! Ba da inaintezi si ala trage si te omoara, si stiai ca ala e acolo ... Aceasta inseamna ca esti sinucigasi?! Nu... inseamna ca te-ai sacrificat ... scopul tau fiind: de a apara ceva, de a omoara dusmanul, de a face nu stiu ce ... orice numai sa te omori tu nu, acesta fiind un risc asumat. Soldatii ca si teroristii daca pot sa scape cu viata, sunt fericiti. Sinucigasii nu ....

Trimis de: Clopotel pe 2 Apr 2004, 12:17 PM

Catalin,
din cate stiu eu budistii cred si in divinitate, si in existenta sufletului si in reincarnare.
Ortodoxii nu cred in reincarnare, dar eu nu am pomenit aici de ea. Prin viata dupa moarte eu nu inteleg obligatoriu reincarnare, si chiar nu se intelege asta ...

Trimis de: Catalin pe 2 Apr 2004, 12:35 PM

Trimis de: nefertiti-old pe 2 Apr 2004, 12:50 PM

Pai sinuciderea este atunci cand persoana respectiva are ca singur scop propria sa moarte. Sinucigasul urmareste, are ca unic scop, moartea sa.

Nu exista asa ceva, pentru ca in spatele acelui gest sta o motivatie. Motivatie care are o alta cauzalitate, indirecta. Iar moartea persoanei respective este, de fapt, tot un efect.

Trimis de: Clopotel pe 2 Apr 2004, 12:56 PM

Catalin

Trimis de: nefertiti-old pe 2 Apr 2004, 01:00 PM

Cum adica se omoara pentru ei??? Nu vad sensul in formularea asta. Daca ar face pentru ei ceva, ar infrunta realitatea.

Trimis de: Catalin pe 2 Apr 2004, 01:02 PM

Trimis de: Clopotel pe 2 Apr 2004, 01:03 PM

Neferititi,

Trimis de: Clopotel pe 2 Apr 2004, 01:29 PM

Catalin,
Nu vad unde m-am contrazis. De ce se sinucide un indragostit parasit de iubita? Se sinucide pentru ea? Se sinucide pentru vreun scop nobil? Nuuu... se sinucide pentru ca nu mai poate suporta durerea. Este o slabiciune de-a lui. El este singur cu deciziile si motivatiile lui. El vrea sa renunte la viata pentru ca viata a devenit insuportabila pentru el.
Pe cand la cei care se sacrifica nu stau lucrurile asa: Ei vor sa renunte la viata nu pentru ca viata nu le mai place, ci pentru ca sa traiasca altii (cei din grupul lor), carora si lor le palce viata. Moartea celor din urma este o chestiune pur tehnica daca vrei, nu este dorita, este necesara. In primul caz este dorita (in acel moment, nu cu o luna sau 2 zile inainte, ci atunci).

Eu aici fac diferenta, dar poate ca nu ma exprim eu bine.

Trimis de: side_story pe 7 Apr 2004, 03:38 PM

In general, oamenii incearca sa treaca acest "examen", cum ii ziceti, si in felul acesta devin mai buni, poate, dar cu siguranta mai impacati cu ei insusi decat ateii.

Trimis de: ^Anne^ pe 28 Apr 2004, 10:57 AM

Trimis de: Vornicum pe 28 Apr 2004, 11:37 AM

Pisoiasule , sunt langa tine , nu-ti fie frica. Zi-mi care si-l batucesc eu, mama lui.

Trimis de: ^Anne^ pe 28 Apr 2004, 12:46 PM

Merci catelusule!!!

Trimis de: Inceputul Vietii pe 6 May 2004, 05:38 PM

Nu exista absolut nici o urma de indoiala in ceea ce proveste existenta vietii dupa viata, sau a existentei vietii dupa moarte, e acelasi lucru.
Intrebarea care se pune e intr-adevar, ce se intampla acolo, scara luminioasa, tunel de lumina, sau doar o plutire, cum ar fi calatoria astrala... Iar raspunsul, ce sa zic, nu prea conteaza. Se pare ca oamenii vad diferit aceste lucruri, in functie de religie, cultura, etc.

Trimis de: Inceputul Vietii pe 6 May 2004, 05:41 PM

"Va ajunge ori in iad ( ) ori in rai ( ), dupa care nu va mai putea schimba nimic. Asa ca este mult mai important ceea ce face acum, pentru ca dupa aia oricum nu mai poate face nimic."
Imi pare rau, nu am inteles daca ai vorbit serios sau nu, dar daca e serios, spui lucruri grave...

Trimis de: The_Kid pe 12 May 2004, 09:32 PM

Tot timpul m-a fascinat intrebarea: "Ce se intampla cand mori?" de fapt nu cred ca sunt singurul. Cred ca in momentul mortii spiritul se separa de trup, dar nu stiu ce se intampla dupa, se reincarneaza, sau se duce intr-un loc anume asteptand judecata de apoi (asta daca privesti lucrurile din prisma unui bun crestin), daca privesti lucrurile din prisma unui ateu, atunci mori si gata. Cred ca ar fi prea sec aceasta varianta. Nu ?!

Trimis de: Inceputul Vietii pe 13 May 2004, 08:58 AM

Dar ce zici de asta?
Judecata si apoi reincarnare, in functie de ceea ce MERITI?

Trimis de: Catalin pe 13 May 2004, 10:08 AM

Trimis de: abis pe 13 May 2004, 10:23 AM

Trimis de: The_Kid pe 13 May 2004, 09:07 PM

NU cred ca mori, si gata s-a sfarsit totul. Eu cred ca mai urmeaza o noua faza de existenta, un nivel superior, daca vrei sa ii spui asa. Cred ca viata intr-un corp fizic asa cum este ea acuma este doar un nivel existential. Un ex. ar fi credinta budhista, cei ce traiesc doar pt. a muri si a ajunge in Nirvana. NU zic ca e intr-adevar asa, dar oricum cred ca o samanta de adevar exista in toata chestia asta.

Trimis de: bdl pe 13 May 2004, 09:11 PM

Corect The Kid...
Si drumul ala spre Nirvana intimplator trece si prin stomacul viermilor?

Trimis de: YOo pe 17 May 2004, 05:51 PM

Prima data cand m-am gandit la moarte aveam cca 5 ani ... m-am imaginat intr-o negura absoluta ... in neant ... stiti ce senzatie am avut ... FRICA ... mai tarziu ... peste ani ... am adugat NEPUTINTA si NULITATEA

De mult timp nu m-am mai gandit la Moarte ... Iar acum cand revin la asta, gandurile se succed astfel:

1. "... mai este mult pana atunci..."
2. "... si totusi ... daca ar fi maine? ... "
Acum rulez in cap toate definitziile, teoriile si conceptiile legate de marea problema : AFTER... si iar gandesc:
3. "... poate ma reincarnez ... poate ma duc in Rai/Iad ... poate sufletul meu va intregi Totul Absolut ... sau poate nu va fi NIMIC"
4. "... sunt varza! ... cum pot sti eu in mod cert ce va fi AFTER ... daca exista un AFTER? ..."

Cam asa s-ar rezuma gandurile mele de acum atunci cand ma gandesc la Moarte... Acum, la 22 de ani, nu ma mai sperie moartea ... ma sperie doar posibila infinitate a ei ...
Si atunci un singur lucru am in gand .... orice ar fi numai sa fie CEVA! Ma demoralizeaza gandul ca ma voi stinge si ATAT ... tot ce-am simtit, tot ce-am gandit, tot ce-am invatat, tot ce-am iubit, tot ce se afla inca in creierul si inima mea si n-am putut da si la altii, ... TOTUL se va pierde ... Pai si atunci nu este firesc sa cred si sa sper intr-o continuitate???

Oricine spune ca nu crede/spera intr-o continuitate, de orice fel ar fi ea, MINTE ... sau braveaza sau ...
Este cat se poate de logica ultima mea afirmatie ... daca esti convins ca nu este nimic DUPA ... atunci ... de ce mai esti printre noi? Mai merita efortul? Toti stim / simtim ca viata nu e "dreapta" ... pai si atunci .... daca tot nu mai este nimic ...

Noroc ca am gandire pozitiva si ca sunt un optimist prin excelenta ... ca altfel ...

Trimis de: Blakut pe 17 May 2004, 06:02 PM

Omul este un sistem: reguli si forte ce actioneaza impreuna. Cand acest sistem devine dezordonat, se strica, inseamna ca omul se transforma dintr-o adunatura de organe ce actioneaza sincron intr-o adunatura de materie dezorganizata.

Moartea insaemna anularea totala, cam ca atunci cand inchid calculatorul. Nu cred ca ar trebui sa ne temem: ne vom simti la fel cum ne simteam inainte sa ne nastem.

Trimis de: side_story pe 17 May 2004, 06:17 PM

Sincer mie mi se zburleste parul cand ma gandesc ca o sa dispar, pur si simplu. Mi se face frica sa ma gandesc ca nu o sa mai exist, ca firul gandurilor mele se va rupe....
Poate de asta prefer sa cred in existenta vietii de dupa moarte.
Blakut, multumesc pentru incurajare

Trimis de: maniac1ni pe 17 May 2004, 10:48 PM

Cred ca pe acest subiect nimeni nu poate afirma ceva argumentat solid (deocamdata).Eu tind sa cred
ca nu vom mai exista dupa moarte, adica nu cred ca ne vom reincarna sau ca spititul nostru va supravietui
de exemplu pentru ca am nopti cand nu visez si dimineata ma trezesc simt ca in timpul cat am dormit nu as fi existat
. Se zice ca sufletul este imaterial, dar cred ca asta doar din lipsa cunoasterii si cred ca in curand se vor putea face roboti
care sa poata gandi asemanator oamenilor.

Trimis de: Inceputul Vietii pe 21 May 2004, 04:52 PM

Trimis de: jet li pe 23 May 2004, 12:43 AM

Inainte de nastere eram morti deci moartea nu e mare lucru

Trimis de: ComicDiva pe 23 May 2004, 07:53 AM

sincera sa fiu pe mine nu am afecteaza gandul ca NU ar exista viata dupa moarte. Oricum o sa fiu moarta si deci nu o sa stau pe undeva, in intuneric, gandindu-ma: "fir-ar sa fie. Nu exista viata dupa moarte. vreau banii inapoi!!!"
Cred ca fiecare are timpul lui aici pe pamant si acesta trebuie folosit cat mai bine. Cine nu vrea nu dispare de tot. va fi tinut minte de cei care l-au iubit.

Astea fiind spuse, Einstein a spus ca energia nu se pierde, se transforma. Si cine stie... poate exista ceva si dupa moarte.


poate ma reincarnez in ceva interesant... un melc.

Trimis de: little1 pe 23 May 2004, 09:47 AM

Trimis de: Predatoru pe 23 May 2004, 10:38 AM

Cand spun "Exista viata dupa moarte" este cam acelasi lucru cu "Exista viata dupa viata"?
Asa pare la prima vedere.Shi atunci, logic, cei doi termeni sunt echivalenti. Nu e asa?
Spus-a cineva care se juca cu un carabus: "Nu exista Moarte. Noi nu murim. Ne prefacem, precum acest carabus pe care ori de cate ori il ating, se stringe si ramane nemiscat o vreme, prefacandu-se."

Trimis de: Predatoru pe 23 May 2004, 10:40 AM

Mie mi-e greu sa accept faptul ca va trebui sa incep o noua viata(hai sa spunem reincarnare, desi termenul e prea "dur"). De fapt ma bucur, dar mi-e greu sa concep faptul ca nu voi mai tine minte nimic din acesta viata.Si imi pare extrem de rau, zau.

Trimis de: Mature_Mind pe 23 May 2004, 03:45 PM

Stiam ca nu trebuie sa dau click pe topicul asta


Penru a putea vorbi despre moarte trebuie mai întâi sa o întelegem, iar pentru a o intelege trebuie neaparat sa discutam despre suflet ... so!

21 de grame...

Yap, se pare ca este ceea ce pierdem toti fara exceptie în momentul cu pricina (cautati pe net, veti gasi referete medicale cu tona care vorbesc depre acest lucru).
Speculatii sunt cu galeata însa explicatia cea mai serioasa ar fi ca este vorba de o disociere (separarea) dintre trup si suflet.
Ce este exact sufletul?!
Filosofii greci l-au numit psuche, in ebraica este vorba de nephesh iar latinii îl numesc anima. Toata lumea este în general de acord ca este principiul care anima trupul, suflul de viata.
Pentru a întelege mai bine, iau exemplul unui bec care fara curent electric este incapabil sa dea lumina. Este vorba despre imagine si trebuie tratata ca atare. Principiul trebuie retinut. Corpul fara suflu este materie inanimata.
La acestea as mai adauga ultima suflare care niciodata nu este o inspiratie ci o EXPIRATIE. Mai ca am putea crede ca trupul libereaza sufletul in momentul respectiv. Este doar o speculatie.
Biuuun.

Acum despre moarte.

Înainte de orice as dori sa felicit pe toti cei ce au adus o contributie pe aces topic deoarece pâna la proba contrarie toti aveti dreptate. Se disting totusi (în linii mari) doua categorii. Prima care accepta o anumita continuitate si cea de-a doua care refuza-n bloc orice "dupa" moarte.
Personal ma plasez în prima categorie si ma explic de ce:
Citind cele amintite de voi nu am vazut referiri la cele ce urmeaza, poate doar mici aluzii.
Eu nu pun în opozitie viata si moartea pentru nu consider ca între cele doua ar avea loc o ruptura brutala ca o lovitura de ghilotina care ar separa sec cele doua concepte ci din contra, cred ca este vorba de o completare, continuitate.
De ce? Pentru simplul fapt ca nu consider corecta ideea de a-si procura cât mai multe placeri cu putinta si de a profita de viata la maxim înainte ca moartea sa ne asepare de ceea ce noi consideram adevarata existenta. Nu numai ca nu o consider corecta, este în plus un fals remediu în fata mortii.
Întradevar, cred ca a traii înseamna a merge catre moarte, deci a muri!. Altfel spus, viata este moarte. Pentru ca sunt deosebit de modest precizez ca aveam deja aceasta conceptie despre viata înainte de a citi Platon.
Daca acceptam aceasta afirmatie atunci va fi mult mai usor sa acceptam si moartea ca pe o tranzitie spre ceva ce fiecare este liber sa-l numeasca cum vrea dar pe care eu îl numesc Hristos (va rog sa nu faceti comentarii inutile referitore la aceasta ultima afirmatie deoarece nu suntem pe topicul potrivit si nu voi raspunde).
Cineva spunea ca trebuie sa învatam sa murim ... ma înclin în fata acestei afimatii si ader din toata fiinta pentru ca momentul de care-mi este frica cel mai tare este când te uiti în urma si vezi ce ai lasat.
Ar mai fi multe de spus însa cred ca deja rari sunt cei ce vor citi tot (stiu pt. si eu citesc în diagonala )

bye

Trimis de: YoyoMan pe 24 May 2004, 11:26 AM

Cum sa spui ca nu ti-e frica de sfarsit? Cum sa spui ca nu ti-e frica de moarte? Spui asta daca nu esti sincer. Nu exista om in lumea asta caruia sa nu-i fie frica de moarte. E normal sa fie asa - si exista si o reactie fiziologica la asta care se numeste "instinct de conservare" - deci ne e frica de moarte instinctiv.

Toti cei care spun (si aproape toata lumea spune, cu exceptia copiilor) "Doamne cum trece vremea...." au o frica implicita de moarte si se gandesc implicit la moarte. Este un alt fel de-a spune "Doamne, cat m-am apropiat de sfarsit..."

Nu vorbesti cu adevarat despre moarte pana nu ai 50 de ani. Sau pana nu esti diagnosticat cu un cancer simpatic Si in consecinta nu poti spune la 25 de ani ca "Nu ma tem de moarte". E ca si cum ai spune "Nu ma tem de bunjee jumping" fara a te fi urcat niciodata pe o macara ca sa poti simiti efectiv de ce te pregatesti Sunt multe amanunte pe care le inveti in timp si care te fac tot mai constient de ceea ce te asteapta....

Trimis de: Tony Almeda pe 24 May 2004, 01:24 PM

Eu nu sunt de acord.
Cred ca poti sa "vizualizezi" moartea chiar daca nu te aflii într-o postura disperata.
Adu-ti aminte de primul moment (al copilariei) când ai înteles si ai constientizat cu adevarat ce este moartea.
Nimeni nu poate sa se debaraseze de acest gând cumplit asa cum bine ai spus-o prin exemplul pe care l-ai dat.
Si faptul ca noi ne interesam este o dovada-n plus vis-à-vis de popularitatea de care se bucura.
Cât despre frica de moarte ... cred ca sunt oameni care nu se tem (citeste putin despre sublimare) dar asta nu înseamna ca au o doaga lipsa... (vb de o "doaga principala" pentru ca de astea mai mici ne lipsesc tuturor ).
Sincer pe mine ma cam strânge-n spate subiectu'

Trimis de: ComicDiva pe 24 May 2004, 02:16 PM

Vorba lui Robbie Williams: "Nu mi-e frica sa mor, doar ca nu vreau. "

Trimis de: Inceputul Vietii pe 24 May 2004, 10:46 PM

Mature_Mind
Da, sunt perfect de acord ca nu exista ruptura intre viata si moarte, ca cele 2 urmeaza una alteia, dar nu sunt de acord ca viata este moarte.
Nichita Stanescu spunea ceva foarte interesant, cu o oarecare legatura, imi vine acum in minte, dar stiu numai aproximativ. "A nu fi, chiar si aceasta inexistenta, poate fi pedepsita prin existenta, adica prin viata, adica prin moarte" Repet este ceea ce am inteles eu, nu ce a zis autorul deci e aproximativ. Cam pesimist, dar interesant. Totusi a fi nu trebuie sa fie o pedeapsa...

21 de grame... fantastic... daca ar fi adevarat, ar fi fantastic, dar nu stiu cat de sigura e informatia. Am auzit foarte rar de acest lucru...

Trimis de: Predatoru pe 25 May 2004, 12:26 PM

Cumva-cumva aveti toti dreptate, desi nu cred ca tocmai eu sunt cel indreptatit sa stabilesc asta. Oricum, sustin si ideea lui Lucian Blaga, care spunea :"Faptul ca orice existenta se termina prin moarte nu inseamna ca moartea este scopul vietii."
Ok, oricum sunt total impotriva afirmatiei ca dupa moarte nu ar mai fi Nimic. Am aflat chiar azi la religie ca religia crestina nu este de acord cu reincarnarea, stiu ca nu este topicul potrivit, dar trebuie sa aduc vorba si de subiectul asta in cadrul subiectului reprezentat de moarte.Si nu este de acord tocmai pt ca spune ca omul are dreptul la o singura existenta in care sa incerce sa atinga perfectiunea pentru ca altfel gasim justificari nejustificate pentru faptele noastre:de genul, adica, "Nu am reusit viata asta, nu-i nimic, voi reusi in viata viitoare...sau poate urmatoarea...si apoi", ce o vrea Dumnezeu"...hmm... cam asta-i faza...

Trimis de: SRN pe 4 Jun 2004, 04:27 PM

Mie mi-e frica. Ma gandesc ca, asa cum spune religia crestina, dincolo o sa fie liniste si calm si armonie...Sigur o sa ma plictisesc..

Trimis de: mememe pe 11 Jun 2004, 08:18 PM

Mature MIND , curat domnule.Cand ne nastem incepem sa murim iar moartea este lucratura vietii. Moartea .... la inceputul vietii o desconsideri pe parcurs te intereseaza iar la sfarsit o doresti.

Trimis de: Blakut pe 11 Jun 2004, 10:44 PM

Ma tem.. da.

Oricum o sa muriti cu totii, asa ca va va fi satisfacuta curiozitatea, fiti rabdatori si asteptati...

Nu conteaza ce e dupa aia, ideea e ca nu va mai intoarceti.

Trimis de: YoyoMan pe 14 Jun 2004, 11:43 AM

Ba da conteaza Blakut. Nu zi ca nu conteaza! Gandul asta este singurul care ma ajuta sa nu MOR de frica!

Trimis de: Dark Angel pe 14 Jun 2004, 11:54 AM

Nu-mi e frica de Moarte cum nu-mi este frica de nimic din ceea ce o sa mi se intample in existenta asta, orice experienta are un "mesaj", un rost, un scop, altfel nu ne-am mai intalni cu experientele respective...
M-am intalnit cu Dumneaei(Moartea) si nu mi-a fost frica deloc( era sa mor innecata de vreo trei ori, am incercat sa ma sinucid o data...).
O data, intr-o vara am mers la Snagov in timpul saptamanii, era liber, numai ca doua familii cautau disperate trupurile copiilor lor de 18 ani care se innecasera in week-end. Si am vazut cand i-au scos din apa, si am auzit urletele de disperare ale parintilor...in vara aia n-am mai putut sa merg la plaja, nu suportam sa vad luciul apei, mi se facea fizic rau.

Trimis de: MonicaV pe 15 Jun 2004, 10:53 PM

De unde stii ca te-ai intilnit cu moartea? Probabil ca ai simtit o senzatie fizica neplacuta (in cazul inecului, de sufocare) si pina la urma ai lesinat. Din moment ce traiesti, n-ai murit. Ce altceva ti-a dat impresia ca te-ai intilnit cu moartea? De fapt, ce ai simtit?

Trimis de: Blakut pe 15 Jun 2004, 11:00 PM

Cine spune ca nu se teme de moarte... sa moara... sa vedem daca in fata mortii isi pastreaza curajul.

Simti cand te intalnesti cu moartea. Secundele trec ca orele - asa simteam cand m-am trezit din somn si luase foc bucataria.

Trimis de: Serenity pe 16 Jun 2004, 12:32 AM

"I'm not scared of dying, I just don't want to..." Nu stiu daca poate sa-ti fie teama de moarte. Teama de ce lasi in urma ta, teama ca vei muri inainte sa-ti fi implinit misiunea pe acest pamant, teama de reactia celor dragi, si in final teama de Dumnezeu... teama de acel ultim moment, de ultima suflare nu o inteleg. Evident ca in acele momente cand sentimentele se incalcesc si te coplesesc, cand gandurile se invalmasesc nu poti sa faci deosebirea.

Edit: Ha! Acum am vazut ca si ComicDiva a scirs "vorba lu` Williams"

Trimis de: Dark Angel pe 16 Jun 2004, 08:07 AM

Trimis de: jet li pe 17 Jun 2004, 12:54 AM

Nu imi e frica de moarte, nu eu am cerut sa ma nasc (?), deci ar trebuii sa fiu multumit ca traiesc.

Trimis de: colectionara pe 17 Jun 2004, 01:34 AM

@ Jack:

Poate vrei sa zici ca nu ai cine stie ce merit in aceea ca te-ai nascut, deci ar trebui sa fii multumit ca traiesti.
Ca doar nu spunem: "nu eu am cerut sa stau in inchisoare (ipoteza in general adevarata), ar trebui sa fiu multumit ca am ajuns dupa gratii (concluzie in general falsa)".

Admitem asta si plecam de la ideea ca viata e un dar, nu un bun dobandit de noi prin efort propriu. De aici pana la a nu te teme de pierderea darului e cale lunga. Cu atat mai mult cu cat e greu sa concepi ceva in afara acestui dar. Acest dar iti ingaduie sa ai parte de alte lucruri pe care le meriti, pe care le-ai dobandit prin efort propriu. Odata cu el e foarte probabil sa le pierzi si pe acelea.

Multi spun ca nu se tem de moarte, bazandu-se pe faptul ca s-au obisnuit cu ideea. Ca e ceva firesc, acceptat, inevitabil. Daca moartea ar fi optionala, cred ca am muri de frica toti. Ei, cam toti, fie . Cat timp viata are ce sa ne ofere (mie mi se pare ca are, si-nca destule !), teama este o teama perfect normala. Nu discut aici despre teama exagerata, irationala (desi cand eram mica mancam la pranz de frica sa nu mor in somnul de dupa-amiaza ).

Trimis de: gio19ro pe 17 Jun 2004, 01:49 AM

Trimis de: colectionara pe 17 Jun 2004, 02:07 AM

gio, nu toata lumea mi-a citit jurnalul; e o poanta destul de exclusivista, nu crezi ?

Oricum, cand spun ca viata are multe de oferit nu inseamna neaparat ca mie acum mi s-a umplut borcanul . Chiar cand borcanul meu pare gol, sunt constienta ca viata este un dar grozav si are multe de oferit. Si chiar in aceste momente, teama de moarte nu dispare.

Trimis de: gio19ro pe 17 Jun 2004, 12:13 PM

Trimis de: bishop pe 14 May 2005, 11:45 PM

figaro a scris:

Trimis de: flu pe 15 May 2005, 12:13 AM

depinde cu ce te identifici mai mult: cu carnea si oasele sau cu spiritul...

unii spun ca spiritul continua sa existe si dupa acest inevitabil eveniment... si am tendinta sa-i cred

si chiar daca nu ar fi asa si moartea ar fi sfarsitul jocului, imi pare a fi ceva firesc... nu stiu cati dintre oameni nu s-ar plictisi de la o vreme de repetitia zilelor, oricat de spectaculoase si iesite din comun ar fi ele (nu e cazul la prea multi dintre noi). Oamenii trecuti de 70 si de ani cu care am discutat erau cam satui de viata... Si mi se pare ca acea parte care se infricoseaza este partea de natura animala...

Trimis de: Octavi pe 15 May 2005, 12:34 AM

Se vehiculeaza termenul de natura cu conotatie de in regula, ok. Nu e in regula. Moartea o fi un fenomen natural, insa e clar unul negativ. Totul e infricosator in ce priveste moartea. Absolut totul.

Si eu subscriu, ca si cel care scria mai sus. In plus, resping ideea cu plictiseala; a te "plictisi" ca existi, nu e totuna cu a te plictisi ca mergi prea mult dimineata cu masina pe autostrada, ca stai prea mult la coada la bilete pentru spectacolul de manele, ca citesti, ca muncesti, ca te uiti la TV, ca faci sex, etc. Alternativa nu este a nu face aceste lucruri, dar a continua sa existi totusi, ci a nu exista deloc. Asta nu pare a fi, dupa mine, o rezolvare a plictiselii. E ca si cum ai vedea o solutie de alinare a unui picior care te doare, in amputarea lui: e doar o alternativa in cazul insuportabilitatii, insa chiar la o persoana normala, devine vreodata plictiseala insuportabila?
Moartea e adevaratul "aliat" al religiei si cat timp ea va plana asupra omului (sper ca nu prea mult), aceasta ne va otravi npua ca bieti muritori, mintea si viata. A fi firesc, natural, nu inseamna a fi si pozitiv. In fapt, personal regret ca religiosii nu au dreptate cand sustin existenta dumnezeilor religiilor primitive. As fi preferat ca eu sa ma insel si ei sa aiba dreptate: nu pierdeam absolut nimic; as fi castigat totul, in masura in care viata este cu adevarat totul, mai ales daca e eterna.

Moartea este un fenomen natural si nu are nimic infricosator asa cum incearca unii sa prolifereze.
Nu exista nimic dupa acest proces firesc de regenare naturala iar viata dupa moarte este o speculatie.

Citind aceste randuri, ma inspaimant, asa cum ma inspaimant cand citesc si afirmatiile pline de siguranta ale religiosilor in materie de cunoastere a faptului ca exista "viata dupa viata". Cine zicea ca nu exista orbire ideologica la atei?

Dar in ciuda faptului ca moartea pt. unii pare un somn fara vise cred ca in nici un caz nu este mai placuta

Asa e: somnul poate fi placut prin si cat timp exista o trezire, altfel . . . .

"MOARTEA" este in general, considerata un tabu cand e vorba sa ne includa pe noi insine sau pe cei foarte dragi noua. Din ceea ce simt eu, personal ma inspaimant infinit mai mult cand ma gandesc la copii mei, fata de propria mea perspectiva. Pentru copii spunem hotarat "Nu! Nu se poate!! " si trecem rapid la decizii care ne dau sperante. Cand e vorba de noi : " Ooops! Chiar asa ? Poate-ar trebui sa fac aia sau aialalta... Daca nu...asta e!"
Ce ne aduce ea ? In nici un caz NIMIC!!! E cu totul absurd sa credem ca fiecare dintre noi avem destine atat de diferite fara un motiv anume, si ca indiferent daca am fost in decursul vietii niste criminali sau niste umili prelati, ne va astepta "dincolo" acelasi "NIMIC". Cine-o spune astazi, va veni cu siguranta un "maine" cand se va...trezi. (sau va fi trezit!!!)

Iata siguranta aceea inspaimantatoare si ridicula in acelasi timp, in masura in care nu se sprijina pe nimic ce inseamna cunoastere, fiind totul doar credinta.

Nu intentionez sa impun convingerile mele cuiva, dar daca tot am o parere sau alta, incerc sa ma si explic. In ciuda faptului ca educatia mea religioasa este una crestin-ortodoxa, si ma mai si vreau a fi "un bun crestin", sunt convins ca vin in contradictie cu biserica intrucat nici eu nu prea cred in Iadul si Raiul infatisat in Sfanta Scriptura. Nu cred ca Ratiunea (atat cata este ea la Omul Pamantean) poate accepta ideea de "foc",de "smoala" sau alte pedepse care par a inspaimanta doar pe cei care cred orbeste, fara a privi in jur si fara a-si mai pune intrebari. Fara discutie, "pedeapsa" sau "recompensa", exista !

De ce "fara discutie"? Ai scos o axioma, ceva?

Fara discutie exista 7 nivele de decorporalizare, care pot fi numite si cele 7 vami, daca tinem cu tot dinadinsul.

Exact 7! Nici 6, nici 5, nici 7 juma'; sapte si atat: "axioma omului bun", sau "axioma crestinismului naiv". Nici asta "nu se discuta", evident . . .

Dar ce se intampla cu sufletul dupa acele 40 de zile de "asteptare" , sunt doar speculatii, presupuneri sau -de ce nu? - revelatii menite sa convinga un anume gen de auditoriu.

Inainte sa vorbim ce se intampla cu sufletul, mai intai sa dovedim ca exista; stiinta nu a reusit inca. Ce nu poate stiinta, poate insa nestiinta, adica credinta; opinia pura, imaginatia, minciuna. Misto!

Oricum, pentru cine doreste cu adevarat sa se edifice, exinta enorm de multa literatura de specialitate in acest sens (si nu ma refer la idei fanteziste, ci la cazuri inregistrate in istoria de specialitate, avand la baza cazuri reale).

"De specialitate" Care specialitate? Povestile despre viziuni ale "lumii de dincolo", sau de perceptie extracorporala ale comatosilor, se pot explica usor in mod natural, aceste explicatii avand si meritul de a fi dovedibile.

Ideea este ca nu poti spune "NU EXISTA" sau "NU SE POATE", fara a incerca macar sa verifici , nu unde stii sigur ca nu te convinge, ci acolo unde cei care au editat acele idei, au o mare probitate morala si poate stiintifica!!!

Ca de exemplu (Da un exemplu macar de manual/compendiu/vademecum universitar sau un articol stiintific in care sunt sustinute astfel de idei)?

In sfarsit, parerea mea ar fi ca atat Iadul cat si Raiul, sunt aici, in jurul nostru.

Aici ai dreptate. Doar aici se afla, din pacate, si raiul si iadul nostru.

Tocmai de aceea nici un destin nu se identifica cu altul:

In ce sens intelegi termenul “destin”? Doar ca un curs al unei vieti traite, sau cu iz de prestabilire si alte frectii nesustenibile rational?

pentru ca fiecare avem un trecut personal. Poate e ciudat si total inexplicabil de ce unii par sa fie "copiii dezmierdati ai destinului", in timp ce altii fac eforturi uriase pentru o viata cat de cat satisfacatoare.

Hazardul mosule! Poti gasi vreun criteriu rational in aceste diferente si astfel sa deduci vreo potentiala zeitate (la care rationalitate, sper, e unul din primele atribute, daca nu cumva primul)?

Dar oare norocosii au avut sansa de a opta pentru destinele lor? Fiecare dintre noi "am fost trimisi" la un anumit moment dat si intr-un anumit loc, dupa judecata Adevarului Absolut,

Desigur, sutele de mii de bebelusi si copii ai Asiei de sud-est au fost ”trimisi” de absolutu’ matale ca sa fie ”rasi” fara vina, morala si logica (cum numai o natura oarba si tembela ar putea) de tzunami . . . . perfect adulta viziunea matale!

Poate intr-o viata viitoare vom fi mai privilegiati (daca am inteles cumva notiunea de OM in viata actuala!) , sau poate ne vor plange altii de mila...

Frate intru natura, ce inspaimanta un om matur, istet si cult, nu poate fi Iadul inchipuit de primitivii epocii bronzului (iudaismul), ci realitatea cruda a naturii pentru care nu suntem cu nimic mai ”importanti” decat ultimul vierme balos, orb si descreierat.

Trimis de: bdl pe 15 May 2005, 01:33 AM

Moartea e adevaratul "aliat" al religiei si cat timp ea va plana asupra omului (sper ca nu prea mult), aceasta ne va otravi npua ca bieti muritori, mintea si viata.
Bleah.....o otraveste la fraieri.....cine intelege ca moartea e ceva natural care vine la timpul sau, nu are de ce sa se teama....e o tema speculata abil de religie....

Trimis de: Octavi pe 15 May 2005, 01:48 AM

Moartea e adevaratul "aliat" al religiei si cat timp ea va plana asupra omului (sper ca nu prea mult), aceasta ne va otravi npua ca bieti muritori, mintea si viata.

Bleah.....o otraveste la fraieri.....cine intelege ca moartea e ceva natural care vine la timpul sau, nu are de ce sa se teama....e o tema speculata abil de religie....

Mda . . . "Oastea Darwinului" loveste "napraznic".
Cine dracu nu intelege ca moartea e ceva natural dar ca aproape niciodata (la cei normal la cap) nu vine "la timpul sau", dar mai intotdeauna vine prea devreme . . . . si ca aceste lucruri dupa toata logica posibila, nu exclude teama deloc!!!!!!!!! A intelege nu inseamna a gasi convenabil sau avantajos.

Trimis de: Artanis pe 16 May 2005, 03:11 PM

Trimis de: Oiski-Poiski pe 16 May 2005, 04:12 PM

Nu sunt mare filosoafa insa simt ca trebuie sa raspund pentru ca mi-am pus de multe ori intrebarea.Si am ajuns la concluzia ca nu imi este frica de moarte ci de ce vine dupa ea, adica nimica.De acel nimica mi-e frica.Adica imi pare rau ca nu voi mai putea participa la viata generatiilor urmatoare.Ca nu voi mai putea sa vad toate frumusetile acestei lumi, ca nu-mi voi mai putea vedea copilul, nepotii, ca poate Doamne fereste ar putea muri sotul inaintea mea si m-ar lasa singura si nu as mai putea sa gasesc rostul mai departe.De acestea imi e frica insa nu de moarte .

Trimis de: Artanis pe 16 May 2005, 04:22 PM

Daca stii ca dupa moarte vine "nimica", de ce spui "Doamne fereste" ? Din superstitie ?

Trimis de: Oiski-Poiski pe 16 May 2005, 04:25 PM

M-ai inteles gresit, nu m-am referit din punct de vedere religios ca nu mai vine nimica.Ci exact la cele enumerate de mine.Se poate ca dupa moarte sa fie alta viata insa nu cea care o las in urma.
Sper ca acuma am explicat mai bine.

Trimis de: Nico pe 16 May 2005, 07:33 PM

De ea nu mi-e frica, doar ca vreau dupa sa-i intalnesc pe cei la care tin. Sa nu-i intalnesc, sa nu fie nimic, de asta chiar mi-ar fi foarte teama, singura.

Trimis de: bishop pe 16 May 2005, 09:07 PM

Nico a scris:

Trimis de: Nico pe 16 May 2005, 10:05 PM

Trimis de: bishop pe 16 May 2005, 10:48 PM

@ Nico
Pesimista dpdv al egoului... Daca vei schimba sistemul de referinta din care privesti, probabil ca,
'teoria' asta capata alta reprezentare.

Trimis de: Divin pe 17 May 2005, 01:00 AM

Trimis de: bishop pe 23 May 2005, 11:22 PM

Octavi a scris:

Trimis de: actionmedia pe 31 May 2005, 02:10 PM

Astazi am aflat ca mi-a murit bunicul. Stau si ma analizez si observ ca nu sunt trist. Ba chiar as putea rade daca cineva mi-ar spune o gluma. Nici vesel nu sunt. Poate putin confuz. Preocupat mai mult de problemele practice ivite. Preocupat de ce trebuie sa fac acum si in viitorul apropiat legat de aceasta disparitie subita.
Acelasi lucru mi s-a intamplat si acum cativa ani cand a murit un unchi de al meu (fiul bunicului care a murit acum). La fel nu am simtit tristete, nici suferinta. Totusi cand am ajuns la inmormantare m-a intristat tristetea si suferinta altora. Totusi puteam sa ma bucur ca imi revad rudele. Chiar am zambit de cateva ori cand m-am intalnit cu rudele mele pe care nu le mai vazusem de mult.

Acum ma intreb. Ce este normal? Sa fi sau sa nu fi trist? Ca sa fiu trist la inmormantare trebuie sa ma prefac sau sa ii vad pe alti oameni dragi mie ca sunt tristi. De ce nu ma intristeaza oare moartea unui om apropiat? De ce ii intristeaza pe altii moartea unui om apropiat?

M-am tot gandit. Imi este frica de moarte, de propria moarte, de fapt de incetarea vietii. Totusi nu imi este groaza. Nu ma gandesc obsesiv la asta, nici macar din cand in cand, doar cand vine vorba. Din punctul meu de vedere moartea este ceva natural, la fel ca nasterea. Moartea face parte din viata noastra. Oasele ununi mort nu ma ingrozesc, nici macar gandul ca si din mine vor ramane doar oasele dupa un timp nu ma ingrozeste. Dupa ce mori oricum nu mai simti si nu mai vezi ce se intampla cu corpul tau, de ce te-ar ingrozi ce se intampla cu el dupa aia?

Trimis de: Clopotel pe 31 May 2005, 03:10 PM

Draga Action,

Trimis de: actionmedia pe 31 May 2005, 03:53 PM

Trimis de: gypsyhart pe 1 Jun 2005, 12:03 PM

Trimis de: Artanis pe 1 Jun 2005, 04:16 PM

Corect gypsyhart, trebuie sa respir, trebuie sa beau apa, trebuie sa mananc, trebuie sa fac p...i, sunt tot conditionari "din afara".

actionmedia, condoleante. Dar sa stii ca ai de ales, daca crezi ca e o prostie, poti alege sa nu aprinzi nici o lumanare...

Trimis de: Sirc pe 1 Jun 2005, 04:57 PM

Hai sa va spun si eu cum e cu moartea. Mintea noastra e un software care ruleaza pe un hardware care e corpul nostrul, daca nu dispui de mijloace speciale, in momentul in care s-a distrus hardwareul, softwareul dispare si el, si sigur nu dispunem de mijloace speciale. E greu, sau de neconceput sa crezi ca nu ne ducem nicaieri, dar asa este, nimic nu e mai usor de sters decat o bucata de software, e simplu !!! Si ce se intampla cu un calculator caruia i-a fost intrerupt curentul ? Isi pierde ceva informatii. Dar cu unul peste care a cazut o bucata mai grea de moloz ? Cam acelasi lucru cu noi.
Unii cred ca noi de fapt suntem sufletul, iar corpul este purtatorul sufletului. Si atunci trebuie sa ne ducem undeva, suntem niste suflete nemuritoare, nu ? Totusi e fals, noi suntem corpul, un corp care a capatat constiinta, dar noi suntem totusi corpul. Si la ce mi-ar folosi sa fiu vesnic fara corp ?
Din punct de vedere al evolutiei speciilor, faptul ca suntem constienti de propria existenta si de propria moarte este un fapt nefericit, nu trebuia sa se depaseasca nivelul bacteriilor, atunci nici nu s-ar fi pus problema asta. Intamplarea face sa se fi depasit nivelul bacteriilor, asta este. Intamplator creierul ne ajuta sa supravietuim, dar totusi este doar o intamplare ca ne-am nascut si ca suntem constienti. La fel cum este o intamplare si viata pe pamant.

Sincer sa fiu nu cred ca ar fi un castig prea mare sa se pastreze toate constiintele existente pe pamant, sau in univers. Si apoi unde sa le tii, sunt atatea informatii, s-ar putea ca nevoia de stocare sa depaseasca posibilitatile de stocare.

Viata cred ca e si ea o intamplare, nu am platit pentru ea, mi s-a dat, fara nici o garantie fara nimic, o traiesc cum vreau, stiu ce se va intampla la sfarsit si incerc sa profit la maxim de timpul care mi-a mai ramas de trait. Sper sa apuc sa fac ceva care sa ramana dupa mine pana mor. Daca nu, nu e nici o pierdere.

Trimis de: gypsyhart pe 1 Jun 2005, 04:58 PM

@Artanis
Nu trebuie sa respiri. O faci pur si simplu. Daca ai sta sa te gandesti "trebuie neaparat sa respir caci altfel voi muri" probabil ca la un moment dat ai uita ca "trebuie" si ai muri...Cel putin cu trupul fizic.....

Trimis de: Artanis pe 1 Jun 2005, 05:16 PM

a trebui = a avea nevoie
http://dexonline.ro/search.php?cuv=trebui&source=

Trimis de: gypsyhart pe 2 Jun 2005, 10:41 AM

@Artanis
Inteleg ce vrei sa spui, dar.....
Pe de o parte exista prea multe "nevoi" inventate/ pervertite in ziua de azi ca sa mai ai incredere in acel "trebuie"/ "am nevoie". De aceea am spus ca "in general" e vorba de conditionari.
Pe de alta parte, eu cred ca exista o parte in om care nu are nevoie de nimic. Din ACEL punct de vedere, al FIINTEI sa spunem, nevoia (de pe orice nivel) este ceva exterior, care nu te poate atinge...

Trimis de: Divin pe 3 Jun 2005, 02:44 AM

Referitor la postul lui "actionmedia" (cer scuze k dau un reply asa tarziu):
In primul rand condoleante.
In al doilea rand din comentariile tale banuiesc k ai o varsta "frageda" si gandul mortii este foarte departe. Singurul lucru care te-ar face sa te gandesti la propria-ti moarte fiind probabilitatea unui accident groaznic sau a unei intamplari nefericite.
Si in aceste cazuri (chiar dak se recunoaste sau nu) vine replica subconstienta "nu mi se intapla chiar mie" sau "care ar fi sansele". Dar dak te-ai trezi in fiecare dimineata si te-ai gandi : "oare azi va fi ziua in care voi muri" stiind k nu va mai fi nevoie de un accident ci doar de timp, putin timp, putand doar sa stai si sa astepti in cele 2 luni pe care le mai ai de trait, perceptia ti s-ar schimba.
In legatura k nu ai simtit tristete ci doar stanjenirea de a te afla la inmormantare, banuiesc k nu erai foarte apropiat de bunicul tau si k el locuia (banuiesc) in alt oras vizitandu-l rar si pe durate scurte. In acest caz la aflarea mortii lui ai putut spune: oamenii mor tot timpul, si eu o sa mor candva. Aceasta este o gandire tipic adolescentina dictata de o asociere de hormoni ce nu iti permite sa gandesti acest lucru in mod "matur". Nu vreau sa condamn aceasta gandire, si eu sunt de o varsta mica si mi s-a intamplat acelas lucru intr-o situatie asemanatoare si am vrut sa vad dc moartea nu mi se pare ceva exceptional, afland k multe persoane de varsta mea au privesc lucrurile in acelas mod.
Am aflat sunt atat cauze fiziologice cat si psihologice. Cele fiziologice le-am schitat mai sus un pic, cat despre cele psihologice pot spune k nu te intristeaza gandul k ai sa mori deoarece nu eshti "acordat" pt asa ceva la varsta asta. Gandul k vei muri curand duce la depresie si treptat devi inutil (de aceea majoritatea celor care sufera o experianta ce ii aduce aproape de moarte isi schimba conceptia deoarece psihicul lor sufera schimbari si devin mai "prudenti" ). Deci in aceasta etapa a vietii tale nu iti este de folos sa te sperie gandul mortii, deoarece creierul tau estimeaza k datorita faptului k "esti in putere" poti iesi din situati mai dificile ce ti-ar pune viata in pericol. Pe masura ce imbatranesti si corpul nu mai face fata, din aceeasi dorinta de a trai pe care o ai si acum incepi sa te protejezi mai mult, de ce? pt k iti este din ce in ce mai frica de moarte, ideiile pe care le ai ai acum fiind inlocuite de altele noi.

Cele spuse anterior nu sunt obligatorii ci doar o generalitate a psihologiei umane.(dak am facut o estimare gresita asupra varstei tale imi cer scuze, dar nu retrag ce am apus cu privire la un esantion ce se incadreaza in acele varste )

Trimis de: Felina pe 3 Jun 2005, 12:35 PM

Trimis de: bishop pe 4 Jun 2005, 10:23 AM

Trimis de: gypsyhart pe 6 Jun 2005, 10:19 AM

@bishop
Poti spune si asa....
Poti vorbi despre acel "CEVA"...asta nu inseamna neaparat ca l'ai "cuprins" sau "limitat". Cuvintele pot fi ele insele "porti" catre ceea ce nu poate fi spus ....

@Felina

Trimis de: Confused pe 10 Jun 2005, 09:07 AM

Se spune ca viata`i doar un drum spre moarte....... , cand ne nastem incepem sa murim ............
Dar moartea? moartea e un drum spre ce ? .... Cand murim incepem sa ce ?

Trimis de: Confused pe 10 Jun 2005, 09:23 AM

Trimis de: abis pe 10 Jun 2005, 09:40 AM

Trimis de: bonobo pe 10 Jun 2005, 12:17 PM

Trimis de: bdl pe 10 Jun 2005, 09:14 PM

Mai rau, incepem sa fim mincati de viermi......

Trimis de: bishop pe 11 Jun 2005, 11:36 PM

Trimis de: user pe 11 Jun 2005, 11:52 PM

Trimis de: Predatoru pe 12 Jun 2005, 09:16 AM

In religia crestina, cel putin, mortea apare ca pedeapsa, urmare la savarsirea pacatului originar. In alte religii, moartea e o poarta.
Voiam sa va intreb ceva, si ma scuzati ca ma bag in discutie, ce credeti de paradoxul asta:
viata de dupa viata=viata de dupa moarte
la prima vedere, pare ca viata si moartea sunt acelasi lucru...dar e o mica chichita acolo...

Trimis de: dascalita pe 12 Jun 2005, 11:53 AM

Ieri am fost la Manastirea Neamtului si m-a socat /zgaltait/pus pe ganduri ,modul in care calugarul ghid ne-a invitat sa vizitam osuarul:
" -Si acum va invit sa priviti viitorul nostru!"
Moartea=viitorul....

Trimis de: framboise pe 12 Jun 2005, 02:33 PM

Hm, Moartea...Eu o vad ca un sfarsit firesc insa mai am o parere, poate pentru unii stranie...Cand moare cineva, altcineva renaste...Nu in sensul ca se naste, in sensul ca-i merge mai bine. Nu vreau sa par fara inima, dar eu pur si simplu asta am observat. Cineva "plateste" cu viata lui pentru fericirea altuia drag, sau apropiat. Ciudat, nu? Chiar as vrea si alte pareri concrete la "fenomenul" asta, observatii desprinse din realitate...

Trimis de: Bolt pe 16 Jun 2005, 12:40 PM

Hai sa va zic si eu cum vad moartea. La nivel material, o consider o consecinta "fireasca" a legilor (fizicii) ce "guverneaza" lumea-n care traim acum. De la fizica stim ce spune al 2-lea principiu al termodinamicii : entropia creste-n orice sistem inchis. De ce se-ntampla acest lucru ? Raspunsul vine printr-o a doua observatie. Si anume datorita unei alegeri la nivel spiritual si moral. Astfel moartea (disparitia, extinctia persoanei) devine un accident neplanificat de Creator dar asumat printr-un liber arbitru prost exercitat de catre creaturi.

Trimis de: Darth Revan pe 16 Jun 2005, 02:39 PM

Imi este tare teama ca ma paste neantul. As fi dispus sa traiesc in asa-zisul iad, numai sa ma stiu vesnic... ador filosofia lui Sisif - e de treaba

Trimis de: Catalin pe 16 Jun 2005, 02:43 PM

Trimis de: Bolt pe 16 Jun 2005, 02:56 PM

Exact, Catalin, moartea nu a fost in plan deoarece inmultirea si hrana nu erau o problema. Terra putea sustine in conditiile creatiei primordiale sute daca nu mii de miliarde de oameni. Astazi biotopul e cu totul altul.

Trimis de: Felina pe 16 Jun 2005, 02:58 PM

Bine bine, poate ar fi sustinut mii de miliarde de oameni, dar nu o infinitate, esti de acord?

Trimis de: Catalin pe 16 Jun 2005, 03:01 PM

Mii de miliarde nu inseamna mare lucru. Daca nici un om nu ar muri, ar insemna vreo 50 de generatii. Adica vreo mie, doua de ani... Creatorul asta destept a prevazut un pamant pentru o mie de ani?

Trimis de: Bolt pe 16 Jun 2005, 03:08 PM

Nu, Creatorul asta destept le-a dat unora ochi si minti destepte ca sa se uite noaptea-n sus pe cer prin niste telescoape destepte prin care sa vada cam cat spatiu e-n Universul Sau.

Trimis de: Catalin pe 16 Jun 2005, 03:15 PM

...si cam cat din el e potrivit vietii.

Trimis de: Bolt pe 16 Jun 2005, 05:32 PM

Eh, uite iarasi o-ntrebare c-o premisa gresita care suna cam asa : daca eu ca om n-am raspunsuri universale (firesc de altfel) inseamna ca nimeni nu are sau ca acel raspuns nu poate fi formulat.
@ Cata, faptul ca nu putem vedea inca totul, sau faptul ca vedem doar o parte ar trebui sa ne provoace pe noi la intrebari de acest tip ? Pai ce, vorbim de hambarele patriei ? Exista numai in Universul observabil miliarde de galaxii cu alte miliarde de sisteme solare. Faptul ca inca nu stim nimic despre ele, inseamna ca stim totul de fapt ? Crezi ca pt. Generatorul si Factorul Mentenant al Universului este o problema spatiul ? Eh, d'aia zic eu ca definitii si concepte gresite cu privire la Divinitate duc la intrebari si concluzii gresite.

Trimis de: abis pe 16 Jun 2005, 06:00 PM

Trimis de: Bolt pe 16 Jun 2005, 06:47 PM

@Abis, exact, daca protoparintii umani ar fi ales altceva, acum am fi fost cu totii intr-un raport de consonanta cu legile naturii. Entropia nici n-ar fi scazut nici n-ar fi crescut ci pur si simplu iesea din discutie ca principiu fizic deoarece ea defineste doar starea de "dezordine".

Trimis de: Artanis pe 16 Jun 2005, 07:44 PM

Trimis de: Catalin pe 16 Jun 2005, 10:02 PM

Artanis, asta e buna de perle. Pai nu conteaza la ce varsta faci copii daca nu mori. Tot acelasi numar de generatii e necesar pentru a atinge un numar X de indivizi. Sigur, o generatie se intinde pe mai multi ani.

Trimis de: axel pe 16 Jun 2005, 10:03 PM

Trimis de: Artanis pe 16 Jun 2005, 10:08 PM

Trimis de: abis pe 17 Jun 2005, 07:57 AM

Trimis de: Bolt pe 17 Jun 2005, 08:57 AM

Exact, Abis !

Trimis de: Darth Revan pe 17 Jun 2005, 03:51 PM

De ce se introduc elemente fundamental laice intr-o discutie despre dumnezeu?
(sunt curios)

Am intalnit o idee interesanta in vinerea lui Tournier: viata este o entitatea ca atare, si pt a-si asigura existenta a gasit ca cea mai buna cale este sa se imbrace atatea forme cate medii (ce fac posibila viata) intalneste.

Trimis de: abis pe 17 Jun 2005, 03:58 PM

Trimis de: Darth Revan pe 17 Jun 2005, 04:18 PM

Pentru cateva clipe as fi jurat ca cineva, pe aici, l-a folosit pe dzeu drept subiect al propozitiei.

Trimis de: Eclectic pe 20 Jun 2005, 09:56 AM

Revane, ia uita-te mataluta la ce scrie sus acolo. De fapt, lasa ca iti dau eu cu copy si paste:

Trimis de: Catalin pe 20 Jun 2005, 10:01 AM

Barrie, nu orice referire la Dumnezeu este o discutie religioasa... poate fi si filosofica la fel de bine. Iar textul ala citat de tine se refera la prozelitism, nu la discutii degajate.

Personal, nu cred ca o discutie despre moarte se poate desfasura fara a face referinta la Dumnezeu intr-un fel sau altul. Si asta e valabil si pentru credinciosi si pentru atei.

Trimis de: Eclectic pe 20 Jun 2005, 10:07 AM

Da, doar ca Revanu' pusese problema asa:

Trimis de: Catalin pe 20 Jun 2005, 10:13 AM

Pentru ca discutia alunecase spre "protoparinti" si alte concepte de acest gen.

Trimis de: Eclectic pe 20 Jun 2005, 10:36 AM

Irelevant.

Trimis de: Catalin pe 20 Jun 2005, 10:40 AM

"non-sequitur, ilogic" se spune, n-ai invatat?

Oricum, eu cred ca e relevant pentru ca la aceste "concepte laice" se refera Revan acolo si are dreptate ca sunt introduse pentru a tine locul conceptului de Dumnezeu.

Trimis de: Eclectic pe 20 Jun 2005, 10:42 AM

Trimis de: axel pe 20 Jun 2005, 11:22 AM

Trimis de: Catalin pe 20 Jun 2005, 11:40 AM

Mai cauta si tu pe net cand nu intelegi...

Trimis de: axel pe 20 Jun 2005, 11:42 AM

Adica vrei ca numai tu si Artanis sa vorbiti sofisticat la filozofie!

Trimis de: Darth Revan pe 21 Jun 2005, 04:42 PM

Faptul de a vorbi despre o entitate absoluta - pe care o numesc dzeu - nu inseamna nici pe departe ca port un discurs teologic. Cu atat mai putin, in conditiile in care il folosesc pur si simplu aiurea: dumnezeu e pe deal, dumnezeu nu are nici o legatura cu janta de 17 tzoli, s.a.m.d., fara a identifica in asta vre-un substrat religios.

Trimis de: smoke pe 1 Jul 2005, 10:54 PM

ca pe o furtuna de vara.

Trimis de: Mircea22 pe 7 Jul 2005, 10:18 AM

Moartea face parte dintr-o evolutie fireasca a vietii. Asta este programul. Altul nu. Soft-isti nu au facut altul. Moartea este pentru cel in cauza finalul. Dupa aceia nimic.
Ar fi prea frumos sa fie ceva dupa moarte, orice sau nu chiar, daca ne gandim ca multi oameni prefera sa moara (eutanasie, sinucidere) decat sa sufere ingrozitor.
Am auzit ca omul pus sa moara pe un cantar slabeste brusc 15 gr. Oare ce pierde.

Trimis de: abis pe 7 Jul 2005, 11:07 AM

Unde ai auzit?

Trimis de: Vane15 pe 7 Jul 2005, 12:19 PM

In privinta mortii parerile sunt impartite: unii cred ca exista viata dupa moarte altii spun ca nu. unii merg chiar si mai departe si nu se gandesc numai la supravieturea sufletului ci si la reincarnarea lui. Eu una nu-mi permit sa contrazic pe nimeni pt ca la ora actuala nu e nimic cert in acesta privinta si cu siguranta ca nu va fi vreodata, insa fiecare are convingerile lui, iar eu cred in existenta spiritului, a sufletului uman si poate chiar animal si dupa o intraga viata petrecuta imi vine aproape imposibil sa cred ca totul se sfarseste prin nimic si daca partea organica a omului ia parte la un proces mineral de reciclare cu siguranta ca cea spirituala dainuie in timp si spatiu(cat?poate la infinit sau pana la "judecata de apoi", "big crunch"). In fine ideea e ca moartea e o stare nerezolvata si irezolvabila si pe aceasta tema se fac numai speculatii, a mea fiind aceea ca moartea se prezinta ca o conditie umana comuna de care nu ne poate salva nimic ea fiind in insasi firea lucrurilor si trebuie privita ca o continuare a existentei sub o alta forma, in cosmos. Deasemenea viata si moartea sunt in raport de interdependenta, biologic vorbind, cele doua fuzionand "moartea unei unde naste alta unda" si asa la nesfarsit iar granitele exacte dintre moarte si viata sunt nevazute aparand chiar ideea de consubstantialitate. Eu sper in nemurirea sufletului desi cineva spunea ca: "nemurirea e chiar succesiunea infinita a vietii muritoare" si in dobandirea stadiului de NIRVANA.

p.s. sperr sa nu fi plictisit pe nimeni si inca ceva gandindu-ma la moartea spaima apare dar nu e foarte acuta e mai degraba o simpla teama de necunoscut

Trimis de: contraste pe 7 Jul 2005, 12:42 PM

cum vedeti moartea

"Pe acest rotund al lumii, multi venim, plecam gramada
Dar nu-i nimeni inceputul sau sfarsitul sa il vada "

Omar Khayam, caruia ii subscriu...

Trimis de: Mircea22 pe 8 Jul 2005, 07:26 AM

Tot mereu apare cineva care cauta sa ne inoculeze, sugereze existenta divina
Nu stiu cat si mai ales ce au citit altii. Eu sunt handicapat si am citit destul de mult pana am primit PC. Dupa o cantitate suficienta de lectura nu am reusit sa-l gasesc Dumnezeu, si fiti sigur ca l-am cautat, asa cum il descriu preotii sau biserica.
Nu imi mai amintesc unde am citit de cele 15 gr. dar am sa caut. M-am gandit mult la ce ar putea fi

Trimis de: mărăcine pe 8 Jul 2005, 07:55 AM

Intr-unul din dialogurile platonice cartile sunt comparate cu efigiile: ele par fiinte vii, insa nu stiu sa-ti raspunda atunci cand le pui o-ntrebare. Sensul acestei afirmatii nu trebuie insa denaturat, asa cum se face astazi adesea de catre cei care vor sa traga peste tot linii. Pana la un anumit punct, si cartile iti pot oferi suficienta convingere in legatura ca probleme spirituale, atunci cand ele se adreseaza omului asa cum este el astazi, si nu in conformitate cu felul de a fi al oamenilor ce traiau in urma cu mai multe milenii.

Mai ales in probleme precum cea a mortii, daca ii vorbesti omului in mod nebulos, este si firesc ca el se va da la o parte si va spune: stai nitel, ca nu inteleg nimica din ce baigui acolo. In orice caz, un lucru important este sa te indrepti cu un sentiment echilibrat inspre aceasta enigma, nu cu pretentii de genul "stiu eu mai bine cum e", daca e ceva sau nu e dupa. Tocmai de aceea, foarte mult mi-au placut cele scrise de Vane, exprima sentimentul corect al oricarui om care se apropie de una din tainele vietii sau... ale mortii.

Trimis de: Mircea22 pe 12 Jul 2005, 09:49 AM

Vane are drptate: "nemurirea e chiar succesiunea infinita a vietii muritoare" si in dobandirea stadiului de NIRVANA.
Eu nu l-am gasit pe acel Mos cu barba alba care sta sus in ceruri, descris de biserica. Sufletul, mintea noastra sunt convins ca face parte dintr-o entitate a tot cuprinzatoare care nu se pierde, ci se intregeste cu fiecare dintre noi, constituind informatia universala care se transmite, tot mai bogata, dintr-un cilclu al universului in altul.
Daca prin disparitia noastra aducem ceva nou acestei informatii depinde de noi, de ce facem si producem aici.

Trimis de: contraste pe 12 Jul 2005, 02:38 PM

Trimis de: saldora pe 13 Jul 2005, 12:04 AM

"A privi moartea ca fiind sfarsitul vietii este ca si cum am privi orizontul ca fiind sfarsitul oceanului."

Trimis de: mothman pe 13 Jul 2005, 02:29 AM

Trimis de: bdl pe 13 Jul 2005, 02:40 AM

Depinde de cintarul folosit....

Trimis de: Amenhotep pe 13 Jul 2005, 09:12 AM

Eu zic că unii au mai mult suflet (sunt mai sufletişti), alţii mai puţin...

a

Trimis de: cactus pe 24 Jul 2005, 06:32 AM

Uite o chestie interesanta...
Secretul viselor de dincolo de moarte

Jacqueline Prager
Duminica, 24 Iulie 2005


Viziunile celor care isi traiesc ultimele clipe, poarta catre seninatate
In cei zece ani de cand slujeste drept capelan la un spital californian, reverendul Patricia Bulkley s-a confruntat de multe ori cu angoasele muribunzilor, chinuiti de spaima sfarsitului ce se apropie cu repeziciune, grija pentru cei pe care ii lasa in urma ori cu indoieli de natura religioasa inaintea intalnirii cu Creatorul. Observandu-i pe cei carora le-a fost alaturi in ultimele zile, ea a observat un lucru uimitor.....

http://www.evz.ro/externe/?news_id=192404

Si se pare ca nu-i singura care sustzine asa ceva...Poate ca ar merita discutat si aspectul asta - daca nu s-a discutat deja, ca nu mai stiu...

Trimis de: Contessina pe 24 Jul 2005, 03:30 PM

Trimis de: bdl pe 24 Jul 2005, 05:45 PM

Asta sa o crezi tu.....
Asteapta sa vina thunder si-ti demonstreaza el cine stie mai multe....
Acu pe bune, tu chiar vrei sa le spulberi oamenilor si ultimele iluzii?

Trimis de: Contessina pe 24 Jul 2005, 05:54 PM

Nu vreau sa spulber iluzii.Chiar in medicina se recunoaste faptul ca in momentul mortii apare o tulburara de gandire numita hipermnezie trecatoare sub forma de viziune panoramica, in care bolnavul isi rememoreaza intreaga viata, cu bune si rele.
Stiinta care studiaza aceste fenomene se numeste tanatologie (Tanatos=zeul mortii)in cadrul medicinei legale.

Trimis de: dascalita pe 25 Jul 2005, 05:53 PM

Pana la urma,pentru cei mai multi dintre noi,moartea e...viitorul nostru,dupa cum am auzit recent de la un calugar de la Neamt!Firesc e sa credem ca acest viitor exista si sa traim in asa fel incat el sa fie cat mai in...rai!

Trimis de: sunny26 pe 25 Jul 2005, 06:07 PM

Existenta mortii nu ma face decat sa vreau sa traiesc cat mai intens fiecare zi si sa nu uit sa ma bucur de cele mai marunte intamplari din viata mea. Teama de moarte ma face sa vreau sa opresc uneori timpul in loc si sa nu ajung niciodata in acel....moment de sfarsit!

Trimis de: flori pe 25 Jul 2005, 07:44 PM

Trimis de: bdl pe 25 Jul 2005, 11:53 PM

Flori,
Tu din doua trei cazuri, gata, ai facut o regula.....

Trimis de: abis pe 26 Jul 2005, 08:55 AM

Trimis de: flori pe 26 Jul 2005, 10:19 AM

Trimis de: flori pe 26 Jul 2005, 10:28 AM

Trimis de: Tear pe 26 Jul 2005, 11:39 AM

Citesc acum "Puterea prezentului" de Eckhart Tolle. Esenta acestei carti am expus-o la topicul "Recomandari de la hangii" (sau asa ceva, nu mai stiu exact titlul topicului-cred ca undeva pe la Filosofie). Pe scurt,autorul sustine o teorie revolutionara in ceea ce priveste timpul (pe care il socoteste a fi de doua feluri : cronologic si psihologic, referindu-se la faptul ca omul se lasa guvernat de timpul psihologic, avand tendinta sa traiasca in trecut si cu gandul la viitor, pierzand din vedere Clipa prezenta) si mintea omului. Una dintre conceptiile sale este ca orice problema este o iluzie a mintii, care ne guverneaza viata. In acest sens, autorul sustine ca exita un "sine" fals al fiecaruia dintre noi, guvernat de minte si un sine adevarat, guvernat de suflet si de Clipa prezenta, iar omul va descoperi acest lucru cel mai tarziu in momentul mortii. Moartea ia cu ea tot ceea ce nu suntem, acel sine fals amintit mai sus. "Secretul vietii este sa 'mori inainte de a muri' si sa descoperi ca nu exista moarte" - iata unde vroiam sa ajung. Pentru mine este fascinanta aceasta idee !

Trimis de: anuena22 pe 26 Jul 2005, 07:23 PM

Acesta este intr-adevar un subiect aparte. Eu cred ca fiecare se teme de moarte si de posibilitatea pierderii persoanelor dragi. Eu una ma tem foarte mult. Cu toate ca am intalnit persoane care spuneau ca nu se tem de moarte, eu cred ca frica din acel moment nu poate fi stapanita. Poate fi numita frica de moarte sau frica de necunoscut. Sinuciderea nu este o solutie. Cred ca multe persoane au sau au avut intr-un moment al vietii o astfel de idee. Dar orice problema are o solutie si viata merita traita. Deci, sa ne bucuram de viata si sa petrecem cat mai multe momente placute alaturi de cei dragi.

Trimis de: bdl pe 27 Jul 2005, 01:25 AM

Oare de ce oamenii credinciosi primesc moartea mai usor si intr-un mod mai fericit decit ceilalti? Spun ceilalti pentru ca intre timp am mai auzit povestiri despre moartea unor cunoscuti dar nu asa placute, unii se speriau, tipau vedeau lucruri ciudate pe care nu are rost sa le mai descriu! Cum se pot explica oare aceste diferente de comportament in timpul mortii? poate cineva sa raspunda?


Concluzia asta a ta se vrea o regula sau nu? Pt ca suna ca o regula....
Si ca sa fiu on-topic si sa iti arat ca nu e chiar asa, eu, datorita meseriei, am fost de foarte multe ori in apropierea mortii....dar am mers pe idea ca daca se intimpla, se intimpla si gata....normal ca-mi luam masuri de precautie, dar acel daca exista tot timpul.....si nu ma refe rla un fenomen natural....Cit despre moartea naturala, asta e, mai devreme sau mai tirziu tot o sa fie....nu vad de ce ar trebui sa ma tem de ea....e ceva firest, nu sint primul si nici ultimul...

Trimis de: anuena22 pe 27 Jul 2005, 08:43 AM

Intr-adevar, moartea este ceva natural. Eu nu spun ca parerea mea este o regula Din ceea ce stiu eu, persoane care spuneau ca au trait destul, in varsta, se tem totusi de clipa mortii.

Trimis de: Forta-MTI pe 28 Jul 2005, 10:52 AM

Dar exista moarte pana la urma, privind din perspectiva speciei? Moartea este pentru specie ceea ce este somnul pt individ (Schopenhauer). Adica moartea este un mic moment de fragmentare, (compensat de procesul regenerator al nasterii), din continuitatea existentei speciei...

Trimis de: yuanescu pe 28 Jul 2005, 04:33 PM

Trimis de: yuanescu pe 28 Jul 2005, 04:51 PM

Trimis de: flori pe 28 Jul 2005, 06:47 PM

Trimis de: Amenhotep pe 29 Jul 2005, 07:21 AM

Trimis de: flori pe 29 Jul 2005, 04:50 PM

"El contestă că această afirmaţie ar avea vreun sprijin statistic."

Amenhotep, nu stiu daca exista statistici in acest caz, s-ar putea sa fie, dar eu am scris doar din punctul meu de vedere.

Trimis de: bdl pe 29 Jul 2005, 10:51 PM

Flori,
E bine ca amenhotep ti-a tradus spusele mele....
Cocluzia ta se bazeaza pe 2-3 exemple, insa asa cum ai spus-o prima data suna ca o generalizare...poate ai vrut sa sune asa....
Daca e punctul tau de vedere, la fel, nu trebuia sa-l generalizezi....sau sa induci ideea ca ar fi o parere general valabila...
asta era tot ce voiam sa spun....

Trimis de: bishop pe 17 Aug 2005, 02:37 PM

actionmedia

Trimis de: read-only pe 26 Aug 2005, 08:02 PM

moartea?sfarsitul existentei omului pe pamant si apoi...?Am in fata mea un munte de realitate,pe drumul inspre moartea pe care din pacate nu o pot lua ca pe o scapare.Cum frumos scria Mircea Ivanescu:viata e o mica crima perfecta.

Trimis de: alfa pe 27 Aug 2005, 07:03 PM

Intotdeauna ma simt putin incurcat dinaintea unor subiecte prea vaste ca intindere si prea putin de inteles cu mijloacele mele inca rudimentare. Voi imprumuta si eu teme, idei, opinii spuse cand si cand pentru a construi cateva idei despre moarte. Inante de toate imi declar completa ignoranta in domeniu. Nu stiu prea bine nici ce este viata d-apoi moartea. Incerc sa vad pe unde as gasi raspunsuri. Explicatiile stiintifice se bazeaza pe anumite relativitati. Ele refera inainte de toate la un cadru teoretic prestabilit care reflecta o stare a ceea ce numim cunoastere stiintifica la un moment dat, apoi refera la o succesiune de repetitii constatate experimental sau obsevational. Teoriile se modifica tot timpul pentru ca noi date se adauga. Uneori zambim atunci cand citim cate absurditati erau sustinute cu tarie candva. Nu ma pot baza pana la capat pe ceea ce inca nu este incheiat si atunci prefer sa formulez cu precautie ipoteze. Credintele sunt atat de diverse incat cu greu ai putea gasi un raspuns unitar in vreo problema generala oarecare. Depinde de ce parte a baricadei te situezi. Filosofiile nu mai vorbesc. Nicaieri atata diversitate. Exista un domeniu mai nou in care se exerseaza filosofi, neurologi, psihologi etc numit filosofia mintii. Nenumarate dezbateri si contradictii. Unde sa gasesc un raspuns? Si atunci pot imprumuta cate un fragment pe care sa-l pot dezbate rapid in cateva cuvinte, pot arunca o idee oarecare pentru ca oricum pana una alta pe taramul nisipurilor miscatoare la urma-urmei pot afirma orice, e la fel de valabil ca si argumentul contrar. Poate voi mai reveni pe aici cu opinii mai putin sau mai mult pertinente cine stie de pe unde adunate si filtrate cat de cat de mine.
Deocamadata as vrea sa exprim doar o stare. O stare dinainte unui anume fel de a gandi moartea. Nu-mi cereti argumente e vorba doar de a descrie cateva nelamuriri si anumite trairi. E vorba de moartea ca disparitie definitiva a mea, a mea ca si constiinta- apropos ce e constiinta sau constiinta de sine?- a mea ca cel ce a simtit candva parfumul florilor, care a iubit o femeie sau mai multe, care a simtit racoarea diminetilor de toamna. Cum sa-mi imaginez propria disparitie. Cum sa-mi gandesc momentul in care nu voi mai fi, clipa unica si ireversibila a trecerii acea ultima suflare diferita de tot ce a precededat-o, diferita pana si de secunda dinaintea ei in care desi muribund inca eram? Cum sa-mi imaginez o dimineata insorita in care nu ma mai trezesc, o frunza care cade alungata din copacul pe care l-a servit de care nu-mi va mai parea rau. Sa nu mai fi nimic, nici macar un atom constient de sine adapostit intr-o piatra, ramas nemiscat dar cu un ochi care inca se mai poate bucura de frumusetile lumiii, nici macar un gand care mediteaza la propria nefericire, nici o durere si nici o bucurie...Neantul, un abis, un nimic nimicnicitor. Nici spaima care il face atat de infricosator sa nu mai fie...Moartea e pentru mine deocamdata singurul lucru care mi se pare de neimaginat. Din principiu. O poti gandi, o poti anticipa in trairi ce o anunta, te poate infricosa sau te poate lasa rece adapostit in carapacea cine stie carei necesitati intelese...dar paradoxal nu cred ca o poti imagina, decat poate precar si inadecvat. Cea mai libera dintre facultatile noastre ramane muta dinaintea mortii.

Trimis de: read-only pe 28 Aug 2005, 09:21 AM

Cred ca poezia e singura ce mai poate infrunta moartea.Si surasul.Apropo,ce ziceti de un topic de poezie.Sigur ,printre altele aici vom gasi cele mai frumoase lucruri spuse despre moarte.

Trimis de: One_Last_Dance pe 28 Aug 2005, 11:18 AM

Ce s-ar intampla daca astazi as (am) muri?
Maine va zbura o pasare prin vazduh fara ca eu sa o mai pot vedea, tu vei zambi la fereastra si eu nu voi mai vedea zambetul tau, se va isca din nou vantul fara sa-i simt adierea, ploaia va uda lumea fara ca eu sa-i simt alunecarea pe la colturile gurii mele, soarele va straluci din nou, oamenii il vor privi veseli sau tristi - si totul va continua, se va petrece fara mine (fara noi), nimic nu-mi va mai apartine, voi fi smulsa de langa toate... DA, asa se va intampla!

"Speranta intr-o viata viitoare? Daca cineva poate crede ca va vedea, cand nu mai are ochi; ca va auzi, cand nu mai are urechi; ca va gandi cand nu mai are cap; ca va iubi cand nu mai are inima; ca va simti fara sa mai aiba simturi; ca va exista cand nu va mai fi nicaieri; daca cineva poate crede toate acestea, eu nu am nimic impotriva." D. Diderot

alfa ...
Citeste "Moartea si experienta muririi de Istvan Kiraly V."
In lucrarea lui trateaza problema mortii... dupa el, moartea nu este o chestiune vesnica si imuabila ci, dimpotriva, apare în mod necesar si organic o data cu nasterea si maturizarea fiecarei generatii. Specificitatea factuala a mortii este aceea ca, desi o cunoastem, noi nu o putem totusi gandi niciodata in mod actual.

Trimis de: exergy33 pe 28 Aug 2005, 11:21 AM

Filozofie relativista

O vesnicie sa scurs inaintea noastra
si o vesnicie se va scurge dupa noi.
Viata noastra e tremurul unei clipe,
Cind inca bine nu a inceput
Demult este sfirsita.
Sintem relativi intr-o lume
Relativa.
Sintem o frintura de materie
ce cindva am fost energie,
si vom fi iarasi energie
noi ce astazi sintem materie.
Viata noastra e un cerc care
se inchide mereu,
desi noi simtim timpul
ca pe un sir de secunde irepetabile.
Pentru mine timpul e asemenea
foii acesteia de hirtie
si viata
asemenea frazelor acestora care umplu pagina.
Ele se sfirsesc
dar pagina alba exista
independent de cuvintele mele.
La fel vad timpul
independent de vietile noastre,
noi ce sintem incapabili
sa masuram nemurirea
si dintr-un adinc orgoliu
am inventat secundele
pentru a da un pret
trecerii noastre prin lume.

exergy33

Trimis de: alfa pe 28 Aug 2005, 03:57 PM

ONE_LAST_DANCE
Moartea nu este o chestiune vesnica si imuabila….apare in mod necesar si organic odata cu nasterea si maturizarea fiecarei generatii.Imi ingadui sa-l contrazic pe Kiraly ba chiar sa spun ca nu inteleg pana la capat ce vrea sa spuna dar promit sa citesc cartea. Cum adica nu e vesnica? Pentru cine? Pentru mine cel care nu va mai fi niciodata? Pentru specia care se tot reproduce pana cand conditii nefavorabile, cand nu se va mai putea adapta suficient de bine la mediu, vor duce la extinctie? Pentru viata care ni se spune ca e o pura intamplare nascuta dintr-un capriciu chimic, poate irepetabil si oricand supusa pericolului unei totale disparitii daca nu stiu ce asteroid n-ar avea nimic mai bun de facut decat sa dea mana cu planeta albastra sau daca nu stiu ce transformari ar dilata peste cateva miliarde de ani soarele? Este interesant ca autorul pare sa foloseasca resurse stiintifice dar am impresia ca se serveste in definitia lui doar de un fragment, de un caz particular, vrea sa spuna ca specia supravietuieste individului. Dar nici specia nu dureaza la nesfarsit, vine o vreme cand nu va mai exista nici o noua generatie…Imi poate garanta cumva astazi stiinta ca intregul univers nu se afla cumva in colaps, ca nu se contracta continuu, ca nu merge catre disparitie? Ma pot increde in nu stiu ce teorie bazata pe observatii astronomice in nu stiu ce spectru? Poate vreo stiinta experimentala sau vreun formalism coerent articulat sa imi ofere vreo siguranta dinaintea neantului care e posibil candva sa acopere toate orizonturile? Cum sa gandesti nimicul si sa te pui la adapost de el?
De acord – nu o putem gandi actual. Sigur intotdeauna gandim actual, pentru ca noi cei ce gandim suntem aici ca datum concret iar gandul nostru este ceea ce producem in momentul de fata. Ideea mortii este insa una care trimite la potentialitate. Moartea, ca fapt de a fi, nu este niciodata actuala pentru cel ce o gandeste, actuala este doar ideea care descrie un fapt potential, ceva ce e mereu pe drum, ce stim ca va veni, ca ne va intampina la sfarsit acolo unde umbra noastra care a trecut o scurta vreme prin timp se va destrama.
Stiu ca atunci cand visez nu am ochi si totusi vad dar nu vreau sa traiesc din iluzii…Resping orice metafizica si religie care vrea sa-mi vindece nesiguranta. Vreau sa pipai si sa urlu: Este. Daca cineva imi va spune vreodata ca moartea sau suferinta au fost necesare lumii, ca fara ele nu se putea crea nimic, ii voi raspunde, desi eu nu sunt in stare sa ridic singur nici macar o casa, ca tare prost a mai fost creata lumea asta….Orgoliul si revolta se vor sfarama o data cu viata. Sunt inutile nu pot schimba nimic. Dar e tot ce ramane unei fiinte muritoare. Nu vreau consolari si constructii care sa ma linisteasca. Accept si imi accept moartea. Poate chiar voi pieri cu zambetul pe buze. Mai mult as vrea sa fiu lucid pana la capat, sa imi ascult ultima respiratie atunci cand ii voi primi imbratisarea. Dar de inteles ….nu voi intelege niciodata.
Chiar daca lumea asta e cea mai absurda dintre toate lumile posibile, nu ma voi sinucide. E primul si ultimul meu dans. E singurul lucru pe care il am, dincolo de care nu ma mai am nici pe mine si inteleg sa-i fiu fidel pana la capat. M-am indragostit pana si de imperfectiunile ei si atunci cand iubesti si neajunsurile celuilalt esti pierdut definitiv intr-o nesfarsita iubire. Daca vreo fiinta moare o lacrima trebuie varsata pentru ea. Daca o fiinta foarte draga moare zambetul meu trebuie sa apuna si el si nici un suras oriental consolator, din cine stie ce constructie frumos edificata, nu ma va putea impiedica sa vars un potop de lacrimi.

Trimis de: Eris pe 30 Aug 2005, 09:57 AM

Eu am o teorie foarte simpla legata de conceptul acesta. Moartea este capitolul de incheiere al vietii. Dureros, cand se intampla celor dragi, lipsit de importanta cand ti se intampla tie; mort fiind, este imposibil sa te mai doara ceva. Poate numai sufletul, si daca tu ca muritor, ai avut grija ca sufletul sa fie curat, sunt convinsa ca eliberarea lui nu poate decat sa fie un lucru bun. Important este sa credem ca exista, si sa fim buni.
Poate ca trebuie sa asteptam sa imbatranim un pic si atunci moartea va fi mai usor de inteles si de acceptat.

Trimis de: iniya pe 30 Aug 2005, 10:28 AM

Trimis de: alfa pe 31 Aug 2005, 01:55 AM

Mi-as dori si eu siguranta celor care inteleg in sens `bun` moartea. Mi-e teama ca nu vreau sa ma servesc cu iluzii doar de dragul de a ma consola. Nu vreau sa-mi ratez dreptul la revolta, dreptul la suferinta si la indignare doar pentru ca cineva imi spune povesti despre viata de apoi. Sa-mi explice mai degraba de ce trebuie sa moara copii nevinovati in chinuri groaznice. Sa-mi explice de ce ar trebui eu sa privesc cu seninatatea stingerea vietii unui om care pana mai ieri ma mangaia pe crestet ( nu-i vorba despre mine personal, vorbesc in general ). In numele vreunei religii care imi da sperante? Nu doresc fantezii ci explicatii atunci cand e vorba de lucruri grave si ultime. Si daca cineva crede ca procedeaza bine zambind dinaintea mortii si durerii doar pentru ca este posibil sa existe viata de apoi si cine stie ce dreptate universala care s-ar ingriji si de nimicnicia noastra si ne-ar pastra la sine nu are decat s-o faca. Eu insa voi plange atunci cand voi vedea moarte si suferinta tocmai pentru ca e posibil sa nu existe viata de apoi si nici cine stie ce dreptate universala care s-ar ingriji si de nimicnicia noastra ( sa mi se scuze repetitia ) si ne-ar pastra la sine si care ca sa nu se plictiseasca ne-a trecut prin spaima mortii si durerea suferintei ...asa... ca fapt divers.
Probabil ca tineretea este impetuoasa dar nu cred ca timpul va rezolva ceva. Aici nu e vorba de acceptare am spus ca o accept ci de intelegere. Cand si cum as putea intelege de ce a fost si de ce este necesara chiar in ipoteza vreunei metafizici care sa-mi garanteze viata de apoi?

Trimis de: alfa pe 31 Aug 2005, 02:01 AM

Pe de alta parte va admir, sincer va spun pe toti cei care puteti sa sperati. Insa nu incercati sa ma convingeti, va rog frumos, nu mi-o luati in nume de rau, dar nu indraznesc sa visez acolo unde cred ca e cazul sa vars o lacrima. Nu pot rade si visa peste cadavre.

Trimis de: Eris pe 31 Aug 2005, 07:11 AM

Trimis de: alfa pe 31 Aug 2005, 01:11 PM

O scurta precizare. Chiar daca voi accepta cu seninatate moartea o voi face numai pentru ca stiu ca n-am incotro. Acceptarea in sensul linistei interioare se poate obtine. Suntem fiinte care trec cu destula usurinta de la o stare la alta si nu este exclus sa ne consolam cu gandul ca ceva frumos ne asteapta dincolo sau macar ca daca tot n-ai incotro de ce sa n-o primesti in liniste...Dar exista nevoi mai adanci in noi...Nevoia de a intelege, de a stii, revolta in fata unei realitati absurde si crude, careia ii cad victima fiinte nevinovate etc. Desigur le putem usor-usor adormi si pe acestea incercand sa ne indepartam gandul de la ele sau folosind vreun calmant in genul unei religii a consolarii. Din cand in cand ma tem ca vor iesi la suprafata cand vreo intamplare oarecare, cand fascinatia unei priviri sau un amurg viu colorat ne vor reaminti de timpul scurt care ne poarta catre ea, singura in care ne obtinem vesnicia fara a mai fi.

Trimis de: iniya pe 1 Sep 2005, 09:18 PM

@alfa

Nimeni nu a spus ca trebuie sa primesti moartea zambind ; nimeni nu-ti insira aici fantezii si nimeni nu-ti dadea expicatii cum ar trebui sa acceptam moartea; trebuie si atat; o poti opri? o poti stapani? simplu. O accepti si-ti vezi de tine..pana la final.
Lupti o viata pentru a trai asa cum crezi tu ca-ti este mai bine atingandu-ti scopurile..oferindu-ti speranta in ziua de maine
Nimeni nu a spus sa treci cu vederea moartea unei pers dragi(*sau nu) dar nici sa fim ipocriti sau ridicoli impotrivindu-ne imposibilului.
Suntem niste muritori; oameni toti; atat..nimic mai mult
Important este sa ne folosim de timpul ramas; adica de prezent si sa nu visam in viitor; pur si simplu sa evoluam si sa ne bucuram de clipa..


Viata e ca o clipa..trece si nu intreaba

Trimis de: alfa pe 1 Sep 2005, 10:38 PM

Multumesc Iniya
Sunt perioade in viata cand traim cu moartea in suflet. Timpul s-a adunat prea repede intr-o durata prea scurta asupra noastra...Evenimente recente sau mai indepartate creeaza in noi premisa insinuarii unui univers de plumb, unui sentiment al sfarsitului care poate izbugni de la o simpla intalnire cu o privire...Sunt perioadele revoltei si durerii in care uitam sa ne mai traim clipa. Dar lucrurile se mai schimba . Tocmai m-au binedispus cateva randuri incat acum am alunecat intr-o placuta nostalgie...

Trimis de: sebyshoru pe 7 Sep 2005, 12:36 PM

Moartea ramane fie ca vrem fie ca nu vrem un mister pe care o sa ni l explicam odata ce il traim. Putem sa privim in diferite feluri acest fenomen, ca si ceva ce se itampla pur si simplu, noi neavand nici cea mai mica replica, sau putem sa privim lucrurile si putin teologic, adica moartea este aducatoarea dreptatii... ea aduce rasplata fiintei noastre pe acest pamant, moartea este cea care imi aduce meritul sau pedeapsa pentru viata pe care am avuto,posibil o viata insignifianta si plina de placeri.....
Asa consider eu, ca totusi nu putem sa nu ne temem de ea, este asteptare notei de dupa examen, dar tot ce zic eu este ca vazand lucrurile teologic, considerand moartea,da este trecerea pe un taram care ne asteapta de mult,dar daca acesta va fi taramul fagaduintei sau al pierzaniei urmeaza sa vedem.....

Trimis de: alfa pe 11 Sep 2005, 02:01 PM

Exista mai multe moduri in care poti muri...
N-am putut respira in lumea care mi-a fost un zid necrutator al intalnirii cu propriul neant decat prin visul tau. Am ajuns in insula fericirii langa tine si am fost o vreme insotit de invaluirea chipului tau odihnitor. Ochii clipind atat de dulce, buzele fragede si surasul neuitat cu care inca ma chemi in amintirile mele. M-am lasat purtat de comorile stranse ghemotoc in tine si bine tainuite pe care cu truda le scoteam la iveala.
Timpul s-a scurs necrutator in prapastia rupturii si a crescut ca o durere intre noi. Insemni la fel de mult in neprezenta pentru mine. Ce-ar fi fost noptile de azi, in care am invatat sa ascult fosnetul consolator al copacilor daca as fi uitat vreo clipa sa adorm cu tine in suflet? Ce-ar fi fost plimbarile prin parcul singuratic al zilei, daca n-as fi regasit parfumul tau in fiecare floare intalnita?
Astazi altcineva infloreste bijuteria unui suflet care se dezvaluie sfios si in alte maini primesti mangaiere. Dar am decupat si eu o bucatica din viata ta si am pastrat-o pentru mine, ca lucrul cel mai pretios pe care il mai am, fara sa-ti cer voie. Sa nu ma certi. In spatiul care se aduna tot mai apasator, mai greu si mai intunecat in jurul meu e singura palpaire care imi reaminteste ca ceva in mine mai traieste: Tu.

Trimis de: Predatoru pe 14 Sep 2005, 12:32 PM

Wow...e ceva poezie in spusele tale, Alfa. Remarcasem asta mai demult.

Trimis de: One_Last_Dance pe 14 Sep 2005, 09:31 PM

Intr-o zi frumoasa de toamna ca asta, simti ca nu mai esti TU... ar trebui sa fii linistit, fericit si lipsit de griji, ca atunci cand te plimbi intr-o padure, dar NU... incepi sa-ti pierzi mintile...
Te cuprinde o asemenea melancolie incat iti vine sa mori... iti doresti sa fii foarte indragostit, sa te afunzi in padure cu persoana iubita, s-o strangi la piept, s-o saruti pana la sufocare si apoi... sa mori.
Da... melancolia mortii, asa e... incepi sa-ti doresti ca in viata ta sa intervina ceva zguduitor... care sa-ti spulbere nostalgia aceea vaga si fara culoare ce te invaluie cu mii de fire invizibile, te cuprinde cu tentaculele ei si te lasa vlaguit.

NU!... eu n-am sa pot sa aleg moartea decat atunci cand ma voi dezbraca de orice urma de sentiment.
La mine toamna e de vina...

Trimis de: alfa pe 15 Sep 2005, 12:17 AM

V-ati dorit vreodata sa muriti? Poate ca nu...eu da. Si acum dar sunt prea las sa mor...Doar oamenii curajosi isi pot apropia destinul. In rest ce face...in noaptea asta sunt cinic...am mancat oua stricate la pranz...unul ca mine...Supravietuieste ca mine. Se gandeste la anii multi pe care ii mai are de trait si asculta cu simturile decazute in platitudinea monotoniei ticaitul trecerii vremii, se lasa purtat de ireversibilul unei curgeri fara sens, unui drum prestabilit catre disparitie... ( despre mine )preferi sa traversezi toate secundele absurde nascute din vreo intamplare a unor atomi care au luat-o razna, in loc sa te prabuseasti de la bun inceput pentru a nu da motiv naturii sa-ti rada in nas: speri degeaba, simti degeaba, mananci degeaba, iti faci planuri degeaba, iubesti degeaba, razi degeaba, plangi degeaba, scrii degeaba, vizitezi forumuri degeaba, suferi degeaba, etc degeaba.... totul se naruie ca o gluma proasta intr-o disparitie fara urma. Nu vezi ca parca lumea asta e un banc stupid facut de unul lipsit complet de umor?

Trimis de: Bolt pe 15 Sep 2005, 06:15 AM

@alfa, nu-i cam pesimist sau fatalist ce spui tu acolo ? Sau imi scapa mie ceva ?
@sebyshoru :

Trimis de: alfa pe 15 Sep 2005, 11:52 AM

Sunt un om normal Bolt, n-am motive mai multe decat altii sa ma plang. Poate ceva esecuri prin care cu totii trecem.Despre altceva e vorba aici. Nu despre mine, ci despre viata, despre moarte, despre noi toti..... Am vorbit la persoana intai pentru ca in mine pentru putin timp a plans absurdul vietii.

Trimis de: alfa pe 15 Sep 2005, 12:38 PM

Astazi vorbesc fara patima, fara culoare...sec si la obiect. Ati vazut si cealalta latura? Repetita, monotonia, zi de zi acelasi lucru: scoala ( sau servici ), acasa, somn, scoala ( servici ) , acasa, somn etc. Si ceva relaxare in timpul liber.
Ati vazut de la distanta gesturile absurde ale unui om, atunci cand nu il auzi ce spune cand ii vezi doar miscarile fara sens?
Ati simtit cum ne imbatam cu frumusetile trecatoare ale lumii pentru a uita de noi, pentru a ne stingea setea dorintei dureroase si amintirile care ne rod pe dinauntru?
Ati simtit cum dupa o vreme reluarea unui mereu acelasi ne indeparteaza pana si sansa drogului care ne ajuta sa ne suportam? Cum o floare e tot mai putin frumoasa pe masura ce o privesti mai mult. Cum in absenta inoirii ochiul se plictiseste pana si de cea mai atragatoare dintre flori? Iar floarea se ofileste lacrimand atat de trist la gandul ca nici un ochi nu o mai priveste? Ce poate fi mai rau decat sa vezi monotonia vietii cum usuca florile cele mai atragatoare, ce poate fi mai rau decat tristetea unei flori care moare vestejita uitata de soarele care candva o mangaia cu caldura ochilor lui ?
Ati simtit moartea ranjind in spatele oricarei frumuseti?
Putina matematica acum: Stiti cat traieste un om ? Daca iau o medie de 70 de ani ( mult prea ridicata cel putin pentru Romania ) vreo 25 500 de zile. Vreo 7300 de zile dureaza fiecare interval de cate 20 de ani ( 0-20,20-40,40-60 etc) Vi se pare mult? La vreo 20 ..7300. Cat mai ai ? Pai vreo 18 000 din care doar vreo jumate spre batranete....Sa mai comentez si celelalte varste? Poate am uitat ca suntem cu totii bolnavi incurabili de moarte, care poate sosi firesc pe la 70 sau intamplator ( boli, accidente etc ) mai devreme fara sa-ti dai seama ca maine pentru tine nu mai e nimic...Poate se intampla chiar acum...Un cutremur de exemplu. Vi se pare imposibil? Sa fiti norocosi!

Trimis de: Felina pe 15 Sep 2005, 01:04 PM

Alfa, m-ai facut sa zambesc. Sigur toate aceste ganduri si-au gasit loc la un moment dat si in mintea mea si in mintea altora. Totusi mai sunt si alte ganduri care completeaza ceea ce tocmai ai spus. De exemplu citind evolutia, sau mai degraba involutia florii din gandurile tale mi-a venit imediat in minte faptul ca soarele mangaie asa cum stie el, fara diferente, si floarea imbobocita, si floarea inflorita, dar si pe cea ofilita, si pe cea moarta chiar. Sunt aspecte ale vietii comune oricarei vietati. Imi pare ca sunt parte a unui mare intreg, care e aceasta lume cu universul ei infinit in marime si infinit in micime. De copila inca simteam infinitul ca pe ceva inspaimantator si mult timp am continuat sa-l simt la fel. Dar mai nou acest infinit, prin puterea lui de a se face neinteles mintii omenesti, imi inspira ideea ca noi oamenii, atat de mici in fata unui infinit atat de necuprins, atat de multi si totusi atat de neputinciosi in dezlegarea lui, nu suntem decat o parte minunata a unui mecanism minunat. Nu e dat mintii omenesti sa inteleaga infinitul, infinitul acesta care ne cuprinde si ne naste, pe multi la fel, pe multi diferiti, si totusi egali in fata mortii.

Imi pare ca daca azi voi muri, maine ma voi naste floarea ce va creste pe mormantul meu.

Si cateodata imi e frica de moarte. De multe ori.

Si de multe ori astept moartea ca pe o izbavire. Imi imaginez cateodata ca as fi nemuritoare si atunci simt ca m-as plictisi ingrozitor, as vrea cu siguranta conditia de muritor. Caci vine imediat intrebarea: si ce fac eu o infinitate de ani? ce fac si anul asta, ce-am facut si anul trecut? E la fel de greu de suportat ideea nemuririi ca si gandul mortii.

Iar cateodata imi creste uriasa o curiozitate despre momentul mortii, cum mica fiind visam cat de libera voi fi la 18 ani si nu puteam sub nici o forma sa mai vad ceva mai departe de aceasta varsta.