Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 1 Jun 2003, 07:16 PM

Care este motto-ul tau? "Traieste viata!" => De cate ori nu am auzit aceasta expresie.
Dar, in sine, care este scopul vietii?
De a trai, de a invata, de a cunoaste?

Trimis de: Petru pe 2 Jun 2003, 09:17 AM

Viata in sine nu are nici un scop. Cel care introduce aceasta notiune este omul.

Trimis de: Afrodita pe 4 Jun 2003, 03:18 AM

Si daca viata totusi ar avea vre-un scop? Acela de a cunoaste frumusetile pamantului, de a ajuta pe altii, de a experimenta tot felul de sentimente si simtaminte? La asta te-ai gandit?

Trimis de: necromanc pe 4 Jun 2003, 08:42 PM

Fiecare are un scop in viata , depinde daca si-l descopera sau nu.
Eu m-as ghida dupa urmatoarea " Get Rich Or Die Tryin" - poate va suna cunoscuta , mie cel putin imi da ambitie.

Trimis de: ypsilonalpha pe 4 Jun 2003, 08:58 PM

Cred ca fiecare ar trebui sa-si stabileasca un scop in viata, un "ceva" al lui propriu pentru care sa se zbata. Nu cred ca are importanta cit de meschin sau aiuristic poate aparea acest scop in ochii celorlalti, tot asa cum nu are importanta daca il atingi sau nu - ba chiar cine si-a atins scopul s-ar putea sa devina un nefericit.

E ca in sah, unde se zice ca e mai bine sa joci cu un plan in minte, chiar daca el se va dovedi gresit, decit fara nici un plan.

Un scop valabil pentru toti oamenii nu cred ca exista.

Trimis de: Mistinguett pe 5 Jun 2003, 01:31 AM

Eu cred in karma - deci cred si in reincarnare. Si cred ca avem un scop in viata si acela este sa invatam sa ne imbunatatim sufletele si sa evoluam prin experientele noastre pana la momentul cand vom fi una cu corpul spiritual universal.

Cred ca avem o viata astrala (ceea ce numim suflet) si o viata pamanteasca, ceea ce ar fi viata de zi cu zi. Cred ca inainte de a ne naste am pre-stabilit ce lectii avem de invatat in viata pamanteasca.

Cred ca in viata actuala am invatat pana acum ca dragostea este calea. Dragostea de aproape, de natura, de tot ce e bun si frumos. Inca mai invat ca orice trebuie acceptat asa cum este si ca nu trebuie sa judec sau sa fortez sa schimb. Dar am o datorie sa incerc sa schimb - asta doar prin afectiune si nu forta. Zi de zi in viata pamanteasca exista incercari care ma fac sa "deraiez" si sa cred pentru un moment ca viata e nedreapta, dar incerc mereu sa-mi aduc aminte ca totul are un scop, totul e o lectie. As vrea sa-mi fie mai usor sa inteleg dar trebuie sa am rabdare, bag seama.

De ce am fost creati si trebuie sa parcurgem drumul asta, nu stiu. Poate suntem doar o experienta, o incercare a corpului spiritual de a exista fizic. Sper ca voi afla la sfarsitul drumului. Sau poate gresesc si nu am sa aflu niciodata. 'Oi vedea eu.

Trimis de: Carmi pe 5 Jun 2003, 06:49 PM

Eu cred ca viata in sine are scop reproductiv dpdv strict biologic iar scopul individual il hotareste fiecare in functie de imprejurarile vietii si personalitate.

Trimis de: black ice pe 5 Jun 2003, 09:16 PM

Eu cred ca viata nu are un scop decat daca ii dam noi unul.

Si eu cred in reincarnare si tot vroiam sa intreb, cum iti dai seama de numarul de vieti traite? Poti sa-ti dai seama de acest lucru? Daca da, ce te-a determinat sa afirmi acest lucru? (e pt Mistinguett intrebarea)

Trimis de: Afrodita pe 5 Jun 2003, 10:32 PM

Hmm...E posibila reincarnarea...De ce zic asta? Pt ca mi s-au intamplat unele lucruri ciudate, cum ar fi: am visat de mai multe ori ca ma plimbam prin orasul natal, insa nu era asa cum il stiam.M-am interesat si am observat cu stupoare ca , de fapt, era orasul vechi, adica de prin anii 1900 si un pic.Si nu aveam de unde sti cum arata pt ca niciodata nu m-au pasionat istoria sau geografia...Sau ma duceam sa vad anumite locuri ,peisaje mai bine zis si erau exact asa cum le stiam.De unde le stiam?Habar nu am...Si se intampla de multe ori sa mi se para cunoscute anumite locuri, ca si cum as mai fi fost pe acolo....
Mie-mi place sa cred ca reincarnarea exista ca sa-ti gasesti "sufletul pereche", dragostea adevarata si eterna...Anyway, chestia asta tine de credinta egiptenilor sau grecilor antici,nu mai stiu exact

Trimis de: Mistinguett pe 5 Jun 2003, 10:35 PM

Nu stiu daca este posibil sa stii la a cata reincarnare esti. Sincer, desi cred in asta, sunt prea puturoasa sa intru in studii detailate.Deschid subiect separat de reincarnare ca sa nu fim off topic aici - daca suntem 2 care credem tot e bine

Trimis de: Petru pe 6 Jun 2003, 09:53 AM

QUOTE (afrodita @ Jun 4 2003, 03:53 AM)

Si daca viata totusi ar avea vre-un scop? Acela de a cunoaste frumusetile pamantului, de a ajuta pe altii, de a experimenta tot felul de sentimente si simtaminte? La asta te-ai gandit?

Trimis de: Afrodita pe 6 Jun 2003, 11:21 AM

Hmm..Petru, atunci pt ce traim? Pt ce ni se ofera viata?Sau pt cine au fost create toate frumusetile lumii? (ma rog, poate fi zis si pt cine a evoluat pamantul atatia ani?)
Nu stiu de ce dar imi place sa cred ca intr-adevar viata e un dar si ca trebuie sa stii ce sa faci cu ea...Si banuiesc doar ca darul asta ne este dat si pt a ne minuna de frumusetile de aici...

Trimis de: black ice pe 6 Jun 2003, 12:08 PM

Petru zicea ca e impropriu sa spui ca viata in sine are un scop. Oamenii sunt cei care dau un anumit sens, scop, valoare toturor lucrurilor.

Trimis de: Tudy pe 6 Jun 2003, 12:17 PM

Scopul vieþii este Dumnezeu. Sau mai exact cunoaºterea Lui... Revenirea la El...

Unii îl percep ca mijloc, alþii ca finalitate. Dar când vorbim de percepþie deja intervine subiectivitatea... Or, scopul vieþii nu este unul subiectiv, ci mai degrabã "subiectivizat"...

Trimis de: Petru pe 7 Jun 2003, 10:02 AM

Trimis de: Afrodita pe 7 Jun 2003, 03:14 PM

Eu una ma bucur ca am reusit sa-mi descopar un scop in viata...Mai greu imi e sa-l ating...Insa deja am un plan...Daca pana acum simteam ca traiesc mai mult degeaba, macar acum am un motiv sa traiesc...Si, cred ca adevarul e ca, daca nu am avea un scop in viata , nu am sti ce sa facem cu viata asta.

Trimis de: Petru pe 8 Jun 2003, 12:52 PM

AFRODITA,

Mi se pare ca faci o confuzie intre scopul vietii si scopul omului in viata. Sunt doua sintagme fundamental deosebite.

Trimis de: Afrodita pe 8 Jun 2003, 02:50 PM

Au, nu tipa ca te aud! Inca
Cred ca ai dreptate, m-am grabit sa raspund si nu m-am gandit prea mult inainte...
In definitiv , de ce existam?Care e scopul nostru pe pamant?

Trimis de: bubu pe 8 Jun 2003, 06:16 PM

Buna intrebare, trebuie premiata.
Desi fac eforturi mari sa intru si in gratia celor ce nu cred in Dumnezeu, trebuie sa spun ca raspunsul il aflam de la Dumnezeu.
Cineva ne-a lasat cu un scop pe Pamint, nu cred ca sintem de capul nostru si in felul acesta fiecare isi alege scopul in viata.Acel Cineva trebuie cautat de fiecare si odata gasit aflam si raspunsul intrebarii...

Trimis de: black ice pe 8 Jun 2003, 08:51 PM

Trimis de: Mistinguett pe 8 Jun 2003, 09:46 PM

Parerea mea - asa ca sa nu dati cu pietre.

Parintii lui au avut de invatat o lectie - s-au bucurat de viata lui acei 2 ani, dar au trebuit sa treaca printr-o asa mare pierdere ca sa inteleaga ce inseamna durerea (care probabil au provocat-o altora cu sange rece in alta viata, sau poate nu si-au tratat copii cu dragoste, etc). Copilul a fost un suflet care s-a oferit sa ii ajute in lectia asta.

Trimis de: bubu pe 8 Jun 2003, 09:47 PM

Trimis de: bubu pe 8 Jun 2003, 09:53 PM

Nu da nimeni cu pietre Misti, pentru ca s-ar putea ca primii loviti sa fim chiar noi
Oricum esti pe aproape in ceea ce spui tu.Foarte interesanta ultima parte a frazei tale.
Pe cit de putin stim despre viata, pe atit de mult negam unele lucruri care ar putea face parte din ea.

Trimis de: bdl pe 8 Jun 2003, 11:07 PM

Dar scopul melcilor care e?
Iar o lectie data parintilor pe pielea unui copil de 2 ani..... seamana a unde dai si unde crapa.Sincer nu vad nici o legatura.
Viata e ca berea:nu trebuie sa o ti mult in fata ta si sa te intrebi ce are in ea de e asa buna.O bei pina la fund si te bucuri de ea.

Trimis de: Tudy pe 9 Jun 2003, 06:36 AM

Trimis de: Tudy pe 9 Jun 2003, 07:14 AM

Rãspunsul e simplu: Karma.

Trimis de: Petru pe 9 Jun 2003, 08:34 AM

Trimis de: Tudy pe 9 Jun 2003, 08:45 AM

Trimis de: Petru pe 9 Jun 2003, 08:54 AM

"Nu stiu" si nu cred ca un teist stie mai mult...
N-am avut nici un soi de experienta care sa confirme intr-un fel sau altul existenta vietilor anterioare sau mai stiu eu ce altceva.
Daca tii la doctrina crestina din aceste momente ar trebui sa stii ca ceea ce afirmi mai sus intra in mod flagrant in disputa cu unele dogme etc. Daca ai vorbi cu un preot ti-ar spune ca e bine de cunoscut alte manifestari religioase in afaara crestinismului dar a asimila unele directii specifice uneia in cealalta este o eroare...
Nu demult si eu eram convins ca intre crestinism si unele religii orientale nu exista decat deosebiri formale,dar...

Trimis de: Afrodita pe 9 Jun 2003, 12:23 PM

Oricum, din cate stiu eu la inceputurile crestinismului era luata in considerare si reincarnarea...Se credea in ea...Mai apoi a fost abolita ,nu mai tin minte de catre cine sau de ce....Insa nu cumva ne cam indepartam de la subiect??

Trimis de: Figaro pe 10 Jun 2003, 08:53 AM

Reincarnarea a fost sustinuta initial de sectele gnostice. Esenienii ii faceau o reclama puternica. Cum multi din esenieni s-au convertit la crestinism, reincarnarea a inceput sa se faca simtita si in randurile crestinilor. Insa fenomenul nu a durat.

Un raspuns exact nu se poate da, insa putem incerca unul logic. Reincanarea presupune un fel de mantuire automata, in care persoana se purifica pe parcurs. Dar, in final, tot se purifica. In opinia mea reincarnarea nu aduce resoponsabilitate in actul mantuirii. Pot face orice tampenie; va veni cineva dupa mine si va trage ponoasele. Nu le trag eu. Mie putin imi pasa. Din moment ce nu am nici o amintire din vietile anterioare mi se pare normal sa nu ma agit foarte mult.

Trimis de: Tudy pe 10 Jun 2003, 04:18 PM

Trimis de: Mistinguett pe 10 Jun 2003, 09:45 PM

Trimis de: Figaro pe 11 Jun 2003, 11:08 AM

Trimis de: Mistinguett pe 11 Jun 2003, 07:33 PM

Trimis de: OMU'BUN pe 14 Jun 2003, 10:52 PM

Trimis de: Figaro pe 16 Jun 2003, 08:59 AM

Din cate stiu religia e singura care incearca sa raspunda la intrebari de tip "cine" si "in ce directie". La inceput de secol se credea ca Stiinta va fi cea care va da raspunsuri la aceste intrebari fundamentale. Dar, dupa cum se stie, ne-a cam dezamagit in problema asta.

Trimis de: Petru pe 16 Jun 2003, 09:20 AM

FIGARO,

Desi stiinta nu a reusit sa faca cine stie ce minuni,cred ca esti de acord ca daca aceasta ar fi limitata am fi in situatia in care ar trebui sa invatam din nou unele lucruri care in momentul de fata sunt cunoscute. Fara stiinta lumea ar fi mult mai saraca...

Trimis de: Figaro pe 16 Jun 2003, 11:43 AM

Ba a facut minuni. Si nu-mi imaginez viata fara stiinta. In plus stiinta a existat dintotdeauna. Unul din cei care au redactat Scriptura, Luca, era de profesie medic. Medicii, dupa cum stiu, si atunci si acum au facut parte tot din stiinta.

Cred ca m-am exprimat gresit. Nu de stiinta era vorba, ci de o idolatrie a stiintei, a Stiintei cu majuscula. Fiecare sistem are zona lui de actiune. De aici cred va vine problema, din a i se acorda stiintei atributii cu care n-are nici o legatura.

Trimis de: Petru pe 16 Jun 2003, 01:13 PM

Dar cred ca nici nu se pune problema ca cineva sa faca o idolatrie a Stiintei... deja e prea mult.
Acum inteleg perfect punctul de vedere exprimat ceva mai sus si-mi pare rau daca am interpretat eronat.
Sunt de acord cu cele spuse despre stiinta...

Trimis de: Copernic pe 14 Jul 2003, 09:11 PM

Trimis de: Figaro pe 15 Jul 2003, 12:44 PM

Nu stiu daca viata are un scop in sine. Apreciez oamenii care isi traiesc viata, nu pe cei care si-o viseaza. E drept ca si varsta are un cuvant de spus. La 24 de ani esti filosof si intorci lumea pe dos. Devii chiar supraom. Ai senzatia ca nimeni nu e ca tine, ca vei avea o trecere memorabila printre ceilalti participanti la traficul vietii. Ca vei intra in depasiri, vei plusa, vei lua viteza, vei avea parte de accidente spectaculoase. Pe urma lucrurile se mai calmeaza. Iti dai seama ca trebuie sa participi cumva la viata cetatii ca sa poti avea dreptul la viata. Rebeliunea se estompeaza treptat. Ramane cel mult o fatada: plete, blugi, triocuri colorate. Desi Pitis imi pare destul de dubios pentru varsta lui, cu pleata alba si pete pe fata. Cred ca fiecare varsta are darul si menirea ei.

Trimis de: OMU'BUN pe 17 Jul 2003, 12:40 AM

Scopul vietii De unde si pana unde tine viata, si cate oare avem puterea sau ne permite timpul sa facem?! Cum e mai bine sa fim? Pragmatici? Sa dobandim prin mijloace mai mult sau mai putin ortodoxe, mult mai mult de cat am avea nevoie? Sau genul "sarac si curat", eliberati de orice gand hulpav, constienti ca nu suntem tocmai mandria parintilor nostri, a fratilor, sau copiilor nostri ? Si iarasi ma intorc la "predestinare". Viata pare sa fie atat de clar jalonata dinainte de a "deschide" ochii catre lume, ca orice-ai face, nu poti decat sa "primesti" cate ceva din cand in cand, iar asta in urma unor mari eforturi si sacrificii. Nu pot sa nu ma compar cu altii care s-au lovit frontal de sanse extrem de favorabile... La fel cum in mod inevitabil eu la randul meu sunt luat ca termen de comparatie ca cel care am beneficiat de asemenea sanse... TOTI, si cei ce au din belsug, si cei care sunt foarte stramtorati, au inca multe vise de implinit. Unele reale, altele simple fantezii, dar care ii ajuta sa fie mai fericiti decat cei care-si traiesc cu adevarat visul... Astfel te "trezesti" la final de drum si incerci sa tragi linie (daca nu cumva ai sfarsit deja inainte sa apuci sa te gandesti la asta - iar aici mi se pare devastator pentru un om ) Ce fel de om am fost? Ce-am realizat? Ce las in urma mea? Am vreun motiv de bucurie, sau..."mi-e inima grea, ca un bulgare de sare lucrata in ocne" (vorba lui Pastorel). O vorba straveche spunea "Cine n-a sadit un pom roditor, sau n-a sapat o fantana, sau n-a facut un copil, sau n-a construit o casa, sau n-a scris o carte, a trait inutil si a facut umbra pamantului, degeaba ! " Eu cred ca asta este scopul real al unei vieti . Iar daca poti sa le faci pe toate, te poti numi un om fericit. Imi doresc atat de mult sa reusesc pana la urma sa... fac si o fantana!...

Trimis de: gand pe 17 Jul 2003, 12:07 PM

Sa-mi fie familia fericita!

Trimis de: secunda pe 29 Sep 2003, 05:47 PM

scopul vietii e de a te bucura, de a te minuna si de a iubi .

daca credem in viata de dincolo atunci avem o continua viata iar scopul ei e cel mentionat mai sus. oriunde ar ajunge sufletul nostru sa traiasca scopul lui nu poate fi altul . caci nu te poti bucura daca cel drag plange, nu te poti minuna daca nu are cine sa iti descopere magia si nu poti iubi daca nu daruiesti.

Trimis de: Anjin pe 10 Nov 2003, 09:10 AM

Acest topic imi aduce aminte de mitul pesterii la Platon .Cred ca scopul vietii este acela de a rupe lanturile si a iesi la lumina .

Trimis de: vermeer pe 15 Nov 2003, 07:20 PM

Viata nu are scop, iar noi nu cred ca-i putem cauta sau da unul. Cred ca ne aflam aici pentru a ne mira in mod absolut.

Trimis de: YoyoMan pe 16 Nov 2003, 12:27 AM

Cred ca singurul scop demn de orice sacrificiu e acela de a fi fericit. Nu prea are sort sa te incalcesti in tot felul de explicatii si implicatii. Ceea ce isi doreste orice om - indiferent de starea in care se afla - e sa fie fericit. Cum se face pe el insusi fericit - asta difera de la individ la individ. ORICE OM CAUTA FERICIREA!

Trimis de: Tudy pe 16 Nov 2003, 01:08 AM

Fericirea nu e scopul vietii. Ea constituie doar unul dintre rezultate. Scopul vietii e cu totul altul. Orice om cauta. Printre altele, obtine si Fericirea...

Trimis de: Liv pe 19 Nov 2003, 10:55 AM

Vreau in primul rand sa salut pe toata lumea, pentru ca sunt noua.
Asa... si acum: problema e ca toata lumea considera fericirea un scop, ceea ce cred ca e o mare confuzie. Fericirea nu e un scop, e o stare, pe care o atingi numai prin tine insuti, indiferent de influentele exterioare. Scopul ar trebui sa fie altul: sa cunosti, sa devii mai bun, sa te ridici deasupra "mizeriilor" de zi cu zi, sa intelegi ca toate greutatile pe care le intampinam sunt doar nimicuri, aruncate in calea noastra pentru a ne pune la incercare si pentru a ne intari. Suntem doar niste picaturi neinsemnate in univers, noi si problemele noastre. Dar ne e greu sa acceptam asta, pentru ca suntem prea legati de cuvantul "EU". Fericirea vine singura, dupa ce intelegi si dupa ce capeti intelepciunea necesara. Nu trebuie s-o cauti.
Offf, am gandit deja prea mult...

Trimis de: Tudy pe 19 Nov 2003, 11:42 AM

Bine ai venit la Han, Liv!

Trimis de: genicon pe 19 Nov 2003, 12:58 PM

Nu mai stiu exact cine, dar stiu sigur ca cineva zicea: "Tinteste catre nimic si nimic vei lovi". De aici rezulta, cred , ca orice ti-ai propune poti avea.
Fericirea mi se pare mult prea vaga sau abstracta pentru a putea fi numita scop al vietii. Mai bine ca mine - sa ai ca scop in viata sa ajungi multi-milionar (in dolari )

Trimis de: Nana Floare pe 19 Nov 2003, 06:09 PM

Happiness is not a state to arrive at, but a manner of traveling. Margaret Lee Runbeck

si cred ca Jules Renard a spus:
Daca s-ar construi Casa Fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare...

...si preferatul meu e citatul asta din Declaratia de Independenta a SUA:
We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.

Trimis de: YoyoMan pe 19 Nov 2003, 11:41 PM

Trimis de: Mistinguett pe 20 Nov 2003, 12:06 AM

YoyoMan, nu confunda fericirea cu micile placeri ale vietii. Starea de fericire este mult mai profunda decat o melodie. Desi vine in momente la fel de scurte ca un cantec, e bine sa faci diferenta intre cele doua.

Geni

Trimis de: YoyoMan pe 20 Nov 2003, 12:18 AM

Se prea poate ca exemplele pe care le-am dat sa para banale. Dar eu continui sa cred ca si clipele scurte de fericire tot fericire sunt. Adica trebuie musai sa ma indragostesc in fiecare zi ca sa fiu fericit? Numai momentele cruciale cand lucrurile merg bine ma pot face cericit? Eu spun ca poti fi foarte fericit si cand asculti muzica. Acum ar trebui sa facem o dezbatere nesfarsita pe tema "Ce intelegi tu prin fericire?" - adicatelea sa ajungem ca de obicei la redefinirea temenilor. Cred ca poti fi fericit in reprize scurte si nu trebuie sa astepti sa nasca sotia ta ca sa fii fericit. Adica nu trebuie sa fii prolific pentru a fi fericit
Lasand gluma la o parte - normal ca un priect pe care il duci la indeplinire in ani de zile sau o carte la care te gandesti toata viata si pe care o scrii la batranete si e un succes te face foarte fericit - dar asta nu inseamna ca astepti toata viata sa iti duci la indeplinire planul fiind nefericit. Nu?
Luminati-ma! Ca sunt intunericit

Trimis de: Nana Floare pe 20 Nov 2003, 12:26 AM

Trimis de: Mistinguett pe 20 Nov 2003, 01:09 AM

Am impresia ca e un subiect despre fericire pe undeva...
Si da, e important sa stii ce inseamna fericirea pentru tine. Eu sunt mai puturoasa din cand in cand, asa ca pot sa-ti spun ca stiu multumirea care ti-o da inactivitatea, dar lasand si eu gluma deoparte, pot sa spun ca cele mai mari satisfactii, eu una, le am cand am realizat ceva.

In fond, totul e atat de relativ...

Trimis de: aristotel pe 20 Nov 2003, 01:24 AM

Trimis de: unul pe 20 Nov 2003, 05:18 PM

Cred ca daca iti propui ceva anume in viata si mergi numai pe acel drum, iti restrictionezi foarte mult cunoasterea. Daca vrei de la viata TOTUL, posibil sa nu obti nimic, dar cel putin ai ce povesti nepotilor!

Trimis de: nefertiti-old pe 21 Nov 2003, 02:15 PM

Nu cred ca se poate vorbi despre o regula in a urma cursul vietii. Oricum, eu nu sint printre cei care isi inchipuie ca oamenii isi pot schimba destinul. Orice faci cred ca are un rost stabilit dinainte, desi uneori avem impresia ca am schimbat noi ceva, prin ceea ce am facut.

Trimis de: unul pe 21 Nov 2003, 10:54 PM

Trimis de: Tudy pe 23 Nov 2003, 04:11 AM

[Off-Topic]

Trimis de: Liv pe 25 Nov 2003, 01:11 PM

Destin? Da, cred ca avem unul, dar trasat in linii mari... De noi depinde sa-l schimbam "pe ici, pe colo, prin partile esentiale". Putem sa-l acceptam sau sa ne rasculam si sa incercam sa-l schimbam. De altfel, cred ca de asta suntem aici: "sa ne-o facem cu mana noastra", adica sa aratam sa putem sau sa aratam ca putem. Sa aratam ca meritam sa mergem mai departe... Unde mai departe? Ei, aici nu sunt prea sigura. Cartile ma pot ajuta sa-mi formez o teorie, dar cred ca va mai dura mult pana ma voi convinge daca este cea valabila sau nu

Trimis de: motzart pe 25 Nov 2003, 01:26 PM

..zilele trecute m-am contrazis cu Vivi pe aceasta tema...el zicea ca scopu vietii e sexul...sau in termeni mai academici,perpetuarea speciei....
...eu zic altceva...scopul vietii,la nivel global,la nivel de specie, este evolutia... Dar sa nu ma intrebati pana unde si pana cand,ca nushtu...

Trimis de: Petru pe 25 Nov 2003, 04:12 PM

Dar la urma urmei, daca ar fi sa privim din perspectiva evolutionista, evolutia tocmai in acest fapt consta(in linii mari): perpetuarea speciei!

Trimis de: Liv pe 25 Nov 2003, 07:12 PM

Bine, si atunci care e rostul perpetuarii speciei? Hai sa nu ne mai gandim la care e rostul nostru ca indivizi pe lume, ci rostul nostru global, al tuturor. De ce sa se perpetueze specia? Cine ce interes are la specia asta?
Eu totusi inclin sa cred ca lumea asta in care ne aflam (adica viata pe pamant) este gandita (daca pot sa spun asa) in asa fel incat aici sa aratam toti ce putem, pentru a avansa ori pentru a ne intoarce intr-o alta viata si a lua totul de la capat... Pana cand? Probabil pana cand ne vom desavarsi si vom castiga dreptul de a sta langa niste fiinte superioare.

Trimis de: Petru pe 26 Nov 2003, 11:21 AM

Intrebarea "care este rostul speciei?" face trimitere directa la metafizica. De asemenea, aici pot fi incluse o sumedenie de interpretari religioase, fara insa a ajunge la un consens.
Iar daca incercam sa vorbim din perspectiva naturalista, un raspuns posibil ar suna cam asa:"nu exista suficiente informatii pentru a discerne teleologic perpetuarea speciei!" sau poate "legile arbitrariului nu permit o interpretare rigida si definitiva"!

Trimis de: YoyoMan pe 26 Nov 2003, 10:42 PM

Dom'le - eu cre ca creste ecstraterestri organe pe noi dom'le... Pai sa poate dom'le? Las ca am vazut eu acolo la zerialul ala Dosarele ICS. Las ca am vazut eu.....
Acuma lasand gluma la o parte cred ca in clipa in care incepi sa te gandesti la o chestie profunda legata de rostul speciei - nu poate sa nu iti vina in cap o idee cum ca noi trebuie ca suntem parte a unui plan mult mai complex si mult mai cuprinzator decat ne putem da seama. De cate ori ma loveste o revelatie peste cerebel ma minunez cat de complexa este existenta noastra pe Terra si cat de multe chestii scapa observatiei noastre. Pai cand iesi din casa dimineata si vezi ce se intampla in jurul tau - masini, forfota, oameni pe strada samd - iti dai seama ca tot ceea ce este in jurul tau e un miracol. Eu asa spun...

Trimis de: EndLess_Point pe 1 Dec 2003, 02:55 AM

am descoperit, intr-o perioada de timp in care imi puneam problema scopului meu pe pamant, ca nu voi intelege nimic pana nu voi termina cu viata.

Motivul ? cand suntem copii, nu stim cine suntem, devenim adolescenti, si realizam cine am fost, dar din nou nu stim ce suntem, evoluam, dar niciodata nu stim ce suntem, in schimb vedem cu claritate cine am fost si ce am facut .

...o sa intelegem care este scopul atunci cand nu vom mai fi implicati pana peste cap in viata

Trimis de: Tudy pe 2 Dec 2003, 11:09 AM

Trimis de: flu pe 2 Dec 2003, 11:24 AM

... e destul sa traim... (fara sa ne mai implicam pana peste cap)...

De fapt conteaza drumul si nu destinatia finala... daca te complaci prea mult in gasirea/atingerea unui scop, ajungi sa nu mai observi toate frumusetile de pe drum...

Trimis de: willie pe 17 Dec 2003, 04:28 PM

victor, scopul vietii e sa devii om in toate in sensul deplin al cuvantului.sau mai pe intelesul tau..."sa cresti mare"

Trimis de: ypsilonalpha pe 17 Dec 2003, 05:02 PM

Da, dar fiecarwe da un alt inteles expresiei "sa fii un om intreg", si cu asta ne intoarcem cumva la punctul de plecare.

Btw, bine ai venit la Han, willie!

Trimis de: thext pe 17 Dec 2003, 05:48 PM

mi-am amintit de o reclama la swatch care se potriveste de minune aici. Mesaju transmis era de genul: Time is what you make of it. Asa zic si eu: Viata are scopul pe care il atribuim noi. Mie imi place sa cred ca scopul meu in viata e sa-i fac pe cei pe care ii iubesc sa se simta fericiti. Punct.

Trimis de: experimental pe 19 Dec 2003, 02:11 PM

...Momentul cel mai important este prezentul, pentru ca nu poti actiona decat in clipa de fata si numai asupra ei. Iar daca nu te preocupi de prezent, iti ratezi dopotriva si viitorul. Lucrul cel mai important este sa infrunti ceea ce exista aici, in fata ta.
... Cat despre secretul bunastarii, il descoperise dupa ce lupta se incheiase: el consta in a fi in viata si a umbla pe intinderea Pamantului. Pur si simplu asta era tot.

un pasaj din Ziua Furnicilor de Bernard Werber

Trimis de: ypsilonalpha pe 19 Dec 2003, 02:30 PM

Bun citatul; desi viata e privita prin ochii unei furnicutze, se potriveste destul de bine ... sa exishti pur si simplu.

Bine ai venit la Han, experimental!

Trimis de: calfa pe 19 Dec 2003, 02:47 PM

Bun venit la Han, experimental, si sedere cat mai indelungata !

Bun citatul pentru a ilustra "scopul vietii".

Cata imaginatie pot avea oamenii ... "secretul bunastarii" !

Trimis de: special creep pe 11 Jan 2004, 11:24 PM

in primul rand scopurile sunt de mai multe feluri:materiale,spirituale,egoiste,altruiste,religioase etc.
toti avem scopuri,daca nu de lunga durata macar pentru clipa urmatoare ,chiar si "a nu face nimic"
e tot un scop.
dar cred ca intrebarea se referea la cele spirituale.al meu e SA MA CONSTRUIESC PE MINE CA OM.
pentru a ma reintegra in univers.deci scopul in general e evolutia.ne dorim sa depasim anumite limite.

indienii cred ca sufletul se reancarneaza treptat in piatra,planta,animal si om si pote sa ramana intr-un
anumit stadiu mai mult timp ,iar ciclul se repeta pana ce sufletul e destul de evoluat ca sa ramana in
univers fara sa fie incatusat de materie.asta cred si eu.

scopurile gen ''a procrea'' sau ''a ma imbogati'' mi se par absurde.totusi pentru ce sa dai nastere unor
fiinte care sa fie la fel de lipsite de sens ca si tine.

Trimis de: LogiGUY pe 11 Jan 2004, 11:55 PM

interesant subiect... consider ca scopul vietii este altceva decat scopul individual al fiecaruia dintre noi...si cred ca un scop al vietii ar putea exista doar in doua cazuri:

1. scop religios conferit de existenta unui creator care a gandit acel scop: nu sunt de acord cu acesta idee, pentru ca sunt ateu...deci o elimin din prima din lipsa de argumente pro

2. cred ca scopul vietii in general este apropierea de nemurire, aceasta reprezentand stadiul final al oricarei evolutii...si omul aici reuseste sa faca un pas mare devansad celelalte animale: omul doreste si cauta sa gaseasca o metoda pentru a nu muri pe cand animalele, chiar daca constientizeaza moartea si nu o doresc, din cauza conditiei lor nu pot gasi o solutie la acesta problema...omul a luat in mainile sale acest scop al evolutiei pentru a-l accelera, pe cand restul vietuitoarelor probabil ca asteapta sa treaca destul timp pana cand...

oricum, daca ne referim la fiecare individ in parte e posibil sa ratam in gandirea noastra, pentru moment ideea de perpetuare a speciei reprezinta deja o tindere catre nemurire, o succesiune a vietii...

acesta consider eu sa fie scopul vietii, in mare, supravietuirea...

Trimis de: passenger pe 12 Jan 2004, 12:15 AM

Blaga spunea intr-unul din eseurile sale :

"Oameni care traim necontenit cu moartea-n fata, ar trebui sa avem atata mandrie sa spunem: suntem mari fiindca nu suntem singuri; ceva din taina vesniciei a coborat in sufletele noastre si ne da taria unor zei; de pretutindeni auzim zvonul necunoscutului si cineva ne spune ca atunci suntem mai valorosi cand prin entuziasmul si iubirea noastra, printr-un gand sau o fapta mare adancim si mai mult taina acelei lumi despre care suntem obisnuiti sa spunem ca nu simte si nu judeca."

Trimis de: Storm pe 13 Jan 2004, 08:16 PM

CubeEon, daca scopul vietii este nemurirea, il vom atinge atunci cand ne vom invinge dorinta de a-l domina pe cel de langa noi. Cand, raspunzi tu ? Stii ca raspunsul e "niciodata". Mathusalem a trait 900 de ani. Noi de ce abia atingem 70 ani?
Scopul nu e nici acela ales de Divinitate, si aceasta nu pt ca unii suntem atei, ci pentru ca avem libertatea de a alege, bine sau rau, libertate valabila dintotdeauna. Daca noi vrem sa ne autodistrugem, fie. Tu vrei asta? Eu vreau? Vrea cineva sa distruga planeta? Pentru ce? Inutil...
Adevaratul scop pe care eu il consider valid e acela sa ne indeplinim datoriile karmice din vietile anterioare. E scopul de a trai pe Terra. De altfel, scopul existentei sufletului uman nu il stiu, dar adevarul e in noi, totul e sa deschidem ochii.

Trimis de: Chase pe 13 Jan 2004, 10:24 PM

Scopul vietii? As vrea sa fiu fericita si multumita de ceea ce fac. Nu sunt pe deplin, din pacate...Si nu-mi vine sa cred cat e de usor sa fii fericit, e chiar la un pas...dar suntem lasi si fricosi. Ne incalcim in legi si prejudecati, in lectii si lucruri despre care avem impresia ca sunt importante...Mi-e teama ca trece timpul prea repede, nu tin pasul si asta e o drama. Mi-e teama ca voi regreta peste vreo 20 de ani toate lucrurile pe care nu le-am facut. Sunt constienta de toate astea si totusi nu fac nimic. N-am curaj? Mi-e teama? Oare sa-mi fie teama sa fiu fericita?

Trimis de: LogiGUY pe 13 Jan 2004, 11:10 PM

Catre STORM: eu nu sunt un adept al ideii de suflet separat de corp, consider ca fiinta umana este un tot unitar....si ca atunci cand corpul moare dispare intreaga fiinta... nu cred nici in reincarnari si nici in viata de apoi...

Trimis de: dr.agy pe 14 Jan 2004, 12:00 AM

Imi cer scuze,nu am citit discutiile.Voi raspunde la intrebarea initiala:

Ce scop are viata?Ce scop are existenta?in fond de ce exista toate aceste lucruri?Este vreun scop pentru care exista?

Este o dezbatere atat de lunga incat trece prin toata filosofia genezei universului,a nimicului absolut si a infinitului mare/mic,precum si a incapacitatii omului de a le concepe.Este o dezbatere pe care am purtat-o cu niste impatimiti mai bine de un an,dar nu in ultimul rand o dezbatere veche de 2 milenii ce nu incape pe acest forum

O concluzie ar fi ca nu exista un scop al vietii....exista pentru ca asa s-a 'nimerit'.Putea foarte bine sa nu existe nimic la acest moment,daca anti-materia primordiala ar fi fost in cantitate egala cu materia primordiala(sau invers,pentru ca nu ar fi contat pentru noi)

Trimis de: Storm pe 14 Jan 2004, 02:36 PM

CubeEon, cauta la topicul "Reincarnare" si gasesti acolo parerile mele despre reincarnare...poate iti vei schimba parerea. Poate ca viata in sine nu are un scop, ci e o rasplata data de Divinitate sufletelor. Rasplata e placerea de a trai...

Trimis de: Diana C. pe 15 Jan 2004, 03:24 PM

scopul....nu este prestabilit, se ajusteaza pe parcurs, iar eu ma tem de un singur lucru...sa nu simt peste ani ca viata a trecut pe langa mine, ca ma voi uita in urma si ca nu voi vedea nimic, un mare gol....in fond acesta este scopul: sa poti privi si sa te simti implinit, iar aceasta depinde de fiecare.....este o greseala sa raportam totul la un alt moment decat cel actual?

Trimis de: Storm pe 16 Jan 2004, 06:05 PM

Scopul vietii...
Exista, dupa parerea mea, doua alternative la intrebarea: "Pt ce traim?"

Prima alternativa: cea individuala. Ma pot pronunta cel mai bine in cazul meu. Scopul vietii mele este, desigur, in mare parte, definit: vreau sa imi intemeiez o familie, sa am multi copii (3 sau 4), sa am un camin fericit, o casa mare, o situatie financiara conforbtabila si un serviciu bun, pe care sa il practic cu placere. Pentru asta traiesc eu.

A doua alternativa: cea universala. La nivel global, scopul vietii umane este greu de prestabilit. In primul rand, pot spune ca suntem pe calea cea buna, pentru ca stim incotro ne indreptam. Este cert ca mai devreme sau mai tarziu vom coloniza planetele la fel cum am facut acum jumatate de mileniu, colonizand continentele. Viitorul este vizibil intr-o lumina destul de clara, poate termenul potrivit ar fi translucid. Pentru ca desigur pot exista situatii neprevazute... Scopul global al vietii, de fapt al existentei omenirii, este dupa parerea mea, relativ, chiar incert...

Exista factori care contribuie la incertitudinea scopului vietii umane, cum ar fi religiile. Cum sa intuim care este scopul vietii, in timp ce populatia planetei se divide prin credinta in mai multe religii? Este improbabil, pt ca avand mai multi zei, avem mai multe scopuri ale vietii. De exemplu, privind in ansamblu, putem observa ca mayasii credeau ca viata lor se datoreaza zeilor iar in consecinta, sacrificau zilnic trupuri umane, spre satisfacerea lor. Unde au ajuns prin sacrificiile lor fanatice? Se stie ca au fost nimiciti de conchistadori, iar scopul lor s-a dus de rapa. La fel si cu alte civilizatii. Astazi este intr-adevar improbabila disparitia unei civilizatii, dar scopul vietii se poate situa alaturi de cel al mayasilor din alte puncte de vedere.

Istoria ne invata ca intotdeauna exista sansa de a pierde tot, in raport cu epoca la care facem referinta. Asa este si astazi, inca putem pierde: viata, sufletul, constiinta...SCOPUL. Da, scopul poate fi si el pierdut. Aceasta este parerea mea.


In concluzie, scopul vietii umanoide ca ansamblu este variabil si schimbator...si nu aduce decat confuzie.
Scopul individual, insa, desi schimbator si el, aduce siguranta.

Trimis de: YoyoMan pe 17 Jan 2004, 01:54 AM

Trimis de: Storm pe 17 Jan 2004, 01:00 PM

Da, Yoyoman, scopul despre care vorbesti, acela de a fi fericit, este, asa cum am mai spus un ultimul mesaj, scopul individual al nostru. Dar nu esti de parere ca exista un scop al vietii umane in ansamblu? Sau, asa cum a spus si Petru, scopul exista pt ca omul vrea sa existe?

Trimis de: YoyoMan pe 18 Jan 2004, 12:57 AM

Trimis de: Lumashel pe 22 Jan 2004, 06:37 PM

Veti traduce negresiti in termeni religiosi.Observ ca unora le place sa faca asta.Ar putea sa traduca si cartea de telefoane cu putin efort.Ce pasiune...No comment.


Am un deja format un sistem de gandire si imi este destul de greu sa imi fac intelese ideile fara sa imi prezint baza: perechea antagonica:absolut/relativ(Obiectiv/subiectiv)(General/particular).Absolut=ceea ce a fost( lucru discutabil) si poate fi (indiscutabil).Relativ=ceea ce este.
In momentul in care analizez un element am doua variante:dpdv absolut si relativ.Analizele vo fi contare.Ceea ce vreau sa explic ,si mijloacele lingvistice ma impiedica de multe ori,este ca absolutul il poti privi numai relativ, adica privesti subiectiv obiectivul.
Imi pare rau ca nu pot explica mai simplu.

In lumea perceputa de om nu poti intalni absolutul ,ci doar relativul.Cei doi termeni nu pot fi despartiti (e ca si cu asemanarea si chipul omului=traducere pentru impatimitii religiei).

Astfel Viata in sine(absolutamente vorbind) isi are scopul in sine(expresia infailibila ,singura demna de a fi citata:absolut=existenta in sine si pentru sine).
Ei,dar omul, ca un incapabil de a intelege absolutul,considera Viata ca fiind absurda.(Dar viata la mod general.Atentie!).De ce ?Pentru ca vede doar o farama din ea (vede prin particular) si anume perioada nastere-moarte.
Cineva care a scris asupra acestui subiect a afirmat ca scopul vietii este moartea.Sa imi permita a-l contrazice oferindu-i argumentele de rigoare.Scopul NASRERII este moartea.(de fapt si termenul " scop " este folosit impropriu in aceasta propozitie.Moartea e de fapt destinatia nasterii.Iar destinatia nu e totdeauna scop,e de multe ori mijloc.[indiciu religios.:Karma).Iar destinatia aceasta este data de istorie,de legile ei.).
Din punct de vedere relativ,omul isi da la fiecare pas sens.LUi si lumii.E fabricant de logica.Fiecare om are scopul lui,daca toti am avea acelasi scop,am fi ori masini (indreptandu-ne ordonati spre un punct)ori animale(sfasiindu-ne spre a ajunge la acelasi punct).Asta se intampla in conditiile in care telul este in exterior.
Daca telul este interior se schimba lucrurile.Si ca un tel interior sa fie comun ar trebui sa avem aceiasi matrice.Un scop general ,comun,intr-o viata subiectiva pare utopie.
De aceea nu sunt de acord cu yronick :
"...fiinta morala a carei existenta isi are scopul suprem chiar in sine "
A avea scopul suprem in sine aceasta e scopul.(Asa trebuie inteles destinul si asa si numai asa destinul nu exclude liberatea.)
Deocamdata ne facem teluri exterioare.
Cee ce e scop in sine e absolutul,cel care aici,si acum pare a fi absurdul.
A avea scopul suprem in sine inseamna a-ti spori individualitatea.
Voaloarea colectivului creste direct proportional cu valoarea individului.Valoarea generalului,al absolutului creste odata cu cea a relativului ,a particularului.
Mi-ati putea replica pe buna credinta:cum poate creste valoarea absolutului(trad:dumnezeu),cand el este deplinul,ceea ce nu mai are nevoie de a-si adauga ceva , pentru ca nimic nu mai este in afara lui?Simplu.Nu totdeauna suma unghiurilor intr-un triunghi este 180 de grade.Adica,e vorba de acea perceptie a absolutului prin relativ.Crestinii ma pot intelege mai bine:suma tuturor chipurilor nu va fi egal cu dumnezeu,chiar daca uneori este(ideatic=hinduism...si panteism dar in panteism nu e vorba numai de chipuri)
Nu stiu cine are rabdare sa citeasca ceea ce scriu. Dar nu vorbesc fara scop.Asta o stiu .

Trimis de: Storm pe 24 Jan 2004, 01:06 PM

Bine ai venit Lumashel

Imi place cum ai zis, mi se pare foarte ingenios argumentat.

Trimis de: Marcus pe 12 Feb 2004, 03:38 PM

Fiecare a inteles in felul lui ideea topicului: scopul vietii sau scopul omului in viata.
Eu inteleg ca se face referire la scopul vietii, adica la intrebarea : “De ce a aparut viata?” , intrebare total diferita de : “Ce scop mi-am ales in viata?”…


Problema vietii ridica neincetat un tulburator semn de intrebare in fata ratiunii umane. Noi suntem un produs al Universului, al evenimentului BigBang si entitati asemanatoare noua nu ar fi putut aparea daca Universul nu ar fi asa cum este. Viata pe Terra se situeaza undeva intre intamplare si necesitate…
Nu stiu voi, dar eu cand “arunc o privire” in Univers sunt profund fascinat de splendoarea lui, de aura de fantastic care il inconjoara: stele multicolore si galaxii in formare, nebuloase, quasari, pulsari, supernove, sunt fenomene care ma coplesesc prin frumusetea paradisiaca la o scara pe care mintea umana cu greu o poate cuprinde. Or toate aceste minuni ale Universului sunt pur intamplatoare, sau se intampla si ele cu un scop? Nu numai minuni, le-as numi “miracole”. Iar un miracol are un scop. Iata de ce cred eu ca scopul vietii este acela de a ne bucura de aceste frumuseti, pt ca, dupa parerea mea, tot Universul este pt “noi”. De aceea ni s-a creat (creat cu semn de intrebare) o casa: Pamantul, un paradis verde… Gustand din frumusetile lui, gustam o particica din Univers…

Pt asta cred eu ca a aparut viata, ca sa dea un sens Universului…
Cei care dau sens vietii insa suntem noi.

Trimis de: Marcus pe 15 Feb 2004, 10:38 AM

Intotdeauna obiectul transcede imaginea, obiectul pare sa spuna mai mult decat semnul sau. Asa a aparut problema transcendentului, a ceea ce e dincolo de imagine, de semnul de orice natura al obiectului. De aici obsesia intelesului, a noimei care se ascunde in spatele tuturor lucrurilor. De aici tentatia cautarii. Care e sensul vietii, al fiintei noastre, si de ce ne scapa mereu? Si de ce il cautam mereu? Pana cand cautarea si viata devin una si aceeasi aventura. Iar atunci, aceasta cautare e altceva decat laborioasa cercetare a cauzelor si fenomenelor. Nicaieri ca in mitul Graalului nu e mai adanc cuprinsa ideea acestei cautari spirituale… Putini au curajul sa se angajeze pe un astfel de drum. Cei mai multi raman la castelul regelui Arthur, preferand un confort lipsit de intrebari. Altii patrund in stufoasa, simbolica padure, luandu-si toate precauiile pt a nu pierde drumul inapoi. Si-l pierd pe cel dinainte! Putini au curajul aventurii totale, adica al vietii cheltuite intr-o permanenta cautare, la capatul careia, chiar daca exista un raspuns, acesta nu mai e transmisibil. Fiecare se salveaza singur. Si moare singur. (D. Tepeneag)

Trimis de: yuanescu pe 2 Aug 2005, 05:45 PM

"scopul vietii e viata" ..
nu stiu unde am citit asta dar stiu ca m-a revoltat ..

Trimis de: cactus pe 2 Aug 2005, 07:21 PM

Trimis de: saldora pe 20 Aug 2005, 09:47 PM

Trimis de: Lumashel pe 20 Aug 2005, 09:52 PM

Imi place,scopul vietii e un subiect abandonat,la care mai"subscrie"cineva din cand in cand,astfel incat sa nu fie abandonat de tot.

Daca imi aduc bine aminte,asta era scopul!

Trimis de: saldora pe 20 Aug 2005, 10:01 PM

corect! si postarea asta poate fi un scop ... si n-oi fi eu mai cu mot sa spun ca asta nu e viata

Trimis de: Lumashel pe 21 Aug 2005, 03:42 PM

Cine se referea la postare,dear saldora?

Trimis de: gheorghe dinica pe 22 Aug 2005, 11:40 AM

Acum multi ani am crezut ca doar filosofia ma poate ajuta sa descopar adevarul ascuns al tuturor lucrurilor,al fiintei,al lui Dumnezeu,etc...Dupa un periplu prin istoria meditativa si intuitiva a omului,am descoperit ca insasi filosofia creaza limite.Eu am numit acest fenomen 'deprindere intuitiva',am sa explic termenul.Psihologia considera ca o deprindere este dobandita in procesul invatarii,al experimentului.Ce se invata in acest proces,nimic altceva decat care ne sunt limitele(fizice,psihice,etc).Reactia filosofului este mai intai de toate intrebarea;ce,de ce,care,unde?Toate acestea sunt deprinderi dobandite in procesul de invatare.Voi tasta un exemplu banal pentru a ma face inteles.Un copil loveste cu capul un corp solid,urmatorul impuls (dupa momentul de uluiala dureroasa) este un 'ce',urmat de un 'de ce'.Filosoful nu face altceva decat sa inlocuiasca limitele supravieturii cu alte limite de natura spirituala,din nefericire pornind de la o formula deja dobandita in procesul supravietuirii.Daca punctul initial este o limita intrinseca,poate devenirea spirituala sa depaseasca acest moment asa incat sa transceanda experienta supravietuirii?Dificil raspuns si cei 3000 de ani de filosofie sunt mai degraba un exemplu in favoarea unei concluzii negative.Pare ca randurile mele nu au legatura cu subiectul desbatut dar aceste randuri nu sunt altceva decat preambulul concluziei mele la acest subiect.Intrebarea aceasta nu este prin natura sa o interogare filosofica,pentru ca aceasta ar minimaliza insasi frumusetea raspunsului(scopului vietii).Intrebarea aceasta este insasi viata,modul prin care omul dobandeste dreptul 'creatiei'.Pentru ateisti,modul in care omul copiaza in plan spiritual natura creativa a universului;pentru mistici,modul in care omul se identifica cu actul divin al creatiei(nu cu divinitatea ci cu multiplicarea creatoare).Scopul vietii este multiplicarea creatiei.Rezultatele sunt diverse de la matematica pana la filosofie,de la medicina pana la arhitectura,de la fizica cuantica pana la pictura,etc...

Trimis de: Bolt pe 23 Aug 2005, 06:18 PM

Personal consider ca scopul ACESTEI vieti este refacerea "chipului" lui D-zeu in om. Omul trebuie sa se supuna procesului de reconstructie initiat de Creatorul sau. Omul are nevoie de cunoasterea Creatorului sau pt. a avea modelul la care aspira. Atentie ! Aspira in sensul caracterului si nu al calitatilor divine. Nu ma refeream la identificarea omului cu D-zeu ci doar la insusirea trasaturilor Sale de caracter.

Trimis de: iniya pe 25 Aug 2005, 12:30 PM

Scopul vietii nu este cel de a muri Blaga a spus-o mai frumos decat mine
Cred ca suntem pentru ca avem un scop; traim pentru ca fiecare face ceva in lumea asta..alcatuita de altfel din oameni care au iarasi un scop la fel ca si mine si toti ceilalti
Important este de a ne gasi scopul; putini au puterea asta de a se descoperi sau mai bine spus de a-si dori aceasta cautare inlauntrul fiecaruia spre o destinatie scrisa si bine formata pentru fiecare; nu multi fac ceea ce-si doresc in viata; lupta este mare, dar intr-un final asta si consta viata..si bucuria ei ;lupta cu tine insuti..cu persoana care o formezi in oglinda timpului

Caracterul este destinul omului-Heraclit

Trimis de: alfa pe 27 Aug 2005, 09:24 PM

Sunt din nou in dilema. Cum sa incep? Scopul vietii...As incerca intai sa creez o distinctie intre relativ ( scopurile mele-ceea ce vreau, ceea ce imi doresc ) si absolut ( scopurile in sine- ceea ce trebuie ). Apoi as observa ca intru pe nisipurile miscatoare ale dialecticii sau ale sofisticii. Daca relativul e contrapus absolutului atunci absolutul nu mai e absolut pentru ca ii lipseste ceva ( anume relativul ) pentru ca se relativizeaza fata cu o limita, fata cu ceva ce nu e continut in el. Daca socotesc ca relativul apartine intr-un fel absolutului cad in aceeasi problema, avand in sine relativul, absolutul se relativizeaza. Observ ca aceasta strategie a distinctiilor fixe, intre ideile in sine, nu merge. Apoi apelez la dialectica hegeliana si vorbesc de Ideea Absoluta in sine si pentru sine, care porneste de la forma identitatii fiintei cu nefiintei, treapta cea mai abstracta si parcurge un drum lung la capatul caruia se regaseste pe sine deplin ( desi intr-un sens ca in sine a ramas prezenta chiar pe latura alteritatii din dualitatea antitetica ) imbogatita cu toate determinatiile etapelor parcurse. In acest sistem fortand putin lucrurile, as putea impaca absolutul cu relativul, as depasi rigiditatea fiintei facand din devenire motorul principal si as putea lega scopurile mele relative de cel absolut. Lucrand pentru Ideea Absoluta as participa la necesitate m-as identifica cu scopul de a aduce pe aceasta la desavarsire....Dar ce fac cu libertatea mea? Ce fac cu deconstructivismul care va reprosa acestei filosofii in care nu e loc pentru creatie si libertate in care totul e destin ca a supus diferenta identitatii, ca a incorsetat totul intr-un spatiu si mai stramt a unei evolutii perfect legiferabile. Atunci incerc sa vad daca nu cumva filosofia insasi, modul ei de interogatie pune anumite limite. Dar cum sa judec chiar si kantian limita? Daca ceva e in neregula cu instrumentul pe care il folosesc de unde stiu acest lucru? Caci risc sa pic in autosubminare. Spunand ca instrumentul meu nu e bun, risc sa infirm ceea ce am spus prin consecintele care apar. Daca instrumentul poate fgresi eroarea poate apare chiar in momentul in care spun ca el poate gresi prin urmare nimic nu e sigur, nici macar ca el poate gresi. Sunt in eroare dar paradoxal nu ma pot desprinde de ea orice incercare de iesire ma afunda mai mult decat ma scoate la suprafata. Totusi incerc sa pun o eticheta cu orice risc si spun ca filosofia limiteaza prin natura ei, ca ea creeaza o deprindere care nu-i in regula. Atunci definesc sensul vietii ca lipsa a oricarei constrangeri, ca diversitate absoluta, ca permanenta innoire creatoare...desi si aceasta e tot o definitie filosofica si respecta intrutotul toate limitarile pe care nu doar filosiofia le-ar crea ci intregul nostru mod de gandire daca acceptam principial limita. Dar ceva ma nemultumeste si acum. Am deopotriva nevoia de creatie de libertate, de permanenta innoire, de expozie de lumina si culoare nu pot intalni acelasi lucru de prea multe ori fara sa ma plictisesc si nu pot accepta sa traiesc intr-o lume in care totul e prestabilit. Dar in acelasi timp pastrez nostalgia unitatii, macar pentru ca doresc conservarea fiintei mele daca nu si pentru altceva. Vreau acel adevar care nu limiteaza si nu ma limiteaza dar care el insusi e un reper stabil nesupus devenirii sau creatiei dar care e temeiul lor. Cum sa impac una cu alta?
....Pierdut printre atatea ganduri imi dau seama ca nu stiu...ca tot ceea ce pot spune este ce vreau acum, care sunt scopurile mele pe termen scurt. Vreau sa ascult cantul unui greiere care imi bucura auzul in aceasta noapte de primavara. Dar pastrez inca acea sete pentru absolut care ma roade, acea dorinta de a-mi afla sensul de care n-am uitat si adorm nelinistit....daca nu e nici un sens?

Trimis de: punctt pe 27 Aug 2005, 09:53 PM

, alfa! Sedere placuta.

Trimis de: Unleashed pe 28 Aug 2005, 01:40 AM

Parerea mea cel putin neavizata este ca scopul meu in viata este acela de a gasi intrebarile potrivite la raspunsurile ce le detin deja (scrie si-n semnatura) ... De ce aceasta idee?asta simt eu.. n-am citit-o undeva .. ca sa scriu "quote: tra la la ".. pur si simplu asa inteleg eu ca muritor de rand scopul meu p-aci printre ceilalti muritori.. mai mult sau mai putin de rand....Scopul vietii e acela de a-mi oferi un mediu prielnic pentru aceasta odisee... As putea sa va zic scopul vietii uitandu-ma la playlist-ul meu ... sa ma puna in situatii in care sa am de ales daca sa mint sau nu (Manu Chao - Mentira).. sa fiu nebun de cate ori se iveste ocazia (Matchbox 20 - Mad season).. sa fiu special.. sa fiu un ciudat.. ( Radiohead - Creep )... sa iubesc azi mai mult ca ieri iari maine mai mult decat azi ( The Cure - the Love song ) .. sa fiu acelasi copil nebun mereu ( Duran Duran - Come undone ) sa ascult muzica punand suflet in ea .. si in tot ceea ce fac ( Suie Paparude - Pentru Inimi ) ... sa plang... sa sufar... si sa-mi revin ( Cake - I will survive) .. sa-mi fie dor de ea .. si chiar imi e la ora asta ( Rolling Stones - Miss You ) ... sa fiu azi ratat ( Beck - Looser ).. un pasager .. ( Iggy Pop - Passenger ) .. un simplu pasager.. si sa ma las condus prin viata.. uneori sa fac blatu' iar alte ori sa-mi platesc beletu' pe jumatate ( deh am pile )... Scopu' vietii nu e s-o discutam ci s-o traim... eu de fel prefer s-ating decat sa discut despre... Insiruirea de melodii de mai sus nu e doar o prezentare a playlist-ului meu (ce-i drept e gigea nu? ) pentru a rupe gura targului ca "ete vere ce muzica ascult io" .. ci pentru a sublinia ca raspunsurile sunt in fata noastra... tre doar sa stim ce si cand sa intrebam... Sincer.. nu prea acord io mult credit unui filosof care-mi vorbeste despre ideea de viata in termeni abstracti.. ca viata este pe ici si pe dincolo.. Sincer.. nu stiu cati filosofi m-au analizat pe mine sa-mi spuna " uite scopul vietii in cazul tau este asa si pe dincolo " ... si asta le-as rade in nas.. de unde pana unde atata siguranta?.. cand eu nu stiu daca 135-ul vine la timp maine cand ma duc sa-mi iau filmele de la developat?.. "Scopul vietii" ...un pic cam general nu?... io am o vorba.. (poate o au si altii) .. ca de cele mai multe ori ne dam seama de natura unor lucruri abia la bun timp dupa ce acestea si-au terminat existenta... PArerea mea e totusi ca scopul vietii e sa nu ne gandim prea mult la viata si s-o traim... Nu vreau s-o dau acum in radiestezie,reincarnare,Dumnezeu,karma.. etc... mi-e somn... probabil scopu' vietii unora era sa gaseasca un "cure" pentru oboseala ... oricum .. dupa ce voi muri va voi spune care-a fost scopul vietii mele ... doar doar m-o invoca vreunu )...v-am pupat si toate cele bune



P.S.: sper ca in situatia in care sunt si la aceasta ora tarzie sa am o oarece luciditate in cele scrise mai sus.. daca n-o gaseste nimeni.. sa ma scuze.. sunt si eu un simplu om obosit...

Trimis de: alfa pe 31 Aug 2005, 01:24 AM

Fiind mai nou pe aici ma bag si eu in vorba cam cu cine se nimereste, pe la topicurile unde am postat. Sper sa nu mi se ia in nume de rau si sa nu fiu considerat asemena unui personaj din filmul finlandez Etpaln Iac Sumac.
Ma refer la postarea imediat de mai sus. Inteleg ironia care traverseaza randurile tale dar sa nu exageram. Filosofia nu a dat ce-i drept multe raspunsuri dar din dezbaterile ei s-au nascut multe stiinte. Sigur nimeni nu isi imagineaza ca va gasi raspunsul la scopul vietii prin cine stie ce tratat filosofic, dar dupa parerea mea nici nu e chiar de prisos investigatia filosofica. Si ea face parte din viata, impreuna cu nevoia noastra de a gasi raspunsuri. Deocamdata avem doar intrebari si nu exista vreo norma filosofica restrictiva care sa te impiedice sa-ti stabilesti ce scopuri vrei. Apoi impresia pe care o dai la un moment dat e tot o gluma banuiesc. Aceea ca tu actionezi doar la nivelul unor impulsuri de genul am chef sa, la adapostul faptului ca nu s-a dat raspunsul ultim. Adevarul este ca avem cu totii scopuri precis definite, cum ar fi acela de a ma duce la scoala sau a manca orez la pranz. Traim viata dar o mai si gandim din cand in cand ca doar nu suntem moluste. Uneori o gandim in genere alteori ne gandim la o chestie particulara, ne stabilim obiective pe termen scurt etc. Eu am vrut sa spun ca nu stiu care e scopul vietii, nu stiu nici macar daca exista, tot ce pot spune este care e scopul meu acum, concret pe o problema precis delimitata. Insa nu voi putea spune niciodata ca nu trebuie pusa intrebarea sau ca nu trebuie sa ne gandim la el si sincer nu vad cum ar putea lucru asta sa ma impiedice sa traiesc. Pentru ca ce reiese la un moment dat e ca pui in opozitie a gandi viata si a o trai. Cele doua se completeaza nu cred ca se exclud. Si eu ascult muzica si mie imi place sa fac tot felul de ghidusii asta nu inseamna ca nu ma pot gandi din cand in cand cu nostalgie, de exemplu acum in noaptea asta calma de vara spre toamna la o unitate finala care sa ma cuprinda si pe mine cu intreaga mea viata intr-un sens mai general. Si cum as putea spune ca nu ar trebui sa ma gandesc de vreme ce nici macar nu stiu daca exista sau nu.
Spui ca tu cauti intrebari la raspunsuri deja avute. Evident e gluma. Ce nevoie mai ai de intrebari de vreme ce ai gasit deja raspunsul?

Trimis de: Unleashed pe 31 Aug 2005, 10:50 AM

@alfa

semnatura mea se refera exclusiv la faptul ca nu suntem pregatiti pentru a accepta unele raspunsuri.. adica pentru a pune intrebarile potrivite .. da ai dreptate ..investigatia filosofica ne pregateste oarecum pentru aplicatii...intrrepatrunzandu-se una cu alata...dar eu ma refeream ca de multe ori se pierde prea mult timp cu teoria ... that's all ... toate cele bune

Trimis de: alfa pe 31 Aug 2005, 12:54 PM

Si mama imi spune la fel, desi nu mai sunt chiar asa de mic....`iar stai cu cartile alea scrise de nebuni in brate`... Sincer sa fiu mai pierd ceva vreme asta nu inseamna ca nu fac si altceva. Oricum iti multumesc pentru sfatul tau parintesc.

Trimis de: Nico pe 16 Sep 2005, 10:12 PM

Acum multi ani am crezut ca am gasit sensul vietii. Am spus ca el trebuie sa fie Dumnezeu. Mi-am dat insa curand seama ca de fapt nu-l inteleg, nu stiu cine e si in consecinta nu mai poate fi un sens. Am mai spus ca s-ar putea sa fie armonia si cred ca nu eram departe de adevar, dar am aflat altceva despre mine - imi doresc sa traiesc pentru o alta fiinta. Nu stiu daca e cu adevarat un scop, poate ca multi nu vad in asta mare lucru, dar pentru mine e tot ce conteaza, e ceea ce vreau si ce simt ca am nevoie eu. Fara o alta fiinta viata mi s-ar pare absurda. Sa traiesc langa el a devenit un scop, o conditie esentiala pentru ca viata mea sa insemne ceva si trebuie sa ma creada...

Probabil ca fiecare traieste pentru altceva si isi descopera singur propriul sens.

Trimis de: mgi_r pe 16 Sep 2005, 10:43 PM

Ne nastem pentru a muri.

Trimis de: Eclectic pe 17 Sep 2005, 08:39 AM

Cum ai ajuns la concluzia asta originala ? Ne poti dezvalui rationamentul ?

Trimis de: alfa pe 17 Sep 2005, 05:59 PM

Nico

Trimis de: Predatoru pe 18 Sep 2005, 10:22 AM

M-a intrebat odata unchi-miu care este scopul vietii. Eram mult mai mic pe atunci...
Si i-am spus asa: Unii spun ca scopul vietii este de a muri. Altii spun ca scopul vietii este de a te inmulti (everybody does it, right?).
Dar acum spun ca scopul vietii este de a fi constient. De a admira, in fiecare zi cate putin, ceea ce exista. Nu multi o fac, si din cei care o fac, putini o fac constient. Omul, cat traieste, invata, s-ar spune... Descoperim, in fiecare secunda, lucruri noi, si trecem prin filtrul nostru mental murdar creatia existentei...sau existenta creatiei. Si in mod uimitor, ies lucruri pe care uneori le observam, alteori nu... Daca as fi filosof, as spune ca trebuie ca toti sa ajungem la o cunoastere filosofica suprema...sa il descoperim pe Dumnezeu in fiecare lucru... Dar nu sunt filosof, si totusi o spun . Bine, cu alte cuvinte. Daca deschizi un pic ochii, ai sa vezi ca sunt mai multe lucruri pe care ai putea sa le iubesti, decat lucruri pe care ai putea sa le urasti... E o lume atat de frumoasa... cu tot ce are in ea.

Iar scopul vietii este viata insasi.

Trimis de: Eclectic pe 18 Sep 2005, 10:24 AM

Trimis de: Predatoru pe 18 Sep 2005, 10:47 AM

Multamim frumos, domnu' Barrie...

Trimis de: Eclectic pe 18 Sep 2005, 10:55 AM

Mi s-a parut ca e propozitia care sintetizeaza perfect scopul vietii.
Abia acum imi dau seama ca postarea mea putea fi privita drept una ironica, insa, de data asta, chiar am fost serios. Sper ca nu ai interpretat-o altfel decat am gandit-o.

Trimis de: mgi_r pe 19 Sep 2005, 11:58 AM

Trimis de: The Beast Within pe 21 Sep 2005, 04:37 PM

Care este scopul vietii ?

Intrebarea este mult prea generala pentru a suporta un raspuns corect. Daca ar exista un scop al vietii, acesta ar fi probabil diferit de la o viata la alta. Parerea mea este ca nu ar trebui sa ne punem problema scopului. Eu cred ca habar nu avem daca scopul nu este altceva decat o notiune inventata de om, ca multe altele, din nevoia de a se "agata" de ceva, de a avea ceva sigur, pe care sa se poata baza. Din pacate nu cred ca exista astfel de "lucruri".

Desigur, asta e doar parerea mea si parerea mea de acum. S-ar putea ca maine sa nu mai gandesc asa.

Trimis de: alfa pe 26 Sep 2005, 11:15 PM

Intr-o lume absurda nascuta la intalnirea dintre tine si tacerea a ceea ce ti se refuza nu poti alerga decat dupa ceea ce nu mai poti avea. Sensul vietii nu poate fi decat permanenta depasire pe care sfidandu-te scopul o poarta cu sine lasandu-te in urma. El inainteaza inchiar momentul intalnirii, in vreme ce macinat usor-usor, ridicol si obosit recazi in melancolie.

Trimis de: Unleashed pe 28 Sep 2005, 09:47 AM

Alfa ....scuza-ma ca te trag de maneca...da' te pierzi in redundanta ideilor , recunosc esti citit....jos palaria da' nu-mi place ca prea abstractizezi ... totusi dincolo de teorii si prelegeri viata trebuie traita ... cu trup , minte si suflet... dar tu dai o "definitie" cam pesimista .. si probabil asta te rapeste din prezentul respectiv.Imi aduci aminte de o mandra de-a mea care mi-o zis asa "nu ma pot bucura de gustul prajiturii pentru ca stiu ca dupa ce va trece acel gust dulce va veni unul amar " ... si cam asta era adevarul despre ea ... nu putea trai prezentul pentru ca-si facea griji pentru viitor din prisma trecutului...No ieri ma plimbam cu mandra ... si cat am asteptat-o'n fata blocului am inceput sa privesc imprejurimile... blocuri.. masini.. oameni... si la un moment dat ma blochez asupra frunzelor unui copac .. si-mi zic " ba de cand n-am mai facut asa... de cand n-am mai stat sa respir viata...natura... imaginile... sentimentele..." .. si de ce n-am mai facut asa ceva?.. pentru ca a fo o vara ce mi-ai umplut-o cu griji ... si regret.... regret c-am pseudotrait aceasta vara undeva in mintea si in firea mea emotiva...si tot ieri mi-am zis "hai frate... pana aici... pierd prea mult timp cu drobul de sare... " ... intr-un fel am renascut.. da' nimeni nu stie asta ....bine... impropriu spus "renasct"...de fapt m-am intors la mine... am redevenit copilul de odinioara avid de viata ...Eu m-am gandit ca pentru a intelege viata tre sa ramanem cu sufletul acela de copil... si sa evoluam doar in gandire (bineinteles si in fizic )... si ca nu avem nevoie de o odisee legendara .. de o abstractizare si incalcire a situatiei...nu suntem eroi de filme sa benzi desenate... nu tre sa trecem prin jdemii de incercari pentru a dovedi ceva cuiva (altcuiva) ... tre sa ne demonstram noua ca nu traim degeaba... ca nu ne inecam in lacrimi , suferinta , autocompatimire ... sau chiar in alcool... si alte chestii de genu' acesta....Sa fim seriosi primordialitatea vietii tine in suflet si nu in gandire...acolo tre sa cautam .M-o intrebat cineva odata "vrei sa-ti aflii viitorul?" si-am raspuns " nu ser'na ... prefer sa aflu' trecutul si sa-l inteleg decat sa aflu viitorul si sa ma sparii de el sau sa ma gandesc mereu <<stai ca mi-a zis ca sortita mea-i blonda...ce caut cu bruneta...oare s-o vopsi...oare a gresit cand a zis asta...oare a spus-o sa ma agite oleaca>> si chestii de acest gen" ... sa fim seriosi... e prea frumoasa viata ca s-o pierdem si... cu toate ca de multe ori avem senzatia (si uneori chiar asa e) ca avem parte de mai multa suferinta decat fericire... profitati enorm de acele clipe de fericire... si incercati sa le inmultiti ...Eu am o vorba " dac-as sta sa-mi plang de mila pentru lucrurile ce mi s-au intamplat si as despica firu'n patru de fiecare data m-as ineca in lacrimile mele " ...asa ca prefer sa las suferintele pentru altii ... nu imi ignor suferinta ci doar o analizez... si eu ..ca tot omu' am momentele de lins ranile ... unde ma cert cu mine insumi... si trag linie... dar aceste momente tre sa fie cat mai scurte si cat mai succesive suferintei.. acel epsilon bine ales... (nu stiu daca m-am exprimat corect sau m-am facut inteles...vreau sa zic de aceste momente de dezbatere interioara ca tre sa fie cat mai aproape de momentul declansarii suferintei... pentru a nu pierde prea mult timp...)... So.... nu alergati dupa raspunsuri cand le aveti deja... dar ..dupa cum am mai spus... pentru unele raspunsuri nu suntem pregatiti... toate cele bune

Trimis de: guster456 pe 4 Oct 2005, 12:23 AM

sa mori ca un fraier sau sa mori ca cineva ... ce alt ceva mai conteaza ?

Trimis de: dannst pe 29 Oct 2005, 11:07 PM

prima aprox: scopul vietii e ce avem toti in comun ca devenire.
ce avem in comun? ce cautare, aspiratie, asteptare?
alfa spune de absolut, de drumul fiintei ca idee absoluta in sine, regasindu-se pe sine la final de drum, dar imbogatindu-se si pe parcurs. oare nu seamana povestea asta abstracta cu banalul din viata fiecaruia? nu asta facem toti? ne cautam pe noi insine, imbogatindu-ne cautind, ajungind... unde?
aprox a doua: scopul vietii este definitia.
pentru? vedem.
d.

Trimis de: flori pe 30 Oct 2005, 05:23 PM

Se spune ca scopul vietii e sa devii Om...si pentru asta cica, trebuie sa plantezi cel putin un pom, sa dai viata unui copil, sa construiesti o casa si sa scrii o carte!

Trimis de: Belphegor pe 30 Oct 2005, 08:43 PM

Pentru a avea o viata implinita, trebuie de tanar sa experimentezi cat mai multe si cat mai diverse si sa fii absolut sincer cu tine insuti, tinand sub control orice influenta straina (a societatii, de ex). Dupa ce ai inteles ce iti place cu adevarat, trebuie sa faci acel ceva cat mai des si mai intens posibil, dupa principiul „daca nu e in exces, nu merita”.
Sa traiesti in asa fel incat atunci cand e sa mori, sa vrei sa mori si sa nu mai ai nevoie de nici un moment de viata, caci esti satul de tot ce iti putea oferi ea.

Trimis de: Grabillion pe 30 Oct 2005, 11:35 PM

O ANALIZA LOGICA A POSIBILITATII EXISTENTEI UNUI SCOP AL VIETII

Pentru a vedea daca viata in sine are un scop trebuie sa ne uitam mai intai in jur, la exemplele vietii, sa observam atent
si sa chibzuim. Sa privim mai intai cum actioaneaza omul ca creator, inainte de a filozofa despre lucruri nepalbabile.

Atunci cand apare o anume necesitate, se naste in om dorinta de a creea ceva care sa-i acopere acea necesitate. De exemplu el vrea sa vaneze un animal de la distanata si pentru asta ii trebuie o sulita care inca nu exista.

Pentru asta el trebuie sa gandeasca, dupa multe zile gandurile iau o forma din ce in ce mai concreta in imaginatia lui
si el cauta materiale pentru a transpune acea forma din gand in materie.
Insa la baza oricarei creatii a omului sta mai intai o necesitate si dupa acea un scop. Omul nu creaza nimic fara un scop anume. Si trebuie sa nu uitam ca omul este o fiinta ganditoare si cu constiinta de sine.

Daca privim universul, pamantul si oamenii ca o intamplare, o coincidenta atunci pamantul si omul nu pot avea un scop decat viata in sine. Caci asta ar insemna ca o forta aleatoare - si nu ganditoare si cu constiinta - sa fii creat totul si de acea nu poate exista nici necesitate si nici scop in aceasta. Se poate considera creatie ce ramane dupa ce trece un uragan, sau o furtuna de nisip, sau un fulger prin aer, sau eruptia unui vulcan, sau un cutremur sau orice alta forta a naturii.

Insa pana acum nu exista nici o dovada ca o forta poate crea ceva inteligent. Ci daca privim cu atentie natura vom observa o inteligenta extrema in toata creatia materiala, chiar batatoare la ochi pentru cel ce are spirit de observatie.

Numai daca privim faptul ca luna este de 400 de ori mai aproape de pamant decat soarele si in acelasi timp
de 400 de ori mai mica decat soarele pentru a creea o eclipsa perfecta de soare trebuie sa ne puna pe ganduri.
Sa nu mai privim faptul ca viteza de revolutie in jurul pamantului este perfect egala cu cea de rotatie
astfel ca luna arata tot timpul aceeasi fata pamantului...

Asemenea coincidenta nu poate crea o explozie, un big bang. Exemplele din lumea plantelor si animalelor sunt nenumarate.

Daca privim acum insa pamantul sau omul ca o creatie a unei fiinte finite sau infinite, insa ganditoare si cu inteligenta si constiinta de sine, - caci inteligenta presupune cunostinta de sine, caci altfel am vorbii din nou de o forta -
trebuie ca pentru acest Creator, pamantul si omul sa aiba un scop si acest scop a fost urmarea unei necesitati.

Asa cum gandim si facem noi ca creatori atunci cand cream ceva asa trebuie si Creatorul omului sa gandeasca si sa faca.
Daca un arc si o sulita are pentru noi un scop, oare cum se poate ca ceva complex ca pamantul sau omul
sa nu aiba un scop anume din punctul de vedere al creatorului ?
Iar daca pamantul are un scop trebuie ca si omul un scop in existenta lui aici si deci si viata lui.

Omul insa nu este un obiect fara viata, ci la randul lui un creator si o fiinta dotata cu inteligenta si constiinta de sine. Diferenta este ca omul, in comparatie cu Creatorul nu poate crea ceva cu viata si constiinta de sine prin puterea lui.

Deci viata omului trebuie sa aiba un scop anume, ca urmare a unei necesitati de a crea.

Daca ne uitam acum in mediul social care ne inconjoara vom observa cu usurinta ca cei mai multi care au un anume tel in viata si LUPTA CU ADEVARAT pentru a-l realiza, acestia de cele mai multe ori il realizeaza.
Cei care nu au nici un tel si traiesc cum le vine, acestia nu vor ajunge niciodata sa realizeze ceva, in comparatie
cu cei care au un tel si lupta pentru acesta cu toata forta.
Clar ca exista si exceptii, insa de cele mai multe ori lipseste vointa, ori telul sau e "soarta" de vina.

Insa nu e vorba de aceste detalii ci de principiu: cine se straduieste, lupta si face sacrificii pentru a atinge un tel acela
poate sa il atinga ! Depinde de vointa deci, pe care omul poseda.

De ce oare sa fie altfel in atingerea telului vietii, daca ar exista unul ???

Dupa ce am privit exemple din viata, pe care o cunoastem si deci si le putem intelege, acum sa vedem daca omul poate gasii telul vietii.
Daca Creatorul l-a pus pe om pe pamant, el l-a pus cu un scop. Asa cum face si un om cand creaza ceva.

Atata vreme insa cat Creatorul nu ii spune omului de ce el se afla pe pamant si cu ce scop este aici, ce tel are el in viata, atata vreme omul nu poate avea un scop in viata decat viata in sine.

Intrebarea evidenta care se naste acum este:
S-A INTAMPLAT OARE MACAR ODATA IN ISTORIA OMENIRII CA CINEVA SA VINA, SA SPUNA DE EL INSUSI CA ESTE CREATORUL INSUSI SI SA ARATE OMENIRII SI SCOPUL VIETII ?

Si aici trebuie sa admitem ca: DA, asta s-a intamplat o singura data si TOATA LUMEA STIE de asta !

In toata istoria omenirii s-a intamplat numai o singura data ca un om sa vina si sa zica ca el este Creatorul in trup de om, Fiul trimis de Dumnezeul vesnic, insa in acelasi timp si Tatal si ca el a venit sa arate lumii nu numai scopul vietii ci si calea.
pentru a-l ajunge ("Eu si cu Tatal una suntem").

El nu a venit asa ca orice om, ci s-a nascut in conditii imposibile omului (din fecioara si prin zamislire "magica"), a facut fapte imposibile unei fiinte create de el; sa nu mai vorbim de intelepciunea cuvintelor lui.

El nu a venit asa pe nepusa masa, ci a avut grija ca venirea lui sa fie anuntata de toti profetii dea lungul a 2 mii de ani inainte
Aceste profetii (Vechiul Testament) erau in mana oficialilor (preotii) la venirea lui si ei il si asteptau sa vina fiindca pana atunci toate celelalte profetii s-au indeplinit exact.

Acesta este adevarul istoric pentru care nu exista alte dovezi mai bune decat scrierile respective si care
s-au pastrat in ziua de azi. Celealte dovezi au fost distruse si ascunse de cei care l-au omorat si au continuat sa pastreze preluat puterea, de preoti.

Problema este ca cei ce il asteptau nu a venit conform asteptarilor lor, ci cu totul altfel. Ei il asteptau ca ceva imens, plin de putere, o lumina stralucitoare si plin de pedepese fata de cei care nu aveau aceasi credinta intr-un Dumnezeu unic asa cum era poporul evreu atunci.

Numai ca asteptariler lor nu s-au indeplinit caci Creatorul a venit ca om simplu, intr-o familie saraca, desi exact conform anunturilor facute dinainte: nascut in Betleem, din fecioara, dupa nasterea lui se vor omorii mii de prunci, etc. De cei mai multi nu numai ca nu a fost recunoscut si a fost si urmarit pentru a-l face sa dispara, caci ceea ce El invata oamenii, dragostea, distrugea venitul preotilor si ii facea pe acestia inutili. Creatorul insa a stiut de ce a venit in forma aceasta simpla si nu altfel. Caci venind altfel ar fi trebuit sa "reseteze" omenirea si sa-si distruga creatia proprie, ceea ce un creator
intelept, care poate crea fiinte ganditoare si nu numai obiecte moarte nu va face niciodata.

Acum a cui este vina, a creatorului sau a omului ca nu l-a recunoscut si inca nu il recunoaste inca pe acesta ?
Evident ca a omului !

Ce vina are creatorul ca nu a fost recunoscut de ei, desi a fost anuntat asa de bine pentru ca creada cat mai multi ?
Motivele nerecunoasterii au fost: aroganta, dogme si imagini complet gresite, lacomia, lipsa de dragoste.

Toti cei umili, deschisi la orizont, generosi si buni la suflet l-au recunoscut imediat !

Si asa cum a fost atunci asa este si azi:
Cine nu crede in existenta lui nu crede din pricina acelorasi insusiri negative ca si pe vremea venirii lui.

Mesajul creatorului insa a ramas prezent pana in ziua de azi intr-o forma scrisa, accesibila tuturor in care este scris si scopul vietii !

Scopul vietii nu este viata in sine, ci viata este numai drumul pentru a atinge telul.

Din cele scrise reiese ca dupa moartea fizica urmeaza o viata vesnica insa cu multe trepte si pentru ca omul sa ajunga
pe cea mai inalta treapta cat mai repede si fara suferinta lunga in viata de "dincolo", el trebuie sa respecte
2 porunci atat vreme cat traieste pe pamant:

1. Iubeste-l pe Dumnezeu mai presus de orice. Dumnezeu arata acum ca si Isus, cu venirea lui pe pamant, El si-a luta trupul lui Isus cu El, s-a contopit cu El, pentru a putea fi vizibil pentru creatiile lui , deci pentru copiii lui.
2. Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti. Deci comportate cu toti ca si cum astepti de la altii

Asta e tot ce a invatat Creatotul venit pe pamant ca om, in Isus.
Cine pune asta in aplicare va ajunge repede la tel, cine nu, pentru acela va fii un drum greu si lung "dincolo".

Biblia din pacate a fost numai in latina pana in 1500, cand a tradus-o Luther, ascunsa omenirii de catre biserica.
Bisericele de piatra le-au construit preotii contrar invataturii Creatorului pentru a putea face bani cu credinta noua,
la care ei au adaugat o gramada de obiceiuri inutule ca impartasania, spovedania, rugatul la icoane
precum si o gramada de dogme gresite : iadul vesnic, etc.
Fara biserica si altar nu poate nimeni sa aduca jertfe si bani bisericii, pentru toate serviciile preotii cereau si cer bani. Dumnezeu creatorul a fost incuiat intr-o icoana si altar facute de cel creat si oamenii au fost speriati cu imaginea unui Creator rau si pedepsitor cand de fapt acesta invatase numai iubirea si fratia.

Pamantul este o scoala in care omul vine numai odata pentru a da un examen greu. Venirea de mai multe ori, reincarnarea este o teorie creata de Oponentul lui Dumnezeu, Lucifer, care nu este decat un oponent slab fata de Dumnezu, el insusi fiind numai o fiinta creata, si influenta acestei fiinte extrem de arogante si de "rele" care lupta impotriva fiintelor create este
tolerata; pentru ca aceasta sa creeaze omului posibilitatea de a lupta, sa creeze si conditiile in care omul sa poate sa exercite fapte de iubire catre semeni pentru a-si atinge telul.

Un alt motiv pentru care nu poate sa existe reincarnare, asa cum ea este inteleasa din literatura esoterica, care nu este scrisa de creator, ci de oameni influentati de fortele luciferice este comoditatea pe care o implica aceasta teorie. "Daca nu fac in viata asta, cu singuranta ca in alta".

Alt motiv pentru care nu are cum sa existe: acest pamant mic este o universitate deosebita, Harvard-ul intregii creatii materiale. Toate planetele sunt locuite insa pamantul are un rol deosebit si de aceea a fost ales de Creator pentru a se intrupa. Este singura planeta pe care are loc acest examen greu insa care aduce si o recompensa mare pentru cei ce lupta pentru a o primii. Si cum am vazut din viata omului, fara lupta nu se realizeaza multe in viata. De aceea cine nu are dragoste, cine este arogant si crede ca stie totul mai bine, cui ii pasa numai de bani de placeri si de alte lucruri, acela nu va gasii niciodata scopul vietii care pentru altii este evident ca soarele pe cer.

Trimis de: bdl pe 31 Oct 2005, 04:09 AM

Gabrilion,
Te plictisesti singur acasa, nu-i asa?

Trimis de: Florina R. pe 27 Feb 2007, 10:41 PM

Cineva spunea anterior:"[COLOR=blue]acum multi ani am crezut ca numai filosofia imi poate explica scopul vietii [...]dar am inteles limitele ei." Si eu "am trecut pe acolo". Filosofia a ramas si acum una dintre iubirile mele, dar "o iubire de tinerete."O privesc cu duiosie si ingaduinta, ca pe o haina ce mi-a ramas cam stramta, fiindca am crescut. Eliphas Levy exprima foarte bine aceasta transformare :"Religia reprezinta o casa de ajutor pentru dezmostenitii filosofiei". Sau, nu mai tin minte ce ganditor spunea :"Si filosofia, si religia [oficiala] duc inevitabil la mistica."
Ca sa revenim la scopul vietii, dupa mine (si nu numai, dar aici nu vorbim de marii initiati ai trecutului), scopul vietii trebuie sa fie intoarcerea la sursa, adica unirea inceputului cu sfarsitul. Mai pe scurt:am iesit din Dumnezeu, si trebuie sa ne intoarcem la El. Cum se poate face asta? Prin participare ( ca sa folosesc o expresie platoniciana), adica - prin sfintire. (Conform afirmatiei: un sfant participa la ideea de Dumnezeu).
Dar, sfintirea cum se obtine? Aici...ar trebui o viata pentru a explica, si...ar fi inutil, intrucat fiecare drum e personal. Ar fi doar vreo cateva repere comune:"iubeste-L pe Dumnezeu", "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", "pazeste poruncile"; restul e improvizatie personala .
Apropo de scopul vietii, si de sfintire, iata ce spune un parinte luminat:"Sfintenia este unire dupa har cu Dumnezeu[...]O astfel de sfintenie harismatica este sufletul culturii.Fiindca, daca cultura nu ne descopera sensul cel vesnic al vietii, mai este, oare, nevoie de ea? " ; "Mantuirea omului de pacat, rau si moarte prin Hristos constituie adevarata cultura si luminare a omului."

Trimis de: Blakut pe 2 Mar 2007, 10:03 AM

Nu mai cred in vreun scop al vietii. Cand arunci un zar, el nu are nici un scop. Se invarte si se opreste pe o fata.

Trimis de: entropy pe 2 Mar 2007, 05:07 PM

Trimis de: Florina R. pe 2 Mar 2007, 08:36 PM

Nu voi face multa filosofie, am explicat mai sus de ce. Am iesit, intr-devar, din Dumnezeu, demult, "cand in nimic ni se-odihnea nimicul"(Eminescu). Nu ma refer la povestea cu Adam si Eva, care e doar una simbolica, ci la faptul ca am pornit de la o Scanteie Divina, care coborand prin diferite planuri, pana la cel material, s-a "invelit" in materii din ce in ce mai dense.Aceasta cred ca poate fi numita "caderea". Nu stiu daca ai auzit de planurile pe care le strabate ideea pana la a deveni materie. In Zohar, parca, erau denumite:lumea emanatiei,lumea formarii, lumea crearii, lumea manifestarii. In alte filosofii au alte denumiri, dar intelesul este acelasi. Deci, noi am pornit de la "Sursa", din Dumnezeu, si trebuie sa ne intoarcem acolo.De ce? Pentru ca altfel ramanem "straini si goi". Izolarea inseamna moarte(moarte spirituala-chiar daca n-o constientizam) "Unde vrei sa afli tu libertatea? El s-a legat de noi pentru totdeauna"(Tagore-Gitanjali)
Iar, drumul de intoarcere e mai greu decat cel de plecare, pentru ca, intre timp, "ne-am ingreunat", ne-am "umplut de materie". "Mantuirea" ar insemna tocmai "curatarea impuritatilor", spre usurarea ascensiunii.
Am vorbit de Iisus, pentru ca El este cel care a venit pentru noi, cei de aici si acum. Nu intamplator ne-am nascut in aceasta tara, si in aceasta religie.La Dumnezeu, nimic nu e intamplator.
Dar, poti la fel de bine sa te mantuiesti si prin Buda, sau Mahomed, sau cine vrei tu. Cu conditia sa stii foarte bine de ce faci aceasta alegere, sa nu fie dictata de snobism, orgoliu sau gust al exoticului. Nici de o incantare superficiala nascuta din prea putina cunoastere a profunzimilor religiei stramosesti. Altfel, mai bine" ramai in starea in care ai fost chemat" (Epistole)
Sper sa fi pus intrebarea din dorinta sincera de a afla despre ce e vorba, si nu doar ca sa ma "bruiezi".(Nu cam-as intimida, dar ar fi pacat!)

Trimis de: entropy pe 2 Mar 2007, 09:31 PM

PREMISA:

Trimis de: Florina R. pe 2 Mar 2007, 10:02 PM

"Logica e graba noastra de a sintetiza ceea ce nu intelegem."(Teodor Mazilu)
E clar ca nu "inotam in aceleasi ape". Ca sa avem un punct de tangenta, te rog (nu indraznesc sa spun"iti recomand", pentru ca pari sa le stii pe toate...sau aproape) sa citesti ceva filosofie esoterica. Doar suntem la un forum de filosofie! Zohar, Kabbala, Budism esoteric, chiar si crestinism esoteric ( Rudolf Steiner-Evanghelia dupa Ioan).
Asa, ai putea macar sa intelegi premisele de la care am pornit. Poate ca nu sunt eu cea mai in masura sa te luminez, dar marii filosofi initiati ai umanitatii ar avea vreo speranta.

Trimis de: entropy pe 2 Mar 2007, 10:40 PM

Trimis de: Florina R. pe 2 Mar 2007, 10:51 PM

Nu am pretentia asta.Lasand gluma deoparte, trebuie sa incerci sa cunosti si dincolo de orizontul tau, daca vrei cu adevarat sa afli raspunsuri. Chiar daca acele carti "ard cu flacara verde-albastra", sunt bune intr-o prima etapa. Pana cand sufletul se trezeste, si iti mai spune si singur cate ceva.
La ideea de a fi "luminata" am ajuns singura, nu datorita influentei cine stie carui Maestru diabolic. Iar, ca sa ajung acolo, am urmat o cale foarte intortocheata, care a trecut chiar si prin ateism. Acum, nu mai citesc acele carti, pentru ca mi-au spus deajuns, la vremea respectiva. Acum, singurul meu invatator este Biblia. Dar, ca sa o pretuiesc cu adevarat, a trebuit sa trec prin toate acele filosofii, de aceea ti le-am recomandat.
Si...un sfat prietenesc: ironia (chiar autoironia) nu rezolva nimic. Nu rezolvi nimic daramand fara sa pui altceva in loc. Cu atat mai putin, nu obtii raspunsuri.

Trimis de: entropy pe 2 Mar 2007, 11:57 PM

Trimis de: Florina R. pe 3 Mar 2007, 12:20 AM

De unde stii tu daca sarpele se tara si inainte? (Sau, cum arata inainte?) In general, de ce te contrazici singur?(Spui ca nu afirmi nimic, dar nu faci decat sa afirmi: sa-ti afirmi propriile pareri.) De fapt, nici nu mai cred ca tu cauti raspunsuri, ci iti place doar sa te lauzi cu "intelegerile" sau "neintelegerile" tale.
Ca sa revenim la topic: nu am inteles nici acum ce vezi tu a fi scopul vietii. Nu ai facut decat sa incerci sa darami ceea ce nu intelegi, si nici nu vrei sa incerci sa intelegi. Pentru ca, daca ai vrea cu adevarat, nu ai mai sta la palavre cu mine(care, recunosc, poate ca sunt o pacatoasa, si nici n-am stofa de invatator - oricum, nu pentru toate categoriile), ci ai incerca sa afli raspunsurile de la sursa:marii invatatori ai umanitatii.Sau, ai putea vorbi cu un duhovnic luminat (parca vad ca ti se increteste pielea, dar ce sa-ti fac!). Unii, au chiar si darul clarvederii(ce-o mai fi si aia? si cu ce se mananca? ), si iti pot spune mai multe decat crezi tu.
Pana atunci, noapte-buna! M-a deconectat discutia cu tine, dar m-a si intristat. ( Nu din motivele pe care ti le poti imagina tu.)

Trimis de: entropy pe 3 Mar 2007, 12:34 AM

Trimis de: Blakut pe 3 Mar 2007, 12:37 PM

Welcome back man...

Trimis de: Florina R. pe 3 Mar 2007, 01:14 PM

Si mai trist e cand ai o parere falsa despre capacitatile tale. Adica, te imbeti cu apa rece. Socrate a afirmat:"Stiu ca nu stiu nimic", iar oracolul de la Delphi l-a declarat cel mai intelept om al timpului sau. In rest, numai bine! Mi-au placut mult citatele tale personale, Blakut (de la topicul respectiv). Dar, pacat...

Trimis de: Frisky pe 3 Mar 2007, 03:52 PM

Scopul cel mai nobil al vietii este cunoasterea prin iubire si invatatura ( mai ales cea " de minte" este de folos ). Ateu sau credincios, cat timp iti mentii curiozitatea vie si mintea deschisa, urmezi un drum sigur. Important este s-o faci cu pasiune, cu iubire si intelegere pentru ce este in jurul tau.

Un P.S. oarecum offtopic, pentru ca am observat o tendinta in han in privinta asta: a fi credincios nu este sinonim cu a fi ignorant si obtuz, asa cum ateu nu inseamna automat a fi onest, cinstit si spirit scrutator. Afirmatie valabila si pentru reciproca.

Trimis de: entropy pe 3 Mar 2007, 05:57 PM

Trimis de: Frisky pe 3 Mar 2007, 06:51 PM

Cunoasterea implica si contemplatie pana la un anumit nivel si da, se concretizeaza! Rezultatul este evolutia continua a omenirii.
Extrapolarea este fortata. Nu vorbim de ce-si propune o piatra, desi si ea este supusa unui proces evolutiv. Traim intr-un univers relational, in care schimbarea este constanta. Cred c-ai inteles acum ca "drum sigur" inseamna evolutie, progres, de aici si necesitatea unei minti deschise.
Cat despre arbitrarul celor trei valori?! N-am absolutizat. Mai sunt si altele. Te las pe tine sa enumeri pe acelea care-ti definesc scopul in viata.
Iar diferentierea am facut-o raportand binele la rau, setea de cunoastere la ignoranta, evolutia la regres si ca sa avem raportul mai mare ca 1, e musai sa fie numaratorul mai mare ca numitorul. Scopul reprezinta valorizarea, sa obtii ceva mai mult decat nimic.

Trimis de: flori pe 3 Mar 2007, 08:29 PM

Scopul vietii, tocmai acesta este SA O TRAIM! Pina la ultima picatura...toate celelalte sint umplutura.

Trimis de: entropy pe 4 Mar 2007, 01:01 AM

Trimis de: Frisky pe 4 Mar 2007, 04:22 PM

Imi place sa cred ca nu-mi stabilesc valorile doar pentru supravietuire sau perpetuarea speciei, iar polemica poate continua asa la nesfarsit! Asupra unui punct suntem de acord: ca nimic nu se pierde, totul se transforma. Depinde in ce se transforma! Asa cum viata trebuie intr-adevar traita, dar oricum?! Uite, am gasit in lada cu texte a unui necunoscut niste reguli, zic eu, destul de elocvente pentru topic.

Reguli ca sa devii... om

Vei primi un trup.
Poate sa-ti placa sau poti sa-l detesti,
Dar iti va apartine
Pe toata aceasta perioada.

Vei invata lectii.
Esti inscris la o scoala
Continua, numita viata.
Nu exista greseli, doar lectii.

Progresul este un proces
de incercari, greseli si experimentare.
Experimentele "esuate" fac parte din proces
la fel ca si experimentele
care reusesc in cele din urma.

Lectiile se repeta pana ce sunt invatate.
O lectie ti se va prezenta in forme diverse
Pana cand o inveti.
Cand ai invatat-o,
poti sa treci la alta lectie.

Sirul lectiilor nu se sfarseste,
Orice moment al vietii contine
lectiile sale.
Daca esti viu,
inca mai sunt lectii de invatat.

Ce faci din viata ta depinde de tine.
Ai toate instrumentele si resursele necesare.
Ce faci cu ele depinde de tine.
Alegerea iti apartine.

Bafta la examenele...vietii!
F.

Trimis de: Florina R. pe 4 Mar 2007, 04:32 PM

Frisky, esti de-a mea! Mi-ar placea sa te pot imbratisa.

Trimis de: entropy pe 5 Mar 2007, 04:03 PM

Trimis de: noi pe 5 Mar 2007, 04:51 PM

Trimis de: Frisky pe 5 Mar 2007, 06:30 PM

Eu ma asteptam la ironia asta...

Sa incepem cu afirmatia ta din final, precum ca sintagma "scopul vietii" ar fi ridicola. Pai, inseamna ca negi chiar sursa filosofiei! De la inceputuri omul si-a pus intrebari in privinta esentei: "de ce traim? de ce exista un anumit lucru?" Toate aceste intrebari le-a formulat Kant astfel: Ce pot sa stiu? ( metafizica )/ Ce trebuie sa fac? ( morala )/ Ce-mi este permis sa sper? ( religia )/ Ce este omul? ( antropologia ). Filosofia nu este o stiinta individuala ( ca biologia sau chimia ), ea cauta descoperirea esentei existentului ( in intregul lui ) pentru a-i releva omului sensul si valorile. Filosofia cuprinde multe domenii, diferite prin modul de interogare, dar care ating pana la urma aceleasi probleme fundamentale: adevarul, binele, frumosul...si toate astea sunt de la filosofi citire.

Cat despre realitatea cruda a lumii a treia, ce pot spune?! In ultimii ani s-au implicat toti cei care au instrumente, mijloace materiale si...latura emotionala necesara. Ramane doar ca efectele sa se vada intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Sa nu uitam ca spectrul SIDA nu tine seama de cat esti de bogat sau nu, ci doar de raspunsul la intrebarea:" faci ce faci, da' stii ce faci?", oricat de cinic ar suna, exceptand cazurile tragice din cauza neglijentei ( izolate ) unor medici.

Si-acum catre Florina R. din partea laturei mele emotionale...

Trimis de: entropy pe 5 Mar 2007, 06:35 PM

Trimis de: entropy pe 5 Mar 2007, 07:15 PM

Trimis de: jet li pe 5 Mar 2007, 07:34 PM

Trimis de: entropy pe 5 Mar 2007, 07:43 PM

Despre filosofia zen nu e nimic de discutat pentru ca nu se adreseaza logocii si ratiunii.
Wittgenstein a aratat limitele limbajului si al ratiunii in Tractatus Logico-Philosophicus. A aduce in discutie mistica este un non-sens in sine. Paradoxurile si absurditatile folosite in zen au un scop bine definit.

Trimis de: Florina R. pe 5 Mar 2007, 08:56 PM

Macar stii care e acela?Dar, n-are rost...

Trimis de: entropy pe 5 Mar 2007, 09:14 PM

Trimis de: jet li pe 5 Mar 2007, 09:36 PM

Rostul intrebarilor fara raspuns din Zen. "Ce sunet face o singura palma care aplauda ?" Cred ca rostul e sa ii trezeasca pe cei carora le e pusa intrebarea sa vada ca e atat de fara sens incat nu exista raspuns si nici nu trebuie sa-l caute. Nu exista nimic fix in univers de la care sa deduci tot restul si sa ai raspunsuri "logice"

Trimis de: entropy pe 5 Mar 2007, 09:51 PM

Trimis de: IoanV pe 5 Mar 2007, 10:01 PM

Trimis de: entropy pe 5 Mar 2007, 10:30 PM

Trimis de: Florina R. pe 5 Mar 2007, 10:34 PM

Pt. entropy : Imi cer scuze daca te-am jignit fara sa vreau. Sincer, n-am intentionat. Dar, chiar asa am simtit : ca nu are rost. Cat despre chestia cu "propria ignoranta", fiecare si-o stie pe a sa, dar s-ar putea ca ea sa nu conste in ceea ce cred ceilalti ca ar fi. Mai mult nu mai discut, pentru ca iar simt ca nu are rost, si iar s-ar putea sa te superi.
Nici treaba cu "orgoliul ranit" nu are sens pentru mine. In primul rand, ceea ce nu exista nu poate fi ranit. Apoi, nu ai idee cate mi s-au spus si mi s-au facut pana acum, si, nu stiu daca ma crezi, dar totul curge peste mine fara sa lase urme. Nu ma fortez sa fiu asa, dar pur si simplu asa am devenit de cand l-am primit pe Iisus in viata mea. Toti cunoscutii au remarcat ca sunt "altfel".
Acum, despre maximele zen. Scopul lor (din cate stiu eu) este sa "scurtcircuiteze" logica , sa transceada gandirea constienta, pentru a lasa loc liber exprimarii Sinelui, adica Eului Superior.Pentru budisti, "intelectul este asasinul realitatii", iar toate informatiile aduse de simturi sunt doar iluzie. Realitatea poate fi cunoscuta doar dincolo de gandire, intr-o stare speciala ce se poate obtine fie prin meditatie, fie prin diferite metode de "transcedere a constientului", dintre care fac parte si aceste maxime ( mai bine-zis, gandirea asupra intelesului lor). Bineinteles ca acest lucru nu se obtine de pe azi pe maine.Uneori, e necesara o viata . Aceasta stare speciala a constiintei este cunoscuta si de stiinta moderna sub denumirea de "starea alfa". Cred ca ai auzit despre diferitele tipuri de unde cerebrale. Undele alfa, care se pot si inregistra, apar numai in aceasta stare.
Ca suntem de acord sau nu cu budismul, si in special cu cel zen, nu are nici o importanta.Dar, acei oameni practica aceste lucruri de mii de ani, si trebuie sa avem respect pentra asta. Eu personal am un mare respect.
Sper sa nu te superi si sa nu consideri ca "m-am sustras dialogului" daca voi pleca acum. Dar, sincer, nu pot ramane mereu pe forum, am si alte lucruri de facut. Inca o data, imi cer scuze.

Trimis de: IoanV pe 5 Mar 2007, 10:53 PM

Trimis de: entropy pe 5 Mar 2007, 11:00 PM

Trimis de: entropy pe 5 Mar 2007, 11:08 PM

Trimis de: IoanV pe 5 Mar 2007, 11:35 PM

Trimis de: entropy pe 6 Mar 2007, 12:03 AM

Trimis de: IoanV pe 6 Mar 2007, 12:13 AM

Mai dar ce bun psiholog ai ajuns! Din pacate cam departe de realitate. Nu cunosti sufletul credincios, deci tot ce propui spre explicare sunt simple speculatii.
Eu nu pot sa tac din alt motiv. Stiu ca exista o ordine mai presus de om, pe care entropicii (cei care propun legile entropiei si a disolutiei, nu e referire strict personala, dar imi place potrivirea ) vor sa o distruga prin atomizare. Eu sunt pentru "agregare in molecule, nu pentru distrugerea lor in atomi".
Evident ca fiecare e liber sa creada ce vrea, deci la fel de relativa e si parerea ta. Fiecare suntem impinsi de ceva sa ne expunem ideile, eu am arata ce ma impinge. Poate ne spui si tu.

Trimis de: entropy pe 6 Mar 2007, 12:32 AM

Trimis de: IoanV pe 6 Mar 2007, 12:45 AM

Si totusi viata e altceva decit entropie. Entropia e moartea.
Ordinea mai presus de om este in primul rind familia. Daca nu ma crezi, va trebui sa explici cum se inmulteste omul singur. Apoi poate fi orice grup de oameni care vrea sa fie o echipa functionala. Asa ajungem la inteligenta emotionala, la a simti echipa, a face parte din ea,a lucra impreuna eficient, valorile ei, etc.. Pe tema asta s-au scris multe carti asa ca nu voi mai insista.

Trimis de: freeman pe 6 Mar 2007, 06:02 AM

scopul vietii, la om, este cel ales de el insusi, cel impus sau niciunul.

dar care ar fi scopul vietii unui copac sau unui sarpe?

Trimis de: noi pe 6 Mar 2007, 01:29 PM

Trimis de: entropy pe 6 Mar 2007, 03:00 PM

Trimis de: noi pe 6 Mar 2007, 03:29 PM

Trimis de: entropy pe 6 Mar 2007, 04:24 PM

Trimis de: jet li pe 6 Mar 2007, 05:00 PM

"My religion consists of a humble admiration of the illimitable superior spirit who reveals himself in the slight details we are able to perceive with our frail and feeble mind."
"Not everything that counts can be counted, and not everything that can be counted counts." (Sign hanging in Einstein's office at Princeton)

http://rescomp.stanford.edu/~cheshire/EinsteinQuotes.html

Trimis de: axel pe 6 Mar 2007, 05:02 PM

Trimis de: noi pe 6 Mar 2007, 05:39 PM

Trimis de: Blakut pe 6 Mar 2007, 05:47 PM

Trimis de: cocosel pe 6 Mar 2007, 05:51 PM

Trimis de: entropy pe 6 Mar 2007, 05:52 PM

Trimis de: entropy pe 6 Mar 2007, 05:56 PM

Trimis de: Artanis pe 6 Mar 2007, 06:17 PM

Mai exact sunt fenomene despre care se crede ca ar fi strict biochimice - asta bineinteles dupa ce cu grija se inlatura orice urma de misticism. Mai dificil de pus pe seama hormonilor ar fi dragostea altruista, caritabila, neconditionata, mergand uneori pana la sacrificiu.

Trimis de: entropy pe 6 Mar 2007, 06:32 PM

Trimis de: axel pe 6 Mar 2007, 06:34 PM

Trimis de: Artanis pe 6 Mar 2007, 06:47 PM

Nici nu-si propune sa explice.

Pt. unii, mai trist e cand stiintele din domeniu esueaza sa explice acele fatete ale dragostei despre care vorbeam eu.

Trimis de: axel pe 6 Mar 2007, 06:58 PM

Da-ne detalii. Ca nu stiu nici o fateta a dragostei inexplicabila pentru stiinta...

Trimis de: Artanis pe 6 Mar 2007, 07:06 PM

Vezi mai sus, am precizat deja...

Trimis de: axel pe 6 Mar 2007, 07:23 PM

Aaa, alea? Credeam ca ai ceva mai serios in lista.
Pai sa vedem... dragoste altruista: ai pentru copii, pentru nepoti, pentru rude. Pentru partener nu e deloc altruista. Cred ca nu mai trebuie sa explic care e avantajul evolutionist pentru acea dragoste altruista pentru indivizi inruditi. Vezi si la http://en.wikipedia.org/wiki/Kin_selection

Caritatea - toate speciile sociale ajuta pe ceilalti membrii din grupul social. Cauta si tu pe net. Sunt sigur ca vei gasi jdemii de explicatii ale avantajului evolutionist.
Ca punct de pornire pentru avantajul (dpdv selectie naturala) pentru altruism poti sa folosesti http://en.wikipedia.org/wiki/Altruism#Altruism_in_ethology_and_evolutionary_biology

Sacrificiu - vezi din nou http://en.wikipedia.org/wiki/Kin_selection

Trimis de: Artanis pe 6 Mar 2007, 08:30 PM

Desi acele explicatii sunt convenabile, notiunea de altruism sau de caritate mi se pare diluata rau, pt. ca studiile acelea urmaresc in cele din urma un beneficiu clar, evident, material (cum reiese si din formula data in kin-selection), pe cand in cazul oamenilor acest beneficiu nu este mereu vizibil. Iar altruismul uman se extinde peste limitele de rudenie sau cele ale comunitatilor.

Mai mult, cautand pe link-urile tale, am ajus si la constiinta, in viziunea crestina

Trimis de: IoanV pe 6 Mar 2007, 08:44 PM

Trimis de: axel pe 6 Mar 2007, 09:20 PM

Trimis de: axel pe 6 Mar 2007, 09:22 PM

Trimis de: Artanis pe 6 Mar 2007, 09:32 PM

Trimis de: jet li pe 6 Mar 2007, 09:42 PM

-what's the point? I mean, there is no point—

-no point. the only point of this is this.

-right.

-but i don't understand. what's the point of this being the point?

-no no, there is no point.

-oh, right. thanks. i forgot that.

Trimis de: axel pe 6 Mar 2007, 09:43 PM

Trimis de: Artanis pe 6 Mar 2007, 10:14 PM

Trimis de: Blakut pe 6 Mar 2007, 10:45 PM

Trimis de: axel pe 6 Mar 2007, 10:47 PM

Trimis de: Artanis pe 6 Mar 2007, 10:56 PM

In sectiunea "Altruism in ethology and evolutionary biology" exista link-ul catre constiinta. De-acolo am ajuns la constiinta (si) in viziunea crestina. Ce-o fi atat de greu de vazut ?

In alta ordine de idei, daca tu consideri ca martirii crestini au fost niste nesabuiti, e strict problema ta...

Trimis de: axel pe 6 Mar 2007, 10:57 PM

Trimis de: axel pe 6 Mar 2007, 10:59 PM

Trimis de: Artanis pe 6 Mar 2007, 11:15 PM

Probabil te consideri spiritual si sexy, vorbind in zeflemea, numai ca eu nu o sa-ti intru in joc.
Oricum, pe viitor, daca ai dificultati in a-ti intelege propriile link-uri, poti intreba direct, s-o gasi cineva sa te ajute si pe tine...

Trimis de: IoanV pe 6 Mar 2007, 11:18 PM

Trimis de: Blakut pe 6 Mar 2007, 11:23 PM

Trimis de: IoanV pe 6 Mar 2007, 11:46 PM

Am uitat, la fotbal, politica, religie si invatamint se pricepe toata lumea...

Trimis de: entropy pe 7 Mar 2007, 01:50 AM

Iata ,credinciosii au reusit sa faca si din threadul asta unul fara sens in care e disputata existenta lui dumnezeu.
Afirmarea sau negarea lui dumnezeu sunt nonsensuri prin excelenta,la fel ca si agnosticismul.
Iar daca s-a ajuns aici nu mai e vorba de un thread in care se discuta sincer si rational, in care cuvintele au un rol bine determinat in propozitii si urmeaza niste reguli gramaticale care au o logica.
Limba care are rolul de a ne reprezenta realitatea in tablouri coerente este astfel violata si silita sa serveasca unei dispute nonsensuale care prin definitie nu poate avea vreodata un castigator,pentru ca nu exista nici o cauza.

Cand nu e nimic de demonstrat nici de-o parte ,nici de cealalta ,aceasta insirare de cuvinte fara sens care se vrea a fi o disputa, daca se vrea cu adevarat si combatantii sunt ambitiosi , nu se va sfarsi decat prin extenuarea sau disparitia fizica a combatantilor.
O "discutie" despre ceea ce nu se poate discuta nu se poate sfarsi vreodata.Pentru ca regulile unei discutii fiind abolite nu se mai pot construi propozitii cu inteles ci doar se arunca cuvinte care nu au nici o legatura unul cu altul pentru ca nu au legatura cu realitatea..astfel posibilitatea alimentarii acestei non-dispute cu nonsensuri este infinita.

Revin cand/daca se termina circul "necuvintelor" si orgoliilor.

Trimis de: axel pe 7 Mar 2007, 01:58 AM

Trimis de: noi pe 7 Mar 2007, 11:18 AM

Trimis de: Blakut pe 7 Mar 2007, 11:25 AM

Nu poti sa iesi din viata ca sa analizezi viata, si nu poti sa iesi din univers ca sa analizezi universul, asa ca aici nu ai de ales, trebuie sa le cercetezi din interior. Plus ca daca mor, nu mai pot sa postez despre viata, pentru ca nu mai exist. (duh!)

Trimis de: noi pe 7 Mar 2007, 01:03 PM

Trimis de: IoanV pe 7 Mar 2007, 01:04 PM

Trimis de: Blakut pe 7 Mar 2007, 01:13 PM

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 02:30 PM

Trimis de: axel pe 7 Mar 2007, 05:58 PM

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 06:21 PM

Desi discutia imi pare o divagatie irelevanta, eu o sa te ajut sa intelegi pana la urma si link-ul dat de tine, pt. ca vad ca altfel nu se poate...

Pornind de la altruism, asa cum este tratat el pe wiki:
http://en.wikipedia.org/wiki/Altruism#Altruism_in_ethology_and_evolutionary_biology

Observam ca avem chiar si in cap. "Altruism in ethology and evolutionary biology" la mecanismele propuse http://en.wikipedia.org/wiki/Conscience Aici, pe langa cele cateva randuri care descriu viziunile asupra constiintei in biologie, psihologie, gasim si constiinta in viziunea religioasa. Nu vad de ce ar trebui ignorat acest aspect, mai ales ca sunt unii temerari care incearca sa explice insasi religia dpdv. evolutionist.

Tot ce spun eu e ca acele explicatii nu ma conving, neexistand la ora actuala o teza unitara, stiintifica, trecuta prin peer-review serios si care sa ofere explicatii pt. constiinta, dragoste dezinteresata sau pt. anumite cazuri de comportament altruist la oameni.

Trimis de: bonobo pe 7 Mar 2007, 07:43 PM

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 07:59 PM

Trimis de: Catalin pe 7 Mar 2007, 08:11 PM

Da, sigur ca este o problema. Pentru Dumnezeu n-ar fi, dar pentru un mecanism orb cum este evolutia, ruda nu e usor de distins. Unele animale o fac dupa miros dar la om nu avem simtul asta suficient de dezvoltat. Si atunci problema a fost "rezolvata" in stil gordian: esti altruist fata de toti. Statistic, vor fi mai multe rude in jurul tau, deci a fi altruist fata de toti duce la un avantaj pentru rudele tale in principiu.

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 08:19 PM

Vrei sa spui ca omul nu are alte metode de a-si recunoaste rudele, daca nu dispune de o mare acuitate olfactiva ?

Trimis de: Catalin pe 7 Mar 2007, 08:59 PM

Te amuzi, nu? da, exact asta vreau sa spun. Altruismul foarte probabil dateaza dinainte de dezvoltarea constiintei, in special pentru ca vedem altruism si la specii fara constiinta. As vrea sa vad cum crezi tu ca poti distinge o ruda de o non-ruda in lipsa constiintei.

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 09:03 PM

Pai eu tocmai asta spuneam, ca omul are constiinta. Si mai are si memorie si mai poate si comunica pt. a-si identifica rudele. Ca sa nu mai spun ca dispune de teste ADN
Nu stiu daca constiinta este sau nu asta cauza pt. altruism, dar exista indicii ca ar putea fi. Nu stiu despre ce specii vorbesti ca ar fi avand altruism manifestat pt. alti reprezentanti inafara de rude sau grup, musuroi...

Trimis de: axel pe 7 Mar 2007, 09:56 PM

Trimis de: Catalin pe 7 Mar 2007, 09:58 PM

Nu, tocmai, constiinta n-are nicio legatura cu altruismul, asta incercam sa iti explic. Altruismul a aparut cu mult inainte.

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 10:33 PM

Trimis de: axel pe 7 Mar 2007, 10:35 PM

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 10:40 PM

Eh, nu degeaba se spune ca exista "spiritul de haita"...care insa nu are de-aface cu altruismul. Oricum, observ ca ne-am abatut sever de la tematica de fata.

Trimis de: axel pe 7 Mar 2007, 10:43 PM

Pe bune ca n-are de-a face cu altruismul?

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 10:45 PM

Nu, cu cel uman, despre care vorbeam eu, nu...

Trimis de: axel pe 7 Mar 2007, 10:50 PM

Tu esti challenged rau de tot sau te prefaci?
N-ai spus mai devreme "Nu stiu despre ce specii vorbesti ca ar fi avand altruism manifestat pt. alti reprezentanti inafara de rude sau grup, musuroi..."? Ca la aia ti-am raspuns...

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 10:52 PM

Bun, si daca tu acum redefinesti spiritul de haita, in altruism, eu trebuie sa o iau de buna ?

Trimis de: axel pe 7 Mar 2007, 10:54 PM

Esti challenged si vizual? Nu ti-am spus ca respectivii caini nu trebuie sa faca parte din aceeasi haita? Mai plimba-ti ochii odata peste ce am scris eu...

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 10:57 PM

Comme-on, eu cred ca tu trebuie sa te mai odihnesti, ca pari cam obosit...Spiritul de haita se manifesta in prezenta grupului, instinctiv, nu se limiteaza neaparat la haita ca si organizatie.

Trimis de: axel pe 7 Mar 2007, 11:27 PM

Adica te referi la spirit altruist al cainelui (cainele risca sa fie ranit/omorat intr-o batalie cu adversarul altui caine) care se manifesta instinctiv, chiar daca nu e batalia lui si "grupul" de care vorbesti este doar specia (pentru ca este singul fel prin care cei doi sunt inruditi)?

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 11:38 PM

E mult spus spirit altruist. Pt. ca este in instinctul cainilor, si nu numai al lor, sa atace in grup, adica sa manifeste spirit de haita, pt. a avea mai multe sanse de reusita. Acum, ca ataca cand vad un alt caine in pericol, e posibil, dar iti spun ca de cele mai multe ori, in astfel de cazuri o iau la sanatoasa

Trimis de: axel pe 7 Mar 2007, 11:47 PM

E mult spus pentru ca nu-ti convine tie. Ca ti-ar iesi din definitia ta care spune ca altruismul e numai la oameni

Trimis de: Artanis pe 7 Mar 2007, 11:52 PM

Ce legatura o fi intre atacul in haita al cainilor si altruismul uman, individual si dezinteresat, numai tu poti sa ne explici...

Trimis de: itzilibitzii pe 13 Mar 2007, 09:46 PM

Scopul vietii are avantajul maleabilitatii. Se muleaza pe orice aspiratie.

Trimis de: flori pe 14 Mar 2007, 12:28 AM

Tu vorbesti despre scopuri in viata! ca SCOPUL VIETII este doar unul!

Trimis de: entropy pe 14 Mar 2007, 01:05 AM

Trimis de: flori pe 14 Mar 2007, 03:04 PM

Da. Viata este independenta de noi am primit-o fara voia noastra si daca excludem cazurile de sinucidere o vom pierde tot fara voia noastra, mai devreme sau mai tarziu. Eu cred ca nu trebuie sa facem confuzie intre scopurile noastre care pot fi maleabile si relative si scopul vietii care este unul singur si fiecare il descopera in functie de educatie si orientari. Dar asa cum stim ca sensul vietii are o singura directie adica inspre moarte, cred ca scopul vietii este tocmai acesta de a infrunta moartea si de a invata sa o invingem si sa nu ne mai fie teama de ea...nu stiu cum ar putea sa realizeze ateii acest lucru, poate doar sa se impace cu gindul disparitiei definitive. Pentru credinciosi este mai usor de acceptat moartea ca o predare in mainile Divinitatii. Crestinii au ca exemplu pe Isus care a invins moartea calcind-o cu moarte. Deci eu cred ca scopul vietii este de a invinge moartea!

Trimis de: flori pe 14 Mar 2007, 03:06 PM

Dubla postare!

Trimis de: entropy pe 14 Mar 2007, 04:07 PM

Trimis de: flori pe 14 Mar 2007, 04:12 PM

Entropy eu am vrut sa spun ca scopul vietii nu-l stabilim noi ci viata...deci daca sensul vietii este inspre moarte inseamna ca viata are ca scop sa invinga moartea insa asta pare imposibil pentru cei care nu cred in Divinitate si astfel se impaca cu gindul ca mor pur si simplu.
Daca te uiti bine la titlul topicului este vorba de scopul vietii nu de scoul nostru!

Trimis de: entropy pe 14 Mar 2007, 04:32 PM

Trimis de: flori pe 14 Mar 2007, 05:20 PM

entropy, daca erai mai atent si mai profund ai fi sesizat ca nu vorbesc numai despre scopul vietii crestinului ci despre scopul vietii in general care este simplu: sa invinga moartea!

Trimis de: mariusc2 pe 14 Mar 2007, 07:53 PM

Trimis de: entropy pe 15 Mar 2007, 12:21 AM

Trimis de: flori pe 15 Mar 2007, 11:52 AM

Discutia asta ia o intorsatura neplacuta asa ca ma retrag...eu nu te-am judecat, dar daca asta ai inteles treaba ta! Totusi ai putea sa-mi explici ce te deranjeaza la gramatica mea? Si la logica mea? Poate faptul ca nu intra in tiparele tale?

Trimis de: Catalin pe 15 Mar 2007, 01:12 PM

Trimis de: flori pe 15 Mar 2007, 01:41 PM

Catalin multumec pentru ca mi-ai sarit in ajutor...dar hai sa-l iertam ca a mincat o litera, ca doar nu sintem la ora de grasmatica si nici nu are rost sa cautam acum prin toate postarile lui ca sa ii aratam ca nici gramatica lui nu este pefecta!
Mai comic este ca sint unii pe aici care daca nu esti de acord cu logica lor, incep sa-ti caute hibe ca apucatii...deh chestie de caracter.

Trimis de: Artanis pe 16 Mar 2007, 07:38 PM

eroare...

Trimis de: Catalin pe 16 Mar 2007, 09:40 PM

Alt destept... de unde sunteti, bai, din Patagonia? mai puneti mana pe un manual de gramatica!

(Hint: stii tu ceva dar se refera la modul imperativ. Verbul la imperativ negativ se formeaza prin "nu" si infinitiv. Din pacate, aici eram in plin indicativ prezent unde regula asta nu exista.

Pentru ilustrare, sa luam "a abera" deoarece este cel mai on-topic:
"Gigel abereaza"
"Gigel nu abereaza" (la fel ca mai sus)
"Gigele, abereaza domn'e mai putin!" (imperativ pozitiv - la fel)
"Gigele, nu abera asa tare!" (imperativ negativ - forma de infinitiv)

Cand mai aveti dubii, amintiti-va de verbul asta important!)

Trimis de: axel pe 16 Mar 2007, 10:19 PM

Trimis de: Artanis pe 16 Mar 2007, 11:23 PM

OK, my bad, m-a luat valul, credeam ca e imperativ

Trimis de: entropy pe 17 Mar 2007, 12:58 AM

Trimis de: freeman pe 17 Mar 2007, 05:41 AM

Trimis de: nefertiti pe 17 Mar 2007, 09:05 AM

Trimis de: Artanis pe 17 Mar 2007, 09:07 AM

Am recunoscut ca am gresit, acum ce mai doresti, poftim, am editat si post-ul, esti multumita ?

Trimis de: itzilibitzii pe 17 Mar 2007, 03:24 PM

flori

Trimis de: flori pe 18 Mar 2007, 01:47 AM

Cind venim pe lume venim plingind si ceilalti zimbesc fericiti, cind ajungem la capatul drumului ar trebui sa zimbim noi fericiti si ceilalti sa plinga. Daca reusim asta inseamna ca am invins moartea! O sa intrebati cum e posibil sa mori zimbind? Eu am vazut oameni care au murit zimbind si toti acesti oameni au fost foarte credinciosi si mai ales s-au daruit pentru binele celorlalti...intr-un cuvint au fost oameni buni, dupa care ceilalti aveau toate motivele sa plinga, oameni care au reusit sa invinga pacatul si daca au invins pacatul au invins si moartea...pentru ca pacatul este moarte si cum Dumnezeu uraste pacatul, inseamna ca uraste si moartea. Eu cred ca asta este scopul vietii: a lupta cu pacatul si a invinge! Sau a lupta cu moartea si a invinge!

Trimis de: flori pe 18 Mar 2007, 02:06 AM

Trimis de: Blakut pe 18 Mar 2007, 10:41 AM

Trimis de: Merlina pe 18 Mar 2007, 10:59 AM

Ai fost de fata, Blakut? Povesteste-ne cum faceau.

Trimis de: flori pe 18 Mar 2007, 02:31 PM

Trimis de: abis pe 19 Mar 2007, 09:13 AM

Trimis de: flori pe 19 Mar 2007, 08:46 PM

Sigur d.p.d.v. medical asa este...! Dar cu putina fantezie putem crede ca ar mai fi niste motive! Poate sintem revoltati ca nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sa venim aici!

Trimis de: axel pe 19 Mar 2007, 09:09 PM

Trimis de: flori pe 19 Mar 2007, 10:44 PM

Si pentru a filozofa cred ca trebuie sa ai multa fantezie!

Trimis de: alysoft2003 pe 20 Mar 2007, 12:42 AM

Trimis de: axel pe 20 Mar 2007, 06:38 AM

Trimis de: mariusc2 pe 20 Mar 2007, 10:02 AM

Trimis de: flori pe 20 Mar 2007, 04:33 PM

Trimis de: caa pe 21 Mar 2007, 08:42 AM

Trimis de: Florina R. pe 23 Mar 2007, 07:31 PM

Mai exista si categoria a treia: a viilor, care nu-si "omoara timpul", ci chiar traiesc, si pentru care casa, masina, s.c.l. nu reprezinta decat "mijloace" ale existentei, si uneori nici macar atat (nici nu la baga in seama). Si, tocmai de aceea, le au, si au exact ceea ce au nevoie pentru a-si indeplini misiunea lor de vii. Deosebirea exterioara dintre ultimele doua categorii(ne-mortii si viii)este nesemnificativa, dar cea interioara, enorma.

Trimis de: itzilibitzii pe 30 Mar 2007, 12:33 PM

Trimis de: flori pe 30 Mar 2007, 08:25 PM

Trimis de: andra_v pe 31 Mar 2007, 08:10 PM

Stoicii: a fi OM = a practica virtutea, a rabda suferinta, durerea cu demnitate, a apara Binele, Adevarul, Dreptatea, chiar si cu pretul vietii.

Trimis de: Erwin pe 2 Apr 2007, 12:21 AM

scopul vieþii? de ce viaþa existã? cui îi foloseºte cã pe o planetã oarecare din Univers existã viaþã? de fapt, avem habar ce este viaþa?

sunt sigur cã mulþi dintre noi ºi-au pus astfel de întrebãri, dar nu sunt sigur cã cineva ar putea da vreun rãspuns mulþumitor pentru toatã lumea... aºa cã n-am sã mã hazardez sã emit vreunul ci am sã spun doar atât: sunt bucuros cã sunt viu, cã sunt întreg ºi cã pot sã-mi pun astfel de întrebãri câteodatã...

Trimis de: Gica pe 6 Apr 2007, 09:33 PM

Salut pe toti membrii forumului la prima mea interventie. Considerand subiectul topicului foarte important, m-am hotarat sa-mi exprim punctul de vedere. Intelegerea scopului vietii a devenit o prioritate pentru mine incepand din anul 1991 cand logica mea a refuzat sa mai accepte faptul ca moartea este sfarsitul vietii. Dupa multi ani de cautari am ajuns la o convingere pe care, nu cu mult timp in urma, am gasit-o exprimata foarte clar si concis de catre Edgar Cayce:
“Scopul pentru care fiecare suflet intra in materialitate este acela ca poate sa devina constient de relatia lui cu Forta Creatoare sau cu Dumnezeu”
(citat din cartea “Toate sufletele trec dincolo” titlul original “No soul left behind” Editura MAR, Constanta, 2006).
Am mai selectat doua citate ce au legatura cu subiectul:
“Totalitatea experientei unei entitati individuale in plan material este coordonarea si cooperarea Fortei Creatoare din afara noastra [adica influenta lui Dumnezeu] pana la scanteia divina dinauntru [sufletul]”
“Scopurile, importanta acestui sejur pamantean este sa-ti intalnesti sinele, sa treci peste acele slabiciuni ale sinelui si sa devii din ce in ce mai adaptabil adevarurilor spirituale care sunt o parte din fiecare entitate”
Pentru cei care nu au auzit de el, Edgar Cayce (1877-1945), este considerat a fi cel mai renumit clarvazator al Americii.

Trimis de: Merlina pe 6 Apr 2007, 09:58 PM

iti urez, Gica.
Unii dintre noi chiar vor avea placere sa mediteze asupra ideilor aduse de tine in discutie...

Trimis de: Emil Condor pe 7 Apr 2007, 06:38 AM

Am citit primele trei postãri dupã cea introductivã, fãcutã de Mihai si... îmi place cum a început sã se dezvolte acest subiect referitor la scopuri... Am sã fac anumite comentarii referitoare doar la cele trei mesaje dupã care voi trece la citirea tuturor celorlalte idei ale acestui topic.

Trimis de: andra_v pe 7 Apr 2007, 12:44 PM

Scopul inseamna ceva, darul altceva. Bun, esti inzestrat cu talent la scris, dar pt. ce? Cu ce scop/motivatie scrii?

Trimis de: Emil Condor pe 7 Apr 2007, 04:31 PM

andra_v,

"Scopul inseamna ceva, darul altceva."
Scopurile pe care le avem sunt atinse cu ajutorul darurilor ce le posedãm. Dupã ce l-ai primit, darul se dezvoltã în timp, scopul rãmâne acelasi dar poti sã-l împlinesti cu mai multã usurintã.
Esti total îndreptãtitã sã afirmi aceea si sã întrebi despre scopul în sine.
Intentionat nu am descris scopul precis aflat în darul ce-l am. Si... de unde am acel dar în domeniul cuvântului scris? De la Stãpânul spiritual al Universului. Asa cã sunt dator Lui si am luat pozitie în acest sens, încercând sã-I dau CEEA CE ESTE AL LUI. Prin scrierile mele, Îl laud si-L fac cunoscut lumii. Acesta este unul din scopurile mele.

Trimis de: Gica pe 7 Apr 2007, 10:51 PM

Dupa parerea mea, scopul vietii, ne-a fost vestit de catre Iisus Hristos, acum 2000 de ani. Am extras cateva citate din Noul Testament pentru a sustine acest punct de vedere:

Marcu 4
43. Si El a zis catre ei: Trebuie sa binevestesc imparatia lui Dumnezeu si altor cetati, fiindca pentru aceasta am fost trimis.
Luca12
29. Si voi sa nu cautati ce veti manca sau ce veti bea si nu fiti ingrijorati.
30. Caci toate acestea paganii lumii le cauta; dar Tatal vostru stie ca aveti nevoie de acestea;
31. Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua.
Luca16
16. Legea si proorocii au fost pana la Ioan; de atunci imparatia lui Dumnezeu se binevesteste si fiecare se sileste spre ea.
Luca17
20. Si fiind intrebat de farisei cand va veni imparatia lui Dumnezeu, le-a raspuns si a zis: Imparatia lui Dumnezeu nu va veni in chip vazut.
21. Si nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Caci, iata, imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.
Ioan4
5. Iisus a raspuns: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu.
6. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este.
7. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti de sus.
8. Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu stii de unde vine, nici incotro se duce. Astfel este cu oricine e nascut din Duhul.
Matei 23
37. El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
38. Aceasta este marea si intaia porunca.
39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Va urez un Paste fericit.

Trimis de: Eclectic pe 8 Apr 2007, 03:11 AM

Si tie.

In rest...

Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.

Trimis de: dannst pe 8 Apr 2007, 10:56 PM

nu am inteles intrebarea si solicit lamuriri:
un scop sau un sens (de desfasurare), in cazul general?
viata in general (existenta) sau in particular, omul?
deci: care-i ipoteza de lucru?
obs: daca identificam un sens al existentei nu mai putem accepta scopuri individuale divergente din motiv de coeziune, de omogenitate si determinism.

Trimis de: Gica pe 15 Apr 2007, 02:25 PM

Eu consider ca cineva care vrea sa inteleaga si sa incerce sa-si indeplineasca scopul vietii, este o persoana care a renuntat la multe conditionari si si-a obtinut Realizarea Sinelui (a doua nastere) in vederea asigurarii unei functionalitati la intreaga capacitate a corpului.
In prezent acest lucru a devenit posibil pentru oricine este sincer, crede si isi doreste cu adevarat, indiferent de tara si religia in care s-a nascut.
Detalii privind modul in care sa se faca primul pas cat si informatiile necesare pentru mentinerea starii atinse dupa efectuarea experimentului se gasesc la adresele:
www.realizareasinelui.ro si www.adishakti.org .
Va doresc succes.

Trimis de: Blakut pe 15 Apr 2007, 10:32 PM

SPAM!

De fapt la ce ne puteama astepta... nici macar nu a stiut sa le faca link...(sorry pt offtopic)

Revenind la ce tot spunea despre Iisus... cat a fost pe Pamant era om. Eu nu sunt o persoana credincioasa in mod special, poate ca nu sunt credincios de loc. Dar de ce trebuie urmate sfaturile unui om sau ale altuia?

Trimis de: Merlina pe 15 Apr 2007, 11:22 PM

Cand trebuinta vine din interior, chiar ai sa cauti un om bun sa te sfatuiasca... Si atunci ai sa apelezi intai la cei mai apropiati care stii ca te iubesc. Dar s-ar putea sa nu fii multumit de raspunsul lor si atunci ai sa ai nevoie sa cauti mai departe raspunsurile bune de care ai nevoie... Intrebarea este cum poti sa-l recunosti pe Omul Bun de al carui sfat poti asculta?

Trimis de: Blakut pe 15 Apr 2007, 11:25 PM

Si omul bun de sfatul cui asculta?

Trimis de: Merlina pe 15 Apr 2007, 11:26 PM

Desigur nu poate fi decat cineva care te depaseste in experienta, cunoastere etc.

Trimis de: Former pe 31 Aug 2007, 06:35 PM

Desi topicul se pare ca nu mai e de actualitate, as vrea sa-mi spun opinia vis-a-vis de titlul postului. Scopul vietii ? Nu exista, viata e rezultatul unor procese. Si totusi "scopul" ? Daca vorbim de om, cel pe care il da el vietii lui.

Trimis de: andra_v pe 31 Aug 2007, 07:00 PM

Care procese? Vrei sa argumentezi? Si procesele respective nu au o cauza?

Trimis de: Blakut pe 1 Sep 2007, 02:43 AM

Si daca nu au o cauza? E distractiv sa vezi oameni care se sperie de gandul ca exista posibilitatea ca viata sa nu aibe nici un sens... noi traind doar ca niste animale (ceea ce si suntem daca stam sa analizam starea in care se gaseste lumea in momentul actual ) prinse intr-o competitie nesfarsita.
Presupun ca ar fi egoismul suprem sa ne inchipuim ca viata noastra are un inteles ascuns, maret, care insemne ceva pentru ceilalti...

Trimis de: zen pe 1 Sep 2007, 11:07 AM

Of...
Viata...
Viata este atat de sucita si invartita ca niciodata nu intelegi nimic din ea....
Viata este o intamplare, de fapt noi suntem o intamplare...desi...nimic in aceasta viata nu este intamplator, nu?!

Trimis de: Former pe 1 Sep 2007, 11:19 AM

QUOTE(andra_v @ 31 Aug 2007, 06:00 PM)

Trimis de: bobo66 pe 1 Sep 2007, 11:44 AM

Si totusi viata noastra influenteaza viata celorlalti,chiar daca nu intr-un sens maret(nici n-as avea nevoie de asa ceva). Nu cred ca exista scop al vietii atata timp cat aceasta(viata) nu are finalitate. Nici sufletul si nici trupul.

Trimis de: andra_v pe 1 Sep 2007, 12:16 PM

QUOTE(Former @ 1 Sep 2007, 12:19 PM)

Trimis de: Former pe 1 Sep 2007, 01:49 PM

Andra