Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: shapeshifter pe 7 Nov 2005, 01:13 PM

Motto:
Abide as pure awareness, embrace all forms..

Vă invit la o discuţie serioasă despre nondualitate.. Astăzi ca şi în trecut a existat, există şi va exista adevărul din spatele oricărei religii, filosofii, ştiinţe.. Ce părere aveţi despre conştiinţă? Cum apare ea? Unde este ea localizată?
Ţin să precizez că pe acest thread vreau oameni care ştiu să se asculte în primul rând pe ei înşişi..

Nu căutaţi pe wikipedia sau pe alte enciclopedii online pentru definiţii.. aici nu este vorba de concepte ci despre pointeri, cuvintele vor fi folosite pentru a îndruma..

What is the sound of one hand clapping?

Trimis de: contraste pe 7 Nov 2005, 01:34 PM

This one !
When I wrote:

Trimis de: shapeshifter pe 7 Nov 2005, 02:09 PM

merci..

Întrebare: poate un gând deveni conştient de el însuşi (nu e vorba de joc de cuvinte aici sau de filosofie)?

Trimis de: calfa pe 7 Nov 2005, 02:27 PM

Un exemplu de resursa Web (de la virginia.edu) care trateaza interesant problematica non-dualitatii: Part 2: The metaphysics of nonduality din http://faculty.virginia.edu/consciousness/.

Ah, era sa uit, bun venit la Hanu Ancutei, shapeshifter !

Daca pe mine ma intrebai, pot sa te asigur ca nu aveam pe ce forum sa ne intalnim. Si e prima oara, cred, cand citez referinta de mai sus. Cat despre "shapeshifter", interesant nume.

Trimis de: shapeshifter pe 7 Nov 2005, 02:31 PM

oare ne-am mai întâlnit într-un alt forum anterior sau mi se pare mie?

da.. acela este.. zippy99

Trimis de: shapeshifter pe 7 Nov 2005, 03:29 PM

felicitări atunci dacă ai descoperit singur acel curs despre conştiinţă..

Trimis de: gypsyhart pe 7 Nov 2005, 03:48 PM

@shapeshifter
cine vrea sa auda sunetul unei singure palme?

Trimis de: shapeshifter pe 7 Nov 2005, 03:55 PM

Acela pentru care toate lucrurile au acelaşi singur gust..

Trimis de: Catalin pe 7 Nov 2005, 03:57 PM

Eu as fi zis ca acela pentru care toate culorile au acelasi gust... in fine, e chestie de gust presupun.

Trimis de: shapeshifter pe 7 Nov 2005, 03:59 PM

unde sunt culorile dacă nu există lumină şi ochi ca să le vadă?

Trimis de: Catalin pe 7 Nov 2005, 04:05 PM

Deja miroase a Poiana lu' Iocan pe thread-ul asta...

Trimis de: calfa pe 7 Nov 2005, 04:24 PM

Cataline, poate nu o fi o singura Filozofie pe lume, si aia rezervata celor ce au citit toate volumele clasicilor, neaparat pe cele privind argumentarile logice, nu ? Iar daca modul de a-ti prezenta ideile nu este cel al clasicilor, nu inseamna ca acele idei sunt cumva inferioare celor din alte subiecte. Asa ca nu inteleg trimiterea la Poiana lu' Iocan, altfel decat ca ti-ai dori sa se transforme in asa ceva.

shapeshifter a pus niste intrebari, a dat raspunsuri la subiect, si eventual a comunicat cu cei ce l-au intampinat. E nou la Han, hai sa avem putin mai multa intelegere pentru el.

shapeshifter, e simplu de gasit acel curs, folosesti pe Google "course" si "counsciousness" (asta cautam eu, acum vreo 2 ani, cand l-am gasit) si in prima pagina iti apare linkul. Si, avand in vedere ca e o referinta din lumea universitara americana, iti atrage atentia imediat.

Nondualitatea, asa cum e ea prezentata in acel curs, este un concept ce merita luat in discutie. Nu promit nimic, dar voi incerca sa ma redocumentez pe tema, si sa spun si eu cate ceva.

Trimis de: shapeshifter pe 7 Nov 2005, 05:08 PM

ţin să precizez că aici nu contează câte cărţi de filosofie ai citit.. aici e locul pentru a uita tot.. e locul perfect pentru deprogramare..

@calfa: te felicitam din alte motive.. că ai dat peste acel curs.. eu l-am descoperit mai demult.. este mind blowing.. şi-l recomand cu căldură pentru toţi cei care se cred filosofi.. sau învăţaţi.. pe forumul ăsta.. apoi încet încet vom purcede la cele serioase..

Trimis de: Catalin pe 7 Nov 2005, 11:50 PM

Trimis de: gypsyhart pe 8 Nov 2005, 10:09 AM

Trimis de: shapeshifter pe 8 Nov 2005, 01:22 PM

Acela nu vine de nicăieri. Acela ESTE. (punct)

@catalin: mă miră faptul că se trag concluzii aiurea din partea unora care se intitulează filosofi.. acea întrebare avea un sens foarte adânc.. dacă tu ai văzut-o ca pe o întrebare ce se potriveşte Poieniţei lui Iocan.. înseamnă că atâta ai putut vedea..

Trimis de: Catalin pe 8 Nov 2005, 01:31 PM

Trimis de: shapeshifter pe 8 Nov 2005, 01:38 PM

dacă tu zici de la înălţimea celor 4000 de posturi ale tale.. dar o să-ţi demonstrez că te înşeli.. stai numai pe acest thread..

Trimis de: Catalin pe 8 Nov 2005, 01:39 PM

Nu vad legatura cu cele 4000 de posturi ale mele... Dar o sa mai stau pe-aici, poate apare si ea!

Trimis de: shapeshifter pe 8 Nov 2005, 01:45 PM

am pus nişte întrebări la începutul threadului.. văd că nimeni nu a încercat să dea nişte răspunsuri.. aştept..

Trimis de: gypsyhart pe 8 Nov 2005, 01:48 PM

Trimis de: alfa pe 8 Nov 2005, 01:49 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 8 Nov 2005, 01:56 PM

------
Daca nu exista lumina nu exista nici culoare. Daca nu exista ochi care sa le vada, fizicienii ar spune ca exista independent si ar explica cum apar. Insa si fizicienii pana sa explice au nevoie intai sa le vada...Eu banuiesc cat de cat unde vrei sa ajungi, asta daca ai vreo teorie, desi am inteles ca nu-ti place conceptualul dar astept sa precizezi mai mult. Daca nu ma insel vorbesti de o constiinta universala, atotcuprinzatoare cu `forme` diferite, cu atributul de permanenta instantiere -acum si aici - in genul fiintei parmenidiene indentificata cu gandirea ( sigur in cazul tau constiinta probabil refera la ceva mult mai cuprinzator, gandirea probabil fiind doar un `gen ` al ei) In felul asta probabil explici paradoxul percetiei ( daca e un paradox ) prin care din ceva inconstient s-ar obtine ceva constient, paradoxul evolutionist prin care s-ar trece de la lipsa de constiinta la constiinta etc. Am mai vazut cateva postari de acolo ma inspir.
-------

care ar fi rostul obiectelor pe lumea asta dacă nu ar exista conştiinţa în care acestea să se reflecte prin actul percepţiei?
dacă aşteptaţi să expun teorii pe acest thread aşteptaţi degeaba.. de ce? pentru că mă feresc de asta.. adevărul nu poate fi afirmat, adevărul se revelează doar atunci când începi să negi pe rând totul.. ceea ce rămâne este adevărul.. deci nu există altă cale decât negaţia..

aştept păreri despre ce este conştiinţa, cum ia naştere..

-----
Insa si fizicienii pana sa explice au nevoie intai sa le vada
-----
da, şi fizicienii pentru a explica ceva au nevoie de acest simţ al lui ,,Eu sunt" fără de care nu există experienţă, pentru că nu are cine să o revendice..

------
Cine este Acela?
Si de ce cauta "sunetul unei singure palme aplaudand"?
Si cine depune marturie despre el ca "este"?
-------

Acela este unicul subiect..
el nu caută sunetul unei singure palme el este acel sunet, cu tot cu palmă..
cine depune mărturie? păi tot Acela.. pentru că este unicul subiect..

Trimis de: alfa pe 8 Nov 2005, 02:10 PM

shipeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 8 Nov 2005, 02:18 PM

--------
daca adevarul e nimicul inseamna ca si eu sunt reprezinta un nimic ca egoul e o iluzie. Asta vrei sa spui? Prin asta s-ar iesi din dualitatea care incepe cu egoul?
--------

adevărul trebuie să-l descopere fiecare.. eu nu spun acesta e adevărul..
Da, egoul este o iluzie.. persoana este o iluzie, naşterea şi moartea sunt iluzii..
în non-dualitate perechile de contrarii interdependente se dizolvă.. capătă acelaşi unic gust sau acelaşi sunet al unei singure palme care aplaudă ca să zic aşa..

----------
Ma indoiesc ca vei revela adevarul pe calea asta, ceea ce se reveleaza astfel e poate doar limita gandirii de a-l concepte. Asta daca nu cumva tu deja ai o teorie si anume ca adevarul e Nimicul absolut poate de tip budist sau ceva de genul asta. Si asta e tot o teorie. Si cand spui ca adevarul se obtine negand totul e o teorie, o afirmatie, nu poti scapa de conceptual. Ai impresia ca o faci recazi in el chiar in momentul negatiei. Afirmi ca adevar depasirea oricarui concept, negatia absoluta care in planul gandirii ar fi identica cu neantul.
----------

îţi propun o apercepţie instantanee anterioară gândului.. observă cum apare un gând şi cine devine conştient de acel gând.. observă fundalul din care apar şi în care dispar toate formele (gândurile dacă vrei).. când spun că adevărul străluceşte prin propria sa putere vreau să spun că nu este o teorie decât dacă priveşti numai cu mintea, fără acea apercepţie instantanee..
care este relaţia subiect-obiect? dar relaţia: cunoscător-cunoaştere-obiect al cunoaşterii?



Ce înţelegi prin nimic? poate nu înţelegem acelaşi lucru..
poţi concepe nimicul altfel decât lipsă a ceva?

Trimis de: bonobo pe 8 Nov 2005, 02:24 PM

Trimis de: gypsyhart pe 8 Nov 2005, 02:26 PM

Trimis de: shapeshifter pe 8 Nov 2005, 02:28 PM

dacă Acela este unicul subiect nu îţi este clar cine spune asta?

bonobo l-ai ascultat pe Ken Wilber dar pe Peter Russell?

Trimis de: alfa pe 8 Nov 2005, 02:30 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 8 Nov 2005, 02:38 PM

------
Daca egoul e o iluzie `cine` mai trebuie sa descopere adevarul?
-----
adevărul se caută neîncetat pe sine însuşi.. de fapt iluzia nu există.. ea apare odată cu cunoaşterea.. nici o cunoaştere nici o iluzie, ignoranţă.. dacă vrei iluzia apare odată cu mişcările din Conştiinţă.. când Conştiinţa rămâne în ea însăşi (fără formă) nu mai există nici o iluzie, nici o dualitate.. asta se întâmplă de ex. în somnul adânc fără vise..

atâta timp cât priveşti nimicul dualist minţii îi va apărea ca neant, ca lipsă a ceva, ca vid.. pentru că mintea nu poate funcţiona decât cu forme cu conţinuturi în conştiinţă.. dar odată transcens dualismul acest nimic este totul pentru îmbrăţişează toate formele nefiind nimic în particular..

negaţia începe odată cu mintea şi ia sfârşit odată cu mintea.. dincolo nu se aplică nici un cuvânt.. ai înţeles acum de ce nu mă interesează expunerea de teorii, concepte? singurul mod de a ne ,,apropia" de Acela prin cuvinte este dialogul de tip socratian dacă vrei..

Trimis de: gypsyhart pe 8 Nov 2005, 02:39 PM

Trimis de: alfa pe 8 Nov 2005, 02:40 PM

shapeshifter

Trimis de: alfa pe 8 Nov 2005, 02:52 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 8 Nov 2005, 03:13 PM

------
N-am spus ca o asemenea aperceptie nu ar exista. Dar inseamna ca tu intelegi altceva prin adevar. Tu identifici acea aperceptie cu adevarul, un adevar banuiesc dincolo de subiect si obiect un adevar in care subiectul si obiectul se `dizolva` in acea aperceptie. Dar nu stiu daca nu cumva aia e `traire`, nu stiu cat `adevar` mai exista acolo asa cum e conceput el in filosofie ca si corespondenta ( care introduce deja dualitatea) , coerenta, utilitate etc. E clar tu vorbesti despre altceva, despre traire, simtire..si dincolo de ele despre aperceptie.
------

acea apercepţie este portiţa de ,,scăpare".. este anterioară oricărui gând.. pot gândurile deveni conştiente de ele însele?

----
Dar nu stiu daca nu cumva aia e `traire`
----
ce înţelegi prin ,,trăire"? senzaţie? ce este o senzaţie? este răspunsul corpului la un gând.. nu la asta m-am referit..

filosofia se învârte şi ea în cerc.. din cauza aceloraşi conceptualizări..

-----
De ce se cauta adevarul neincetat pe sine insusi?
-----
datorită căderii în dualitate.. deşi el rămâne unicul subiect..

----
Cum e posibil sa treaca de la `in sine` de la ramanerea in ea insasi la miscare acea Constiinta?
------
este acelaşi mecanism care are loc odată cu trecerea de la somnul adânc, somn cu vise, starea de veghe..

Conştiinţa începe să unduiască în vis iar apoi în starea de veghe, această unduire devine şi mai pronunţată, dând naştere iluzoriului EGO.. unde este acesta în somnul adânc când Conştiinţa este ,,eliberată" de forme?

------
Cum e posibil ca Unicul in plinatatea de sine sa se miste sau se caute?
------
Unicul rămâne imobil în toată manifestarea, fenomenalitatea.. este atât transcendent cât şi imanent acesteia.. este în afara timpului adică este atemporal, adică ACUM.. Conştiinţa este iluzia..
de fapt numenul şi fenomenalul nu sunt diferite..

-------
Cum mai poate `imbratisa ` toate formele daca a trecut dincolo de orice forma? In ce sens trebuie sa inteleg `a imbratisa ` aici?
-------

a trece dincolo de formă înseamnă aici a fi toate formele.. toate formele şi numele sunt vehicule ale Conştiinţei, care încercă neîncetat reîntoarcerea la ,,sursă"..

----
Cum se naste iluzia din miscarile Constiintei?
-----
prin apariţia EGO-ului.. prin ,,proprietatea" Conştiinţei de a se mişca către exterior (prin intermediul minţii)..
seamănă cu sunetul unul clopoţel pe fundalul liniştii.. la început există liniştea, apoi apare sunetul, apoi sunetul dispare în linişte.. acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul Conştiinţei..

îţi sugerez să cauţi şi să citeşti dacă nu ai făcut-o până acum studiul lui William James: Does ,,Consciousness" exist?
pentru a vedea clar care este relaţia subiect-obiect.. apoi Bertrand Russell - A history of western philosophy..

Trimis de: alfa pe 8 Nov 2005, 03:24 PM

shipeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 8 Nov 2005, 03:30 PM

----
Cum e posibil ca unicul subiect sa cada in dualitate?
-----
dpdv al Unicului subiect nu există dualitate, manifestare.. el niciodată nu e supus transformării deşi îmbibă orice formă..

Trimis de: alfa pe 8 Nov 2005, 06:25 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 8 Nov 2005, 06:39 PM

Trimis de: alfa pe 8 Nov 2005, 08:12 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 01:20 PM

------
Daca e totul cum poate sa se obiectiveze adica sa creeze o diferenta fata cu sine insusi, in el nu trebuie sa existe nici o diferenta..Cum poate fi `dincolo de` cel care e totul, care imbiba, impregneaza totul? Cum poate sa mai creeze ceva daca el e din capul locului totul si cum poate distruge ceva care face parte ca fiind totul din corpul sau al Unicului?
------
păi aici e Maya.. iluzia.. el este totul dar prin Maya ne apare separat..
ţie clar conceptul de Maya sau trebuie explicat?
totul nu-i decât un joc în Conştiinţă.. hinduşii îl numesc Lila..

-----
Unicul nu poate cunoaste diferenta in el insusi, el nu poate avea `corp`. Pentru ca e `Unicul` nimic nu e in afara.
-----

El nu ,,cunoaşte" diferenţa, cuvântul ,,corp" era o figură de stil dacă vrei.. offf cât deformează cuvintele..
pentru Unic nu există interior, exterior, sus, jos, eu, tu.. El este..

------
Cam acelasi lucru...De fapt nici nu aveai cum sa ajungi in alta parte. Aceeasi poveste arhicunoscuta a Unicului ca si-si pentru ca el creeaza manifestatul, il distruge, ii este substrat, il imbiba etc deci se regaseste in toate aspectele acestuia inclusiv in cele contrare, dar e si nici-nici, adica dincolo de orice forma, de continuum-ul spatio-temporal etc.
------
orice căutare sfârşeşte în dizolvarea căutătorului.. toate căutările serioase ar trebui să ducă la non-dualitate.. nu non-dualitate ca şi concept sau teorie de lucru ci ca singurul adevăr din spatele oricărei căutări.. de ce? pentru că ,,adevărul ultim" nu poate fi decât non-dual.. dincolo de orice separaţie..

------
Nicaieri nu gasesti in stare pura acel nemanifestat de care vorbesti, iar in somnul fara vise daca exista asa ceva nu prea stiu ce se intampla.
------
păi atunci când nu cauţi îţi dai seama că este deja acolo.. tot ceea ce trebuie este un ,,shift in awareness".. o mutarea a atenţiei în câmpul conştiinţei de pe minte pe ceva infinit mai vast.. asta nu înseamnă că mintea nu mai există ci doar că trece în plan secund.. fundalul transpare în prim-plan.. nemişcarea e tot timpul acolo chiar dacă eşti într-un loc foarte aglomerat şi gălăgios.. este o nouă dimensiune în spectrul conştiinţei dacă vrei.. dimensiune care este mereu cu noi dar care din cauza greşitei focalizări a atenţiei ne este eclipsată.. aceea este natura noastră reală.. fără formă.. însăşi actul percepţiei arată faptul că noi nu suntem ceea ce percepem.. nu suntem corpul pt. că-l percepem, nu suntem mintea pt. că devenim conştienţi de gândurile care se nasc pe acest fundal.. întrebarea este cine/ce devine conştient de un gând? la prima vedere pare o întrebare simplă şi fără rost.. în realitate este portiţa de scăpare din iluzie..

------
EL ESTE CEL CE ESTE.. dincolo de orice univers şi-n acelaşi timp în toate universurile..
-----
Tautologie. Sunt mai multe universuri?
-----

încearcă să ,,miroşi" sensul vorbelor mele.. vorbeam de manifestare.. ce rost are să-ţi pui întrebări de genul dacă există sau nu mai multe universuri dacă nu cunoşti cine/ce pune o astfel de întrebare şi cine devine conştient de răspuns? cei care ştiu adevărul prin ei înşişi n-au nevoie de cosmologii, religii, filosofii, ştiinţă pentru a le confirma ceea ce ştiu deja, ceea ce deja sunt..
uni-vers, multi-vers - nu vezi că sunt doar nişte cuvinte oarbe pe care nici măcar nu le înţelegem? de ce oamenii caută n exterior şi nu în interior? pentru că la ei interior este separat de exterior.. când geamul dispare unde este interiorul şi exteriorul?

PS: deşi pare filosofie sau metafizică ceea ce spun, ţin să precizez că este infinit mai mult şi sunt foarte fericit pentru cei care au descoperit sau vor descoperi acest thread.. de ce? răspunsul va veni de la sine dacă se află în starea potrivită, dacă deja lucrarea se înfăptuieşte deja în ei..

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 02:11 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 02:22 PM

-----
Cand spui nondualitate deja ai separat ai cazut in dualitatea dintre nondualitate ( care adauga privativul non fata de un altceva cu care se separa ) si dualitate. Ca sa reunifici folosesti un artificiu spui ca dualitatea e imbibata la randul ei de nondualitate ca nondualitatea e si in dualitate si dincolo de ea etc
------
da, şi când spun nondualitate devine tot un concept.. de aceea spuneam că gândurile, cuvintele servesc doar ca pointeri către Acela..

conceptul de Şiva-Şakti îţi este familiar? dacă-ţi este familiar ar trebui să pătrunzi instantaneu sensul vorbelor mele..

------
Banuiesc ca vorbesti de meditatie aici in care prin defocalizarea mintii ai putea eventual avea acces la Constiinta nemiscata despre care vorbesti. Prin ea scapam de iluzia propriului ego si presupun ca ne `topim` in acea constiinta universala.
------
nu vorbeam neapărat despre meditaţie.. chiar şi meditaţia este o formă de condiţionare, orice practică religioasă este o formă de condiţionare.. în sens strict patanjalian yoga este citta-vrtti-nirodah adică uniunea este acolo unde nu mai există mişcări în conştiinţă.. aici mişcare este noţiunea de vrtti (pentru mai multe detalii vezi http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=36708&st=0) până şi un samadhi este tot o experienţă, e adevărat golită de orice conţinut dar odată ieşit din samadhi conştiinţa redevine cea obişnuită.. este o stare discretă.. un drum închis dacă vrei.. asta este ceea ce se întâmplă în nirvana clasică.. nirvana este un drum închis, un capăt de drum..
pe de altă parte învăţăturile nondualiste merg mai în profunzime: ,,Abide as pure awareness, EMBRACE ALL FORMS.." iluminarea este un proces continuu, o anihilare continuuă a perechilor de opuşi interdependenţi ce apar în manifestare datorită dualismului creat de minte.. este ,,calea" cea mai înaltă..

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 02:51 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 02:58 PM

------
Miroase a moarte si descompunere, a neant chiar daca uneori stii sa ademenesti cu metafore.
------
de ce laşi mintea să-şi împună vechile şiretlicuri? neantul? ţi-am m-ai spus îţi apare drept neant pentru că mintea este incapabilă să funcţioneze acolo unde nu există formă.. când zic acolo nu mă refer undeva.. ok? de fapt acest neant este plenitudine potenţială.. este fiinţa.. goliciunea apare datorită minţii în Realitate este totul.. acest ,,neant" nu este static.. el este în orice formă: vidul este formă şi forma este vid.. meditează adânc asupra acestei fraze..

----
Sunt prea legat de ego si de dorintele acestuia, chiar si un dincolo mi se pare infiorator in absenta mea, nu pot renunta la mine insumi, la ceea ce iubesc, la ceea ce simt, la ceea ce vreau. Pentru mine o forma e frumoasa in sine, un lucru e bun ca ceea ce apare in manifestarea concreta nu pot aluneca cu atata usurinta catre un abis in care nu voi regasi decat somnul profund.
------

eşti legat de ego.. vreu un sistem de referinţă.. ţi-e frică.. ai dorinţe.. de ce această sclavie? din cauza ego-ului.. din cauza dualismului creat de minte.. acest abis nu este neant.. este totul! cât aş vrea să poţi înţelege asta în sine ta! mă tem că încă nu eşti copt pentru a pătrunde instantaneu adevărul acestor cuvinte.. să nu o iei ca pe-o jignire sau ca pe o grandomanie.. îţi vorbesc acum dincolo de minte, folosindu-mă de ea pentru a avea loc ,,transmiterea".. pentru cei pregătiţi asta ar trebuie să fie ceva instantaneu, ca o explozie.. dar nu-i aşa că şi fructele au nevoie de timp ca să se coacă..

nici o altă abordare a divinului dacă vrei să zic aşa nu va merge atât de radical la rădăcina problemei care este simţământul de ,,Eu sunt"..

tot ce pot face pentru conştiinţa din tine acum este să-ţi recomand cu căldură să citeşti, să te saturezi de vorbele din cartea ,,Eu sunt Acela" a lui Nisargadatta Maharaj (ed. Herald, se găseşte în librării şi costă în jur de 230.000 lei).. o consider capătul de drum al oricărei căutări serioase.. aş spune singura carte care merită vreodată citită..
Îţi recomand de-asemenea:
Esenţa învăţăturii lui Nisargadatta Maharaj - Ramesh Balsekar
Experienţa nemuririi - Jnaneshwar - comentat de acelaşi Ramesh Balsekar..
precum şi filmul de ftp://82.77.41.180/pub/Video/
dacă înţelegi aceste cărţi.. restul va veni de la sine.. te asigur.. voi fi foarte fericit să-ţi pot spune în sfârşit: Welcome home! după atâta amar de vreme..

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 03:25 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 03:33 PM

---------
trecere intr-o `stare superioara de constiinta
--------
nu este vorba aici despre o ,,stare superioară de conştiinţă" este vorba despre o regăsire de sine din această uitare, buimăceală..

------
Tu spui ca acel neant este totul, dar el nu ma reprezinta pe mine decat ca moarte, ca disparitie sau daca vrei ca iesire din iluzie
------
culmea ştii care e? că poţi fiinţa în continuare cu identitatea pe care o ai acum.. e ceea ce au făcut nenumăraţi mistici.. dar cunoşti şi ceea ce nu e trecător.. ţi-o spun din experienţa interioară dar te invit să te uiţi şi la ce spun de atâta amar de vreme şi misticii..

când un fruct e copt pe deplin la cea mai mică adiere a vântului el cade..
uneori el cade din cauza propriei greutăţi, alteori sub adierea vântului.. dar dacă el nu este copt, poate că nici o furtună nu-l desprinde de acolo de unde atârnă..

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 03:38 PM

shapeshifter

Trimis de: calfa pe 9 Nov 2005, 03:53 PM

alfa, intodeauna poate fi un dincolo, dincolo de dincolo ! Nu e o sarada ! Nu e la misto.

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 04:21 PM

Calfa am spus eu asa ceva? Unde? Eu doar am constatat ca se contrazice, pe de o parte vorbeste de disparitia egoului, despre
depasirea dualitatii etc, pe de alta parte spune ca identitatea se pastreaza in acel spatiu al lipsei de forma. Ca ce se `pastreaza`?
Imi pare rau nici un moment nu am crezut ca e sarada sau misto.

Trimis de: bonobo pe 9 Nov 2005, 04:23 PM

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 04:27 PM

alfa citeşte ce ţi-am recomandat.. şi scultă ftp://82.77.41.180/pub/Audio%20Books/Eckhart%20Tolle/ şi ftp://82.77.41.180/pub/Audio%20Books/Ken%20Wilber/Brief%20History%20of%20Everything/
precum şi studiul lui William James - Does ,,Consciousness" exist? pt. a vedea ,,relaţia" subiect-obiect.. apoi reascultă trackurile 9 şi 10 (despre nondualitate) din ,,A brief history of everything" ale lui Ken Wilber..
pe james îl găseşti ftp://82.77.41.180/pub/Audio%20Books/William%20James/

apoi ascultă-l pe Peter Russell: vezi ftp://82.77.41.180/pub/Audio%20Books/Peter%20Russell/

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 04:42 PM

bonobo

Trimis de: bonobo pe 9 Nov 2005, 04:47 PM

@alfa: uitasem de asta: filosofia, meditatia sunt numai cai ajutatoare, incercari de a sfarsi visul si a te intoarce la adevarata identitate. Ele se petrec tot in vis si atasarea prea mare de ele inseamna pana la urma tot o atasare de vis, deci pot deveni o piedica in calea trezirii.

Trezirea in sine nu este ceva liniar, progresiv; este un eveniment incontrolabil.

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 04:56 PM

nu poţi spune că ai visat decât când te-ai trezit din vis.. nu-i aşa? offfff.. de câtă vreme scrie ce scrie acolo în vechile Upanişade.. şi oare cât timp o să mai treacă până o să le pătrundem pe deplin înţelesul?
să nu crezi că un om care îşi cunoaşte adevărata natură nu mai funcţionează în dualitate.. trezia e numai începutul..

Trimis de: bonobo pe 9 Nov 2005, 05:07 PM

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 05:07 PM

Daca realitatea mea e vis, daca eu sunt doar o iluzie de ce ar trebui sa incerc sa ies din aceasta iluzie? Cine sa iasa din iluzie? Eu? Iluzia? De ce as face-o? Moartea iluziei inseamna moartea mea. Dar eu nu sunt pentru ca realitatea mea e o iluzie. Atunci de ce si cine sa mai treaca dincolo de ea? Oricum sunt doar o iluzie n-are nici un sens sa nu mai fiu. Apoi daca tot am ajuns ca iluzie inseamna ca asa a trebuit sa se intample, de ce m-as opune Constiintei universale care in `miscarea` ei m-a creat ca iluzie? Ce sens are sa ne trezim din somn daca de fapt fiind iluzii noi nici macar nu visam, nici macar nu suntem ci altcineva ne viseaza pe noi si ne da impresia ca existam?
Daca eu sunt o iluzie ce sens are sa-i spui unei iluzii : trezeste-te! De fapt nici nu dormeam..eram doar o iluzie.

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 05:13 PM

ieşi din iluzie când ,,vezi" CLAR iluzia ca iluzie, falsul drept fals.. oricum e un proces care se întâmplă fără ,,voia" ta.. aş spune că e ceva inevitabil.. până şi simpla auzire a acestor cuvinte de pe acest thread constituie o mişcare foarte profundă în conştiinţă.. în final oricum e inevitabil.. conştiinţa îşi va regăsi sursa.. repet e inevitabil mai presus de ,,voia" ,,noastră"..

------
trezirea din vis inseamna intoarcerea in somn profund fara vise, nu toata lumea poate sa-si doreasca asa ceva.
------
trezirea înseamnă că există o singură stare: mai presus de cele trei: veghe, vis, somn profund.. analogia cu somnul profund am folosit-o doar pentru a arăta încetarea ,,mişcărilor" din conştiinţă şi pentru a oferi un vag gust a ceea ce este beatitudinea..
când am spus ,,mai presus" m-am referit la faptul că deşi se succed în continuare cele 3 stări ele sunt de fapt una singură.. singura stare naturală..

Nisargadatta spunea când era întrebat dacă este el conştient: nici conştient nici inconştient.. o stare de TREZIE LUCIDĂ.. MARTOR PUR.. şi asta am experimentat (m-ai degrabă m-a experimentat) la acea plimbare în pădure (pt. bonobo) dată ca exemplu.. o stare de graţie..

nu încercaţi să înţelegeţi cu mintea, mintea nu poate prinde ceva aşa de subtil, nu poate prinde ceea ce este fără formă..
când veţi avea starea pur şi simplu o să ştiţi asta..

Trimis de: bonobo pe 9 Nov 2005, 05:22 PM

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 05:24 PM

Eu sa vad? Eu sunt doar o iluzie si observ ca ai pus in ghilimele `vezi`. Mai presus de voia mea care e iluzie se afla voia Constiintei care isi va regasi sursa. De ce ar mai avea nevoia de `voia` mea? Ce ar putea sa faca cu `voia` unei iluzii care nu poate fi decat tot o iluzie? Soarele are nevoie de mine sa lumineze? Nu. Daca totul e predestinat, daca ajung tot acolo in destramarea iluziei mele, daca vorbele `tale` au inceput deja miscarea si constiinta isi va regasi sursa ce nevoie ar mai avea de contributia `mea`? `Eu` pot sa vreau orice si sa fac orice sunt doar o iluzie pe care Constiinta universala o va arunca candva in nonexistenta somnului profund.
Iar ceea ce `eu vreau` si ceea ce `eu fac` sunt miscari ale Constiintei universale. Nimic mai mult. De ce sa mi se spuna mie : trezeste-te! Nu e vorba de asa ceva. Corect trebuie sa spuna : `tu ai facut`-deci constiinta universala s-a miscat. Nu ma poti contrazice nici daca dorm nici daca ma trezesc, nici daca raman in sclavia eului, nici daca nu raman pentru ca totul e necesar ca miscare a Constiintei universale. Nu ma poti povatui si nici nu-mi poti arata vreo Cale. Tu si eu suntem iluzii. Iar ceea ce trebuie sa se intample se va intampla indiferent de optiunile si deciziile noastre. In plus orice optiune sau decizie este iluzie, o iluzie care provine din jocul Constiintei cu ea insasi deci toate sunt bune, toate sunt necesare.

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 05:26 PM

-----
De ce este bine si necesar ca fiecare dintre noi sa incercam sa ne trezim?
----
1. am spus că trezia este inevitabilă
2. atâta timp cât eul conduce el funcţionează numai prin dorinţă şi frică.. frica este obiceiul eului de a se perpetua.. de a supravieţui.. în final va trebui să recunoască că există ceva infinit mai vast decât el..
cu alte cuvinte pentru a scăpa de durere şi suferinţă.. acelaşi mesaj este repetat de atâtea ori şi în biserică.. dar oare câţi îl înţeleg.. ,,loc cu verdeaţă.."

@alfa: înţelege că trezia nu este rezultat al unui proces în care e implicată voinţa ta.. el se întâmplă cu de la sine putere.. în tot acest Univers nu există un poliţai care să pedepsească sau să recompenseze ci pur şi simplu lucrurile se întâmplă de la sine prin propria lor natură.. Conştiinţa lucrează singură tot timpul.. din acest punct de vedere Conştiinţa este Dzeu din religii.. dincolo stă Absolutul..
rădăcina copacului este Absolutul (Parabrahman dacă vrei un nume), dar copacul cu tot cu ramuri e al lui Dzeu (Conştiinţa)..

------
Iar ceea ce `eu vreau` si ceea ce `eu fac` sunt miscari ale Constiintei universale. Nimic mai mult. De ce sa mi se spuna mie : trezeste-te!
------
pentru că Conştiinţa vorbeşte Conştiinţei.. îţi este clar acest aspect? când spun ceea ce spun nu este pentru a hrăni mintea, eul ci Eul celălalt.. pentru a scăpa de falsa identificare a Eului cu eul.. ţi-am mai spus Conştiinţa se joacă tot timpul cu formele.. în final ea îşi va regăsi sursa chiar dacă formele se vor naşte şi vor dispărea în mod constant.. acel principiu supravieţuieşte.. mai bine zis el nici nu se naşte nici nu moare.. este etern.. atemporal.. pure awareness on its own..

privită din punctul obişnuit de vedere moartea este o tragedie, pentru numen nu înseamnă nimic..
şi ca să fiu şi mai tăios: naşterea, moartea, persoana sunt toate simple concepte.. dacă te identifici cu corpul şi cu mintea vei pierde ocazia întâlnirii cu Fiinţa.. dacă nu te mai identifici cu ele tu eşti deja Fiinţa.. oricum Conştiinţa îşi va conştientiza sursa prin altă formă dacă asta nu se întâmplă prin forma prezentă.. aşa că have fun!!! toată lumea nu-i decât o mare piesă de teatru în care noi jucăm nişte roluri iar scenariul se face din mers.. all I can say is: have fun! embrace all forms!

ce simplu e totul şi ce mult complică eul totul.. offfffff!!!!

ce erai acum 100 de ani?

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 05:59 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 06:04 PM

-----
Daca este inevitabila ce sens mai are sa `vrei` sau sa `incerci` sa te trezesti? Oricum se va produce. Apoi moartea este inevitabila. Inseamna ca trebuie sa te sinucizi?
-----
nu înţelegi că nu tu vrei? analizează cine/ce eşti TU? nu vezi că tu iei eul drept singura ta realitate interioară?

-----
Inseamna ca trebuie sa te sinucizi?
-----
nu.. înseamnă că trebuie să trăieşti.. viaţa se hrăneşte cu moarte.. aşa că micile morţi sunt inevitabile.. mori de mai multe ori până ce eul moare şi el.. şi atunci va străluci ceva infinit mai vast.. observă-ţi stările în care pur şi simplu nu ai chef să faci nimic, să nu vezi pe nimeni.. astea sunt micile morţi.. adevăratele morţi.. de câte ori ai murit până acum? de câte ori va trebuie să mai mori?

Trimis de: bonobo pe 9 Nov 2005, 06:11 PM

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 06:15 PM

Ce inseamna sa incerc? M-ai redus la o iluzie, mi-ai luat totul, pana si existenta reala si acum pretinzi ca eu ar trebui sa mai incerc ceva. Cine sa mai incerce ? Iluzia? Umilinta care nici macar nu exista? Nu mai am nimic de pierdut. Pentru ca eu nu mai sunt eu e doar iluzia mea.

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 06:17 PM

-----
Din discutia cu tine, mi-a venit in minte matrix dar la tine trezirea este si mai deprimanta: prin trezire tu incetezi sa mai existi.
------
off cât te înşeli.. din contră..
bonobo ai citit EU SUNT ACELA? aştept neapărat răspuns..
-----
Deci inca o data: de ce sa vrem sa ne trezim?
-----
ţi-am mai spus pt. a scăpa de suferinţă şi sclavie.. uită-te bine.. un episod de fericire nu este decât un punct de oprire între două nenorociri.. mereu va fi aşa.. dacă ţie îţi convine asta..

şi mai repet odată trezirea oricum se va produce dacă nu prin tine prin altcineva.. e inevitabilă.. nu trebuie să iei acum vorbele mele de bune vei ştii când vei fi în acea stare..

------
Da, dar uneori Constiinta se ignora pe sine si refuza trezirea tot ca joc al ei cu ea insasi.
------
alfa va trebui să înţelegi la un moment dat acest lucru: că mintea nu este decât o mică parte în CÂMPUL Conştiinţei.. uită-te BINE cum apare mintea, cum apar gândurile.. observă-te când mintea ţi-e goală.. poţi tu prevedea care îţi va fi următorul gând? stai asemeni unei pisici la gaura şoarecelui şi observă ce gând îţi va apărea.. nu vezi că tot mecanismul gândirii este aproape automat şi noi putem interveni în el prin PREZENŢĂ.. dr unde se duce gândul odată ce el a fost conştientizat? nu vezi că trebuie să existe un fundal pe baza căruia să apară gândurile.. altel am fi nişte maşini, roboţi.. noi putem interveni în acest lanţ, roi al gândurilor fiind PREZENŢI.. de fapt mecanismul gândirii produce în continuu gânduri dar pragul conştienţei ne face să le conştientizăm sau nu.. inconştienţa nu există pentru că ea nu este ceva experimentabil.. poţi tu să-mi spui cu precizie ce ai făcut acum 5 luni la această oră? nu vezi câte găuri există în memorie, în mecanismul gândirii.. de fapt noi ne-am identificat cu acest mecanism al gândirii, eul apare şi dispare cu fiecare gând, persoana apare şi dispare în/din conştiinţă din cauza falsei ,,continuităţi" date de memorie, ce este ]n definitiv persoana decât un ghem de amintiri? acolo unde există PREZENŢĂ TOTALĂ trecutul nu poate supravieţui.. pentru că acest ACUM este atemporal.. ce este persoana decât o fantomă a trecutului.. sau a viitorului? în ACUM timpul este ars, el nu mai există, acolo este PREZENŢĂ TOTALĂ, FIINŢARE..

Trimis de: alfa pe 9 Nov 2005, 06:30 PM

shipeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 07:03 PM

------
Eu sunt o iluzie.
------
de ce nu te opreşti după ,,eu sunt"? de ce identifici cu ceva ce nu eşti?
ai nevoie să stai să te gândeşti atunci când spui: ,,eu sunt"?

------
Tu spui ca totul e inevitabil ca trezirea se va produce. In aceste conditii eu nu mai trebuie sa fac nimic pentru ca oricum ea se va produce .
------
aşa este nu trebuie să faci nimic în particular.. adevărul te va găsi singur.. dacă nu există persoana cum poate exista liberul arbitru? sună dur dar la o analiză atentă vei observa că nici măcar liberul arbitru nu există..

gândeşte-te la tine însuţi ca şi cum ai fi invizibil, doar observă, nu conceptualiza.. doar fii.. restul va veni de la sine..

Trimis de: bonobo pe 9 Nov 2005, 07:06 PM

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 07:10 PM

este singura carte pentru care mi-aş da viaţa..
bonobo nu te aştepta să afli răspunsuri în cărţi.. dar carte asta are o putere fantastică.. cuvintele sunt pline de putere.. numai dacă o vei citi vei simţi asta.. şi s-ar putea la un moment să ai o străfulgerare a naturii tale adevărate.. cartea asta poate fi un guru extrem de preţios.. mulţi şi-au descoperit adevărata natură citind cartea asta.. a fost scrisă după înregistrările făcute din convorbirile celor care veneau la Nisargadatta.. omul ăsta nici măcar nu a citit vreodată Vedele.. a vorbit numai din experienţă.. toată cartea este ,,povestea" lui.. este un must read.. deşi o spun cu emfază vreau să mă credeţi că nu vă vorbesc de pe un ton superior.. Nisargadatta îi trata pe toţi cei care veneau la el în mod egal.. Stephen Wolinsky relatează cum că într-o pe când participase la o întâlnire cu Nisargadatta i-a pus o întrebare stupidă, la care Nisargadatta s-a enervat cumplit şi i-a spus: nu există nici o moarte, nici o naştere, nici o persoană, toate nu sunt decât concepte şi a făcut un gest cu mâna spre el ca şi cum i-ar fi azvârlit ceva spre el spunându-i în continuare lui Wolinski: acum cunoşti nimicul.. Wolinski a simţit atunci că un fel de lumină a trecut prin el şi plecând de acolo pe tren a pătruns în acel vid imens şi a căzut într-o stare de inconştienţă trezindu-se după vreo 2 ore şi apărându-i în minte cuvintele lui Nisargadatta: a fost nevoie de 8 zile pentru a-mi absorbi învăţătura? Când Wolinski a făcut calculul (el nu ştia exact a câta zi este de la prima întâlnire cu Nisargadatta) într-adevăr era 8-a zi.. aceasta este puterea Absolutului.. arde instantaneu ignoranţa.. de atunci Wolinski este una cu Absolutul.. şi asta a avut loc relativ recent, prin anii 70 (în 1981 Nisargadatta a ,,murit"..)
recomand vizionarea filmului (un film extrem de rar despre Nisargadatta, după cunoştinţa mea mai există unul făcut de Wolinski)despre Nisargadatta, vezi ftp://82.77.41.180/pub/Video/

iată şi o carte a lui Wolinski (11 MB)ftp://82.77.41.180/pub/Audio%20Books/eBooks/Consciousness/Stephen%20Wolinsky%20-%20Quantum%20Consciousness.pdf

Trimis de: bonobo pe 9 Nov 2005, 07:34 PM

shapeshifter,
daca in filosofia ta inlocuiesti Constiinta cu Materie, dai peste filosofia mea.
Suntem un simplu joc al materiei, o creatie inconstienta a Uriasului care doarme invaluit in iluzie...

Trimis de: shapeshifter pe 9 Nov 2005, 07:45 PM

bonobo ceea ce nu înţelegi tu este faptul că, Conştiinţa şi materia sunt acelaşi lucru.. şi Einstein a spus-o.. şi fizica cuantică o confirmă.. materia este spaţiu gol.. în definitiv Conştiinţa este proprietatea fundamentală a universului la fel ca şi materia.. nu cred că vei scăpa vreodată de metaparadigma asta: postulând că materia este primordială cum explici că din ceva inert, inconştient apare ceva ce nu este materie (în sensul obişnuit al termenului)? cum apare din ceva material experienţa subiectivă? aş vrea să cred că ştiinţa ar putea trece vreodată peste acestă metaparadigmă dar este imposibil.. şi cu cât se avansează în elaborarea de noi teorii pe calea clasică apar noi şi noi paradigme peste care nu se poate trece.. şi atunci va trebui schimbat radical modul de a privi universul.. în definitiv tu care eşti versat în fizica cuantică ar trebui să ştii acest lucru foarte bine..
ceea ce credem noi că este materie este spaţiu gol! trebuie să admiţi asta dacă eşti riguros..
îţi recomand să-l asculţi pe Peter Russell cu atenţie (ştii unde-l găseşti).. apoi citeşte-l pe David Chalmers neapărat..

Trimis de: bonobo pe 9 Nov 2005, 08:26 PM

Trimis de: shapeshifter pe 10 Nov 2005, 01:16 PM

Conştiinţa are două aspecte: unul fără formă şi unul cu formă.. Conştiinţa este asemeni unui ocean, când nu apar valuri, ea este fără formă, pură conştiinţă, când apar valurile, mişcările în Conştiinţă, conţinuturile, aceea este Conştiinţa în mişcare.. ambele sunt două aspecte ale aceleiaşi Conştiinţe..

----
In fond, greseala este a ta pentru ca numind ceea ce exista cu termenul de Constiinta dar rapindu-i atributul definitoriu, acela de constienta
-----
te-ai gândit că poate exista conştienţă fără simţul eului? gândeşte-te serios la asta.. doar martorul pur.. şi te rog încă odată ascultă ce am indicat ca să începem o discuţie serioasă..

------
Daca ma insel, da-mi macar un indiciu asupra a ceea ce ar putea fi constiinta fara constienta.
-------
uită-te în natură şi o să ai răspunsul imediat..

Sat (Fiinţă), Cit(Conştiinţă) şi Ananda(Beatitudine) sunt cele 3 atribute (ale Absolutului), dar ele nu trebuie privite ca fiind separate, chiar şi în ansamblul lor ele nu îl afectează pe Brahman..
Sensul real al celor 3 atribute nu este altul decât BEATITUDINE dar nu ,,beatitudinea" similară ,,bucuriei" sau ,,fericirii" ci abolirea absolută a suferinţei atât în aspect pozitiv cât şi negativ.
Dacă vorbim dpdv relativ expresia ,,sat-cit-ananda" poate fi conceptualizată astfel: Sat este nirguna-Brahman (fără-de-formă) şi Cit este Maya, iar combinaţia în manifestare rezultată este Ananda. În Sat (conştiinţa-în-repaus) apare spontan Cit, mişcarea (eu sunt) şi conştiinţa devenind astfel manifestate, iar din întâlnirea celor două (nemanifestatul Sat şi manifestatul Cit nefiind în realitate separate), în realizarea unităţii dintre dualitatea aparentă şi non-dualitatea esenţială, rezultă Ananda sau ,,beatitudinea".
Prin afirmaţia Sat-Cit-Ananda nu se încearcă descrierea exactă şi precisă a Absolutului (care este mai presus de orice concepere şi percepţie), ci doar se indică absenţa a ceea ce este asociat cu încătuşarea din viaţa lumească: Asat (neadevărul), respectiv subiectul supus suferinţei, nepercepţiei şi distrugerii.
Conceptul Sat-Cit-Ananda nu a fost creat pentru a descrie natura noastră reală ci doar pentru a indica spre Acela care este subiect pur - el fiind complet neatins de conceptualitate sau afectivitate. Termenii sat-cit-ananda îndeplinindu-şi menirea de a-i arăta fiinţei conştiente natura ei, se retrag şi se anihilează reciproc..
Absolutul fiind subiectul tuturor obiectelor nu poate fi considerat obiect, nu poate fi perceput, fiind observatorul a toate, nu are cum să se observe pe sine.
Absolutul este ceea ce rămâne după evaporarea condiţionării impuse de obiectivare..

Trimis de: shapeshifter pe 10 Nov 2005, 01:58 PM

Numenul atemporal este potenţialitatea, actualitatea din care şi în care se manifestă universul temporal. Atemporalitatea este subiectivitatea a cărei obiectivare este temporală. Subiectivitatea atemporală este incomprehensibilă, comprehensiunea fiind limitată la universul obiectiv manifestat temporal, nu este posibilă decât în dualitatea subiect-obiect. Când dualitatea conceptuală este dizolvată în universul non-conceptual care suntem cu toţii, ca ,,Eu" (nu ca ,,eu" - ego), acolo nu mai există nici cunoaştere şi nici cuoscător ci numai PLINĂTATEA PLENITUDINII POTENŢIALE.

Cum ar putea ceva sau cineva să cunoască acel numen, care transcende chiar ideea de a se cunoaşte pe sine?

Conştiinţa pură necondiţionată este transcendentă. Conştiinţa-în-repaus nu se poate conceptualiza pe sine. Doar în mişcare când întregul se divide în dualitatea conceptuală, pot apărea cunoaşterea ,,eu sunt" şi manifestarea fenomenală care operează prin intermediul variatelor contrarii interdependente.
Ceea-ce-suntem este Atemporalul; ceea ce credem că suntem este temporalul.
Noţiunea de numen ca ,,nici existent şi nici non-existent" există doar în contextul conceptualităţii. Dar, din punctul de vedere al minţii nescindate în dualism, care a ABSORBIT atât prezenţa cât şi absenţa, absenţa fenomenală totală rezultată este prezenţa numenală totală. Când este transcens mecanismul obiectivării, tot ce există este plenitudinea potenţială.
Absenţa fenomenală totală şi prezenţa numenală totală sunt una şi aceeaşi când presupusa entitate (,,eul"), care obiectivează opuşii interdependenţi, este ABSORBITĂ în mintea-întreagă.
Ceea ce trebuie înţeles prin afirmaţia ,,Acela nu este nici existent şi nici non-existent" este faptul că singura sa realitate este aceea a plenitudinii totale, a potenţialului absolut în care s-au negat, s-au anihilat reciproc pozitivul şi negativul, subiectul şi obiectul şi toate perechile de contrarii lăsând în urma lor un VID FENOMENAL - care nu este altceva decât ABSOLUTUL..

Trimis de: shapeshifter pe 10 Nov 2005, 02:01 PM

Fenomenal, ceea-ce-suntem este conştiinţă, simţul de a fi prezenţi, energia animatoare care permite simţurilor să funcţioneze. Altfel spus, realitatea noastră fenomenală este PREZENŢA (conştiinţa animatoare) – prezenţă, când suntem conştienţi şi absenţă, când suntem inconştienţi (în somnul profund). Cum ar putea această PREZENŢĂ să fie încătuşată sau eliberată? Neînţelegerea, necunoaşterea naturii noastre adevărate apare deoarece gândim mereu în termeni de cunoscători şi obiecte cunoascute, în timp ce toate acestea sunt simple aparenţe, iar ceea-ce-suntem cu adevărat este însăşi funcţionarea cunoaşterii. Mulţi căutători continuă să muncească din greu asupra practicilor disciplinare adoptate, în speranţa unei ,,eliberări personale” – termeni total contradictorii, deoarece libertatea reală presupune absenţa absolută a entităţii individuale.
Relaţia subiect-obiect apare doar în dualitatea minţii-scindate, însă când mintea fiinţează în totalitatea ei dinainte de apariţia conştiinţei (,,eu sunt”), acolo nu există nici un văzător şi nimic de văzut, nici cunoascătorul şi nici obiectul cunoscut. În acea stare de repaus total, conştiinţa este transcendentă, aşadar cine ar putea exista şi ce ar putea vedea?
Din punct de vedere fenomenal, ceea-ce-suntem – ca ,,Eu” pur şi imuabil – este absenţa atât a subiectului cât şi a obiectului. De aceea, prezenţa ,,mea” fenomenală nu poate fi altceva decât TOTALITATEA fenomenelor obiective. Pe de altă parte, din punct de vedere numenal, ceea-ce-sunt nu poate fi conceptual prezent sau absent – deoarece este un ,,ceva” sau un ,,cineva” aflat dincolo de capacitatea de înţelegere duală.
Manifestarea fenomenală nu este creată de numen pentru încântarea sa, ci ia naştere prin propria ei potenţialitate.
Numenul, fiind plenitudinea potenţială (şi nu vidul stagnant), este imanent în totalitatea manifestării. şi nici nu se poate pune problema existenţei dualităţii în numen. Unicitatea numenului continuă netulburată, în timp ce dualitatea aparentă are loc doar în reflexia oglindită a manifestării fenomenale.
Dualitatea prezenţei şi absenţei fenomenalităţii apare din totalitatea prezenţei absolute a numenalităţii şi astfel prezenţa şi absenţa fenomenală se îmbrăţişează una pe cealaltă. (Absenţa numenală este prezenţa fenomenală – din absenţa numenală luând naştere prezenţa fenomenală).
Singura dovadă a existenţei universului exterior este apariţia sa în conştiinţa fiinţelor conştiente care îl pot recunoaşte. Altfel spus, în absenţa conştiinţei fiinţelor simţitoare nu există o lume exterioară adică noi suntem universul exterior. Dar gluma de-abia acum începe pentru că şi noi (ca fiinţe conştiente) ne aflăm exact în aceeaşi situaţie: nu avem nici o evidenţă în favoarea existenţei noastre, nici ca obiecte şi nici ca pseudo-subiecte (ambele fiind simple obiecte) – singura noastră existenţă reală fiind conştiinţa în care ne recunoaştem. Iar conştiinţa, care este baza, fundamentul atât a lumii materiale cât şi a fiinţelor conştiente, nu poate fi, în absenţa unei existenţe definitorii, decât o presupunere conceptuală. Ceea ce trebuie dedus de aici este faptul că această conştiinţă trebuie privită ca fiind aspectul relativ manifestat al absolutului nemanifestat, care este incomprehensibil şi incognoscibil.
Manifestarea fenomenală apare în conştiinţă şi este percepută şi cunoscută tot de conştiinţă (chiar dacă fiecare obiect îşi asumă subiectivitate faţă de celelalte obiecte), de aceea, observatorul şi observatul se contopesc amândoi în conştiinţă. Astfel are loc funcţionarea distinctă dintre văzător şi văzut, dar ea nu afectează în nici un fel unicitatea numenului – aşa cu imaginea reflectată în oglindă nu influenţează deloc chipul real.
Unicitatea numenală şi dualitatea conceptuală în fenomenalitate sunt văzute ca fiind identice, când relaţia dintre ele este privită ca o relaţie non-obiectivă. Obiectul însă este perceput doar când pseudo-subiectul se uită la el. Iar când este înţeleasă clar realitatea acestei relaţii adică atunci când pseudo-subiectul se observă privind obiectul, falsa entitate devine obiectul perceput. În această observare pură, când subiectul se priveşte pe sine, nu mai este nimic de văzut, deoarece acolo nu există nici un obiect. În momentul în care obiectul se vede pe sine, aceea este ,,oglinda-vidă” – o oglindă care reflectă universul fenomenal, revelând toate lucrurile şi fără să reţină absolut nimic – o subiectivitate absolută unde nu există nimic de văzut şi nimeni care să vadă, transcendenţa dualităţii subiect-obiect: unicitatea, prezenţa numenală absolută, absenţa fenomenală totală.
Când atenţia se exteriorizează, tot ce va vedea nu vor fi decât obiecte. Când ea priveşte în interior, nu va vedea acolo nici un subiect (pentru că fiecare subiect este un obiect), ci va fi exact acela care vede, cunoscut din punct de vedere fenomenal ca fiind vacuitate, iar ca numen plenitudine potenţială.

Trimis de: shapeshifter pe 10 Nov 2005, 06:36 PM

Un jurnal cu studii despre conştiinţă:
http://www.imprint.co.uk/jcs.html

Trimis de: alfa pe 10 Nov 2005, 08:06 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 11 Nov 2005, 12:43 PM

------
Daca nu trebuie privite ca fiind separate de ce le mai separi? Ce nevoie ai de trei atribute, nu era suficient unu? Daca nu il afecteaza in ce sens mai sunt atributele Absolutului?
------
păi cum ai vrea să comunic un adevăr nondual..

De ce am încercat decrierea indescriptibilului prin termeni care arată că Sat-Cit-Ananda, aspectul triadic al nemanifestului potenţial, se află în contrast cu aspectele relative din universul manifestat?
Aceste comparaţii nu ar fi necesare dacă noi ca fiinţe conştiente, putem intui, fără nici cea mai mică îndoială identitatea esenţială dintre opuşii interdependenţi şi dacă am realiza că noi nu existăm în acest univers manifestat ca fiinţe individuale, ci ca părţi constituente din Existenţa Totală care suntem cu toţii. Identificându-ne cu ceea-ce-credem-că-suntem (entităţile fenomenale individuale) apare greşela fundamentală în înţelegerea realităţii şi anume că gândim în termeni de subiecţi-cunoscători şi obiecte-cunoscute, cărora le atribuim substanţialitate, o asemenea gândire înceţoşează faptul că ceea-ce-suntem nu este un obiect, ci pura subiectivitate, cunoaşterea, funcţionarea manifestării totale.


toate cuvintele nu sunt decât nişte unelte de comunicare.. în final ele se dizolvă..

ca să ,,înţelegi" Absolutul meditează profund la ceea ce zic buddhiştii de vreo 2500 de ani încoace (şi nu numai ei): forma este vid, vidul este formă..

ascultă te rog ftp://82.77.41.180/pub/Audio%20Books/Ken%20Wilber/Brief%20History%20of%20Everything/P09.12%20-%20A%20Brief%20History%20of%20Everything.mp3 şi ftp://82.77.41.180/pub/Audio%20Books/Ken%20Wilber/Brief%20History%20of%20Everything/P10.12%20-%20A%20Brief%20History%20of%20Everything.mp3 apoi înţelegerea va veni de la sine.. dar te rog descarcă-le şi ascultă-le cu atenţie (hai că doar sunt de câţiva MB fiecare, nu e aşa dificil).. te rog ascultă-le..

citeşte şi eseul lui William James: Does ,Consciousness" exist? Îl găseşti ftp://82.77.41.180/pub/Audio%20Books/William%20James/William%20James%20-%20Does%20Consciousness%20Exist.pdf

o să revin cu o analiză amănunţită la ceea ce ai spus mai sus..

Trimis de: shapeshifter pe 11 Nov 2005, 01:57 PM

------
Am observat ca nu tu nu dialoghezi ci incerci sa `seduci` in sensul de a-ti impune un adevar, de a obtine `acordul neconditionat` al celuilalt. Ai ocolit de obicei dezbaterea vreunui argument care contravenea dogmei si ca orice dogmatic mi-ai reprosat ca inca `nu sunt pregatit` sa primesc adevarul.
------

eu nu am spus iată adevărul luaţi-l.. am invitat la cercetare.. n-ai înţeles că asta nu e o teorie, dogmă?
studiază ce este aici: http://faculty.virginia.edu/consciousness/
ca să înţelegi unde ,,bat".. ok? sunt deschis la dialog, o să vezi.. dar în unele zile sunt cam ocupat la servici (de unde postez) şi nu am timp să răspund la toate.. rog înţelegere.. în final sper să dispară toate neclarităţile.. ceea ce vreau să arăt eu pe acest thread nu e religie dar nici ştiinţă.. este puntea dintre cele două.. reconcilierea celor două.. dacă vrei..

şi mai ales nu încerca să înţelegi numai cu mintea, este mult mai mult de atât.. de aceea am vrut să par că ,seduc" că dau ,,verdicte", nu mă adresez doar intelectului aici.. ci acelui ceva care este mai profund şi e capabil să vadă instantaneu adevărul.. care adevăr? cel pe care va trebui să-l decopere fiecare.. (,,Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi..")

ca să răzbaţi prin meandrele ,,eului" trebuie să vorbeşti răspicat, aproape prin ,,verdicte" pt. a nu hrăni mintea, pt. că mintea nu e capabilă singură să ,,vadă" adevărul.. trebuie să tai încet şi adânc ca un bisturiu ,,eul"..

înţelege că negaţia dispare atunci când nu mai există subiect să nege.. şi acel ceva care neagă se va dizolva şi el la un moment dat.. ce rămâne? ceea ce a fost ,,acolo" dintotdeauna..
şi încă ceva eu folosesc conceptele pentru a pointa spre ceea ce este dincolo de concepte, altfel nu se poate.. dacă ţi-aş spune fă o meditaţie şi observă, validează asta mi-ai asculta sfatul?

-----
deoarece libertatea reală presupune absenţa absolută a entităţii individuale.
-----
Libertatea reala a cui? Absenta absoluta e entitaii individuale nu-ti mai permite sa vorbesti de libertatea ta.Cine mai este liber daca tu dispari? Constiinta? Ea oricum este libertatea absoluta de a se juca cu sine nu-i asa? Cine devine liber? Cine sau ce se elibereaza?
------
nu vezi că ideea de libertate apare acolo unde există o relaţie subiect-obiect? cine mai este liber dacă eu dispar? hmhm.. ce întrebare ciudată.. mintea pune întrebarea şi tot ea vrea să primească răspunsul.. dar răspunsul nu se află în minte.. mintea caută sursa lucrurilor printre lucruri, nu poate apuca ceea ce nu este concept.. Cine se eliberează? dacă vrei să-ţi răspund din punctul de vedere al Absolutului îţi spun să nimeni nu se eliberează pentru că nimeni nu este încătuşat..
soarele străluceşte tot timpul.. dacă nu există nimic (nici un obiect ca să reflecte lumina) unde este umbra? unde este persoana?

Ramana Maharshi spunea:
There is neither creation nor destruction,
Neither destiny nor free will,
Neither path nor achievement;
This is the final truth.

dar el vorbea din punctul de vedere al Absolutului.. ,,câţi" oare sunt capabili să înţeleagă aceste vorbe, să le perceapă instantaneu adevărul?

iată ce spunea Einstein:
,,Everything is made of emptiness and form is condensed emptiness"

Ce este Conştiinţa? vid condensat.. Conştiinţa este modul prin care goliciunea (vidul, engl. emptiness) se cunoaşte pe ea însăşi.. Conştiinţa este modul prin care putem ,,concepe" un sine care poate spune că există o realitate ultimă. Dacă nu există nici o Conştiinţă ci doar goliciune, vid nu există nici o realitate ultimă deoarece nu există un individ separat care să spună că există o realitate ultimă. Conştiinţa este ,,spaţiu" gol condensat şi este vehiculul său creativ. În termeni de fizică cuantică, este forţa cuantică (care este o condensare a câmpului cuantic), este vehiculul creativ al câmpului cuantic.
Un observator care observă diferenţele şi distincţiile, este încă Conştiinţa care observă sau Conştiinţa care se observă pe sine.
Aşadar Conştiinţa este ,,spaţiu" gol condensat şi este aspectul creativ a acestui ,,spaţiu" gol, al acestei goliciuni, al acestui vid, deci Conştiinţa ESTE vid (spaţiu gol, goliciune, ,,spaţiul" în care are loc orice percepţie inclusiv cea a eului).. De aceea Conştiinţa nu se poate pierde sau găsi niciodată pe sine..

Trimis de: shapeshifter pe 13 Nov 2005, 01:59 PM

Spuneam că Sat-Cit-Ananda are următoare semnificaţie: asupra conştiinţei-în-repaus (Sat) apare spontan Cit – mişcarea (eu sunt) împreună cu universul manifestat. Realizarea identităţii fundamentale a acestora două (a universului manifesat şi a nemanifestului) ,,duce” la Beatitudine.
Realizarea faptului că fenomenalitatea nu este decât obiectivarea numenului – şi nu un lucru separat – distruge separarea sau dualitatea dintre ,,eu” şi ,,celălalt” şi asta duce la Ananda.
Termenul de numenul se referă la un lucru exact aşa cum este în el însuşi şi care nu poate fi cunoscut prin raţiune, fiind esenţa transcendentală a oricărui lucru.
Termenul de fenomen se referă la orice eveniment, circumstanţă sau experienţă perceptibilă simţurilor.
Manifestarea nu este altceva decât obiectivarea subiectivităţii supreme.
Prin abandonarea în totalitate a identificării, ideea că suntem o entitate separată, rămânem exact ceea-ce-suntem într-o absenţă definitivă a ignoranţei şi a cunoaşterii adică în totala absenţă a dualităţii.
Apariţia identităţii – eu sunt – are loc în starea originară a plinătăţii sau potenţialităţii pure, când conştiinţa sălăsluieşte în ea însăşi. Când simţul prezenţei – eu sunt – apare în această stare originară a unităţii, simultan conştiinţa începe să vibreze şi creează în ea însăşi totalitatea manifestării. Mişcarea, vibraţia conştiinţei dă naştere simultan conceptelor de cunoaştere (eu sunt – simţul prezenţei impersonale) şi de ignoranţă (când conştiinţa impersonală sau prezenţa se identifică cu fiecare fiinţă conştientă ca fiind o entitate separată).
Unicitatea plinătăţii potenţiale – eul-subiect – devine dihotomizat în procesul manifestării ca subiect şi obiect, fiecare obiect considerându-se pe sine u pseudo-subiect-observator vis-à-vis de toate celelalte obiecte observate. Aceasta este ,,încătuşarea” conceptuală a individului, iar eliberarea constă în realizarea faptului că natura noastră adevărată este conştiinţa impersonală şi nu aparatul psihosomatic cu care s-a identificat conştiinţa. Când se produce o astfel de realizare – pseudo-subiectul încetează să mai fie un obiect şi se goleşte de toate suprapunerile şi intersectările polilor opuşi (subiect-obiect) şi prin această vacuitate se reîntoarce la subiectul-eu originar care este plinătatea potenţială.
Absolutul, numenul, Plinătatea nu poate fi un obiect pentru sine însuşi şi pentru nimeni altcineva – aceasta fiind însăşi raţiunea existenţei sale.
Substratul – eternul eu-subiect – este cel care se manifestă pe sine obiectiv expansionându-se în conceptul spaţio-temporal a.î. să poată fi perceput ca obiecte fenomenale. Această potenţialitate deplină – eul-subiect – nu se poate oferi pe sine înţelegerii, deoarece atunci ar fi un obiect!
În starea originară a totalităţii potenţiale, subiectivitatea pură, unde lipseşte obiectivitatea, nu poate exista nimeni şi nimic care să perceapă simţul prezenţei.
În aprehensia totală intuitivă identificarea cu propria natură este atât de profundă şi completă încât orice distincţie între cunoaştere (conştiinţa impersonală în care are loc manifestarea) şi ignoranţă (stadiul în care conştiinţa impersonală, după ce s-a obiectivat pe sine în dualitate manifestată ca subiect şi obiect, devine identificată cu fiecare fiinţă simţitoare) devine irelevantă.
Aceasta este starea în care se dizolvă şi identificarea cu un anumit obiect fenomenal, stare în care nu mai există nimic de distrus (ignoranţa) şi nimic de realizat (cunoaşterea). Altfel spus: căutătorul este însăşi cunoaşterea, pentru că nu există ,,cineva” care să ,,devină” cunoaştere – tot ce există este pură cunoaştere, iar această cunoaştere pură nu se poate cunoaşte pe sine ca obiect (cunoscutul şi cunoscătorul sunt unul). Cum ar putea subiectul să se cunoască pe sine ca obiect?
Subiectivitatea pură – cunoaşterea reală – nu are nici cea mai mică urmă de obiectivitate şi de aceea nu se poate cunoaşte sine ca obiect, pentru a se cunoaşte trebuie să se obiectiveze şi aceasta nu o poate face decât în dualitate, iar atunci nu ar mai rămâne ca pură subiectivitate. Cu alte cuvinte – acela care caută cunoaşterea este însăşi cunoaşterea – căutătorul şi căutatul sunt unul şi acelaşi. În clipa în care căutătorul a realizat faptul că nu se poate descoperi pe sine, atunci va fi ajuns la final, deoarece căutarea – însăşi funcţionarea căutării – are loc numai în mintea-scindată prin dihotomia subiectului şi obiectului, a căutătorului şi căutatului.
Natura noastră adevărată nu este aparatul fenomenal pe care-l vedem ci chiar funcţionarea manifestării – vederea, acţiunea, gândirea – unde nu există un subiect care vede obiectul. Cum s-ar putea cunoaşte pe sine Cunoaşterea?
Cunoaşterea pură este acea cunoaştere unde nu există nici o relaţie subiect-obiect, unde nu există un subiect al cunoaşterii. Cunoaşterea relativă implică o relaţie subiect-obiect cu alte cuvinte: noi nu putem cunoaşte şi nici obţine cunoaşterea absolută deoarece noi suntem acea cunoaşterea absolută. Noi suntem acel simţi al prezenţei: nu suntem una sau alta ci pur şi simplu existăm – eu sunt – iar când conştiinţa este în repaus acolo nu mai există nici măcar simţul prezenţei, eu sunt.

-continuare în postul următor -

Trimis de: shapeshifter pe 13 Nov 2005, 02:01 PM

- continuare -

Dacă despre ,,ceea-ce-este” nu se poate spune că este nici prezent şi nici absent înseamnă oare că acest ,,ceea-ce-este” este doar un ,,nimic”? Dar cine se întreabă dacă ,,ceea-ce-este” trebuie să fie un nimic?
Oricine ar ajunge la o asemenea concluzie trebuie mai întâi să fie prezent pentru a ridica o asemenea obiecţie, de aceea, este o acuzaţie ridicolă ca ,,Acela” să fie numit un nimic. Ambele aspecte ale prezenţei şi absenţei sunt concepte fenomenale şi ele nu se pot aplica Aceluia care ste însăşi conceperea.
Nimicul nu poate cunoaşte nimicul, trebuie să existe altceva care să fie conştient de acest nimic. De aceea, trebuie să existe ceva sau cineva care să fie dicolo de prezenţă şi absenţă – prezenţa pură, subiectivitatea absolută. Ceea-ce-este există anterior conceptului spaţio-temporal şi din acest motiv este ceva nici existent şi nici inexistent în sens fenomenal. ,,Acela” este absenţa a tot ce poate fi conceput şi recunoscut – ceva similar prezenţei absolute a incognoscibilului şi neînchipuitului. Cu alte cuvinte ,,Eul” numenal este prezent doar când ,,eul” conceptual nu este nici prezent şi nici absent. În momentul în care conceptualizarea încetează şi dualitatea subiect-obiect, ,,eu”-,,tu” – se dizolvă şi ea, atunci este prezent ,,Eul” real. Absolutului nu I se poate face nici o referire, nici prin absenţă şi nici prin prezenţă – acestea nefiind altceva decât concepte fenomenale.
Numenul este subiectul etern, cauza şi sursa tuturor fenomenelor, el nu poate fi afectat nici de timp nici de spaţiu care sunt amândouă aspecte conceptuale în manifestare, chiar dacă îl vom considera a fi ,,subiectivitate” sau ,,esenţă” şi acesta este tot un concept! Această stare neverosimilă poate fi, cel mult, concepută ca ,,Eu” – o non-entitate etern prezentă. Rezultă un corolar interesant: acest ,,Eu” ca subiect etern nu este altceva decât toate contrariile interdependente: văzătorul şi văzutul, iubitul şi iubita, etc, toate astea nu sunt decât Eul-subiect, chiar dacă ele sunt obiecte efemere în dualitatea fenomenală, aceasta se datorează faptului că toate manifestările fenomenale ce pot fi concepute sunt obiective, în timp ce Eul-subiect este complet neatins de vreun aspect al dualităţii. Cel care venerează şi veneratul sunt duali doar în fenomenalitate, ca ,,Eu-subiect” eu sunt numenal nediferenţiaţi.
Unicitatea potenţială, Eul-subiect, se dihotomizează în mecanismul manifestării ca subiect şi obiect deşi toate sunt simple obiecte fenomenale în manifestare. Când apare realizarea, pseudo-subiectul încetează să mai fie un obiect şi se eliberează de toate suprapunerile şi impoziţiile , prin aceasta vazuitate reîntorcându-se în pelnitudine, în potenţialitatea sa originară: Eul-subiect. Şi acesta bineînţeles este un concept – un indiciu – deoarece această potenţialitate fenomenal nu este decât absenţă, deşi, numenal nu este decât prezenţa totală – vacuitatea obiectivă, plinătatea subiectivă, vidul obiectiv este subiectivitatea deplină.
În manifestare toate fenomenele sunt obiecte deşi în dualitate câte unul din fiecare devine pseudo-subiect tuturor celorlalte. De aceea, nici un obiect nu poate exista (sau nu există) decât ca o conceptualizare şi, pentru a apărea, orice concept fenomenal are nevoi de un substrat. Acest substrat este Eul-subiect, care se manifestă obiectiv expansionându-se în spaţio-temporalitatea conceptuală, a.î. să se auto-perceapă ca obiecte fenomenale. Acest ,,Eu-subiect” nu poate fi perceput, deoarece nu există alt ,,cunoscător” în afara sa – toate celelalte obiecte fiind simple apariţii fenomenale.
Astfel, prin însăşi natura sa, potenţialitatea totală, Eul-subiect sau numenul este incognoscibil – asemănător unei oglindiri care reflectă, dar nu reţine nimic. Şi într-adevăr este incognoscibil pentru că el este exact ceea-ce-suntem.

- continuare în postul următor -

Trimis de: shapeshifter pe 13 Nov 2005, 02:05 PM

- continuare -

Nimicul sau vacuitatea fenomenală este plinătatea numenală sau plenitudinea potenţială – prezenţa absolută care îşi asumă sau reflectă dualitatea prezenţei şi absenţei, numai în propria sa manifestare obiectivă.
Numeul nu are nimic de-a face cu prezenţa şi absenţa, el există prin sine însuşi, ca pură subiectivitate, ,,El” este asemănător stării în care ,,cineva” nu este conştient că a fost adormit şi nici că acum este treaz.
Din moment ce realitatea noastră este aceea de libertate absolută şi necondiţionare totală, orice concept, orice dorinţă pentru eliberare şi căutare individuală a iluminării este în sine o BARIERĂ în ,,calea” realizării impersonale a libertăţii. O asemenea aprehensie sau intuiţie nu poate fi un obiect perceput de un subiect. Tot ceea ce există este intuiţia, care în sine nu e decât Adevărul. În efortul spiritual, eroarea care înceţoşează cunoaşterea Realităţii este încercarea de a cunoaşte ceea-ce-suntem (Realitatea) ca pe ceva obiectiv, în timp ce Realitatea este pură subiectivitate, singurul subiect lipsit de orice calitate obiectivă.
Indiferent dacă aparenţele fenomenale sunt prezente sau absente substratul Realităţii – ceea-ce-suntem- este veşnic prezent, independent de manifestarea fenomenală temporală. La nivel conceptual, dispariţia ,,prezenţei” şi ,,absenţei” din manifestare lasă în urmă un vid, o vacuitate, un nimic, dar vidul conceptual sau nimicul este, în realitate, plinătatea - plenitudinea potenţială – care reprezintă prezenţa numenului absolut, sau absenţa fenomenalităţii. Este ceva incognoscibil, deoarece Acela este singurul care concepe şi concepţia nu se poate cunoaşte pe sine ca obiect.

PS: am preferat să expun decât să-ţi răspund scurt la întrebări deoarece trebuie o facilitare a înţelegerii.. sper că unii termeni şi unele exprimări ţi s-au clarificat..

O să revin cu o analiză detaliată a relaţiei subiect-obiect..

Trimis de: alfa pe 13 Nov 2005, 07:23 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 14 Nov 2005, 03:41 PM

A accepta că realitatea este lipsită de graniţe înseamnă a înţelege că toate conflictele sunt iluzorii. Această înţelegere înseamnă eliberarea de iluzia separării, de lanţurile propriilor graniţe iluzorii. În continuare voi arăta cum apare prima graniţă aplicată acestei conştiinţe fără graniţe (conştiinţă unitară).
Conştiinţa unitară este simpla conştientizare a teritoriului real fără graniţe. Dacă realitatea este o condiţie a teritoriului fără graniţe – şi pentru a nega acest lucru ar trebui să ignorăm teoria relativităţii, filozofia organismului şi înţelepciunea orientală – atunci ,,conştiinţa unitară” e starea naturală de conştientizare care acceptă şi recunoaşte această realitate, adică conştiinţa unitară este conştietizarea fără graniţe (non-duală). Chiar şi a spune ,,realitatea este conştientizarea fără limite” înseamnă a face o distincţie între graniţe şi lipsa acestora. Faptul că ,,realitatea este lipsită de graniţe” este perfect adevărat, cu condiţia să ne reamintim că starea de conştienţă fără limite este o conştienţă directă, imediată şi non-verbală, nu o simplă teorie filosofică. Dincolo de toate graniţele se întinde lumea reală a Astfelităţii (engl. Suchness), Vidul, Dharmakaya, Tao, Brahman, Dumnezeirea. În lumea Asteflităţii (natura adevărată şi esenţială a lucrurilor, care nu poate fi caracterizată fiind numită simplu Astfelitatea Realităţii) nu există bine şi rău, sfânt şi păcătos, naştere sau moarte deoarece în această Astfelitate nu există frontiere. Nu există graniţe între subiect şi obiect, sine şi non-sine, observat şi observator. Graniţa primară pe care o construim este aceea între sine şi non-sine şi la care renunţăm cel mai greu. Este graniţa care ne conferă sentimentul unui sine separat şi pe măsură ce alunecăm spre nimicnicia morţii, este ultima graniţă la care renunţăm. Limita dintre sine şi non-sine este prima pe care o trasăm şi ultima pe care o anihilăm. Aceasta este graniţa primară iar toate celelalte graniţe pe care le construim ulterior se sprijină pe această graniţă primară. Dacă ţintşti la dărâmarea graniţei primare atunci toate celelalte graniţe impuse ulterior vor dispărea şi ele pentru că fiecare graniţă creată depinde de existenţa ta separată, distinctă: graniţa primară dintre sine şi non-sine.
Această graniţă primară poate fi privită ca distincţia dintre subiectul cunoscător şi obiectul cunoscut, este prăpastia dintre ,,tu (eu)” care citeşti aceste rânduri şi rânduri. Este diferenţa dintre cel care experimentează şi lumea experimentată. Astfel, în mod aparent, în ,,interiorul” graniţei primare există sinele, subiectul, cel care gândeşte, simte, observă; iar de cealaltă parte se află non-sinele, lumea obiecteleor, mediul străin separat de mine.

- continuare în postul următor

Trimis de: shapeshifter pe 14 Nov 2005, 03:42 PM

- continuare

În conştiinţa unitară, în conştientizarea fără limite, sentimentul sinelui se extinde pentru a include tot ce era iniţial considerat non-sine. Simţul identităţii cuprinde întregul Univers dar acest lucru nu se poate întâmpla atâta vreme cât graniţa primară, care separă sinele de Univers e percepută ca fiind reală.
Deşi din rândurile de mai sus s-ar putea trage uşor concluzia că tot ceea ce avem de făcut este distrugerea graniţei primare, deşi în sens brut e adevărat, în realitate tot ceea ce trebuie ,,făcut” este realizarea faptului că graniţa primară nu există. La fel ca toate graniţele este doar o iluzie. Ea doar pare că există, ne prefacem că există, ne comportăm ca şi cum ar exista. Dar e fals. În momentul când citeşti aceste rânduri nu există nici o graniţă primară reală, nici o barieră către conştiinţa unitară. De aceea e absurd că porneşti în căutarea graniţei primare pentru a încerca apoi s-o distrugi, ar fi o pierdere de timp fiindcă nu poţi distruge ceea ce nu există. Tot ceea ce poţi face este s-o înţelegi ca atare şi să priveşti dincolo de ea.
Ce înseamnă căutarea graniţei primare? Înseamnă că trebuie să fim foarte atenţi şi să identificăm senzaţia că suntem un sine separat, o entitate care simte şi experimentează, distinctă de sentimentele şi experienţele prin care trece. Dacă vom căuta cu mare atenţie acest ,,sine” nu-l vom găsi. Iar daacă nu-l vom găsi înseamnă că vom fi atins deja conştiinţa unitară.
Acestă ,,absenţă a sinelui” nu înseamnă o pierdere a tuturor sensibilităţilor şi simţurilor, nu e o stare de transă, de haos, de agitaţie, de comportament necontrolat. Nu este ca şi cum mintea şi trupul meu s-ar volatiliza şi s-ar contopi cu un Mare Ceva de undeva. Nu are nimic de-a face cu regresia schizofrenică deoarece aceasta nu transcende deloc graniţa dintre sine şi non-sine ci o voalează şi o tulbură.
Realitate este lipsită de lucruri deoarece, aşa cum au descoperit şi fizicienii, lucrurile nu sunt altceva decât graniţe abstracte ale experienţei. Şi e lipsită de gânduri fiindcă gândirea, cartografierea simbolică, este exact procesul prin care trasăm graniţe asupra realităţii. A vedea un ,,lucru” înseamnă a gândi, a gândi înseamnă a-ţi imagina ,,lucruri”, a gândi şi a defini lucruri sunt aşadar două nume ale plasei de graniţe pe o care o azvârlim asupra realităţii.
Când spun că realitatea este vid asta înseamnă că realitatea este fără graniţe şi nu faptul că toate entităţile dispar pur şi simplu, lăsând în urm un vid pur, un imens nimic, un terci monistic nediferenţiat.
Orientul a înţeles de mult timp faptul că toate graniţele sunt iluzorii că realitatea este non-duală şi de aceea el nu a căzut în capcana de a confunda harta cu teritoriul, graniţele cu realitatea, simbolurile cu concretul, numele cu obiectul numit.
Când mă refer la ,,pierderea sinelui” mă refer la următorul fapt: senzaţia de a fi un sine separat este o senzaţie care a fost greşit înţeleasă şi interpretată. Fiecare individ are senzaţia, sentimentul interior că este un sine izolat, separat de fluxul experienţelor trăite şi separat de lumea din jur. Dar dacă analizăm atent senzaţia ,,sinelui interior” şi pe cea a ,,lumii exterioare” ne dăm seama că aceste două senzaţii sunt, de fapt, unul şi acelaşi sentiment. Altfel spus, ceea ce simt eu acum ca fiind lumea obiectivă din afara mea este acelaşi lucru cu ceea ce simt ca fiind sinele subiectiv din interiorul meu. Separarea dintre cel care experimentează şi lumea experienţelor nu există şi deci nu poate fi găsită.
Pare cât se poate de evident că eu sunt cel care aude sunetele, cel care simte sentimentele, cel care vede imaginile. Dar, pe de altă parte, nu e ciudat că trebuie să mă descriu ca ,,văzătorul care vede imaginile văzute”? Sau ca ,,ascultătorul care aude sunetele auzite”? Să fie oare percepţia chiar atât de complicată? Chiar implică ea trei entităţi distincte – un văzător, văzul şi ceea ce este văzut?
Cu certitudine nu există aici trei entităţi distincte. Crezi că vei găsi vreodată un văzător fără văz şi fără ceva văzut? De fapt, văzătorul, văzul şi văzutul sunt aspecte ale aceluiaşi proces şi niciodată, nicăieri nu va exista unul dintre ele fără celelalte.

- continuare în postul următor -

Trimis de: shapeshifter pe 14 Nov 2005, 03:43 PM

- continuare

Problema este că avem trei cuvinte diferite - ,,văzătorul”, ,,văzul” şi ,,văzutul” – pentru o unică activitate, experienţa vederii. Hipnotizaţi de magia cuvintelor lui Adam, considerăm că trebuie să existe o entitate separată, văzătorul, care, prin intermediul unui proces numit ,,văz”, află despre o altă entitate, numită ,,văzut”. Astfel ne identificăm în mod firesc exclusiv cu văzătorul şi ne considerăm complet separaţi de lucrul văzut. Lumea noastră, care ne-a fost dată o singură dată toată, este în acest fel despicată în două, cu ,,văzătorul aici, în interior”, faţă în faţă, peste un abis de netrecut, cu lucrurile ,,văzute acolo, afară”.
Dar să vedem dacă cel care experimentează este în realitate chiar atât de diferit de ceea ce experimentează. Dacă înschid ochii şi sunt atent la procesul auzului, observ toate sunetele care plutesc parcă în jurul meu – păsările ciripesc, maşinile huruie, televizorul ,,vorbeşte”, dar, cu toate aceste sunete, exist[ un lucru pe care nu-l pot auzi, oricât de atent aş asculta fiacre sunet. Nu-l pot auzi pe cel care aude. Adică, pe lângă toate acele sunte, nu-l pot auzi pe cel care le aude. De ce? Pentru că el nu există. Ceea ce am fost învăţaţi să numim ,,ascultător”, ,,auzitor” – nu este altceva decât experienţa de a auzi în sine, nu poţi auzi auzul. În realitate, există doar un flux de sunete şi acel flux nu este împărţit în subiect şi obiect. Nu există aici nici o graniţă.
Dacă permit senzaţiei că sunt un ,,ascultător” să se dizolve în auzul însuşi, voi constata că sinele meu se contopeşte cu întreaga lume a ,,sunetelor exterioare”. Când încerci să-l auzi pe ,,auzitorul” subiectiv, nu vei găsi altceva decât sunete obiective. Iar asta înseamnă că nu auzi sunete, ci eşti acele sunete. Cel care aude este fiecare sunet auzit, nu este o entitate distinctă, care stă deoparte şi aude auzul.
Acelaşi lucru poate fi spus şi despre procesul văzului. Dacă îmi studiez cu atenţie câmpul vizual, observ că pare aproape suspendat în spaţiu, în nimic. Şi totuşi, constă într-un tipar infinit de bogat de lumini, culori şi umbre întrepătrunse, ce formează un munte aici, un nor acolo. Dar între toate imaginile pe care le pot vedea există totuşi una pe care nu reuşesc s-o văd, oricât aş încerca. Nu-l pot vedea pe văzătorul acestui câmp vizual. Timp de ani întregi, mi s-a părut perfect firesc să presupun că eu eram văzătorul care vedea imaginile. Dar în clipa în care pornesc în căutarea văzătorului, îmi dau seama că nu găsesc nici o urmă a sa. Mai mult decât atât, persist în încercarea de a-l vedea pe văzător, tot ce găsesc sunt lucruri care sunt văzute. Asta înseamnă că eu, ,,văzătorul”, nu văd imagini, mai degrabă pot să spun că eu ,,văzătorul”, sunt unul şi acelaşi cu toate acele imagini văzute şi prezente în acest moment. Aşa-numitul văzător nu este nimic altceva decât tot ceea ce este văzut. Dacă mă uit la un copac, nu există o experienţă numită ,,copac” şi o alta numită ,,văzând copacul”. Există doar unica experienţă a vedererii copacului. Nu văd această vedere, aşa cum nu miros mirosul şi nu gust gustul.
Prin urmare, se pare că, ori de câte ori caut un eu separat de experienţă, acesta dispare în experienţă. Când caut experimentatorul, găsesc doar o altă experienţă, subiectul şi obiectul se dovedesc de fiecare dată a fi unul şi acelaşi lucru. Dat fiind că aceasta este o experienţă deconcertantă, probabil că te simţi oarecum derutat încercând să te gândeşti la ceea ce îţi spun. Dar mai fă un mic effort: în vreme ce te gândeşti la toate astea, îl poţi găsi pe gânditorul care se gândeşte la asta?
Cu alte cuvinte, există un gânditor care gândeşte gândul ,,sunt derutat”, sau există numai gândul ,,sunt derutat”? În mod cert, există doar gândul, fiindcă dacă ar exista şi un gânditor al gândului, atunci te-ai gândi la gânditorul care gândeşte gândul? Pare deci evident că ceea ce credem noi în mod eronat a fi gânditorul este, de fapt, nimic altceva decât fluxul gândurilor prezente.
Prin urmare, când gândul prezent a fost ,,sunt derutat”, nu erai concomitent conştient de un gânditor care gândea ,,sunt derutat”. Nu exista decât gândul prezent, singur: ,,sunt derutat”. Apoi, când ai căutat gânditorul acelui gând, nu ai găsit decât un ALT gând prezent, adică ,,mă gândesc că sunt derutat”. Însă niciodată nu ai găsit un gânditor separat, distinct de gândul prezent, iar asta înseamnă că cele două sunt identice.

- continuare în postul următor -

Trimis de: shapeshifter pe 14 Nov 2005, 03:45 PM

- continuare

De aceea înţelepţii ne sfătuiesc nu să distrugem ,,sinele” ci doar să-l căutăm, fiindcă ori de câte ori îl vom căuta, nu vom găsi decât absenţa lui. Chiar dacă am început să înţelegem că nu există un ascultător, un văzător sau un gânditor separat, tot vom putea identifica în noi înşine un sentiment primar, fundamental, de a fi un sine distinct şi izolat. Încă avem acea senzaţie că suntem separaţi de lumea din afară, încă avem acel sentiment profund că, într-un fel, suntem ,,sinele” interior. Chiar dacă nu mă pot vedea, gusta sau auzi pe mine însumi, în mod cert mă simt pe mine însumi, îmi simt sinele.
Ei bine, poţi identifica, în plus faţă de senzaţia pe care o numeşti ,,sinele” tău, un ,,simţitor” care simte? Din nou, senzaţia aceea de a fi un simţitor care are sentimente şi senzaţii este în sine un alt sentiment. ,,Simţitorul” nu este altceva decât senzaţia prezentă, aşa cum gânditorul este gândul prezent şi văzătorul este văzutul prezent. Nici în acest caz nu există un simţitor separat de senzaţiile prezente – nu a fost şi nici nu va fi vreodată.
Prin urmare, concluzia evidentă începe să se contureze: NU EXISTĂ UN SINE SEPARAT DE LUMEA DIN JUR. Ai considerat întotdeauna că eşti un experimentator distinct, dar în clipa în care porneşti în căutarea acestuia, observi că se volatilizează în experienţa însăşi, nu există decât experienţa, nu există ceva sau cineva care experimentează experienţa, nu simţi senzaţiile şi nu gândeşti gândurile, aşa cum nu auzi auzul, nu vezi văzul şi nu miroşi mirosul.
A spune ,,eu mă simt bine” înseamnă în realitate că este prezentă o senzaţie de bine, nu înseamnă că există ceva numit ,,eu” şi un altceva separat numit ,,simţire”, astfel încât atunci când le alăturăm acest ,,eu” să simtă senzaţia de bine. Nu există alte senzaţii şi simţiri decât cele prezente şi oricare ar fi senzaţia prezentă, este aceeaşi cu ,,eu”. Nimeni nu poate identifica un ,,eu” separat de o experienţă prezentă oarecare, şi nici o experienţă prezentă separată de u ,,eu”, iar aceasta înseamnă că cele două sunt unul şi acelaşi lucru.
Dacă ai înţeles acum că nu există separare între ,,tine” şi experienţele pe care le trăieşti, nu începe să ţi se pară evident că nu există, de asemenea, separare între ,,tine” şi lumea în care trăieşti? Dacă eu sunt una cu experienţele mele, înseamnă că sunt una cu lumea astfel experimentată. Nu am senzaţia unei păsări, ci sunt senzaţia unei păsări. Senzaţia interioară numită ,,eu” şi senzaţia exterioară numită ,,lume” sunt una şi aceeaşi senzaţie. Subiectul interior şi obiectul exterior sunt doar două nume ale aceleiaşi senzaţii (gust unic al Realităţii), şi nu aşa ar trebui să simţi, ci acesta este unicul lucru pe care l poţi simţi. Asta înseamnă că starea ta de conştiinţă este acum – indiferent dacă îţi dai seama sau nu – conştiinţa unitară.

Trimis de: shapeshifter pe 16 Nov 2005, 07:30 PM

Welcome to integral world!
http://www.integralworld.net/

Trimis de: saldora pe 18 Nov 2005, 02:36 PM

Trimis de: shapeshifter pe 18 Nov 2005, 05:24 PM

păi te sinucizi de mai multe ori până ce există numai viaţa..

Trimis de: mothman pe 19 Nov 2005, 01:24 AM

Shapeshifter, am aruncat si eu o privire pe ce scrii tu p'aici, si marturisesc cu parere de rau ca n-am inteles mai nimic. Un rezumat de cateva randuri, cat mai la obiect, nu se poate ?

Trimis de: shapeshifter pe 20 Nov 2005, 03:58 PM

http://www.nonduality.info/awareness&absolute.html

Trimis de: gypsyhart pe 21 Nov 2005, 02:09 PM

Trimis de: shapeshifter pe 21 Nov 2005, 04:26 PM

da într-un fel vorba lui Cioran: de fiecare dată când vreau să mă sinucid constat că e prea târziu..

-----
vrei sa zici "sa te joci de'a sinuciderea"
-----
aş spune că e exact pe dos: sinuciderea se joacă cu ,,tine" deşi tu eşti deja mort.. de atâtea ori murim fără să ne dăm seama..

Trimis de: saldora pe 21 Nov 2005, 07:45 PM

Trimis de: shapeshifter pe 21 Nov 2005, 07:48 PM

viaţa se hrăneşte cu moarte dragă Saldora..

Trimis de: saldora pe 21 Nov 2005, 07:56 PM

Trimis de: gypsyhart pe 22 Nov 2005, 09:43 AM

Trimis de: iniya pe 4 Dec 2005, 12:29 PM

Trimis de: saldora pe 4 Dec 2005, 02:54 PM

Trimis de: shapeshifter pe 4 Dec 2005, 04:32 PM

de fapt eul mic moare cu fiecare conceptualizare şi răsare cu fiecare conceptualizare.. eul mic este intermitent.. cum ia naştere eul mic? prin memorie.. care implică timp.. o falsă identificare cu fluxul mental creează persoana.. care de fapt nu există.. tot ceea ce există este acest flux continuu al experienţei.. dar cum să-i spui unui om obişnuit că el de fapt nu există? Nu o să priceapă nici în ruptul capului.. adevăratul Eu este fără nici o graniţă.. graniţa trasată de Adam nu s-a întâmplat numai în trecut ea se întâmplă în fiecare moment cu fiecare dintre noi când ne aruncăm în lume ca subiect aici şi obiect acolo.. asta e minciuna originară a lui Adam.. Amintiţi-vă: Adam n-a fost izgonit, ci a avut de ales, el devenit unul dintre cei care au ajuns să cunoască binele şi răul (vezi textul ebraic original).. căderea lui a fost de fapt căderea în obiect, când şi-a asumat individualitate..

Nimeni nu moare pentru că nimeni nu s-a născut.. naşterea, moartea, timpul, spaţiul.. nişte simple concepte.. numai ce nu s-a născut nu are cum să moară.. ce este acel ceva? nimeni şi nimic în particular.. el ESTE prin sine însuşi.. subiectivitate pură..

Trimis de: bishop pe 4 Dec 2005, 07:54 PM

Trimis de: shapeshifter pe 5 Dec 2005, 12:50 PM

----
"nu-ti suna a moarte?"
----
din contră îmi sună a viaţă.. eşti totuna cu viaţa.. crezi că vorbele lui Iisus erau vorbe goale sau se adresau intelectului?

----
Recapitulez: timp>>memorie>>eu (cu "e" mic). Deci, in afara/lipsa timpului si a memoriei, orice delimitare dispare, ramane doar Eu-ul (unitatea nediferentiata, monismul absolut). Admit a fi plauzibil, dar te intreba si Alfa la un moment dat: scenariul asta "nu-ti suna a moarte?"
----

nu timpul creează memoria ci invers.. timpul ca ceva de sine stătător nu există.. timpul există doar în minte.. persoana nu este altceva decât un sac de amintiri.. fiinţa pură este atemporală..
Unitate nediferenţiată? hmhm.. e vorba despre UNICITATE în termeni nondualişti nu există unitate ci UNICITATE dar şi acesta este un concept.. aici nu e vorba despre un vid static, ci despre transcenderea formei, neîncetat la orice nivel.. transcendere şi includere.. odatt cu creşterea ADÂNCIMII sistemelor (inclusiv biologice) Conştiinţa se deschide ca o floare, îşi desfăşoară potenţialul, şi asta duce la transcendere, un curent ascendent, pur transcendent, (ex. înţelepciunea) care tinde către unitate şi un curent descendent imanent, care îmbrăţişează tot ce este transcens, compasiunea, îmbrăţişarea formei.. Eros şi Agape, yang-yin..
Este vorba despre acest cuplu de curenţi: cel trancendent şi cel imanent.. peste tot există acest impuls evoluţionar de a trece dincolo de ceea ce un holon a fost la momentul t-1, de a scăpa către un nivel în care reorganizarea se adânceşte, adâncimea aici e sinonimă cu Conştiinţa apoi curentul descendent tinde să îmbrăţişeze formele trancense..
De aceea spuneam:
Forma este vacuitate şi vacuitatea este formă.. noi ne imaginăm nimicul ca pe lipsă a ceva, ori nu este deloc aşa.. este potenţialitate totală şi el este baza vieţii, adică viaţa însuşi.. mulţi scriitori şi filosofi au abordat nimicul dar numai cu mintea.. Nimic în particular înseamnă TOTUL în mod ,,transfinit"..

-----
Desi tu sustii ca e intermitenta...probabil te referi la somn (mica moarte).
-----
spuneam că eul se naşte şi moare odată cu fiecare experienţă, la asta mă refeream când spuneam că este intermitent.. pe de altă parte în memorie există multe găuri.. spune-mi ce ai făcut tu acum 5 luni la ora h? evident nu o să-mi poţi răspunde.. în ACUM mintea moare.. nu supravieţuieşte.. AICI în ACUM este fiinţa pură.. accesibilă oricui, oricând..

Eu tot aştept răspuns la întrebarea: POATE UN GÂND DEVENI CONŞTIENT DE EL ÎNSUŞI?

În ceea ce priveşte somnul.. dacă stăm şi observăm cu atenţie vedem că fluxul gândurilor care este automat, dar în care se poate interveni datorită simţului ,,eu sunt", continuă şi în vis.. şi în vis se vede şi mai clar că persoana nu există, că există doar acest corp, acest flux neîncetat al gândurilor care creează iluzia de a fi o persoană.. în vis acest flux continuă, dar sub pragul conştienţei, este ca un flotor dacă vreţi.. chiar şi în starea de veghe există perioade, momente în care nu toate gândurile sunt conştientizate.. Dar puneţi-vă această întrebare: cine este conştient că este conştient? Cine este observatorul? este el ceva separat? este o entitate?

A GĂSIT CAREVA DINTRE VOI BUTONUL DE OPRIRE LA ACEST FLUX AL GÂNDURILOR?

Somnul înseamnă reînnoire, viaţă..

În somn conştiinţa se retrage din ce în ce mai mult în ea însăşi, către acea Subiectivitate Pură de care vorbeam.. în somnul cu vise, datorită acestui flux neîncetat de forme-gând apar visele, ecouri ale stării de veghe.. dar în somnul profund unde este persoana? unde este lumea? deşi noi trecem prin acest somn profund în fiecare noapte, nu realizăm că el susţine viaţa..
ACELA despre care vorbesc este PREZENT în toate stările de conştiinţă: veghe, vis, somn profund.. dpdv al ACELUIA există doar o singură stare în toate stările mai sus menţionate..

Trimis de: shapeshifter pe 5 Dec 2005, 07:08 PM

--------
Ce intelegi prin "sinucidere"?
Eliminarea unor sechele care ruineaza frumusetea vietii? ; pentru ca din acel moment al reusitei sa poti spune in sfarsit 'traiesc!'? Si care sunt acelea daca iti permiti sa folosesti cuv'sinucidere' care se raporteaza la pers./viata ta si nu la aceste sechele,neplaceri care au ajuns sa te aduca la dorinta aceasta a pieirii ..sau..sincer nu inteleg; :unsneplaure: poti sa explici?..
-------
prin sinucidere mă refeream la transcendere apoi includere, transcendere, includere şi tot aşa în mod ,,transfinit".. oricum nu se poate sinucide ceva ce nu există.. e de ajuns să ,,vezi" că nu există persoana şi apoi să treci dincolo de asta.. micile morţi sunt inerente sunt de preferat din cînd în cînd.. ele înseamnă viaţă.. mori odată cu fiecare răsuflare, gînd, nor contemplat pe cer, cu fiecare apus de soare, cu fiecare experienţă care apare, pentru a renaşte odată cu altă aruncare în lume.. pînă cînd? pînă ajungi să înţelegi că există ceva care este absolut ,,nemişcat" care nici nu răsare nici nu apune, nici nu se naşte nici nu moare.. propria ,,ta" fiinţă pură.. dincolo de toţi creatorii şi de toţi dumnezeii..

----
Eliminarea unor sechele care ruineaza frumusetea vietii? ; pentru ca din acel moment al reusitei sa poti spune in sfarsit 'traiesc!'?
----
viaţa te trăieşte pe tine nu invers.. dar nici acest lucru nu este absolut adevărat.. ,,tu" eşti una cu viaţa.. nici o separare.. nici o lume.. în afara ,,ta"..

Trimis de: Merlina pe 7 Dec 2005, 01:16 AM

Cred ca raspunsul la intrebarea "Poate un gand deveni constient de el insusi?" a fost dat cu mult timp in urma de cel care a scris: "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul.
Acesta era intru inceput la Dumnezeu.
Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut."
Si daca a zis ca toate asa s-au facut, in cazul asta indraznesc sa marturisesc despre mine ca as fi un efect al acelei cauze adica un gand al Lui Dumnezeu. Asta inseamna ca eu-gandul incep a deveni constient de mine insumi ca-s gand...om...eh!...cam un sfert constient...
O sa aud oare mai departe ca incearca cineva sa desparta gandul de cuvant?

Trimis de: alfa pe 7 Dec 2005, 03:22 AM

Merlina eu n-am inteles chiar tot din ce spui tu...Ce-i cu sfertul ala de constient? Cum s-a dat raspunsul la intrebare prin acele citate? Dumnezeu a devenit constient de el insusi pentru ca era cuvantul si astfel cuvantul ca gand a devenit constient de el insusi sau cum? Ce inseamna de fapt ca un gand e constient de el insusi? Ce e constiinta, ce se adauga unui gand incat sa devina constient?

Trimis de: shapeshifter pe 7 Dec 2005, 01:56 PM

merlina şi alfa nu luaţi mot a mot treaba cu la început era cuvîntul.. cuvântul înseamnă de fapt VIBRAŢIE, rog a se studia vechile shastre tantrice precum şi ceea ce spune azi fizica cuantică.. pentru că sunt mari similitudini..

Trimis de: Merlina pe 8 Dec 2005, 01:51 AM

Pentru Alfa, ca el ma intreaba:
[QUOTE]Ce-i cu sfertul ala de constient?
Scuze, am omis cu buna stiinta sa pun zambaretul, credeam ca e de la sine inteles. Dar una-i ce cred eu si alta-i ce crede lumea desi nu pe Alfa il cred ca n-a inteles.

Atata timp cat pot face niste afirmatii adevarate despre mine insumi, cum ar fi "eu citesc", "eu scriu" , pot spune ca este adevarata si afirmatia "eu sunt constient". De ce numai un sfert(poate mai mult, poate, mai probabil, mai putin)?Pentru ca stiu ca nu inteleg si nu cunosc tot ce se intampla in lume si nici despre mine insumi. De exemplu as putea crede si afirma ca "eu cant minunat". Unii care m-ar auzi ar putea spune "asta nu-i constient ca n-are talent", altii "poate nu-i constient sau poate e mincinos!" iar in altii as gasi adevarati fani. Deci sa fii deplin constient ar insemna sa cunosti tot deplin atat realitatea din jur cat si cea a propriei fiinte(unii recomanda sa o cunosti intai pe asta) si nu doar franturi de realitate.

[QUOTE]Cum s-a dat raspunsul la intrebare prin acele citate? Dumnezeu a devenit constient de el insusi pentru ca era cuvantul si astfel cuvantul ca gand a devenit constient de el insusi sau cum? Ce inseamna de fapt ca un gand e constient de el insusi? Ce e constiinta, ce se adauga unui gand incat sa devina constient? [/QUOTE]

Ai cam sucit oleaca ce am spus dar nu mai conteaza...am mai avut si eu cate ceva de sucit.Oricum, citatul ramane citat si l-am folosit pentru ca vorbeste despre cauza tuturor lucrurilor. Si-mi mai sugereaza ca orice lucru a fost gandit inainte sa fie creat. De aceea am zis ca am fost odata gand iar apoi efectul acelui gand, adica obiectul creat. Dar in locul fara timp ("daca n-ar fi nu s-ar povesti" dar nu chiar as jura) , si despre care se spune ca tot ce exista are acolo o proiectie la fel de reala ca in lumea temporala, acolo tot ce a fost, este inca, deci sunt si gandul lui Dumnezeu si obiectul creat la un loc pentru ca nu mai pot fi separate. In acest caz sunt gandul lui Dumnezeu, constient de sine in lumea temporala 25%(?). Bine, hai ca sunt serios...0,025% .

[QUOTE]merlina şi alfa nu luaţi mot a mot treaba cu la început era cuvîntul.. cuvântul înseamnă de fapt VIBRAŢIE, rog a se studia vechile shastre tantrice precum şi ceea ce spune azi fizica cuantică.. pentru că sunt mari similitudini.. [/QUOTE]

Normal ca e vibratie...eu de aceea am si luat "treaba" mot a mot. Mai ales ca e vorba despre Cuvant .

Trimis de: Merlina pe 8 Dec 2005, 02:09 AM

Foarte interesant...Nu mi-a reusit de loc treaba cu quote asta.

Trimis de: alfa pe 8 Dec 2005, 02:38 AM

Merlina

Daca inteleg eu bine tu spui asa:
1. Constiinta inseamna cunoastere.
2. A fi deplin constient=a cunoaste tot=Dumnezeu=cuvant
3. Tu nu cunosti tot deci esti doar 0, ..nu stiu cat la suta constient
4. Constiinta deplina, Dumnezeu, lumea atemporala creeaza obiectele din lumea temporala.Acestea sunt create de `Dumnezeu ca gand` sunt gandite inainte de a fi create, sunt sub forma de gand sa spun asa ( aici as avea o nelamurire cum poate un gand sa creeze un obiect material fara a se folosi de ceva material? ) inainte de a fi create ca obiecte.
5. Locul fara timp=Dumnezeu=gandul=Cuvantul contine si o proiectie a lumii temporale si deci acolo tu esti atat cauza: gandul cat si efectul ei: obiectul creat ( cele doua fiind intr-o unitate, imposibil de separat ).

Am uitat sa-ti urez data trecuta o fac acum:

Trimis de: jock pe 8 Dec 2005, 09:17 AM

Alfa (8 Dec 2005, 03:38 AM)

Trimis de: shapeshifter pe 8 Dec 2005, 01:43 PM

,,Acolo unde" timpul nu există (în atemporal) nu există nici gând, care nu este altceva decât o formă în Conştiinţă, un val care se ridică din ocean şi care cade în ocean.. dar oceanul este ,,abis", formele ce apar în Conştiinţă nu sunt decât valurile de la suprafaţa oceanului..
Când Conştiinţa este în repaus (de ex. în somnul adânc) unde sunt gândurile? dar ,,ideea, conceptul de persoană sau de Dzeu" pe care-l ai acum în starea de veghe?
Conştiinţa fragmentată=,,Ripples on the surface of Being"

-----
Constiinta deplina, Dumnezeu, lumea atemporala creeaza obiectele din lumea temporala.Acestea sunt create de `Dumnezeu ca gand` sunt gandite inainte de a fi create, sunt sub forma de gand sa spun asa ( aici as avea o nelamurire cum poate un gand sa creeze un obiect material fara a se folosi de ceva material? ) inainte de a fi create ca obiecte.
------
hmhmhm.. ,,lumea atemporală" ce vrea să însemne asta? o lume separată de cea în care trăim? Atemporalul mai exact? Cum ar putea exista o ,,lume" în atemporal? Hihihihi.. ,,Dzeu" este SINGURUL SUBIECT, lucrurile ,,nu sunt gândite" înainte de a fi create, ,,lucrurile" EMERG.. Cine ar gândi în atemporal şi ce? ,,Acolo" unde există Conştiinţă Pură, atemporală fără forme şi nume cum poate exista cunoaştere, ceva/cineva care să ,,gândească" ceva ,,care poate fi gândit"? hihihi..

---
cum poate un gand sa creeze un obiect material fara a se folosi de ceva material?
----
hihiihihi. revenim la una dintre întrebările mele perene:
Poate un gând deveni conştient de el însuşi sau: un gând poate deveni conştient de alt gând? Gândiţi-vă bine.. ,,unde" ar fi ,,lumea" dacă n-ar exista Conştiinţa care să devină conştientă de ea? hihihihi..

Trăim într-un univers care este CONŞTIENT DE EL ÎNSUŞI PRIN NOI.. acest univers este VIU, SE AUTOORGANIZEAZĂ MEREU, SE AUTOTRANSCENDE MEREU, ÎMBRĂŢIŞÂND MEREU FORMELE TRANSCENSE, UNIVERSUL ESTE CONŞTIENT DE EL ÎNSUŞI PRIN NOI.. EL ESTE UN ,,TOT".. nu există ,,în spatele" universului nici un poliţai (,,Big daddy in the sky"), lucrurile se petrec SPONTAN de la sine, lucrurile se petrec aşa cum se petrec deoarece universul este aşa cum este..

,,Big daddy in the sky" este o viziune limitată asupra ,,divinului", exprimând doar curentul ascendent, pur transcendent, de la mai mulţi către unitate.. aici e ,,greşeala" unora precuma Sf. Augustin şi ,,meritul" unor oameni ca Platon şi mai ales Plotin: la aceştia ambii curenţi au fost integraţi: curentul pur transcendent (de la multiplicitate către unitate) şi cel imanent (de la unitate către multiplicitate) au avut viziunea întregului.. transcendere şi apoi includere, îmbrăţişarea a ceea ce este transcens şi tot aşa în mod ,,transfinit"..

Întelepciunea şi compasiunea, Eros şi Agape, Prajna şi Koruna..

Form is emptiness; emptiness is form.

-----
Atata timp cat pot face niste afirmatii adevarate despre mine insumi, cum ar fi "eu citesc", "eu scriu" , pot spune ca este adevarata si afirmatia "eu sunt constient".
------
dar afirmaţia ,,eu sunt conştient că sunt conştient?"
eu sunt->((eu sunt)eu sunt)->(((eu sunt)eu sunt)eu sunt)))...->.... ? poţi să faci abstracţie de ,,sunt" din ,,eu sunt", ,,eu" este acolo şi fără ,,sunt".. vezi la ce concluzie ajungi.. hihihihihhi..

Trimis de: bishop pe 9 Dec 2005, 01:56 AM

@shapeshifter

Trimis de: Merlina pe 9 Dec 2005, 12:53 PM

",,Acolo" unde există Conştiinţă Pură, atemporală fără forme şi nume cum poate exista cunoaştere, ceva/cineva care să ,,gândească" ceva ,,care poate fi gândit"? hihihi.. "


Pur nu inseamna gol.
Constiinta pura nu inseamna "cap sec".
Vorbind despre apa pura, aer pur, aur pur etc., vorbim despre lucruri in toata esenta lor nu lipsite de insasi esenta lor.
Un pahar gol nu inseamna ca este si pur. Dar un pahar plin poate fi si pur...Un pahar gol poate sa nu aiba nici o insemnatate pentru cineva care nu a mai vazut un pahar pana atunci dar daca e plin atunci are si insemnatate.
Iar Constiinta Divina a fost , este si ramane pura, pura si plina, plina de Iubirea Divina. Caci este scris ca "acolo unde dragoste nu e nimic nu e". Da, asta este nimicul, lipsa iubirii.
Dumnezeu a creat lumea, a afirmat-o, a spus mereu "sa fie..." si a facut si ingerii. Iar unul dintre ei a inceput sa nege..., a negat Creatia, a negat Iubirea , L-a negat pe Dumnezeu care este Iubirea. Acela este ingerul cazut, cel fara iubire, cel care impurifica, necuratul, nimicul, cel care incearca sa descompleteze , cel care incearca sa divizeze ceea ce este intreg.


"eu sunt->((eu sunt)eu sunt)->(((eu sunt)eu sunt)eu sunt)))...->.... ? poţi să faci abstracţie de ,,sunt" din ,,eu sunt", ,,eu" este acolo şi fără ,,sunt".. vezi la ce concluzie ajungi.. hihihihihhi"

Raspunsul meu este NU VREAU sa fac asta.

EU SUNT.



....parca am juca o scena dintr-o piesa de teatru...interesant...

Trimis de: shapeshifter pe 9 Dec 2005, 01:01 PM

-------
----
"eu sunt->((eu sunt)eu sunt)->(((eu sunt)eu sunt)eu sunt)))...->.... ? poţi să faci abstracţie de ,,sunt" din ,,eu sunt", ,,eu" este acolo şi fără ,,sunt".. vezi la ce concluzie ajungi.. hihihihihhi"
---
Raspunsul meu este NU VREAU sa fac asta.
-------
eu zic să analizezi mai atent CINE/CE zice ,,NU VREAU" şi cine/ce devine conştient şi cine/ce devine conştient că este conştient de gândul ,,NU VREAU"..

-----
Pur nu inseamna gol.
-----
,,golul" este plin până la saturaţie..

----
Constiinta pura nu inseamna "cap sec".
----
de unde ai înţeles tu asta?

-----
Dumnezeu a creat lumea, a afirmat-o, a spus mereu "sa fie..." si a facut si ingerii. Iar unul dintre ei a inceput sa nege..., a negat Creatia, a negat Iubirea , L-a negat pe Dumnezeu care este Iubirea. Acela este ingerul cazut, cel fara iubire, cel care impurifica, necuratul, nimicul, cel care incearca sa descompleteze , cel care incearca sa divizeze ceea ce este intreg.
----
ai o privire arhaică asupra divinului, de tip pur transcendent, ,,Dzeu" nu este ,,big daddy in the sky" este acel principiu care face toate lucrurile posibile, dar rămâne neafectat.. cei care au abordat numai domeniul pur transcedent au văzut salvarea din ,,lumea păcatelor" într-un viitor în care ,,cei buni" vor fi răsplătiţi, iar ,,cei răi" vor ,,arde în foc".. de ce în lume există azi atâtea religii bazate pe frică, pedeapsă şi răsplată? gândeşte-te şi din punct de vedere psihologic.. omul i-a împrumutat treptat lui ,,Dzeu" atribute umane.. pe de altă parte cei care au văzut numai imanentul au căutat ,,salvarea", şi o mai caută şi azi, în lume, ei trăiesc într-un univers descalificat, în care transcendentalul nu are nici un loc..
Platon, Plotin au integrat extrem de bine cele două curente: cel transcendent (de la multiplu către unitate) şi cel imanent (de la unitate către multiplu) la ei acestea erau în armonie.. Plotin i-a atacat devastator inclusiv pe gnostici..
Ai făcut afirmaţii grave: necuratul=nimic.. crezi că înţelegi sensul acestor cuvinte? Ce înseamnă pentru tine nimicul? Ce înţelegi prin ,,divizarea întregului"? ce înţelegi prin ,,întreg"?

What is God?
1. God is Awareness, which is what you really are.
2. There are two aspects of God: transcendent God and immanent God.
3. Transcendent God is pure Awareness, while immanent God is the Background of the objects of Awareness.
4. Thus, God is what is Aware of objects, and God is also the Background from which objects arise.
5. Faith in God is equivalent to surrender to What-is.

What is Awareness?
1. Awareness is what is aware of the world.
2. Awareness is self-evident because you are aware and you know that you are aware. It does not change and It has no extension. Therefore, Awareness is not a concept or object.
3. The terms “Awareness” and “Reality” are equivalent conceptual pointers.
4. All objects appear in Awareness and are Its contents.

What is existence?
1. An object formed by conceptualization plus identification is said to exist.
2. Without identification, there is no object—it is just a concept.
3. No object is real because Reality is absence of separation. Therefore, no object exists.
4. The apparent existence of objects is called dualism.
5. The sage, being only Awareness and knowing only Awareness, sees no separation, thus he/she sees concepts but no objects, i.e., duality but not dualism.

What is the "I"-object?
1. The "I"-object is an assumed entity that results from identification of Awareness, which is real, with the "I"-concept, which is unreal. The "I"-object seems to exist, but clear seeing shows that it does not.
2. YOU ARE NOT AN OBJECT AND YOU DO NOT EXIST - YOU ARE REALITY (AWARENESS).

Trimis de: shapeshifter pe 9 Dec 2005, 02:43 PM

O clarificare a termenilor folosiţi pe acest thread:
Termenul ,,Conştiinţă” (Consciousness) desemnează aici ,,TOT-CEEA-CE-ESTE":
1. Numenul (Nemanifestul) şi
2. fenomenalul (manifestul)
Experienţa noastră va fi referită prin Numen ca şi Conştienţă (Awareness) şi prin fenomen ca minte. Cu cât va avansa acest topic, se va desemna prin cuvântul minte doar experienţa noastră a funcţionării mentale, senzoriale şi perceptuale a unui organism individual, şi nu orice fel de obiect fizic precum creierul.

Trimis de: bishop pe 11 Dec 2005, 04:54 PM

Trimis de: shapeshifter pe 11 Dec 2005, 05:23 PM

----
Constiinta universalã despre care vorbeste pe-aici Shapeshifter si materia autodeterminantã pe care o invocã ateismul stiintific?
----
nu e nici o diferenţă, ne-am învăţat să vedem ,,diferenţe" acolo unde nu există.. Conştiinţa poate fi văzută ca pe o formă extrem de subtilă de energie, iar materia se ştie deja că nu e altceva decât energie, particulele alementare sunt în ultimă instanţă ,,unde" ce apar ca ,,perturbaţii" pe suprafaţa fundalului (quantum vacum din fizica cuantică)..

Trimis de: alfa pe 11 Dec 2005, 07:56 PM

Eu am reformulat ce spunea Merlina, nu era vorba de ideile mele acolo.

Trimis de: Ovidiu Bufnila pe 12 Dec 2005, 11:36 AM

Constiinta este o Ipostaza si tocmai de aceea scapa cercetarii noastre cu mijloace clasice. Nu e de ajuns sa vrei s-o pui sub lupa, Tu Trebuie sa fii constiinta daca vrei s-o prinzi in luminnnnnaaaaaaaaaaaaaaa!




Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=SF&f=67&

Trimis de: shapeshifter pe 12 Dec 2005, 02:10 PM

-----
Ai desemnat totalitatea prin alt nume...Ai facut o DIFERENTA intre nemanifestat si manifestat ( de ce ai nevoie de ea? )
-----
omule înţelege că altfel mintea nu poate funcţiona, de aceea e nevoie de concepte NU PENTRU A DESCRIE CI PENTRU A ARĂTA SPRE.. ceea ce nu poate fi conceptualizat..

---
Shapeshifter dezvolta ideea. Ce fel de `perturbatii`, si care fundal? Ce inseamna energie si forma subtila de energie? Daca nu exista diferente cum e posibil sa le vezi, cine le creeaza si de ce? De fapt ti-am tot pus intrebarea asta si ai ocolit-o mereu, foarte curios sunt daca poti explica aparitia diferentei din unitate, altfel decat spunand pur si simplu ca unitatea o creeaza printr-o obscura miscare in sine ( acolo unde nu poate exista miscare..)
---

ai ascultat interviurile cu Ervin Laszlo? Da sau nu? dacă da ce ai îneţeles, dacă nu ascultă de ftp://82.77.41.180/pub/Audio%20Books/Ervin%20Laszlo

---
Constiinta este o Ipostaza si tocmai de aceea scapa cercetarii noastre cu mijloace clasice. Nu e de ajuns sa vrei s-o pui sub lupa, Tu Trebuie sa fii constiinta daca vrei s-o prinzi in luminnnnnaaaaaaaaaaaaaaa!
----
eu am o vorbă: când ,,a cunoaşte" va fi ,,înlocuit" cu ,,a fi".. nu există altă cale decât aceasta.. cred că ne referim la acelaşi lucru.. am ajuns la aceeaşi ,,înţelegere".. Noi suntem deja acea conştiinţă! Ea este lumina prin care punem întrebarea: ,,cine sunt eu?"..

Trimis de: Ovidiu Bufnila pe 12 Dec 2005, 02:55 PM

Trimis de: shapeshifter pe 12 Dec 2005, 03:05 PM

-----
Aici nu e vorba sa-l convingi pe bufnila si nici invers. E un proces. In aceasta Ipostaza Temporala, virtual vorbind, suntem in acelasi PROCES.
Tu si eu.
Numai ca eu pot iesi infinit mai repede decat tine.
Inca esti lent LENT dar asta nu e o nenorocire.
----

da, într-aadevăr nu e vorba să conving pe cineva de ceva.. conştiinţa vorbeşte conştiinţei.. procesul este coerent? (cu referire la teoria sistemelor aici)..

---
Numai ca eu pot iesi infinit mai repede decat tine.
---
dacă poţi ieşi înseamnă că ne vom întâlni prin alte ,,realm"-uri.. exprimarea ,,Inca esti lent LENT dar asta nu e o nenorocire." nu e concisă, LENT în comparaţie cu tine? context în context în context... în context..?

---
Tu ai o vorba? Introducem un AUTORITAR?
---
nu, Absolutul: Nisargadatta Maharaj..

Trimis de: Ovidiu Bufnila pe 12 Dec 2005, 03:09 PM

EDIT: "Va rugam nu abuzati de optiunea 'Quote' (citat). Nu citati mesajul imediat precedent si nu citati un intreg mesaj, ci doar fragmentul pe care doriti sa il comentati." (http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=boardrules)

Interesant.
Nu, nu in raport cu mine ca nu eu sunt important.
Doar in raport cu tine, tu in procesualitatea ta.
imi place ce ai scris in mesaj.
Multumesc frumos.
Citesc si analizez oameni si fiinte si Obiecte Fictionale de peste treizeci de ani.



Ovidiu Bufnila
consilier de imagine

Trimis de: alfa pe 12 Dec 2005, 03:42 PM

Nu exista Proces ci procese. Procesul nu apare decat daca subordonezi diferenta unitatii, daca vorbesti de un Unic de la care se pleaca si la care se revine dupa ce Diferentele au fost eliminate. Procesul e doar un alt nume dat unitatii in incercarea de a o surprinde in miscare. Unitatea nu exista ca esenta. Ea presupune din capul locului multiplicitatea altfel trecerea de la unu la mai multi si la diferente nu s-ar putea face. Cele doua sunt deoptrive de originirare. Mistificari de tot felul au asezat Unitatea deasupra si au conceput Di-ferenta, Di-abolicul etc ca raul care trebuie adus la ascultare, care ar fi indraznit sa-si puna pe acelasi nivel scaunul. Toata metafizica pana la deconstructivisti a fost o astfel de incercare...cu puternice influente teologice. Abia acum s-a produs rasturnarea dar incercarea de a aseza Diferitul deasupra va conduce doar la o revenire in acelasi punct. Niciunul nu trebuie absolutizat...

Trimis de: shapeshifter pe 12 Dec 2005, 04:14 PM

----
Nu exista Proces ci procese. Procesul nu apare decat daca subordonezi diferenta unitatii, daca vorbesti de un Unic de la care se pleaca si la care se revine dupa ce Diferentele au fost eliminate. Procesul e doar un alt nume dat unitatii in incercarea de a o surprinde in miscare.
----
eu unul m-am săturat de discuţii de tipul ăsta.. nu duc nicăieri..

MEANING IS CONTEXT-BOUND BUT CONTEXT IS BOUNDLESS!

Trimis de: alfa pe 12 Dec 2005, 04:17 PM

Ele duc undeva, dar nu acolo unde iti place tie....la unitate, constiinta universala etc...Mai degraba duc la stiinta care are marele avantaj de a se fi supus repetitiei fenomenelor, lasand locul oricand pentru schimbare, adaptare rasturnare si pulverizare intr-o gramada de subdomenii si domenii...mai nou si nedeterminare....Repetitia poate sa se rupa oricand, Unitatea nu....

Trimis de: shapeshifter pe 12 Dec 2005, 04:29 PM

----
Ele duc undeva, dar nu acolo unde iti place tie....la unitate, constiinta universala etc
----

măi omule tu ai înţeles ce am scris eu până acum? eu vorbeam de unitate? ce înţelegi prin ,,conştiinţă universală"? eu 'i-am mai zis că nu vorbim aceeaşi limbă şi cu alte ocazii..

Ţi-am mai sugerat odată să faci distincţia între UNITATE ŞI UNICITATE.. dacă vrei să intrăm în probleme mai adânc..

Trimis de: alfa pe 12 Dec 2005, 04:37 PM

Hai sa vedem. Cum e constiinta e unica sau unitara sau si una si alta. In ce sens e unica si in ce sens o unitate. E teoria pe care o propui. Sa intram mai adanc. Cum e constiinta? Exista o singura constiinta sau nu?

Trimis de: shapeshifter pe 12 Dec 2005, 04:38 PM

ce este/nu este conştiinţa?

Trimis de: alfa pe 12 Dec 2005, 04:51 PM

Un copac nu e constiinta si nici n-are constiinta, deci constiinta nu e tot ceea ce este.

Trimis de: shapeshifter pe 12 Dec 2005, 04:59 PM

----
Un copac nu e constiinta si nici n-are constiinta..
---
cu ce drept vii tu şi spui răspicat că un copac nu are conştiinţă? în sensul strict dat de dicţ. nu se poate vorbi despre conştiinţă la copac dar copacul SIMTE mediul înconjurător are SENTIENŢĂ..
copacul are o formă de conştiinţă numită sentienţă..

---
deci constiinta nu e tot ceea ce este
----
tragi concluzii prea repede şi greşite.. atâta timp cât vei postula faptul că materia este primordială şi că, conştiinţa este un epifenomen te vei izbi puternic numai de paradigme, până vei fi sufocat de ele..
nu vezi că, conştiinţa este ,,spaţiul" care face orice experienţă posibilă? unde ar fi pentru tine copacul dacă n-ar exista conştiinţa în care să aibă loc ,,simularea" copacului? vei spune acolo.. acolo unde? acolo pentru cine? pentru el? pentru tine? hihiihi..

-----
E teoria pe care o propui.
-----
eu nu propun teorii ci te invit să vezi realitatea aşa cum este, care este non-duală, la fel ca orice experienţă înainte de a fi ruptă în două: un subiect aici şi un obiect acolo..

Trimis de: jock pe 12 Dec 2005, 05:46 PM

Alfa (11 Dec 2005)

Trimis de: alfa pe 12 Dec 2005, 05:52 PM

Trimis de: shapeshifter pe 12 Dec 2005, 05:52 PM

vă sugerez să începeţi să faceţi legături cu ceea ce am spus pe threadul despre Wilber pt. a înţelege ceea ce vreau să spun..

Uite aici o definiţie:
SENTIENCE=
1. State of elementary or undifferentiated consciousness
2. The faculty through which the external world is apprehended
3. The readiness to perceive sensations; elementary or undifferentiated consciousness

găsisem o definiţie ceva mai completă dar nu dau acum de ea..

----
Cum poate fi rupta daca e nonduala? Cine o rupe si de ce? Mintea? Ce e mintea? Constiinta nu? Atunci ce face constiinta se rupe pe sine la nivelul mintii?
----
offff.. tot n-ai înţeles?

Trimis de: alfa pe 12 Dec 2005, 08:04 PM

jock

Trimis de: Merlina pe 12 Dec 2005, 09:02 PM

Alfa
"Nu exista Proces ci procese. Procesul nu apare decat daca subordonezi diferenta unitatii, daca vorbesti de un Unic de la care se pleaca si la care se revine dupa ce Diferentele au fost eliminate. Procesul e doar un alt nume dat unitatii in incercarea de a o surprinde in miscare. Unitatea nu exista ca esenta. Ea presupune din capul locului multiplicitatea altfel trecerea de la unu la mai multi si la diferente nu s-ar putea face. "

....Trinitatea ar putea fi indeajuns?...

Trimis de: jock pe 13 Dec 2005, 01:09 PM

Alfa (12 Dec 2005, 08:04 PM)

Trimis de: shapeshifter pe 13 Dec 2005, 03:23 PM

----
N-am postulat asa ceva, materia si constiinta sunt deopotriva de originare, nu se poate iesi din aceasta dualitate presupunand ca una a produs-o pe cealalta. Parerea mea...Sensul exact nu l-as da aici.
----
alfa tu apleci urechea la ceea ce spune fizica cuantică azi? au ba? ca să ştiu dacă mai discutăm sau nu..
între minte şi materie nu există nici o graniţă.. ceea ce credem noi că este materie NU ESTE MATERIE! asta nu înseamnă că materia nu există! Dacă un umil atom ne arată că nucleul său poate fi văzut ca o minge de golf, aflată în centrul unui teren de fotbal iar electronii (respectând raporturile dim. sunt ca nişte albine) zboară în jurul său la o distanţă cam ca aceea dintre centrul stadionului şi tribune nu se vede clar că ceea ce credem noi că este materie nu este materie? ci spaţiu gol? dacă mergem şi mai în adâncime observăm că particulele sunt şi mai bizare, ele comportându-se uneori ca şi corpuscului alteori ca şi unde.. dacă se merge şi mai adânc fizica cuantică ne spune azi că particulele elem. apar din câmpul sub-cuantic şi dispar tot în el.. există un fundal cu alte cuvinte dar nu are fundaţie.. acest fundal este ,,the underlying field", ,,quantum-vacum", ,,akasha".. cum am putea aborda problema conştiinţei când este evident că materia şi conştiinţa nu sunt separate printr-o graniţă? Acest câmp este superdens (după calculele lui John Wheeler este de 10 urmat 94 de zerouri ergi/cm cub şi superfluid penetrând totul, în el nu există fricţiune, permiţând ca din (în urma unor instabilităţi)/în el, să apară/dispară universuri.. de mii de ani hinduşii ştiu ceea ce fizica cuantică de-abia începe să înţeleagă azi.. există o ciclicitate a universurilor.. şi se pare că informaţia este reciclată de la un univers la altul, fiecare nou univers reciclând informaţia din acest câmp superdens şi superfluid.. e ca şi cum fiecare nou univers nu o ia de la zero dpdv al informaţiei ci reciclează informaţia universurile anterioare.. iar azi se ştie că, aşa cum Hawkins a arătat: universul este ,,un self-propagating sistem", el nu are un început..

Trimis de: jock pe 13 Dec 2005, 03:52 PM

Shapeshifter (11 Dec 2005, 06:23 PM)

Trimis de: shapeshifter pe 13 Dec 2005, 04:19 PM

------
iar ca sã ne apucãm de citit din scoartã-n scoartã opera lui Wilber, nu avem încã motivatia necesarã.
------
eterna poveste: motivaţia.. eu caut oameni motivaţi.. pe restul îi aştept să-i ajungă motivaţia din urmă..

iată ce spun hinduşii de mult timp: http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=36708
(rog a se citi posturile kilometrice postate de userul shapeshifter)..

Trimis de: alfa pe 13 Dec 2005, 06:21 PM

jock

Trimis de: shapeshifter pe 13 Dec 2005, 06:32 PM

baieti în nondualitate nu exista conceptele de DOI (MULTIPLU) dar nici de UNU.. nu va mai consumati energia degeaba.. atâta timp cât veti conceptualiza UNUL si MULTIPLUL nu veti ajunge nicaieri.. mai bine ati încerca o meditatie..

da o cautare dupa Ervin Laszlo si asculta interviurile ale odata cu Laszlo de ftp://82.77.41.180/pub/Audio%20Books/Ervin%20Laszlo

------
Dar e hazaradat opinia cum ca daca e o mare distanta intre electroni si nucleu e relativ mare nu exista nucleu si electroni
------
dar ce am spus eu ca nu exista? pâna si conceptul de particula e doar un simplu concept pe care-l foloseste mintea umana.. ceea ce sugeram eu este faptul ca ar trebuie schimbat modul de a privi lucrurile nu sugeram sa le negam, ci sa ne uitam cu alti ,,ochi" la ele..
-----
Care universuri? Sunt mai multe? Ce e un univers?
-----
uni-vers=one-song..
univers=,,self-propagating system" (Hawking)
daca sunt mai multe? eu vorbeam despre universuri care apar si dispar, ,,oarecum" unul dupa altul.. poate apar mai multe universuri ,,simultan" din acele instabilitati ale plenum-ului (termenul lui Laszlo pt. quantum vacuum).. cine poate stii?

Trimis de: jock pe 14 Dec 2005, 06:56 PM

Alfa, tu zici asa: "Unu nu se poate defini pe sine decât în raport cu un altul de care sã se separe". Apoi admiti cã se poate concepe o multiplicitate ale cãrei unitãti sunt izolati ontic, adicã le lipsesc tocmai raporturile de separatie. Eu înteleg izolarea onticã ca o limitã a diferentei, tot pe un fel de interval cu douã capete, a diferentelor, cealaltã limitã fiind diferenta aceea purã (expresie a unitãtii cantitative), de care am mai pomenit. Cred cã, în definitiv, extremele se ating si aceste diferente-limitã se confundã într-una singurã: diferenta absolutã, care nici nu mai e diferentã.

Trimis de: jock pe 14 Dec 2005, 07:40 PM

Shapeshifter (13 Dec 2005, 07:32 PM)

Trimis de: alfa pe 14 Dec 2005, 08:38 PM

Jock

Trimis de: shapeshifter pe 15 Dec 2005, 02:31 PM

--------
Shapeshifter, nici eu si nici Alfa, din câte-mi dau seama, nu dorim nici mântuirea si nici sã ne integrãm în Absolut, sã evadãm adicã din lanturile karmei si sã ne dizolvãm în Constiinta universalã.
--------
văd că nu sunt înţeles nici de voi..
dacă v-am dat sfatul cu meditaţia era un fel de glumă.. meditaţia adevărată este cea 24/24 şi 7/7 adică atunci când îţi apare foarte clar martorul.. puteţi să vă daţi peste cap întorcând toate conceptele pe toate feţele dar dacă nu există acea experienţă extrem de simplă a martorului nu veţi înţelege nimic.. nivelul la care vă situaţi voi pentru mine e unul în care un copil de-abia învaţă primii paşi, începe să înţeleagă ce i se întâmplă.. asta nu înseamnă că eu shapeshifter sunt ,,iluminat" sau mai ştiu eu ce.. ci faptul că odată ce ai experienţa martorului toate aceste manipulări de concepte pe care le faceţi voi (cu destulă inteligenţă) constituie o simplă joacă de copii..

atâta timp cât există conceptul de persoană va exista (pentru că aşa au spus alţii) şi conceptul de karma, reîncarnare, integrare în Absolut şi alte prostioare de acest fel.. în Realitate lucrurile stau cu totul altfel..

-----
Absolutul trebuie sã fie, într-adevãr, nondual: cunoasterea absolutului e totuna cu trãirea (experienta) absolutului, care e totuna cu moartea.
-----
vezi unde duce faptul de a nu avea ,,experienţa".. aici.. la concluzii de genul acesta.. greşite..
Naşterea şi moartea nu sunt decât simple concepte care sunt întreţinute de un alt concept acela de a fi o persoană..

Nu există nimic altceva decât Conştiinţă. Orice ,,vezi” este propria ta reflectare. Doar prin ignoranţa naturii noastre adevărate universul apare că există. Deoarece separaţia este doar un concept, Nemanifestul şi manifestul nu sunt în realitate separate. Din punct de vedere conceptual Nemanifestul este singura Realitate deoarece nu se schimbă (asta nu înseamnă ceva static ci că nu are calităţi), pe când manifestul se schimbă constant (un alt concept), nu este real ci doar o UMBRĂ SAU REFLECTARE A REALITĂŢII..

Încercaţi să treceţi dincolo de minte şi să pătrundeţi sensul acestor vorbe:

What is God?
1. God is Awareness, which is what you really are.
2. There are two aspects of God: transcendent God and immanent God.
3. Transcendent God is pure Awareness, while immanent God is the Background of the objects of Awareness.
4. Thus, God is what is Aware of objects, and God is also the Background from which objects arise.
5. Faith in God is equivalent to surrender to What-is.

What is Awareness?
1. Awareness is what is aware of the world.
2. Awareness is self-evident because you are aware and you know that you are aware. It does not change and It has no extension. Therefore, Awareness is not a concept or object.
3. The terms “Awareness” and “Reality” are equivalent conceptual pointers.
4. All objects appear in Awareness and are Its contents.

What is existence?
1. An object formed by conceptualization plus identification is said to exist.
2. Without identification, there is no object—it is just a concept.
3. No object is real because Reality is absence of separation. Therefore, no object exists.
4. The apparent existence of objects is called dualism.
5. The sage, being only Awareness and knowing only Awareness, sees no separation, thus he/she sees concepts but no objects, i.e., duality but not dualism.

What is the "I"-object?
1. The "I"-object is an assumed entity that results from identification of Awareness, which is real, with the "I"-concept, which is unreal. The "I"-object seems to exist, but clear seeing shows that it does not.
2. YOU ARE NOT AN OBJECT AND YOU DO NOT EXIST - YOU ARE REALITY (AWARENESS).

What is the difference between a concept and Reality?
1. A concept is a result of conceptualization, which is the process of separating and naming.
2. Conceptualization is a process learned in early childhood. The infant does not conceptualize because its intellect is undeveloped. In contrast, the sage has a well-developed intellect and conceptualizes but sees that separation is an illusion.
3. Without conceptualization, there are no objects (e.g., in dreamless sleep, under anesthesia, or in samadhi) because, by definition, objects are always separate from each other.
4. Reality is not a concept. Rather, It is absence of separation. Therefore, It is also absence of concepts and objects.
5. Conceptualization appears to fragment Reality (which is also Wholeness) into separate objects so that Reality no longer seems to be whole. However, Reality remains unchanged by it.

What is awakening (enlightenment)?
1. Awakening is disidentification of Awareness from the "I"-concept, and therefore also from the sense of personal doership and responsibility.
2. With awakening comes the awareness that there is no person or entity, and there never has been any person or entity.
3. Consequently, there are also no other objects, and there never have been any other objects.
4. Since there is no doer, there is no regret, guilt, or shame for the past; or worry, anxiety, or fear for the future.
5. With awakening also comes the awareness that Reality, which is what You are, has never been affected by either conceptualization or identification.

What is Reality not?
1. What you have been told it is.
2. What you think it is.
3. What you believe it to be.
4. What you want it to be.
5. What you think it should be.

Trimis de: jock pe 15 Dec 2005, 07:47 PM

Shapeshifter (15 Dec 2005, 02:31 PM)

Trimis de: shapeshifter pe 16 Dec 2005, 02:16 PM

------
Astfel de afirmatii îmi sunã destul de familiar; sunt tipice pentru cei ce se cred iluminati, dar numai se cred asa, din pãcate. Shapeshifter, coboarã-te la nivelul nostru si explicã-ne, dacã nu întelegem altfel. Sau poate n-ai înteles nici tu nimic si vrei acum sã înghitim si noi, pe nemestecate, tot felul de bazaconii ce sunã mai degrabã ca niste sentinte cu iz religios. Dacã spui cã nu existã decât Awareness, cã tot restul e iluzie si conceptualizarea înseamnã mutilarea adevãrului, deja ai vorbit prea mult, ai conceptualizat prea mult si trebuie sã taci din gurã, altfel începi sã debitezi prostii.
-----

dacă aceste afirmaţii îţi sună ,,destul de familiar" nu mai are nici un rost să explic nimic..
Din punctul meu de vedere declar închis acest thread.. aşa este, n-am înţeles nimic.. aveţi dreptate.. la revedere!

Trimis de: bishop pe 27 Dec 2005, 11:50 PM

Te-ai suparat ca vacarul pe sat, cavalere shapeshifter. Te astept sa aduci argumente, caci "adversari" pe masura ai (jock, alfa).

"Sri Nisargadatta Maharaj: [...]Inceteaza sa-ti mai intrebuintezi mintea gresit si totul va fi bine pentru tine. Nu-i nevoie s-o indrepti - se va indrepta ea insasi, de indata ce abandonezi orice interes fata de trecut si viitor si traiesti in intregime in acum.
Reporter: Dar in acum nu exista nici o dimensiune. Voi deveni un nimeni, un nimic!
SNM: Exact. Ca nimeni si nimic, esti in siguranta si fericit. Poti avea acesta experienta orcand. Incearca numai[...]"

"Eu sunt acela" - S.N. Maharaj

Trimis de: misstika pe 28 Dec 2005, 01:44 PM

nondualitate....hhhmmm!chiar este o sinucidere?cum?

Trimis de: shapeshifter pe 13 Feb 2006, 04:06 PM

Conştiinţa (consciousness) şi Conştienţa (awareness)

Majoritatea oamenilor nu fac o diferenta clara intre constienta (awareness) si constiinta (consciousness).
Nisargadatta foloseste termenul de constiinta (consciousness) pt. ,,Eu sunt” si cind vorbeste despre constienta (awareness) el se refera la ceva complet dincolo de constiinta (,,Eu sunt”), care este absolutul.
Nisargadatta spune despre constiinta ca este tot ceea ce cunoastem, sensul fundamental al prezentei pe care-l simtim, si ca exista un simtamint universal al fiintarii.
Constiinta=simtamint de prezenta=fiintare=,,Eu sunt”.
El spune sa staruim asupra lui ,,Eu sunt” pentru a ne da seama ce sintem cu adevarat: constiinta insasi, nu corpul, mintea sau gindurile si identificarile ei. Atunci cind ne-am dat seama ce sintem: constiinta insasi (adica numai constiinta universala, identica in om ca si in oricare creatura: caine, albina, etc.) cind ne-am dat seama ca fiecare sintem ,,Eu sunt”, atunci apare urmatoarea realizare atunci cind realizam ca Eu sint NU inseamna ,,Eu sunt”, ca sintem dincolo de asta, pura constienţă!
Sensul notiunii de constiinta este legat intodeauna de dualitate. Daca sint constient asta este in relatie cu a fi inconstient. Daca ,,Eu sunt” este intodeauna in relatie cu ,,nu-eu”, daca sint constient asta inseamna intodeauna a fi constient DE ceva. Constiinta are intotdeauna un obiect de care eu sint constient. Desi realizarea faptului ca identitatea mea drept ,,Eu sunt” este mult mai aproape de realitate decit ideea ca ,,sint asa si pe dincolo, una sau alta”, asta este inca departe de realizarea finala a absolutului, a faptului ca sint constienţa non-duala care permite constiintei sa fie conştientă. Conştienţa este cea care straluceste prin constiinta dar este dincolo de constiinta insasi.
Constienta pura este absolutul, fara de care nu poate exista constiinta. Conştienţa este cea ,,prin care eu stiu ca eu sint, ca exist”. De aceea conştienţa ,,apare” inainte de ,,Eu sunt” (sau conştiinţă) si este acolo si dupa ce constiinta dispare spre inconstient sau moarte). Constienta este chiar dincolo de constiinta universala. Constienta nu este constienta de ea insasi, o constienta in care nu exista nici o distinctie sau dualitate. Asta este dincolo de ideea de Dumnezeu, Nisargadatta nu o numeste Dumnezeu ci simplu ,,Absolutul” sau realitatea suprema, dincolo de timp, ceva ce a existat si va exista intotdeauna.
Deci constiinta este intodeauna constienta DE ceva (dual) iar constienta nu este nici macar constienta DE ea insasi, de aceea este absolu singulara. In limba engleza diferenta intre consciousness si awareness este greu de facut (being conscious or being aware par sa insemne acelasi lucru).
Iata trucul in a face distictia clara: Nisargadatta spune mai intai sa realizam ca sintem ,,simtamintul prezentei, al fiintarii” si apoi sa realizam ,,opusul”: ,,NU, voi nu sinteti nici macar ,,Eu sunt”! Sinteti dincolo de fiintare, dincolo de constiinta, dincolo de simtamintul prezentei, voi sinteti constienta pura prin care constientul a venit in fiintare, sinteti absolutul, doar pura constienta”. Aceasta a doua realizare poate fi atinsa numai dupa ce ti-ai dat seama ca nu esti nici macar ,,Eu sunt”.
Prima data trebuie realizat faptul ca eu sunt ,,Eu sunt” - constiinta universala, apoi faptul ca de fapt NU sint ,,Eu sunt”, ci de fapt sint numai absolutul si ca nimic altceva nu exista IN REALITATE! Orice altceva nu este decit un vis. Numai Nisargadatta a spus lucrurile asa de clar, de evident, elegant si subtil deopotriva. El spune ca trebuie dezvoltat un intens TREBUIE SA CUNOSC, nu te poti juca cu expresia asta si sa astepti sa ajungi undeva. Nisargadatta era OBSEDAT sa afle ce este el cu adevarat. Jocul obisnuit cu cuvintele nu a avut nici o importanta la nivelul acestei meditatii constante.
Constiinta vine si pleaca, se trezeste si adoarme, se naste si moare dar constienta este intotdeauna acolo.
Cuvintele lui Nisargadatta: ,,Cind ai aparut pentru prima data? Care a fost momonetul exact cind ai stiut ca ESTI?”
Iata un raspuns simplu: Ai aparut pt. prima data ACUM. Intelegeti? Ceea ce pare viata ta, corpul tau si toata lumea manifestata se creaza pentru totdeauna ACUM. Asta este momentul in care apari pentru prima data. Existenta poate fi vazuta ca un singur eveniment indivizibil. Acest eveniment singular, absolut, inseamna toate posibilitatile existentei, ACUM - o explozie singulara catre infinit. Exista ACUM dar nu exista nici un NU ACUM. Unde este NU ACUM? Poti sa te ,,gindesti” la viitor, dar acel gind este o parte a acestui ACUM. Poti masura trecutul, dar nu exista trecut altul decit o traiectorie istorica care apare ACUM ca parte a acestui ACUM.
Deci daca elimini timpul din minte, ce ramine?
Nu pot sa-mi amintesc cind am stiut pentru prima data ca exist. Sensul acestei fraze duce la realizarea finala: nu sint ,,EU SUNT”, adica la faptul ca acest ,,EU SUNT” a avut un inceput si va avea un sfirsit. Nu sint de fapt ,,EU SUNT” ci ACELA care e constient de ,,EU SUNT”.
1. Prima data realizezi ca nu esti nimic din ceea ce ceilalti iti atribuie, nu esti o persoana (memorie, cunoastere, obiceiuri si alte false identificari). Aceste false identificari le face mintea.
2. Apoi realizezi ca nu esti corpul (foarte greu de realizat), nu esti mintea sau gindurile ei.
3. Apoi realizezi ca daca te sustragi tuturor celor de mai sus ce mai ramine? Doar simtamantul de a exista, constiinta. Realizezi ca nu esti numai acea constiinta, simtamintul de fiintare. Trebuie sa fiu ACELA. Ce ESTE acela? E ceva foarte subtil. Acum vine fraza mistica: ,,EU SUNT CEEA CE SUNT”. Aici apare universalitatea, aceasta realizare a lui ,,EU SUNT” aduce cu ea exploziva intelegere a faptului ca ,,EU SUNT” nu exista ca ceva individual, ca ,,EU SUNT” e universal, orice creatura si lucru il simte la fel. Nu noi cream senzatia lui ,,EU SUNT”, ci mai degraba o mostenim de la anteriorul simtamint al fiintarii, al fiintarii originare care a aparut pe fundalul ,,vidului” sau al constientei pure lipsite de orice obiect.
4. Odata realizat simtamintul identitatii cu acest simtamint universal al fiintarii sau ,,EU SUNT”, apare portita catre ultima realizare. Realizarea lui ,,EU SUNT” este deja o foarte inalta realizare si unii se opresc aici pentru a fiinta in aceasta fiintare universala impersonala. Aceasta este cunoasterea lui Dumnezeu si a faptului ca esti una cu Dumnezeu. Dar unii (foarte rari) merg mai adinc in ei insisi si ajung la realizarea faptului ca INTREAGA fiintare, chiar si cea a fiintarii in Dumnezeu este inca o forma a iluziei si a dualitatii si realizeaza faptul de a fi doar pura constienta, renuntind pina si la identificarea cu ,,EU SUNT”.

Tot acest parcurs nu inseamna a cistiga ceva ci o descotorosire fata de ceea ce nu esti cu adevarat, pina straluceste acel ceva care a fost intodeauna acolo, dincolo de toti dumnezeii: REALITATEA ULTIMA.

Trimis de: Maharajah pe 13 Feb 2006, 06:17 PM

Un subiect interesant, insa am asha o lehamite sa citesc toate paginile...
S-a ajuns pana in acest punct la vreo concluzie, sau macar la o linie care sa arate o directie cat de cat clara?
Daca nu primesc nici un raspuns voi fi obligat sa citesc tot, fie-va mila de mine!

Trimis de: shapeshifter pe 16 Feb 2006, 05:55 PM

RAMESH BALSEKAR ON EFFORT:

All deliberate effort to improve anything in life
cannot but end up in self-contradiction.
Absolutely no effort is necessary to live life fully.
It is like floating with the current or rolling with the punch
--while the sturdy oak gets pulled down by the storm,
the pliant grass remains supple and swaying.

Because it has been man's conditioning
that it is only effort which could bring him anything in life,
it is extremely difficult for an ordinary man to grasp the fact
that nothing more than a deep understanding
of one's true nature is necessary
for the total transformation of awakening to take place.

Life can be really and truly simple if we don't fight it.

Transformation cannot be brought about, it can only happen.
Indeed, practicing meditation is itself bondage!
Transformation presupposes the
total absence of any doer practicing anything.

Self-Realization is effortless.
What you are trying to find is what you already are.

Enlightenment is total emptiness of mind.
There is nothing you can do to get it.
Any effort you make can only be an obstruction to it.

The result of man's intellectual development is that,
unlike everything else in nature,
he longs for a perfect or ideal harmony,
which he has only conceptualized but has not actually experienced.
This is the perpetual problem from which
he will never free himself by means of effort.

The very effort to see into one's own nature is the obstruction to it.

The least effort on your part prevents
what otherwise might happen naturally and spontaneously.
Awareness cannot be an act of volition.

Apart from the futility of effort itself,
any attempt to prevent thoughts from arising
divides the mind artificially into that which does the prevention
against that which is being prevented,
creating only neurosis and conflict.
Whatever thoughts arise (being without substance)
will promptly vanish by themselves
if they are not accepted and pursued as effective reality.
To try to erase thoughts consciously and deliberately
is like trying to wash away blood with blood.

The most that anyone can do in respect to the spiritual search
is to keep firmly in mind the essential facts that:
A. The human being has no separate existence
apart from the total manifestation;
B. As an individual, he has neither choice nor initiative
about the circumstances in which he finds himself;
C. Therefore, any effort or struggle beyond keeping
this in mind is fundamentally and exercise in futility.

There is an extremely important but subtle
aspect of spiritual development that is often lost sight of.
It is that in each case, depending on the makeup of each psyche,
the development is taking place spontaneously according to nature
and that any deliberate efforts on the part of the
pseudo-entity only create hazards and obstructions.
If this is kept in mind,
one automatically evades the greatest spiritual danger,
which is the uprising of the ego.
What, then, is the individual to do?
Merely to let true understanding deeply impregnate his very being,
passively and patiently, so that all illusions
and obstructions gradually fall off by themselves.

Making positive effort to stop thinking as a spiritual practice
is an exercise in futility, and so is any other kind of effort.
The only effective effort is instant apperception of truth,
which is in fact effortless.

Intellect is very much necessary to understand certain fundamentals,
But there is a strict limit beyond which it cannot go.
Thereafter it is only when intellect gives up all efforts
and acknowledges total surrender that intuition takes over.
Awakening can only happen spontaneously by itself.

It is wanting that is the cause of bondage,
irrespective of whether that wanting
is for some material benefit or for realization.
Man's viewpoint has become so inverted
that he thinks of effortless, unfathomable contentment
as an abnormal condition that must be attained through want
by some special positive "spiritual" efforts!

There can be no technique or system
for that total transformation in viewpoint called enlightenment
for the simple reason that all effort must necessarily emanate
from the illusory ego, that very mind of thought-intellect
which has brought about the sorry plight
from which the individual seeks freedom.

Self-realization is not only effortless, it is effortlessness itself.

Understanding is all,
and any effort to understand is an obstruction to it.
The impasse disappears when the ego recognizes
that it is strangulated in its own trap.
The ego is annihilated by being exposed as the illusion it is,
and this itself is the Understanding.

Once it is seen that volition is not only unnecessary but illusory,
It becomes obvious that in order to see something
which is already there, no effort is valid.
Effort to realize Truth is futile because Truth is all there is.
Everything IS Truth.
One must abandon the cleverness of reason for bewilderment,
Which is intuition or reliance on the innate principle of BEING

The primal substance of all beings is the same noumenon.
Enlightenment is the name given to the noumenal state.
There is no kind of intentional practice, action or effort
that can lead an individual to his enlightenment
because any intentional deed is based on the superstition
that an individual exists apart from the noumenon.

Wherever there is desire there is suffering.
Liberation can only occur when
desire has been totally absent.
It is not attainable by any means or effort,
which itself depends on desire.

Every moment he thinks and acts as an individual entity
locks man deeper in the double-bind of self-consciousness
wherein the very thought of spontaneous living prevents it.
And any positive effort to control the mind
or let go of oneself always only strengthens the ego.
Mind cannot be used to control mind.

Trimis de: shapeshifter pe 4 Oct 2006, 02:05 PM

Manifestarea poate adopta miriade de forme, dar substratul imanent tuturor acestor forme este conştiinţa. Dualitatea este doar un concept necesar pentru ca manifestarea să fie percepută şi cunoscută prin relaţia subiect-obiect. Tot ce este perceput nu are o existenţă independentă de conştiinţa numenală. Atât observatorul cât şi observatul sunt ireali, deoarece nici unul nu are o existenţă independentă de cea a conştiinţei în care apar. Numai prin imanenţa numenului pot avea loc aparenţele fenomenale. Fără acesta nu poate exista nimic.
,,Acela” poate fi numit şi ,,Conştiinţă Pură” dar acest termen este şi el adoptat DOAR pentru a putea exista o comunicare verbală, de fapt nici un cuvânt nu este suficient de adecvat pentru a-l descrie pe ,,Acela”.
Ca şi conştiinţă, numenul poate fi imaginat ,,spunând”: ,,Eu nu mă pot vedea pe mine însumi, pentru că aceasta ar presupune existenţa unui obiect diferit, în vreme ce eu sunt subiectul pur.” Nu există nici o entitate şi nici un lucru care să fie perceput de conştiinţă. Ca fiinţe conştiente noi nu putem percepe conştiinţa, deoarece o minte divizată – care cunoaşte obiectul prin subiectul cunoscător – nu îşi poate percepe integralitatea (unitatea, totalitatea) ca pe un obiect al ei.
Numai când mintea-scindată (duală) – conceptualizarea – este total absentă se poate strecura intuirea conştiinţei, iar ,,acolo” nu ar mai fi nimeni care să realizeze asta.
Nefiind nici ceva şi nici nimic, ,,Eul” nu are cum să fie nici cunoscut şi nici experimentat, ,,Eul” nu poate trece printr-o experienţă deoarece el nu este un obiect. Orice experienţă, senzorial interpretată ca plăcut/neplăcută, este rezultatul reacţiei minţii-scindate faţă de ceva anume, reacţie care este doar un concept, nu o realitate.
Nu ,,Eul” trece printr-o experienţă, ci ,,eul”, conceptul fenomenal. De aceea ,,Eul” nu este niciodată afectat de vreo experienţă - fie ea plăcută sau neplăcută, pozitivă sau negativă, acceptabilă sau neacceptabilă. Experienţa – fiind o interpretare a reacţiei senzoriale la un stimul – este funcţionarea obiectivă a ceea-ce-suntem. Dar ceea-ce-suntem nu poate fi perceput fenomenal, deoarece atunci am fi tot o experienţă spaţio-temporală trăită de un ,,eu”.
Aşadar, ,,Eu” este ,,fiinţa” tuturor fiinţelor, dar complet neafectat[ de fiinţare. ,,Eu” nici nu gândesc, nici nu acţionez, nici nu simt, însă gândirea celorlalţi, acţiunea şi simţirea sunt ,,ale mele”, pentru că ,,celălalt” e doar un concept, o iluzie.
,,Eu” sunt absent fenomenal deoarece nu pot fi o aparenţă (sau o apariţie), ci sunt ,,Acela” imanent în toate aparenţele, iar fiecare fiinţă conştientă şi simţitoare poate fi, de fapt chiar este - ,,Eul” în absenţa ,,eului”.
Ceea-ce-suntem este Acela care priveşte, întotdeauna conştiniţa privind în conştiinţă, prin obiectele fenomenale care se percep unele pe altele ca obiecte şi care sunt toate non-existente. Ceea-ce-suntem (ca ,,Eu” pur) este absent fenomenal şi acolo nu există un ,,celălalt”, privirea conştiinţei în conştiinţă nu este o vedere duală, subiect-obiect. Acolo nu există decât ATENŢIE INTEGRALĂ – fără un văzător, fără un văzut.
Pentru ca să cunoaştem ceva despre Acela, trebuie să fim Acela. Numenul, ca subiectivitate pură, nu poate fi decât absent pentru ca fenomenalitatea să fie prezentă, adică el este imanent în fenomenalitate rămânând veşnic transcendent. Numenul este ceea-ce-suntem, însă ceea ce vedem nu este ceea-ce-suntem ci ceea-ce-părem a fi. Numenul deşi este transcendent fenomenelor, este şi imanent lor.
Conştiinţa nu poate fi cunoscută în absenţa obiectelor iar fără conştiinţă, obiectele nu pot apărea. Manifestarea fenomenală apare spontan în conştiinţă, fără să fie cauzată de nimic – orice cauză sau raţiune fiind complet irelevante în cazul numenului. Numenul, ca subiect pur, rămâne transcendent, indiferent dacă manifestarea fenomenală are loc sau nu. În clipa apariţiei manifestări fenomenale în conştiinţă, numenul se ,,bucură” de aceasta prin modul său de funcţionare, care e un aspect numenal în care nu există dualitatea subiect-obiect.
Conştiinţa este cea care ,,luminează” fenomenele manifeste prin obiectivarea numenului, iar această conştiinţă care obiectivează numenul este cunoaştere pură, în sensul că acolo nu există un cunoscător şi un obiect de cunoscut. Lumina nu poate descoperi întunericul, ci doar propria sa absenţă, absenţa a ceea ce căuta.
Căutătorul spiritual începe prin a se întreba ,,Cine sunt <<Eu>>?”. Prin această întrebare, lumina caută întunericul unui ,,eu” şi descoperă că nu există un ,,cineva” sau nici un alt obiect, ci doar ABSENŢA a ceea ce căuta, ABSENŢA PREZENŢEI ,,celui” care căuta şi întreba. Astfel, căutătorul, ca sine individual, caută un obiect care să-i dezvăluie realitatea – ceea ce este imposibil. Într-o asemenea căutare non-descoperirea ESTE descoperirea. De fapt totţi căutătorii – tot ce există – sunt doar nişte OBIECTE ÎN OBIECTIVAREA FENOMENALĂ A SUBIECTULUI NUMENAL, iar dinstincţia dintre subiect şi obiect în dualitatea manifestării e pur conceptuală.
Rezultatul la care se ajunge, într-un final, al acestei căutări, este că obiectele ca atare sunt inexistente, ele nefiind altceva decât aparenţe fenomenale în conştiinţa în care imanent este subiectul numenal, şi ceea ce căuta căutătorul se dovedeşte a fi ABSENŢA celui care căuta – iar în PREZENŢA aceste ABSENŢE ABSOLUTE a conceptualizării este ,,descoperită” pacea perfectă a PREZENŢEI ABSOLUTE.

Trimis de: shapeshifter pe 5 Nov 2007, 11:31 PM

http://www.youtube.com/watch?v=Ufdp54UULO8

Trimis de: Maharajah pe 6 Nov 2007, 05:39 PM

Despre nondualitate nu se prea poate vorbi, se poate cel mult sugera cate ceva!
Pentru ce-i interesati, nondualitatea pura este "tratata" asa cum ar trebui in advaita-vedanta. Restul este balast!

Trimis de: shapeshifter pe 6 Nov 2007, 05:43 PM

ca să vezi! cum dansează maharajah în ritm de nataraja(h)!

Trimis de: Maharajah pe 6 Nov 2007, 06:04 PM

Ba chiar as putea spune ca discutia in sine nu poate sta decat sub semnul unei "contradictii in termeni". Iar pentru cel ce este convins ca stapaneste domeniul si este musai sa-si etaleze invataturile, "contradictia in termeni" se transforma in teribilism.
Pentru ceilalti participanti, este scuzabila orice interventie, atata timp cat folosesc acest topic, doar pentru a construi o carcasa in jurul subiectului, doar pentru a-i da o forma, si nu pentru o incercare de a revela ceea ce spuneam ca nu se poate decat sugera!

Trimis de: shapeshifter pe 6 Nov 2007, 06:31 PM

pt. că nu se poate sugera îţi sugerez să fii fără al doilea în ritm de nataraja!

Dansul lui Shiva (Coomaraswamy)
Shiva mai este numit, printre altele, şi Nataraja, Stăpânul Dansatorilor, Regele Actorilor. Cosmosul este teatrul său. Repertoriul său comportă mai multe feţe. El însuţi este actor şi audienţă:
Când Actorul bătea toba,
Toţi veneau să vadă;
Când Actorul strângea scena
Rămânea de unul singur în bucuria sa.
Nu pot să spun câte feluri de dansuri cunosc despre el credincioşii săi. Fără îndoială că ideea de început ce se află în spatele acestor dansuri este mai mult sau mai puţin aceeaşi: manifestarea energiei ritmice primare. Shiva este Eros Protogonos al lui Lucian când scria: „Se pare că dansul a luat fiinţă la începutul tuturor lucrurilor şi a fost adus la lumină împreună cu Eros, cel vechi, deoarece putem vedea acest dans primordial în mişcarea corală de dans a constelaţiilor, a planetelor şi a stelelor fixe, în îmbinarea şi interacţiunea dintre ele, ca şi în armonia ce le caracterizează”.
Nu vreau să spun că cea mai adâncă interpretare a dansului lui Shiva se găsea în minţile celor care au dansat în mod fanatic şi, poate, intoxicat în onoarea zeului pre-arian care, ulterior, a devenit Shiva. Un mare motiv prezent în religie sau artă, orice mare simbol, devine toate lucrurile pentru toţi oamenii; eră după eră, oferă omului o asemenea comoară cum numai în inima sa mai găseşte. Oricare ar fi originea dansului lui Shiva, acesta a devenit cu timpul cea mai clară imagine a activităţii lui Dumnezeu cu care orice artă sau religie se poate lăuda. Din variatele dansuri ale lui Shiva, mă voi referi doar la trei, unul formând, de unul singur, principalul element al interpretării. Primul este un dans de seară din munţii Himalaya, cu un cor divin, descris în Shiva Pradosha Stotra după cum urmează: „Punând Mama celor Trei Lumi pe un tron de aur, împânzit cu pietre preţioase, Sulapani dansează pe înălţimile muntelui Kailasa şi toţi zeii se adună în jurul lui: Sarasvati cântă la vina, Indra cântă la flaut, brahma ţine ţambalul ce marchează timpul, Laksmmi începe un cântec, Vishnu cântă la tobă şi toţi zeii stau de jur împrejur: Gandharva-şii, Yaksha-şii, Pataga-şii, Uraga-şii, Sadhya-şii, Vadyadhara-şii, Amara-şii şi toate fiinţele ce trăiesc în în cele trei lumi se aşează acolo să fie martori ai dansului ceresc şi să audă muzica corului divin în vremea crepusculului”. În reprezentările dansului, Shiva are două mâini, iar cooperarea zeilor este indicată foarte clar prin poziţionarea lor sub formă de cor. Nu găsim nici un Asura aplecat prins sub piciorul lui Shiva. Din câte ştiu, nu există vreo interpretare a acestui dans în literatura dedicată lui Shiva. Al doilea binecunoscut dans al lui shiva este cel numit Tandava şi ţine de aspectul său tamasic ca Bhairava sau Virabhadra. Are loc în cimitire şi terenuri în flăcări, unde, de obicei, Shiva este reprezentat cu zece braţe, dansând în cea mai mare parte cu devi şi acompaniat de grupuri de drăcuşori ce zburdă. Reprezentări ale acestui dans se întâlnesc cel mai des în sculpturile vechi, cum ar fi Elura, Elephanta şi Bhuvaneshvara. Dansul tandava aparţine la origine divinităţii pre-ariene, jumătate zeu, jumătate demon, care îşi ţine spectacolul de miez de noapte pe pământul arzător. În vremurile mai târzii, acest dans de pe pământul arzător, uneori cu Shiva, uneori cu Devi, este interpretat, în literatura lui Shiva şi Shakta, în cel mai emoţionant şi mai profund sens.
În al treilea rând, avem dansul nadanta al lui Nataraja înaintea adunării (sabha) din lăcaşul de aur din Chidambaram sau Tillai, centrul Universului. Legenda care, până la urmă, nu are o legătură prea strânsă cu adevăratul sens al dansului, poate fi rezumată după cum urmează: în pădurea Taragam locuiau o mulţime de înţelepţi eretici, ce urmau şcoala Mimamsa. Într-acolo se îndreptă Shiva, acompaniat de Vishnu deghizat într-o frumoasă femeie şi Ati Sheshan, spre a le arăta că greşesc. Înţelepţii au fost conduşi spre o dispută violentă între ei, dispută curând îndreptată împotriva lui Shiva, încercând să îl distrugă prin incantaţii. Un tigru feroce a fost creat în focul sacrificial şi asmuţit pe Shiva. Acesta, zâmbind blând, îl opreşte şi, cu unghia degetului mic, îl jupoaie de blană pe care o pune peste el ca pe o pânză de mătase (de notat că o poveste asemănătoare se petrece cu un elefant). Nedescurajaţi de nereuşită, rishi-i reîncep ceremoniile, dând naştere unui şarpe enorm, şarpe pe care zeul îl pune în jurul gâtului său ca pe o ghirlandă. Cu aceasta, Shiva începe să danseze, iar înţelepţii au mânat spre el un monstru sub forma unui pitic hidos, Muyalaka. Zeul îşi pune peste el vârful piciorului, rupându-i spatele, întinzându-l astfel pe pământ. Astfel, cu ultimul duşman distrus, Shiva continuă dansul, fiindu-i martori zeii şi rishi-i. apoi Ati Sheshan se închină la Shiva, rugându-se ca dansul să se mai repete. Shiva promite că va mai dansa încă o dată în sacrul Tillai, centrul Universului.
Acest dans al lui Shiva din Chidambaram sau Tillai formează subiectul reprezentărilor sud-indiene de cupru ale lui Sri Nataraja, Stăpânul dansului. Aceste imagini variază între ele la nivelul unor detalii minore, dar toate exprimă o concepţie fundamentală. Înainte de a începe să analizăm care ar putea fi aceasta, ar fi bine să descriem imaginea la care ne referim. Îl avem pe Shiva dansând, cu patru mâini, cu un păr împletit şi împodobit ale cărui bucle inferioare se răsucesc în dans. În părul său se poate vedea o cobra încolăcită, un craniu şi Ganga sub formă de sirenă. Deasupra se află o semilună şi este încoronat cu cunună de frunze Cassia. În urechea dreaptă poartă un cercel de bărbat iar unul de femeie în cea stângă. Este împodobit cu coliere şi brăţări, cu o curea din bijuterii, cu inele în jurul picioarelor, inele la degetele de la picioare şi de la mâini. Partea importantă a accesoriilor sale o reprezintă pantalonii strânşi pe corp, purtând şi o eşarfă ce fâlfâie ca şi un fir sacru împletit. Într-o mână din partea dreaptă ţine o tobă, cealaltă este ridicată făcând semnul „nu-ţi fie frică” (abhaya-mudra); mâna stângă superioară (cu degetele într-o postură de semilună – ardhacandra-mudra, n.t.) ţine Focul, cealaltă arată în jos spre demonul Muyalaka, un pitic ce ţine o cobra; piciorul stâng este ridicat. Mai găsim un piedestal de lotus din care izvorăşte o aureolă (tiruvasi) ce îl încercuieşte (după Zimmer, iese din zeu, n.t.), plină cu flăcări, fiind atinsă de mâinile ce ţin toba şi Focul.
Chiar şi fără să ne bazăm pe referinţele literare, interpretarea acestui dans nu se va dovedi dificilă. Totuşi, din fericire, ne putem folosi din plin de studiile contemporane, care ne ajută să explicăm pe deplin, nu numai semnificaţia generală a dansului, ci şi detaliile simbolismului său concret. Unele din particularităţile reprezentărilor lui Nataraja ţin, în mod evident, de concepţia generală legată de Shiva, iar nu de dans în sine. Aşa şi cu pletele împletite, ca ale unui yogin; coroana din frunze Cassia; craniul lui Brahma; reprezentarea lui Ganga (Gangele căzut din cer şi pierdut în părul lui Shiva); cobrele; diferiţii cercei, prefigurând natura duală a lui Mahadevi, „a cărui jumătate este Uma”; şi cele patru braţe. Toba este de asemenea un atribut general al lui Shiva, aparţinând personajului său yogin, deşi, în cadrul dansului, are o semnificaţie cu mult mai specială. Care este, deci semnificaţia dansului Nadanta al lui Shiva, cum este el înţeles de shivaiţi? Semnificaţia sa esenţială este dată în texte cum este următorul: „Domnul nostru este Dansatorul care, ca căldura latentă în lemnele de foc, îşi răspândeşte puterea în minte şi materie, făcându-le şi pe ele să danseze” (Kadavul Mamunivar‘s Tiruvatavurar Puranam, Puttaraivatil, Venracarukkam, strofa 75, Traducere de Nallasvami Pillai, Shivajnanabodham, p.74. S-ar mai putea spune: Ca căldura latentă în lemnele de foc, umple toate corpurile: Tatăl nostru dansează, punând în mişcare toate sufletele, să ştiţi asta! A se compara cu Eckhart: „Aşa cum focul pătrunde esenţa şi cărăţă în interiorul lemnului uscat, la fel face şi Dumnezeu cu omul”).
Dansul, de fapt, reprezintă cele cinci activităţi (pancakrtya) ale sale: Shrishti (privire de sus, creaţie, evoluţie), Sthiti (păstrare, susţinere), Samhara (distrugere, evoluţie), Tirobhava (învăluire, întrupare, iluzie şi, de asemenea, dare de odihnă), Anugrahab (eliberare, izbăvire, atracţie). Toate acestea, luate în mod separat, sunt activităţile zeităţilor Brahma, Vishnu, Rudra, Maheshvara şi Sadashiva. Această activitate cosmică reprezintă motivul central al dansului. Alte citate vor ilustra şi explica simbolismul cu mult mai detaliat. Din Unmai Vilakkam, vers 36, aflăm: „Creaţia emerge din tobă; păstrarea purcede din mâna speranţei; din foc pleacă distrugerea; piciorul ridicat dă drumul”. Se poate observa că a patra mână arată spre piciorul ridicat, refugiul sufletului.
Mai cităm şi din Chidambara Mummani Kovai: “O, Doamne, mâna Ta ce ţine toba sacră a făcut şi a ordonat cerurile, pământul, celelalte lumi şi nenumăratele suflete. Mâna Ta ridicată protejează ordinea conştientă cât şi ordinea inconştientă a creaţiei Tale. Toate aceste lumi sunt transformate de mâna Ta de foc purtătoare. Piciorul Tău sacru, pe pământ pus, dă un imbold sufletului obosit de lupta cu năvodul cauzalităţii. Piciorul tău ridicat este cel care dă beatitudine celor ce se apropie de Tine. Aceste Cinci Acţiuni sunt, într-adevăr, Lucrarea Ta”.
Următoarele versuri din Tirukuttu Darshana (Vederea dansului sacru), care formează a noua tantra din Tirumantram a lui Tirumular, extinde motivul central şi mai departe:
„Forma Sa peste tot este: atotpătrunzător este prin a Sa Shiva-Shakti
Chidambaram peste tot este, peste tot este dansul Său;
Ca Shiva, este totul şi e omniprezent,
Peste tot manifestat devine dansul elegant al lui Shiva.
Dansurile Sale încincite sunt temporale şi atemporale.
Dansurile Sale încincite sunt cele Cinci Activităţi ale Sale.
Cu eleganţă săvârşeşte cele cinci roluri,
Acesta este sacrul dans al lui Uma-Sahaya.
Dansează cu Apa, Focul, Aerul şi Eterul,
Aşa Domnul nostru dansează mereu în grădină.
Văzut este de cei ce trec de Maya şi Mahamaya (iluzia şi Marea Iluzie)
Domnul nostru Îşi dansează dansul veşnic.
Aspectul lui Shakti este bucurie deplină –
Această bucurie reunită face trupul lui Uma
Acest aspect al lui Shakti se ridică în timp
Şi uneşte dublul în dans.
Trupul Său este Akash, norul întunecat dinlăuntru este Muyalaka,
Cele opt sferturi sunt cele opt braţe ale Sale,
Cele trei lumini sunt cei trei ochi ai Lui,
Astfel, devenind, dansează în trupul nostru ca ceva compus.”
Acesta este dansul său. Semnificaţia sa cea mai adâncă este simţită când se conştientizează că are loc în interiorul inimii şi în sine. Peste tot este Dumnezeu: acel peste tot este inima. Tot aşa, găsim şi o altă strofă:
„Piciorul ce dansează, sunetul clopoţeilor,
Cântecele ce sunt cântate şi diferiţii paşi,
Aspectul luat de al nostru Gurupara ce dansează –
Găseşte toate acestea în interiorul tău şi de obstacole vei scăpa.”

Trimis de: shapeshifter pe 6 Nov 2007, 06:41 PM

Până aici, toate, în afară de gândul la Dumnezeu, trebuie scoase din inimă, pentru ca numai el să rămână şi să danseze înăuntru. În Unmai Vilakkam găsim aşa: „Înţelepţii tăcuţi, distrugând legătura întreită se găsesc acolo unde sinele lor sunt distruse. Acolo întrezăresc cele sfinte şi sunt umpluţi de beatitudine. Acesta este dansul Stăpânului agregatelor (nodului), al cărui aspect este Graţia (Slava)”. Cu această referire la „înţeleptul tăcut” ne putem gândi, prin comparaţie, la frumoasele cuvinte ale lui Trimular: „Când, odihnindu-se, aceştia (yoginii ce au atins cea mai înaltă stare de pace interioară) se pierd şi devin nemişcaţi ... Cei ce nu se mişcă se află în Spaţiul pur. Cei ce nu se mişcă se scaldă în Lumină. Ceea ce cunosc cei ce nu se mişcă este Vedanta. Ceea ce găsesc cei ce nu se mişcă este adâncul somn interior”. Shiva este distrugător şi îi place pământul arzător. Dr, ce distruge? Nu numai cerul şi pământul la finalul unui ciclu cosmic, ci şi obstacolele ce se agaţă de fiecare suflet în parte.1 Unde este şi ce este pământul în flăcări? Nu este locul unde ne sunt incinerate trupurile, ci inimile celor ce Îl iubesc. Locul unde ego-ul este distrus semnifică acea stare unde iluzia şi faptele sunt arse: acela este crematoriul, locul de ardere unde dansează Sri Nataraja şi unde este numit Sudalayadi, Dansatorul pământului în flăcări. În această ordine de idei, putem recunoaşte legătura istorică dintre minunatul dans al lui Shiva ca Nataraja şi sălbaticul său din cimitir ca demon. Această concepţie legată de dans este întâlnită şi la shakti-işti, mai ales în Bengal, unde mai degrabă aspectul Matern, decât cel Patern, este în centrul adorării. Kali este aici dansatoarea, a cărei intrare în inimă trebuie purificată cu foc, golită prin lepădare de sine. Un cântec bengalez spune această rugăciune: „Fiindcă Tu iubeşti pământul arzător, Din inima mea făcut-am Pământul arzător – Ca Tu, Întunecatul, să joci peste acesta, Măreţul, veşnicul Tău dans. Nimic altceva, o Mamă, nu am în inima mea: Zi şi noapte arde rugul funerar, Cenuşa celor morţi prezentă-i peste tot, Eu m-am păstrat pentru a Ta venire Cu Mahakala, stăpânul morţii, ce sub picior îl ţii, 1 Cf. Marcel Schwob, Le Livre de Monelle: “Aceasta este învăţătura: Distruge, distruge, distruge. Distruge în tine, distruge în jurul tău. Fă loc pentru sufletul tău şi pentru celelalte suflete. Distruge, fiindcă toată creaţia pleacă din distrugere ... Fiindcă tot ce se construieşte se face din bucăţi, şi nimic în lume nu este nou în afara formelor. Dar formele trebuie distruse perpetuu ... Sparge fiecare pahar din care bei”. Ca Tu să intri-n mine, cu dansul tău ritmat, Ca să Te văd pe Tine cu ochii mei închişi”. Întorcându-ne la sudul Indiei, vom descoperi că dansul lui Shiva este explicat şi în alte texte tamile. În Shivajnana Siddhiar, sutra V, 5, găsim: „Pentru a păzi amândouă felurile de fructe pentru nenumăratele suflete, Domnul nostru, cu ale Sale cinci acţiuni, Îşi dansează dansul”. Amândouă felurile de fructe: iham, răsplăţile din lumea aceasta şi param, beatitudinea din Mukti (Eliberare). În Unamai Vilakkam, V, 32, 37, 39, aflăm: „Inteligenţa supremă dansează în suflet ... pentru a ne şterge păcatele. Pe această cale, Tatăl nostru împrăştie întunericul iluziei (maya), arde firul cauzalităţii (karma), calcă în picioare răul (mala, anava, avidya), degajă slavă şi, cu iubire, aruncă sufletul în oceanul Beatitudinii (ananda). Cine are parte de acest dans mistic, nu se va mai renaşte vreodată”. Concepţia asupra lumii ca proces al jocului sau distracţiei (lila) Stăpânului este, de asemenea, preponderentă şi în scripturile dedicate lui Shiva. Astfel, Trimular scrie: „Dansul etern este jocul Său”. Această spontaneitate a dansului lui Shiva este atât de bine exprimată în Poemul extazului scris de Skryabin, încât, citarea din text, va explica mult mai bine decât orice altă expunere formală – ceea ce a scris Skryabin este exact ceea ce a modelat sculptorul hindus: „Spiritul (purusha) jucând, Spiritul dorind, Spiritul, cu imaginaţie (yoga-maya) creând totul, Se lasă pradă beatitudinii (ananda) iubirii... În centrul florilor creaţiei (prakriti) Sale, se pune pe-un sărut... Orbit de frumuseţea lor, se-aruncă, sare, dansează, se-nvârte; Plin de-extaz, plin de beatitudine, este El în acest joc (lila) Liber, divin în această luptă de iubire. În uimitoarea măreţie a lipsei de finalitate Şi în unirea aspiraţiilor oponente Numai în conştiinţă, numai în iubire, Spiritul învaţă natura (svabhava) de prezenţa Sa divină... „O, lume a mea, viaţă a mea, înflorire a mea, extaz al meu! Prin negarea tuturor formelor pe care le-am depăşit înainte Eu sunt negarea eternă (neti, neti) ...” Prin bucuria de acest dans, prin înecarea în acest vârtej, Spre tărâmul extazului grabnic îşi ia zborul. În această neîncetate transformare (samsara, nitya bhava), în acest zbor, în această lipsă de finalitate, în acest divin Pe el însuşi că se cunoaşte Spiritul, Prin puterea voinţei, singularităţii, libertăţii, Creaţiei neîncetate, omniprezenţei, atotînsufleţirii, A jocului divin în multiplicitatea formelor, se contemplă pe Sine... „Locuiesc deja în tine, o, lume a mea, Tu visezi la mine – eu eram cel ce luam fiinţă... Şi tu eşti totul – un val de libertate şi beatitudine...” Prin marea disoluţie (maha-pralaya) universul (samsara) este îmbrăţişat Spiritul este în înaltul fiinţei şi simte fluxul puterii divine (shakti) a liberului arbitru ca pe ceva nesfârşit El înfruntă totul Nelinişte înainte, acum bucurie Înfiorător, acum încântare... Şi universul este în rezonanţă cu plânsul plin de bucurie ce sunt”. Acest aspect al imanenţei lui Shiva se pare că a dus la obiecţia că el dansează la fel ca cei ce caută să bucure ochii muritorilor: dar se poate răspunde că dansează pentru a menţine viaţa cosmosului şi să elibereze pe cei ce îl caută. Mai mult, dacă înţelegem chiar şi dansurile oamenilor cum trebuie, vom observa că şi acestea conduc spre libertate.2 Dar, ar fi mai aproape de adevăr dacă a-m răspunde că dansul său ţine de natura sa, toate gesturile sale au ca origine natura sa (svabha-jah), sunt spontane şi fără scop – fiindcă fiinţa sa ţine de tărâmul de dincolo de scopuri. La un nivel mult mai arbitrar, dansul lui Shiva este identificat cu Pancakshara sau cinci silabe ale rugăciunii Shi-va-ya-na-ma, „Lăudat fie Shiva”. În Unmai Vilakkam se spune: „Dacă se va medita la aceste minunate Cinci Litere, sufletul va atinge acel loc unde nu este nici lumină nici întuneric şi, acolo, Shakti îl va uni cu Shiva”. Un alt fragment din Unmai Vilakkam ne dă lămuriri despre arcul (tiruvasi) arzător, identificând Panchakshara şi Dansul cu silaba mistică OM – arcul fiind kombu sau cârligul ideogramei simbolului: „Arcul ce îl înconjoară pe Sri Nataraja este Omkara; iar akshara, care nu este niciodată separată de Omkara, este splendoarea interioară. Acesta este dansul Stăpânului Chindambaram-ului”. Tiru-Arul-Payam, totuşi, spune că tiruvasi reprezintă dansul Naturii, ce contrastează cu dansul înţelepciunii al lui Shiva: „Dansul naturii are loc de-o parte, dansul iluminării de cealaltă parte. Concentrează-ţi mintea pe ultimul”. Îi sunt dator dl-ui Nallasvami Pillai cu un comentariu la aceasta. Primul dans reprezintă acţiunea materiei – energia materialăşi individuală. Acesta este arcul, tiruvasi, Omkara, dansul lui Kali. Celălalt este dansul lui Shiva – acel akshara inseparabil de Omkara – numit ardhamatra sau a patra literă a Pranava-ei – Charturtam şi Turiam. Primul dans nu poate avea loc dacă shiva nu îl doreşte şi nu dansează el însuşi. Rezultatul general al acestei interpretări a arcului ne spune, prin urmare, că acesta reprezintă materia, natura, Prakriti. Strălucirea pe care o are, Shiva ce dansează în interior atingând arcul cu capul, mâinile şi picioarele, reprezintă Spiritul (Purusha) universal 2 Vezi Nandikeshvara, The Mirror of Gesture, trad. de Coomaraswamy şi Duggirala, p. 11. omniprezent. Între acestea se află sufletul individual, aşa cum ya se află între Shi-va şi na-ma. Acum, pentru a rezuma întreaga interpretare, aflăm că semnificaţia esenţială a dansului lui Shiva este tripartită: (1) imaginea jocului său ritmat ca sursă a mişcării în Cosmos, reprezentată de arc;(2) scopul Dansului său este să elibereze nenumăratele suflete ale oamenilor de capcana Iluziei; (3) locul Dansului, Chidambaram, centrul Universului, este în Inimă. ... În aceste zile ale specializării nu suntem obişnuiţi cu o asemenea sinteză de gândire. Dar, la cei ce „au văzut” imagini ca acestea, nu putea să existe vreo diviziune de viaţă şi gândire care să ducă spre compartimentare. ... Nici un artist al zilelor noastre, oricât de mare, nu poate cu o mai mare exactitate sau cu o mai mare înţelepciune să creeze o imagine cu o asemenea Energie, pe care ştiinţa trebuie să o recunoască în spatele tuturor fenomenelor. Dacă dorim a reconcilia Timpul cu Eternitatea, a-m putea-o face altfel decât prin concepţia alternărilor momentelor (fazelor) în regiuni vaste ale spaţiului şi în perioade largi de timp. Foarte important ar fi, atunci, alternarea fazelor presupusă de tobă şi a focului care „schimbă”, nu distruge. Acestea nu sunt decât simboluri vizuale ale teoriei zilei şi nopţii lui Brahma.

Trimis de: Maharajah pe 6 Nov 2007, 06:56 PM

Afirmaţiile: „dualitatea în curs de a fi cucerită, nondualitatea în afara Realităţii Ultime” sunt la fel de false. Atunci când se realizează o cercetare (în dualitate), ca şi atunci când a fost găsit Sinele, cine altul realizează aceasta, dacă nu „cel de-al zeceea om”?

Aceasta face aluzie la o povestire tradiţională despre un grup de zece proşti care plecaseră într-o călătorie. La un moment dat ei au trecut un râu şi după ce au ajuns pe celălalt mal, au vrut să se convingă că trecuseră toţi cu bine. Fiecare a început să numere membrii grupului, dar fiecare i-a numărat pe ceilalţi nouă şi a uitat să se numere pe sine însuşi. Gândind că cel de-al zecelea om s-a înecat, au început să-l plângă. Tocmai în acel moment trecea pe acolo un călător care i-a întrebat ce se întâmplase. El şi-a dat seama imediat de cauza greşelii lor şi pentru a-i convinge că nu s-a petrecut nimic rău, i-a pus să treacă prin faţa lui şi le-a dat, fiecăruia în parte, câte o lovitură în momentul în care treceau, cerându-le să numere loviturile.

A vorbi despre "subiect" din memoria selectiva, sau cu citate, nu face altceva decat sa numaram iar si iar in jurul nostru.

Dacă se spune că eliberarea este de mai multe feluri feluri, cu formă, fără formă, in dualitate sau in nondualitate, atunci lăsaţi-mă să vă spun că anularea acestor forme de eliberare este singura, adevărata Eliberare. (R.M.)

Trimis de: shapeshifter pe 6 Nov 2007, 06:59 PM

parcă am mai auzit povestea asta pe un forum. Mă înşel cumva?

PS: sper că nu faci parte dintre aceia care spun: Totul e Iluzie. A spune asta e tot iluzie, nu ieşi din dualitate. Şi nici dintre aceia care adoptă DOAR punctul de vedere aşa-zis absolut şi nu văd manifestarea pe diferitele ei trepte de realitate şi de valoare de realitate, şi asta în perfectă simultaneitate a punctului de vedere cu adevărat absolut care le transcende şi le include simultan..

Trimis de: Maharajah pe 6 Nov 2007, 08:26 PM

Este exact ce nu intelegi tu! Eu incerc sa nu spun nimic, si tocmai asta incerc sa te fac si pe tine - sa nu spui nimic pe aceasta tema. Tu esti convins ca ai ceva de zis, si poate ca asa si este, doar ca imi zgarie sensibilitatea atunci cand intrevad oarece urme de asa zise "adevaruri ultime". Adevarurile ultime, daca exista cumva, paradoxal, nu stau in cuvinte!
Poti vorbi despre dualitate si nondualitate, din pct de vedere filosofic, dar in momentul in care te apropii de orient si incerci sa treci la substraturi, deja incepi sa "profanezi". Poate nu stiai, dar in India nu exista cuvantul Filosofie, nici un termen sanskrit nu are intelesul exact al termenului european filosofie. Acolo spre rasarit, multe lucruri se reduc la a intelege ce se intampla cu tine si in jurul tau, fara a filosofa!

Trimis de: shapeshifter pe 6 Nov 2007, 09:36 PM

dacă Principiul ar fi vrut să rămână tăcut nu ar mai fi existat întreaga manifestare şi nici Cuvântul. Nu proceda ca amatorii..
A te menţine în tăcerea acţiunii asta e adevărata tăcere, tu vrei să te menţii numai într-un fundal static de „dinainte” de creaţie, asta înseamnă să nu vezi întreaga realitate ca un Tot, ori totul ţine de o dinamică, ia şi fundalul şi prim-planul simultan ba chiar şi ce e între ele şi acordă-le, recunoaşte-le tot simultan fiecăreaia treapta de realitate proprie. A sta cocoţat în „absolut” nu e adevărul ultim, e tot dualitate.

Prezenţa non-acţionantă este cea care dă realitate întregii manifestări, aşa lucrează Principiul în lume după ce a pus-o în mişcare.

PS: nu filozofam.. luam un punct de vedere, sau mai multe dacă vrei..simultan sau succesiv (după „situaţia” cerută de context).
Lipsa oricărui context nu-ţi este accesibilă decât după disoluţia corpului, până atunci acceptă diferitele contexte.

Trimis de: Maharajah pe 6 Nov 2007, 10:06 PM

Aici chiar m-ai pierdut, vorbesti cu prea multa lejeritate despre Principiu si ce-ar fi vrut El, precum babele din biserica ce sunt convinse ca Dumnezeu din ceruri, eventual si cu barba, ar vrea aia sau ailalta
Tu nu stii cine esti tu, decat din cartile pe care le-ai citit, sau din cine stie ce meditatii facute dupa ureche, etc,... si ai vrea sa te pronunti atat de hotarat in legatura cu Principiul?



Cine de fapt procedeaza ca amatorii? Vorbesti cu prea multa lejeritate despre lucruri, intamplari si evenimente, care deocamdata sunt la "distanta" de tine. Le intelegi in felul tau si la nivelul tau si crezi ca asta iti este indeajuns! Stiu ca tentatia egoului este foarte mare. Si eu si oricare dintre noi, in momentul in care scriem aici, imposibil sa nu fim manati si de mandria de a arata ce stim. Nu avem cum sa evitam asta, suntem oameni, ... dar putem sa incadram macar in anumite limite.
Nondualitate, Principiul Ultim, etc, termeni pe care-i putem expune in fraze scurte sau mai lungi, dar in nici un caz ca pe o Invatatura de urmat. Adica un fel de "Iata Calea!"

Trimis de: shapeshifter pe 6 Nov 2007, 11:09 PM

---------
Aici chiar m-ai pierdut, vorbesti cu prea multa lejeritate despre Principiu si ce-ar fi vrut El, precum babele din biserica ce sunt convinse ca Dumnezeu din ceruri, eventual si cu barba, ar vrea aia sau ailalta smile.gif
Tu nu stii cine esti tu, decat din cartile pe care le-ai citit, sau din cine stie ce meditatii facute dupa ureche, etc,... si ai vrea sa te pronunti atat de hotarat in legatura cu Principiul?
---------
bip, bip, atenţie la indicator, la următorul q-tick va fi ora: dual:dual

Trimis de: Maharajah pe 6 Nov 2007, 11:50 PM

Acum pari mult mai natural, asa mai merge, fii "spiritual" si lasa lucrurile serioase pentru alta data!

Trimis de: shapeshifter pe 15 Nov 2007, 07:00 PM

"All disciplines are fixations: discipline excludes everything, except the one thing that one wishes to concentrate upon. Thus one establishes a dictatorship over oneself and all understanding is jeopardized. What is absolutely necessary is attention without strain. When I observe myself, I am really forced to admit that every day I am the prisoner of a thousand unsatisfied desires, or desires whose satisfaction brings me no permanent bliss. So it seems to me that instead of endless running from one desire to another, it would be better to stop and examine the true nature of desire. If this investigation is successful you will penetrate the nature of the true aim of all desire. What any desire really aims at, is a state of non desire. This non desire is a state in which we demand absolutely nothing. Thus it is a state of extreme abundance, of fullness. This fullness is revealed as being bliss and peace. You now know that you are really seeking nothing else but fullness and absolute peace. Now that you have understood the inner nature of your ultimate goal, you perceive that the ultimate goal is, in fact, not a goal, that is to say an end towards which you strive, but that the ultimate state can only be the consequence of relaxing and letting go. Liberation is not to be obtained by collecting and accumulating, but by being rooted in a state of being which is truly ours and in which we live constantly without knowing it. Even if we wished to, we could not live for a single moment outside of this state." - JEAN KLEIN