Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Click aici pentru a vizualiza acest topic in formatul original

HanuAncutei.com - ARTA de a conversa _ Odaia Filosofilor _ Deja-vu -am Mai Vazut Asta Odata

Trimis de: Oiski-Poiski pe 7 Feb 2005, 01:58 PM

Cred ca fiecaruia dintre noi i s-a intamplat macar o data .Stam in fata unei situatii si ne spunem foarte uimiti : Dar asta am mai trait o data, am mai vazut candva !!!!
Este o greseala a creierului ? Un scurt circuit ? Amintiri dintr-o alta viata ?

Trimis de: saldora pe 7 Feb 2005, 03:45 PM

deja-vu-ul este o usa deschisa (care de obicei sta inchisa) smile.gif ... 'daca faci asa si asa se va intampla asta' si vezi o imagine cool.gif ... atunci cand ajungi in punctul in care ai facut ce-ai facut, este probabil sa iti apara imaginea deja vazuta inainte.

Trimis de: framboise pe 7 Feb 2005, 04:43 PM

QUOTE (Oiski-Poiski @ 7 Feb 2005, 01:58 PM)
Cred ca fiecaruia dintre noi i s-a intamplat macar o data .Stam in fata unei situatii si ne spunem foarte uimiti : Dar asta am mai trait o data, am mai vazut candva !!!!
Este o greseala a creierului ? Un scurt circuit ? Amintiri dintr-o alta viata ?

Dar ce spui de oameni noi pe care-i cunosti si te intelegi de minune cu ei din prima clipa sau din contra, fara sa-ti explici ai o senzatie de repulsie, de raceala, desi aparent respectivul nu-ti face nimic rau...Intelegi ce vreau sa-ti spun? Oameni cu care te intelegi extraordinar de bine , poate numai din priviri, iar oameni pe care nu-i suporti fara motiv aparent...

Si despre mitul reincarnarilor, a vietilor multiple, ce crezi?

Trimis de: Oiski-Poiski pe 7 Feb 2005, 05:13 PM

Mi-ar place sa fie adevarat mitul vietilor multiple smile.gif .Pana acum am fost 100 % barbat , viata de acum este o greseala, vietile urmatoare voi fi tot barbat. smile.gif

Trimis de: Oiski-Poiski pe 7 Feb 2005, 05:15 PM

saldora , imi place explicatia ta spoton.gif !

Trimis de: Endgegner pe 7 Feb 2005, 05:18 PM

evil.gif ...si eu apartin acestei "specii" de oameni care au deja-vu-uri. A fost o perioada in viata cand am avut destul de des deja-vu-uri.
Chiar ieri la catzarat in sala am avut iarasi unul...constelatia oamenilor prezenti, a ipostazei...i saw it before...

Din cate am citit eu deja-vu-urile au ceva cu reincarnarea. Stie cineva ceva mai concret?

ph34r.gif ph34r.gif

Trimis de: mărăcine pe 7 Feb 2005, 10:09 PM

Sper sa nu ma insel, dar deja-vu-urile nu sunt legate de amintirea unei vieti anterioare, ci de previziunea pe care o are inainte de intrupare fiecare om. E un fenomen opus celui al rememorarii intregii vieti, la scurt timp dupa moarte. Ceea ce nu exclude insa existenta liberului arbitru.

Trimis de: Dani pe 8 Feb 2005, 01:07 AM

QUOTE (mărăcine@7 Feb 2005 11:09 PM)
Sper sa nu ma insel, dar deja-vu-urile nu sunt legate de amintirea unei vieti anterioare, ci de previziunea pe care o are inainte de intrupare fiecare om.


Persoanele care experimenteaza fenomenul de deja-vu au sentimentul ca se intampla ceva ce s-a mai intamplat odata( acest lucru implica memoria), deci nu poate fi vorba de o nici un fel de previziune din moment ce memoria retine impresii numai din trecut. In ceea ce priveste "amintirea unei vieti anterioare/reincarnare" ma feresc sa comentez pentru ca nu cred in asa ceva. spoton.gif

Cea mai plauzibila teorie ar fi aceea ca exista momente cand creierul aduna informatii inainte ca acestea sa fie constientizate, astfel incat, informational, in creier se creeaza o memorie. In momentul in care devenim constienti de acea situatie, creierul o potriveste cu ceea ce a devenit memorie. In acel moment experimentam atat memoria cat si starea de constienta in acelasi timp.

Trimis de: Oiski-Poiski pe 8 Feb 2005, 08:14 AM

Ceea ce am citit eu este ca 70-80 % dintre oameni au trait un astfel de fenomen , cultura nu joaca nici un rol aici.
Iar un studiu recent a stabilit cu adevarat ca doua treimi din aceste persoane au sentimentul in acel moment ca pot sa priveasca in viitor .Cu toate ca traiesc in acel moment sentimentul de "deja-vu".
Explicatia care-mi place mie cel mai mult este : "o situatie noua iti aminteste de ecoul unor fantezii inconstiente, date la o parte din memorie sau visuri uitate si readuse la suprafata in viteza de secunde".



Trimis de: framboise pe 8 Feb 2005, 05:20 PM

Rasfoind prin forum am mai gasit un subiect despre Déja-vu.

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=4896&

Trimis de: actionmedia pe 8 Feb 2005, 05:45 PM

QUOTE (framboise @ 8 Feb 2005, 05:20 PM)
Rasfoind prin forum am mai gasit un subiect despre Déja-vu.

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=4896&

Ma bucur ca ai postat acel link.
Acolo veti gasi o explicatie care nu are nevoie de notiuni supranaturale.
In acel link gasiti chiar in deschidere un altul catre o discutie pe un alt subiect care a deviat catre deja-vu.

Lectura placuta, eu mi-am spus deja parerea.

Trimis de: illusion pe 8 Feb 2005, 11:28 PM

Din cate stiu eu, deja-vu s-a explicat si prin intermediul unor pulsiuni din inconstient...si nu are legatura cu memoria sau chestii de genul. Se spune ca nu am mai trait niciodata experienta, ci doar aveam aceasta impresie, pt ca probabil ea e semnificativa pt noi, sau pt ca ne aduce aminte de ceva care la un momendat ne-a placut.

Trimis de: Kyklos pe 25 Dec 2005, 03:53 PM

Sincer sa spun am avut asemenea intamplari ciudate , te simti confunz si atunci iti vine in minte aceas intamplare care ai mai avut-o .
Acuma ar fi putin mai deplasat sa spunem ca sunt experiente dintr-o viata anterioara , dar ideea e plauzibila .

Trimis de: tikky pe 25 Dec 2005, 04:54 PM

De multe ori mi s-a intamplat sa-mi spun ca ma intalnesc cu o persoana (nu stiu de unde imi vin ideile astea) si chiar ma intalneam cu persoana respectiva in ziua aceea. ciudat.

Trimis de: Amenhotep pe 26 Dec 2005, 12:53 AM

Mie mi s-a întâmplat să visez senzaţia de teamă. Şi senzaţia de nerăbdare. Şi cea de uimire. Etc. Până aici nimic neobişnuit. Dar mi s-a întâmplat să visez şi senzaţia de "am mai fost în locul ăsta". Imediat după ce m-am trezit am fost convins că mă visasem pentru a doua oară în acelaşi loc (sau că visasem un loc real unde fusesem de-adevăratelea mai înainte). Dar apoi am rememorat visul, l-am analizat şi mi-am dat seama că nu era aşa: visasem senzaţia recurenţei.

Tot astfel, mi se pare perfect posibil să avem şi-n stare de trezie astfel de senzaţii. Aşa cum uneori ni se-ntâmplă să ne năpădească din senin senzaţia de melancolie, sau senzaţia de nerăbdare, sau de ciudă (toate astea fără vreun motiv clar), cred că e posibil să avem uneori "bufeuri" de tipul senzaţiei "am mai văzut asta". Şi întâmplarea sau scena care ni se prezintă întâmplător în faţa ochilor în acel moment devine "victima" ideii de deja-vu.

Poate că în creier există vreun centru nervos răspunzător de recunoaşterea scenelor/întâmplărilor/situaţiilor, centru care atunci când e activat provoacă senzaţia "Aha! Am mai văzut asta!" Şi poate că uneori, extrem de rar, acel centru este activat şi altfel decât pe cale normală (calea normală fiind compararea amintirilor şi detectarea unor similitudini) -- poate că uneori nişte impulsuri "vagaboande" îl mai ating şi-l stimulează aiurea, fără rost. Atunci noi trăim senzaţia "Aha! Am mai văzut asta!", dar e o senzaţie goală, fără obiect. Ca un sughiţ sau un spasm involuntar.

Cam aşa mă gândesc eu...

a

Trimis de: mărăcine pe 26 Dec 2005, 02:20 AM

QUOTE (Amenhotep)
Poate că în creier există vreun centru nervos răspunzător de recunoaşterea scenelor/întâmplărilor/situaţiilor, centru care atunci când e activat provoacă senzaţia "Aha! Am mai văzut asta!" Şi poate că uneori, extrem de rar, acel centru este activat şi altfel decât pe cale normală (calea normală fiind compararea amintirilor şi detectarea unor similitudini) -- poate că uneori nişte impulsuri "vagaboande" îl mai ating şi-l stimulează aiurea, fără rost.

... Sau poate ca pe creier locuiesc niste piticei care se-apuca sa bata din cand in cand cu ciocanelu', si daca te lovesc intr-un anume mod se declanseaza senzatia de deja-vu. rolleyes.gif

Mie mi s-a-ntamplat odata cand ma-ntorceam dintr-un parc ceva in genul celor descrise de tikky, adica am avut sentimentul ca o sa ma-ntalnesc cu o anumita persoana, si pe drum exact asta s-a-ntamplat. Acuma daca rememorez faptul pot sa fiu nesigur, dar din cate-mi aduc aminte atunci nu era nici umbra de-ndoiala. Na, asta cum o mai explici cu centri nervosi din creier?

Trimis de: bonobo pe 26 Dec 2005, 04:55 PM

QUOTE (Amenhotep @ 26 Dec 2005, 12:53 AM)
Mie mi s-a întâmplat să visez senzaţia de teamă. Şi senzaţia de nerăbdare. Şi cea de uimire. Etc. Până aici nimic neobişnuit. Dar mi s-a întâmplat să visez şi senzaţia de "am mai fost în locul ăsta". Imediat după ce m-am trezit am fost convins că mă visasem pentru a doua oară în acelaşi loc (sau că visasem un loc real unde fusesem de-adevăratelea mai înainte). Dar apoi am rememorat visul, l-am analizat şi mi-am dat seama că nu era aşa: visasem senzaţia recurenţei.

De multe ori am visat faptul ca rezolvasem o anume problema sau intelesesem ceva. La trezire uitam solutia in sine dar nu uitam faptul ca in somn gasisem solutia. Sentimentul este destul de frustrant dar de cateva ori am reusit sa imi amintesc visul in totalitate si, surpriza, totul era o farsa: solutia nu exista; visasem pur si simplu sentimentul reusitei, sentimentul intelegerii. sad.gif

Trimis de: mărăcine pe 26 Dec 2005, 05:52 PM

Mi se pare foarte interesanta discutarea acestor trairi de vis, si tocmai de aceea am deschis http://www.hanuancutei.com/forum/show.php/act/ST/t/7006 pe tema asta. Cred c-ar fi mai bine sa continuam acolo, ca sa nu se devieze de la discutia despre deja-vu.

Trimis de: Amenhotep pe 27 Dec 2005, 12:58 AM

Eu cred în continuare că paralela cu unele fenomene din timpul visului nu este deloc off topic aici şi poate ajuta la lămurirea unor chestiuni vizavi de senzaţia de deja-vu. Să argumentez:

În general există o legătură clară între anumiţi stimuli şi unele trăiri/emoţii. De exemplu, înălţimea generează de obicei spaima/răul de înălţime (vertijul). Această legătură e valabilă atât în stare de trezie, cât şi în vis.

Totuşi, visele ne arată că mecanismele simţirii nu sunt deloc atât de rigide pe cât am crede -- de exemplu în vis este foarte posibil să simţim vertij, deşi ne visăm pe sol ferm. Asta arată că trăirea cu pricina poate apărea şi altfel decât prin acţiunea stimulului specific (perceperea înălţimii). Sau, aşa cum exemplifica Bonobo: trăirea "Am rezolvat! Am înţeles!" poate apărea şi independent de actul rezolvării/înţelegerii. Şi sunt nenumărate alte exemple.

Or, dacă înţelegem că în general o trăire/simţire nu este legată mecanic şi rigid de anumite percepţii, ci legătura e mai laxă, mai elastică, înţelegem că şi în stare de trezie e posibil să apară anumite sincope, greşeli, decalaje între percepţie şi trăire.

Şi astfel de clivaje sunt posibile în ambele sensuri: fie percepem stimulul, dar trăirea asociată lui întârzie să se manifeste, fie trăirea apare spontan, în lipsa stimulului.

Cui nu i s-a întâmplat să meargă pentru a doua oară în acelaşi loc şi totuşi senzaţia/emoţia/trăirea "Aha! Am mai fost aici!" să fie absentă? E uimitoare această desincronizare? Mie nu mi se pare uimitoare, consider că e normal ca uneori trăirile mele să rateze "clic-ul" cu realitatea. Suntem oameni, nu cyborgi.

Exact la fel, nu mi se pare fenomenală nici desincronizarea inversă: trăirea "Aha! Am mai fost aici!" se declanşează câteodată în faţa unei scene văzute de fapt pentru prima oară. Cât timp astfel de "spasme involuntare ale muşchiului psihic al recunoaşterii" nu se petrec prea des, eu zic că totul e în regulă.

Care-i motivul "spasmelor involuntare"? De ce uneori te uiţi la câte-un muşchi al propriului corp şi-l vezi cum tremură de parc-ar avea propria voinţă? De ce ţi se "zbate ochiul"? De ce uneori ai lapsus sau deja vu, de ce se-ntâmplă să uiţi unde-ai pus telecomanda (sau ai impresia clară că-ţi aminteşti unde-ai pus-o, deşi verificând constaţi că nu-i acolo)? De ce creierul te fentează şi greşeşti la o adunare (deşi ştii bine algoritmul)? De ce uneori visezi că joci "Nu te supăra frate!" după ce seara ai mâncat pizza cu ciuperci (sau invers)?

Sincer, nu ştiu. Unii consideră că astea sunt "semne" (treaba cu "zbaterea ochiului" e clasică; la fel şi "mâncatul în palmă" sau "mâncatul nasului" smile.gif ). Alţii pot crede că e vorba de piticii lui Mărăcine, care-ţi dau cu târnacopul pe scoarţa cerebrală. Eu unul cred că cea mai plauzibilă este ideea că sunt descărcări neuronale accidentale care stimulează întâmplător diverşi centri nervoşi. Însă nu insist pe tema asta, pentru că nu mi se pare important. Esenţial cred că e să categorisim corect toate aceste manifestări: ele sunt fenomene de aceeaşi natură (care-o fi ea). Dacă unul e uimitor, toate sunt la fel de uimitoare. Dacă unul e banal şi normal, toate sunt banale şi normale.

a

Trimis de: misstika pe 28 Dec 2005, 01:51 PM

misto senzatia!dar nu cred ca a mai fost o alta viata!viata asta este singura pe care o traim!

Trimis de: mărăcine pe 28 Dec 2005, 03:25 PM

QUOTE (Amenhotep)
Exact la fel, nu mi se pare fenomenală nici desincronizarea inversă: trăirea "Aha! Am mai fost aici!" se declanşează câteodată în faţa unei scene văzute de fapt pentru prima oară.

Atunci cand avem un deja-vu, traim urmatoarea succesiune de faze: mai intai, avem deodata sentimentul ca am mai trait candva aceeasi situatie. Apoi, acest sentiment dispare dupa scurt timp, de obicei doua-trei secunde. In cele din urma, daca incercam sa ne reamintim totul, nu suntem in stare sa precizam nici ce a declansat acea traire, nici sa o retrezim nu mai suntem in stare. E ceva care, cum s-ar zice, "ne scapa printre degete".

Dimpotriva, atunci cand recunoastem, de exemplu, o persoana, dar nu ne amintim foarte bine de unde o stim, sentimentul pe care il avem difera - nu e atat de misterios - si persista, nu dispare fara urma dupa scurt timp. De ce aceasta diferenta?

Trimis de: Amenhotep pe 28 Dec 2005, 03:56 PM

Fenomenul de deja vu a fost definit, studiat şi catalogat. http://www.pni.org/books/deja_vu_info.html s-a ocupat mult de acest subiect. Iată cum defineşte el fenomenul:

QUOTE
any subjectively inappropriate impression of familiarity of the present experience with an undefined past

(orice impresie subiectivă şi incorectă de familiaritate (similitudine?) între experienţa prezentă şi un trecut nedefinit)


Or, o impresie subiectivă şi corectă de similitudine/familiaritate între experienţa prezentă şi un trecut nedefinit este exact "atunci când recunoaştem o persoană, dar nu ne amintim foarte bine de unde o ştim". Singura diferenţă între această trăire şi deja vu este că deja vu-ul este incorect -- adică de fapt nu există vreo experienţă trecută similară cu cea prezentă.

Tot Neppe atrage atenţia că este important să nu confundăm acest fenomen psihic cu altele:

QUOTE
déjŕ vu is differentiated from flashbacks, pseudopresentiment, actualized precognition, and cryptomnesia.


a

Trimis de: tikky pe 28 Dec 2005, 09:12 PM

Un fragment din David Copperfield de Charles Dickens (cap. 39)
sursa: http://home.cc.umanitoba.ca/~mdlee/dejavu.htm

We have all some experience of a feeling, that comes over us occasionally, of what we are saying and doing having been said and done before, in a remote time - of our having been surrounded, dim ages ago, by the same faces, objects, and circumstances - of our knowing perfectly what will be said next, as if we suddenly remember it! (chapter 39)

Cunoastem cu totii intrucatva o senzatie care cateodata pune stapanire pe noi, si anume senzatia ca facem si spunem lucruri pe care le-am mai facut si le-am mai spus candva; ca aceiasi oameni, aceleasi lucruri si aceleasi imprejurari ne-au mai inconjurat candva in trecutul indepartat; ca stim foarte precis ceea ce ni se va spune, ca si cum subit ne-am fi adus aminte! (traducere de Ioan Comsa)

Trimis de: shapeshifter pe 12 Apr 2006, 05:12 PM

creierul este un transceiver care codează şi decodează informaţie în/din câmpul superfluid şi superdens din quantum vacuum.. acest câmp fiind superfluid şi penetrând totul, cea mai mică perturbaţie se reflectă înapoi în tot, inclusiv în realitatea ta.. acest lucru are legătură şi cu fenomenul de sincronicitate.. informaţia leagă oameni, lucruri şi întâmplări pentru a organiza structura informaţională în sus din acel câmp din quantum vacuum..
De ex. ce mi s-a întâmplat mie: am auzit o frază ,,din greşeală" (pe are nu am mai auzit-o în viaţa mea) pe un anumit post TV şi apoi a doua zi merg într-un magazin să caut o carte anume, nu o găsesc şi dau ,,din greşeală" peste alta care conţine aceeaşi ucigătoare frază! ba mai mult pe un alt forum găsesc peste câteva zile aceeaşi frază în semnătura unui user!!! Informaţia acelei fraze auzite s-a reflectat automat şi instantaneu în acel câmp superfluid din quantum vacuum codată de către creier şi apoi există un fel de feedback (de întoarcere, de in-formare) de actualizare.. informaţia aici nefiind statică, ea fiind o structură care construieşte şi pe care se construieşte complexitatea în sus din acel câmp din quantum vacuum.. Se pare că informaţia codată în acest câmp este ,,stocată" pe baza principiului hologramei.

Iată ce spune Ervin Laszlo:
,,Generations after generations of humans have left their holographic traces in the A-field. These individual holograms integrate in a super hologram, which is the encompassing hologram of a tribe, community, or culture. The collective holograms interfaces and integrate in turn with the super-superhologram of all people. This is the collective information pool of humankind."

PS: aici A-field= câmpul akashic sau câmpul superdens şi superfluid din quantum vacuum (ZPF=zero point field) care penetrează întreaga realitate..

Trimis de: Amenhotep pe 12 Apr 2006, 05:34 PM

QUOTE (shapeshifter @ 12 Apr 2006, 06:12 PM)
acest lucru are legătură şi cu fenomenul de sincronicitate..

Errr... OK. Dar cu deja vu (subiectul acestui topic) care-i legătura?

QUOTE
De ex. ce mi s-a întâmplat mie: am auzit o frază ,,din greşeală" (pe are nu am mai auzit-o în viaţa mea) pe un anumit post TV şi  apoi a doua zi merg într-un magazin să caut o carte anume, nu o găsesc şi dau ,,din greşeală" peste alta care conţine aceeaşi ucigătoare frază!

Interesant. Şi ce are asta de-a face cu deja vu?

Definiţia fenomenului a fost dată aici, într-unul din mesajele anterioare:

deja vu = orice impresie subiectivă şi incorectă de familiaritate/similitudine între experienţa prezentă şi un trecut nedefinit

Tu povesteşti despre o impresie de familiaritate care e justificată, corectă (fraza chiar era aceeaşi, spui c-o auziseşi efectiv mai înainte de a vedea cartea în librărie). Deci nu vorbeşti despre deja vu.

Ce, dacă ieri l-am văzut efectiv pe Gigel în Piaţa Romană şi azi iar îl văd în Piaţa Romană, asta se cheamă că am avut un deja vu? Nu, deja vu este doar atunci când mi se pare că l-am văzut şi ieri, fără ca acest lucru să fie adevărat. Dacă ieri chiar l-am văzut, se cheamă simplu amintire şi n-are nici o treabă cu deja vu-ul.

a

Trimis de: shapeshifter pe 12 Apr 2006, 05:37 PM

----
deja vu = orice impresie subiectivă şi incorectă de familiaritate/similitudine între experienţa prezentă şi un trecut nedefinit
----
păi multe din impresii şi din gânduri le primim din acel câmp.. informaţie tradusă prin intermediul creierului.. fiecare dintre noi scăldându-ne într-un bazin informaţional care probabil ne lasă mai puţine grade de libertate în a face salturi cuantice informaţionale şi comportamentale (ceva similar cu informaţia ereditară ca să mă exprim aşa, de fapt sunt convins că şi informaţia erditară are mare legătură cu informaţia din acel câmp superfluid şi superdens)..

----
deja vu este doar atunci când mi se pare că l-am văzut şi ieri, fără ca acest lucru să fie adevărat. Dacă ieri chiar l-am văzut, se cheamă simplu amintire şi n-are nici o treabă cu deja vu-ul.
----
păi şi acest ,,mi se pare că l-am văzut şi ieri" creeaz evenimentul ;i probabilitatea ca el să aibă loc în realitate. informaţia se reflectă automat şi instantaneu în acel câmp.. şi creează conjunctura şi probabilitatea ca acea impresie care poate e un fenomen local (creier) să devină reală pt. cel care a avut acea impresie.. problema aici cred că e mult mai subtilă decât la prima vedere..

Trimis de: Amenhotep pe 12 Apr 2006, 05:41 PM

În cazul deja vu-ului, informaţie tradusă incorect.

Şi?

a

Trimis de: shapeshifter pe 12 Apr 2006, 05:47 PM

se poate ca, creierul să dea rateuri în interpretarea informaţiei primite probabil din cauza influenţei subconştientului.. în acel câmp ,,legile" sunt fluide..

Trimis de: Amenhotep pe 12 Apr 2006, 05:52 PM

Şi ce rost are exemplul cu fraza percepută efectiv o dată şi apoi percepută încă o dată, mai târziu?

Unde-i deja vu-ul? Unde-i impresia subiectivă şi incorectă de familiaritate? Cum a dat creierul rateu sub influenţa subconştientului?

a

Trimis de: shapeshifter pe 12 Apr 2006, 05:58 PM

-----
Şi ce rost are exemplul cu fraza percepută efectiv o dată şi apoi percepută încă o dată, mai târziu?

Unde-i deja vu-ul? Unde-i impresia subiectivă şi incorectă de familiaritate? Cum a dat creierul rateu sub influenţa subconştientului?
----
ex. acela e un fenomen de sincronicitate.. vroiam să scot în evidenţă influenţa acelui câmp care sunt sigur are legătură şi cu fen. de deja-vu.. informaţia poate fi primită şi în timpul somnului sau în stări modificate de conştiinţă, de aici senzaţia ,,că am mai trăit/văzut asta", pt. subconştient nu există trecut sau viitor el funcţionează în prezent, şi culmea este că, comenzi de tipul: ,,VREAU SĂ VĂD O PLAJĂ" se materializează aproape instantaneu în stări modificate de conştiinţă (chestie trăită pe pielea mea)..

----
Dacă ieri chiar l-am văzut, se cheamă simplu amintire şi n-are nici o treabă cu deja vu-ul.
----
de unde ştii că ceea ce numim noi ,,amintire" nu este rezultatul unei sincronizări informaţionale (obiectivabile) pe mai multe nivele?

Trimis de: Amenhotep pe 12 Apr 2006, 06:19 PM

QUOTE (shapeshifter @ 12 Apr 2006, 06:58 PM)
care sunt sigur are legătură şi cu fen. de deja-vu.

Interesant. Şi eu sunt sigur: că n-are legătură.

Te mulţumeşte "argumentaţia"? laugh.gif

Singurul argument pe care l-ai adus a fost: Câmpul Cutare face, drege, acţionează, creierul este, codează... fiind superfluid... se reflectă... leagă... pentru a organiza...

Când ţi-am atras atenţia că toate acestea nu explică nimic vizavi de deja vu, ai zis "Păi... explicaţia e că tot ce-am zis eu se cam dă peste cap în cazul deja vu-ului, că deja vu = rateu faţă de mecanismul pe care l-am descris..."

Aşa susţii tu legătura?

laugh.gif

QUOTE
de unde ştii că ceea ce numim noi ,,amintire" nu este rezultatul unei sincronizări informaţionale (obiectivabile) pe mai multe nivele?

Îţi voi răspunde la topicul despre amintiri. Aici vorbim despre deja vu, adică despre rateuri în "sincronizarea informaţională (obiectivabilă) pe mai multe nivele".

Să rămânem on topic, te rog.

a

Trimis de: shapeshifter pe 12 Apr 2006, 06:39 PM

[EDITAT. Off topic.]

Trimis de: Kyklos pe 16 Apr 2006, 07:41 PM

Mircea Eliade spunea ca amintirile sunt icoanele timpului pierdut , Romanul adolescentului miop . Deja-vu se poate descrie ca o amintire venita ca un blitz in mintea noastra , dar oare acest flash-back uneori ne poate produce amintiri placute unsure.gif ,e benefica aceasta "terapie"daca o putem numi asa unsure.gif ....

Trimis de: dascalita pe 8 May 2006, 07:08 PM

In copilarie am avut de multe ori experiente deja-vu...intamplari,imagini pe care parca le-am mai trait,parca le-am mai vazut desi nu aveam cum si unde,universul meu fiind limitat la un mic sat din Baragan...Cu timpul aceste experiente s-au rarir,la maturitate chiar au disparut!

Trimis de: daria_g pe 8 May 2006, 11:01 PM

In fiecare weekend parca traiesc o alta viata decat cea din timpul saptamanii... Lunea dimineata ma indrept spre serviciu, pe jumatate adormita, inca ignorand ceea ce urmeaza sa se intample. Cand ajung la birou si ating butonul de pornire al calculatorului, mintea mea face un salt cuantic: DEJA-VU!
biggrin.gif

Trimis de: Nico pe 11 May 2006, 06:29 PM

Mi s-a intamplat de mai multe ori sa am senzatia ca am mai trait o anumita scena, un anume moment (in general clipe obisnuite, nimic special) si dupa o scurta senzatie de uimire si incercarea de explicare a ceea ce mi se imtampla, ma gandesc: nuu, e un deja-vu, smile.gif mi se pare ca am mai « fost aici » si trec cu vederea. Probabil ca daca as retrai, sau as avea impresia ca retraiesc momente importante, mi-as pune mai multe intrebari...

Trimis de: Diane01 pe 11 May 2006, 09:11 PM

Uuh...interesant subiect... rolleyes.gif Mi se intampla de multe ori sa am senzatia aceasta de deja-vu...insa in cazul meu intervine legatura permanenta cu realitatea care-mi spune ca nu-s nici pe departe paranormala. tongue.gif Sunt oarecum sceptica in ceea ce priveste fenomenele acestea. Nu contest faptul ca ele ar exista, ci cred doar ca sunt explicatii logice, daca vrem sa le gasim. Pentru mine, explicatiile logice vin din nenumaratele asemanari pe care le stabilim intre lucruri (atat pentru lucruri noi, cat si pentru altele cu care suntem familiarizati). Foarte multe situatii pot sa semene si noi, in felul acesta, avem impresia ca am mai trait o data acele clipe... Nu stiu...suna ca un fel de iluzie a mintii noastre, foarte bine pusa la punct. rolleyes.gif
Ma gandeam si mai departe...de exemplu, telepatia mi se pare chiar mai curioasa decat deja-vu-ul...aici parca explicatiile nu mai pot fi gasite atat de usor...si e greu si de demonstrat ceva clar...dar ca sa nu devin oleaca offtopic, ma opresc aici... smile.gif

Trimis de: Elayla pe 11 Jul 2008, 03:49 PM

Am uneori cate un deja-vu in timp ce ma plimb...deodata, un miros mi se pare exact pana la molecula cu altul, un sentiment din stomac identic cu unul de acum multa vreme...dar nu reusesc sa imi amintesc niciodata timpul trecut cu care seamana.

Teoretic, as putea gasi explicatii...mereu exista, dar prefer varianta paranormala.

Trimis de: Catalin pe 11 Jul 2008, 10:03 PM

QUOTE
Teoretic, as putea gasi explicatii...mereu exista, dar prefer varianta paranormala.


De ce?

Trimis de: Elayla pe 16 Jul 2008, 08:04 PM

Vrei sa iti raspund repede sau pe indelete?

Varianta 1: pentru ca face parte din personalitatea mea si ceva super complicat cu un sens mai mult decat material vietii. happy.gif

Ceea ce vroiam eu sa state-uiesc nu era ca am impresia ca am mai facut odata un anumit lucru ci ca am mai simtit un sentiment sau un miros intr-un timp nedeterminat.
Nici parfumul meu de roze (si nu mai stiu ce e in amestecul ala - chiar nu m-a interesat) nu il la fel niciodata. Nici iubirea nu iti provoaca aceleasi ganduri si aceleasi reactii in organism niciodata. E o diferenta...ca de zecimale in cazul numerelor.

Trimis de: shapeshifter pe 20 Jul 2009, 12:23 AM

QUOTE(Nico @ 11 May 2006, 07:29 PM) *
Mi s-a intamplat de mai multe ori sa am senzatia ca am mai trait o anumita scena, un anume moment (in general clipe obisnuite, nimic special) si dupa o scurta senzatie de uimire si incercarea de explicare a ceea ce mi se imtampla, ma gandesc: nuu, e un deja-vu, smile.gif mi se pare ca am mai « fost aici » si trec cu vederea. Probabil ca daca as retrai, sau as avea impresia ca retraiesc momente importante, mi-as pune mai multe intrebari...

senzaţia de deja-vu... înseamnă penetrarea în lumea asta a ceea ce pe planuri mai înalte ale fiinţei este dat ca posibil... trăirea de fapt „actualizează” acea posibilitate, iar senzaţia de deja-vu poate fi de fapt incertitudinea, lipsa de discernere a ceea ce este trăit sau nu într-un anumit plan... lipsa trării pe un plan mai înalt a unei idei poate înseamna că ea se poate materializa, înveşmânta în formă pe un plan inferior... de aici senzaţia de deja-vu...

Form:
Form is the manifestation of an “idea,” hence of a particular possibility or of an archetype, and in the final analysis of an aspect of the divine nature, and this to the extent that the form is positive and essential, not privative and accidental. Form is by definition the manifestation of an archetype, the intention of which excludes an indefinite gradation. In other words, form coincides with an “idea” which cannot be something other than what it is. Form reflects the first hypostatic autodetermination, the divine Logos. Every expressed truth necessarily assumes a form, that of its expression, and it is metaphysically impossible that any form should possess a unique value to the exclusion of other forms; for a form, by definition, cannot be unique and exclusive, that is to say, it cannot be the only possible expression of what it expresses. Form implies specification or distinction, and the specific is only conceivable as a modality of a “species,” that is to say, of a category that includes a combination of analogous modalities. Again, that which is limited excludes by definition whatever is not comprised within its own limits and must compensate for this exclusion by a reaffirmation or repetition of itself outside its own boundaries, which amounts to saying that the existence of other limited things is rigorously implied in the very definition of the limited. To claim that a limitation, for example, a form considered as such, is unique and incomparable of its kind, and that it excludes the existence of other analogous modalities, is to attribute to it the unicity of Existence itself; now, no one can contest the fact that a form is always a limitation or that a religion is of necessity always a form – not, that goes without saying, by virtue of its
internal Truth, which is of a universal and supraformal order, but because of its mode of expression, which, as such, cannot but be formal and therefore specific and limited. It can never be said too often that a form is always a modality of a category of formal, and therefore distinctive or multiple, manifestation, and is consequently but one modality among others that are equally possible, their supraformal cause alone being unique. We will also repeat – for this is metaphysically of great importance – that a form, by the very fact that it is limited, necessarily leaves something outside itself, namely, that which its
limits exclude; and this something, if it belongs to the same order, is necessarily analogous to the form under consideration, since the distinction between forms must needs be compensated by an indistinction or relative identity that prevents them from being absolutely distinct from each other, for that would entail the absurd idea of a plurality of unicities or Existences, each form representing a sort of divinity without any relationship to other forms.
As we have just seen, the exoteric claim to the exclusive possession of the truth comes up against the axiomatic objection that there is no such thing in existence as a unique fact, for the simple reason that it is strictly impossible that such a fact should exist, unicity alone being unique and no fact being unicity; it is this that is ignored by the ideology of the “believers,” which is fundamentally nothing but an intentional and interested confusion between the formal and the universal. The ideas that are affirmed in one religious form (as, for example, the idea of the Word or of the Divine Unity) cannot fail to be affirmed, in one way or another, in all other religious forms; similarly the means of grace or of spiritual realization at the disposal of one priestly order cannot but possess their equivalent elsewhere; and indeed, the more important and indispensable any particular means of grace may be, the more certain is it that it will be found in all the orthodox forms in a mode appropriate to the environment in question. The foregoing can be summed up in the following formula: pure and absolute Truth can only be found beyond all its possible expressions; these expressions, as such, cannot claim the attributes of this Truth; their relative remoteness from it is expressed by their differentiation and multiplicity, by which they are strictly limited.
To say form is to say exclusion of possibilities, whence the necessity for those excluded to become realized in other forms, since what it “excludes” by definition, is condemned to repeat itself.

Trimis de: Justitiarul pe 18 Jun 2010, 06:25 PM

Am invatat la facultatea de psihologie ca deja-vu este un proces prin care subiectul isi creeaza o realitate asa cum isi doreste el, neavand nici legatura cu paranormalul. Totusi adeptii teoriilor conspiratiei sustin ca cei care au avut o senzatie de deja-vu inseamna ca au o cunoastere superioara si percep lumea in alt fel.

Eu personal am avut o senzatie de deja-vu foarte concreta, nu una vaga asa cum au majoritatea de si-o pot explica psihologii.
S-a intamplat in 2006 cand eram elav la Scoala de Politie din Campina. Dupa ce am facut o criza de epilepsie si un atac cerebral, am auzit o discutie noaptea intre colegii de camera IDENTICA cu ceea ce auzisem inainte cu vreo luna. Nu stiu daca aceasta experienta probeaza ce-a de-a doua varianta, sau prima, dar un lucru e sigur: ceea ce am auzit in noaptea aia nu a fost o iluzie, sau ceva ce sa mi se parea a fi candva...asa cum li se intampla majoritatea celor care au senzatia de deja-vu.

Trimis de: AdiM pe 25 Jun 2010, 12:34 AM

QUOTE(Justitiarul @ 18 Jun 2010, 07:25 PM) *
Am invatat la facultatea de psihologie ca deja-vu este un proces prin care subiectul isi creeaza o realitate asa cum isi doreste el, neavand nici legatura cu paranormalul. Totusi adeptii teoriilor conspiratiei sustin ca cei care au avut o senzatie de deja-vu inseamna ca au o cunoastere superioara si percep lumea in alt fel.
Eu personal am avut o senzatie de deja-vu foarte concreta, nu una vaga asa cum au majoritatea de si-o pot explica psihologii.
S-a intamplat in 2006 cand eram elav la Scoala de Politie din Campina. Dupa ce am facut o criza de epilepsie si un atac cerebral, am auzit o discutie noaptea intre colegii de camera IDENTICA cu ceea ce auzisem inainte cu vreo luna. Nu stiu daca aceasta experienta probeaza ce-a de-a doua varianta, sau prima, dar un lucru e sigur: ceea ce am auzit in noaptea aia nu a fost o iluzie, sau ceva ce sa mi se parea a fi candva...asa cum li se intampla majoritatea celor care au senzatia de deja-vu.


Adica, una e ce simti tu si alta e ce iti explica cei care au teorii savante despre ce simti tu... biggrin.gif
Dupa parerea mea, teoriile nu valoreaza nimic in fata experientei personale.
Daca tu ai un deja-vu, nici o teorie nu va putea sa iti schimbe experienta,
cel mult iti schimba perceptia sau explicatia ta despre acea experienta.
Teoriile nu lamuresc lucrurile, doar te ajuta sa nu mai cauti alte explicatii, daca te opresti la ele...
Dar acesta e rostul stiintei oare, sa te opreasca de la a cauta raspunsuri fiindca le are ea deja?!

Trimis de: yronick pe 12 Apr 2012, 01:41 AM

Mi s-a intamplat ceva ce nici prin gand nu mi-a trecut ca ar putea sa-mi treaca prin gand. Senzatie de deja-vu la senzatie de deja-vu, si un deja-vu in...vis. Sunt curios cum ar explica savantii asta...

Trimis de: little1 pe 15 Apr 2012, 07:28 AM

hihi, cel mai interesant e cand iti aduci aminte 'unde' si 'cand' ai mai trait 'momentul x'.
de obicei imi aduc aminte de evenimente identice, traite in vis, acu multi ani.
practic scena din fata ochilor actualizeaza punct cu punct o amintire despre un vis.

cred ca e un 'dar' facut oamenilor de 'acea instanta superioara', no matter what is his/her name, care-l face, chiar si pentru o secunda, pe om, martor al multi-vers-ului.

instante in instante in instante in instante.
cred ca e cea mai apropiata traire de ceea ce este cu adevarat omul.

bineinteles, exista si oameni care prefera politica strutului. fiecare are dreptul sa aleaga, si pentru fiecare, alegerea facuta e cea corecta.
nu cred in alegeri gresite, toate alegerile sunt corecte.

Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)