Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Amenhotep pe 24 Jan 2005, 03:06 PM

Da, ştiu că problema s-a pus demult şi de multe ori (s-au scris şi povestiri SF celebre...), dar totuşi: Ce este râsul? De ce ne amuzăm, ce este umorul, de ce ne vine să râdem? "De ce" în sensul de "Care-i cauza", dar şi în sensul de "Care sunt... chestiile de care râdem". Este adevărat că, dintre toate vieţuitoarele, numai omul se amuză? De ce? Cum a apărut râsul la Homo sapiens? La ce serveşte el?

Eu am reflectat puţin asupra subiectului şi am câteva observaţii:

1. Niciodată nu râdem de ceva inanimat. Ca să râdem sau să ne simţim amuzaţi trebuie ca obiectul amuzamentului nostru să fie ori o persoană (un om), ori ceva asupra căruia putem proiecta caracteristici psihice umane, ceva ce putem personifica. În afară de alţi oameni, putem râde de exemplu de un animal -- dar numai dacă îl personificăm (măcar momentan), înzestrându-l cu atribute psihice umane. De o piatră nu râdem. Nici de un nor, de un scaun sau de un pantof. Decât dacă ele intră într-o relaţie oarecare cu omul -- şi atunci eventual râdem de fapt de acea relaţie, nu de obiectul în sine.

Mai pe scurt, pentru a râde de ceva e nevoie de o relaţie empatică cu acel ceva: trebuie să mă pot pune în locul acelui ceva, trebuie să fie posibilă substituţia mentală "Dacă aş fi fost eu în locul lui..." (măcar la nivel metaforic). Cu o piatră e imposibilă relaţia empatică. Obiectul râsului este întotdeauna ceva compatibil cu noi înşine (la nivel psihic).

2. Obiectul râsului este un act sau o ipostază umană. Nu râdem de aspectul unei persoane, de diformităţile ei fizice -- decât dacă ne imaginăm o poveste, ne imaginăm nişte acţiuni sau măcar nişte relaţii cu altceva. Pe scurt spus, râdem de un verb, nu de un substantiv. Chiar dacă uneori nu este evident, întotdeauna putem descoperi o acţiune sau măcar o relaţie ca fiind "miezul" chestiunii de care râdem. Acţiunea/relaţia respectivă poate fi doar sugerată, poate fi implicită şi nu explicită, dar ea există cu siguranţă şi de fapt de ea râdem.

[Punctele 1 şi 2 nu sunt o banalitate. Ele nu sunt general valabile, nu se regăsesc neapărat la toate trăirile umane. De exemplu, plăcerea estetică: poae fi resimţită şi vizavi de ceva inanimat; şi poate fi resimţită vizavi de obiecte statice, nu e obligatoriu să existe o acţiune, nu trebuie ca un agent să facă/gândească ceva. O piatră poate fi frumoasă. Dar nu ne poate provoca râsul.]

3. Râsul este în general contagios. (De aceea la toate sitcom-urile scenele hazlii sunt punctate de râsete audibile...) Rezultă că râsul are o latură socială. Observaţia asta e importantă când începem să ne gândim la originile râsului la Homo sapiens.

4. Râsul este plăcut (pentru cel care râde). Cel ce râde doreşte să mai râdă, doreşte ca senzaţia să revină. În consecinţă, el îi apreciază pe cei hazlii, simpatici, hâtri, pe cei ce provoacă râsul. Aceştia au mare trecere socială, câştigă statut social.

5. Râsul este neplăcut (pentru cel de care se râde). Este ca un soi de sancţiune (blândă) -- când ceilalţi râd de tine e clar că ai făcut ceva inadecvat, o gafă sau ceva de care trebuie să-ţi fie (puţin) ruşine.

Nu ştiu cât ajută aceste observaţii... Şi nici nu sunt sigur că sunt corecte.

Păreri?

a

Trimis de: contraste pe 24 Jan 2005, 06:20 PM

Pentru mine, rasul este descarcare si implinire in acelasi timp !

Trimis de: DeeDee pe 24 Jan 2005, 06:37 PM

De la psihologie stiu ca rasul e un mecanism de aparare.

Trimis de: Cla pe 24 Jan 2005, 06:55 PM

Si impotriva pisalogiei e de-al

Trimis de: One_Last_Dance pe 24 Jan 2005, 08:24 PM

Intru si eu timid, pe varfuri, in tacere totala sa vad de ce radeti (poate iau si eu lectii)
Zambesc... uneori simplitatea unei zambet este mai buna decat ceva spus sa te afli in treaba...
Ce se intampla? Aud "hohote" de veselie...
Sunt invidiosa. Vreau sa rad cu voi. Fara ironie, fara nimic. Pur si simplu... vreau sa radem impreuna.
Nu puteam sa lipsesc tocmai eu... am o mare slabiciune pentru oamenii veseli.

Trimis de: Amenhotep pe 24 Jan 2005, 08:25 PM

Trimis de: Catalin pe 24 Jan 2005, 10:32 PM

Amenhotep, esti sigur ca n-au si animalele? eu cred ca am vazut maimute cu simt al umorului si care chiar radeau in hohote...

Trimis de: Cla pe 25 Jan 2005, 01:09 AM

Catalin, ai dreptate, maimutele rad. Ce n-o sa uit insa cat traiesc va fi un caine pe care l-am vazut razand in timp ce il gadilam... nu mi-a venit sa cred, dar asa a fost... eu ma tavaleam pe langa el de ras din cauza asta

One_Last_Dance, hai si razi cu noi...

Trimis de: DeeDee pe 25 Jan 2005, 01:18 AM

Se presupune ca razi numai cand te poti imagina in locul celui care pateste ceva in fata ta, sau intr-o situatie care iti este povestita(emaptie). De ce nu razi cand auzi ca unei persoane i s-a intamplat ceva bun?

Trimis de: aryana^ pe 25 Jan 2005, 01:50 AM

Iubesc sa rad..consider ca rasul este unul dintre cele mai bine medicamente posibile. In general prietenii mei sunt oameni veseli..care rad si ei la fel de mult..si ne antrenam unul pe celalalt
Si sa nu uitam cat de bine..face o portie de ras..practic te umple de energie pozitiva si te face sa te simti mult mai bine asa ca.... hai sa radem oameni buni:)

Trimis de: Cla pe 25 Jan 2005, 01:57 AM

Pt ca poate nu-i destul de hazliu. Dar se zambeste, nu? (daca-ti place de persoana respectiva)
Sau poate ca ne place noua daca cineva face o gafa, calca in strachina si ne bucuram ca nu am fost noi ala... si colac peste pupaza mai si facem misto, in speranta ca face o mutra hazlie si ne mai si bucuram de asta... are de-a face cu rautate? poate un pic, intre prieteni insa nu, se face doar haz pe chestia asta, pt ca stim ca nu o s-o uitam si la fiecare ocazie o s-o amintim.
La dusmani insa e altcumva: ne bucuram de orice esec, asa cum noi suntem oameni, de-al

Trimis de: secunda pe 25 Jan 2005, 09:04 AM

De ce radam?
1. ne gadila careva acolo unde ne gadilim cand suntem gadilati
2. auzim un banc si ne buseste rasul datorita neobisnuit-ului din mica povestire
3. ne complacem in situatia data cand superiorul rade

De ce nu radam?
1. ne aflam intr-un loc sobru unde lumea plange
2. ne-am ars cu cafeaua, laptele, ciorba....
3. filmul e prea emotionant in sensul dramei

De ce a rade?
1. poate primul om a ras scotand sunete de genul: ra-ra-ra-dddd--heeeee..
2. asa incep verbele cu a
3. ca nu se mai scrie a ride

na...

Trimis de: One_Last_Dance pe 25 Jan 2005, 10:04 PM

Multumesc, Cla... am sa tin minte.
Daca intr-o zi ma voi trezi trista, tot ce va trebui sa fac, e sa vin aici la HAN... sa radem impreuna

Trimis de: Amenhotep pe 26 Jan 2005, 10:36 AM

Trimis de: abis pe 26 Jan 2005, 10:53 AM

Trimis de: contraste pe 26 Jan 2005, 11:26 AM

Legat de

Trimis de: Amenhotep pe 26 Jan 2005, 12:51 PM

Trimis de: gypsyhart pe 26 Jan 2005, 01:07 PM

Hihihi...imi amintesc de o replica dintr'un film....("Omul din Luna") in care un comediant (in film Jim Carrie) merge la un sfant si il intreaba "Care este secretul rasului?". Inteleptul sta cateva secunde fara sa spuna nimic apoi ii spune "Tacerea!". Si incepe sa rada....

Trimis de: Amenhotep pe 27 Jan 2005, 04:41 PM

Eu, când mă gândesc la originea râsului, încerc să-mi imaginez o comunitate de antropoizi. Ceva de genul triburilor care (sper că) încă mai pot fi găsite prin jungla Amazoniană. Şi încerc să-mi imaginez care erau motivele de râs şi amuzament ale acelor indivizi. Exclud deci caricaturile din ziare, exclud bancurile... Pentru că mă gândesc că toate aceste chestii moderne pot fi deduse apoi uşor din "fundamentele rîsului" -- dacă reuşim să le identificăm.

Ba meg chiar mai departe în trecut şi încerc să-mi imaginez de ce puteau să râdă strămoşii noştri care încă nu comunicau prin vorbire articulată. Mă gândesc că râdeau de întâmplări. Sau amintiri/evocări ale unor întâmplări. Sau întâmplări imaginare care li se conturau cumva în minte. Evident, întâmplări care aveau ca actori semeni de-ai lor, sau alte entităţi pe care ei le investeau (măcar metaforic, temporar) cu "spirit".

Cam aşa am încercat să judec.

Putem merge oare mai departe pe linia asta de gândire?... Ne ajută la rezolvarea enigmei?

a

Trimis de: Amenhotep pe 27 Jan 2005, 05:36 PM

A, mi-a mai venit o idee:

Să analizăm râsul nu doar filogenetic, ci şi ontogenetic -- la copilul mic. De ce râde copilul foarte mic (sugarul)? Pe de-o parte, e un reflex declanşat de gâdilat. Pe de altă parte, cred că la copil el exprimă o stare de satisfacţie, de bine. E un feedback pe care-l dă mamei în privinţa stării lui (fizice şi psihice... sau mai ales psihice?). La animale în general, puiul dă doar feedback negativ -- răcnete, scâncete şi plânsete atunci când ceva nu-i în regulă. (Am dreptate?...) La om pare că există, pe lângă starea neutră de normalitate, două semnale: cel pentru "disconfort" şi cel pentru "mă simt deosebit de bine".

Bun, deci în lumina acestor consideraţii, râsul pare a fi modul de semnalizare către exterior a satisfacţiei, a senzaţiei de bine (mai ales psihic?).

Legătura cu consideraţiile anterioare ar putea fi: eşecul prostesc al altcuiva ne generează, prin comparaţie, senzaţia de auto-mulţumire "Mie nu mi s-ar fi întâmplat aşa ceva, pentru că eu sunt mai inteligent/abil/isteţ/etc." Iar semnul exterior al acestei satisfacţii este râsul.

Hmm... Cam şubredă toată treaba... ce ziceţi?

a

Trimis de: abis pe 28 Jan 2005, 09:20 AM

Nu pare subreda, dimpotriva. Cu o singura (si minora) observatie: daca animalele nu-si manifesta senzatia de multumire prin ras, au alte cai de a o transmite: torcand, de exemplu (felinele).

Trimis de: caa pe 28 Jan 2005, 09:25 AM

Eu cred că, dincolo de aspectele particulare, rîsul e la origine o manifestare... nervoasă, de fapt anti-nervoasă. Este o detensionare a organismului de care acesta are stringentă nevoie. Iar această manifestare (ca şi plînsul, eu văd o relaţie destul de apropiată între rîs şi plîns!) e "rodul" inteligenţei umane, a gîndirii. Spre deosebire de celelalte vieţuitoare, care iau viaţa într-un mod mult mai simplu, la nivel de instinct, omul pricepe, analizează, discerne... filozofează etc. Toate acestea, pe lîngă avantaje, îi aduc şi imensul dezavantaj de a înţelege cu luciditate cît de grea e viaţa, cît de complicată şi cîte probleme greu de surmontat apar. Intervin atunci frustrarea, dezamăgirea, panica, stresul şi altele de acest soi. Trebuie din cînd în cînd o "descărcare" pentru reactivarea funcţiilor vitale. De la caz la caz se optează pentru plîns sau pentru rîs...

Trimis de: Amenhotep pe 28 Jan 2005, 11:28 AM

Trimis de: caa pe 28 Jan 2005, 12:11 PM

Amenhotep, cred că nu m-am exprimat eu bine (dar de acum cred că te-ai obişnuit ), eu am privit lucrurile expuse dpdv evolutiv (dacă îmi e permis ). Cînd spun că rîsul e rodul gîndirii mă refer la rezultatul evoluţiei umane. Sugarul e posibil deci să "beneficieze" de "munca" înaintaşilor, pe cale genetică... La chestia pt care faci trimitere tocmai în Hawaii ( ), la fel: privirea mea era fixată asupra unui rezultat evolutiv nu al unei stări de moment.

În problema cu plînsul s-ar putea să ai dreptate... trebuie să mă mai gîndesc dacă scheunatul cîinelui înseamnă plîns... dar s-ar putea să fie!...

ps: mai sînt băştinaşi necivilizaţi în Hawaii?

Trimis de: Figaro pe 28 Jan 2005, 12:24 PM

Trimis de: Catalin pe 28 Jan 2005, 12:58 PM

Trimis de: Figaro pe 28 Jan 2005, 01:26 PM

Koko? Nu e maimuta care a scris 18 romane care l-ar complexa pana si pe Dostoievski? E o maimuta deosebita. Scrie eseuri, poezii - a publicat 8 volume - canta la chitara si la pian. Din cate stiu a compus si o simfonie, cateva lieduri excelente, o sonata si ceva variatiuni pe o tema data.

Trimis de: Catalin pe 28 Jan 2005, 01:33 PM

Nu, dar glume a facut. Si de aceea te intrebam pe ce te bazezi cand spui ca nu poate constientiza o situatie comica.

Trimis de: gypsyhart pe 28 Jan 2005, 02:44 PM

Rasul cel mai sanatos vine de dincolo de minte...de ganduri. In functie de profunzimea acestei "pauze" rezulta si profunzimea rasului. Copiii mici au un ras sanatos tocmai pentru ca in cazul lor aceste pauze sunt mai "lungi" decat gandurile. Pauzele insa nu sunt rodul nimanui. Eventual se poate spune ca rasul unui intelept este mai profund decat cel al unui copil pentru ca primul si'a depasit mintea , pe cand al doilea inca nu a cunoscut'o.....

Trimis de: jet li pe 29 Jan 2005, 02:53 AM

Radem cand unul se impiedica de ceva si cade de exemplu, pentur ca "e de-al nostru",pentru ca nu ne este superior, pentru ca suntem in aceasi oala cu el, si intr-un fel il iubim. Mai sunt si alte motive de ras cand unii prosti rad de necazul altuia, " hahaha ce credea el ca asa merge ? bine a patit !"

Trimis de: Amenhotep pe 29 Jan 2005, 03:03 PM

Trimis de: OMU'BUN pe 30 Jan 2005, 03:10 AM

Umorul cred ca tine intotdeauna de doua aspecte: convingerea cu care este transmis un mesaj relativ comic - pe de o parte si cel care accepta in imaginatia sa acel mesaj ca fiind cu adevarat comic sau doar un pic amuzant, pe de alta parte. Am observat cu totii ca acelasi banc spus de persoane diferite poate atinge sau nu maximum de amuzament transmis de mesajul bancului. Pentru ca si aici este nevoie de un anumit har cu care omul este dotat de Mama Natura. Trist este faptul ca, avansand in varsta, radem din ce in ce mai putin, iar ceea ce ne amuza teribil candva, mai tarziu sa ni se para tragic. Oare omul nu-si mai poate imagina o situatie comica, sau trece inainte de toate informatia prin filtrul rational, iar concluzia... il lasa rece? Imi amintesc cum cu ani in urma, la chefuri, unde buna dispozitie era pe primul plan, rasul lua o asa amploare incat ni se parea ca ne sufocam. Incet-incet, aceste ocazii au devenit din ce in ce mai rare pana ce au disparut de tot. Si astazi mai rad cu pofta la un film sau la un banc, dar parca e altfel. Oricum nu mai sunt demult dispus sa ma manifest cu aceeasi detasare ca la 20 de ani, si parca mi-e rusine de bancurile, poeziile sau melodiile pentru care unii ajungeau sa iasa din incapere ca o solutie sa scape de ras. Pentru fiecare ciclu de viata exista momente propice: visarea deschide si inchide ochii fiecarui muritor. Diferenta este ca la nou nascuti se manifesta prin ceea ce mintea lor isi poate imagina in raport cu viata si mediul inconjurator, iar la batrani prin ceea ce mintea lor isi aminteste legat de viata sau mediul inconjurator. Celelalte se succed pe rand: acumularea de informatii, exuberanta, dragostea, egoismul/prietenia, respectul, necesitatea, durerea, neputinta, impacarea cu sine si cu cei din jur!...
De ce radem? Fiindca filmul care ni se deruleaza in minte ne creeaza situatii comice la care noi suntem doar spectatori. Ciudat este faptul ca se intampla destul de des sa radem de pataniile extrem de triste ale unora, care insa povestesc foarte degajati despre momente de groaza si panica prin care au trecut si cand ar fi putut foarte bine sa fi murit de cateva ori!... Cine nu l-a citit pe Sven Hassel? Rasul probabil are si ceva sadic la origini!...

Trimis de: Oiski-Poiski pe 1 Feb 2005, 08:05 AM

Sa luam de exemplu mai multe persoane la un loc si o situatie foarte comica.De ce nu pot rade cu totii la fel de bine ? Eu am descoperit de-a lungul timpului ca oricat ar fi un lucru de comic exista cu adevarat oameni la care aceasta situatie comica nu le aduce nici macar un zambet pe buze. Si mai cred ca tine de fantezia si imaginatia fiecaruia cat de mult poate sa rada.Daca cineva incepe sa-mi povesteasca ceva eu incep imediat sa-mi inchipui povestea.Personajele prind viata, au chipuri , chiar daca imi sunt necunoscute , totul are culoare .
Cand va citesc pe voi pe aici imi inchipui cum aratati si ce fel de oameni sunteti si ma bucur ca existati ca sa-i puteti inlocui pe cei care nu pot sa rada.

Trimis de: Amenhotep pe 2 Feb 2005, 10:47 AM

Trimis de: alfa pe 5 Nov 2005, 07:45 PM

Rasul poate fi si o perfecta deghizare. De exemplu daca razi ca prostu poti trece cu multa usurinta neobservat, nu esti luat in calcul si poti ramane linistit in carapacea ta. Cea mai inteligenta forma de a rade e sa razi ca prostu din orice si fara motiv. Ador sa rad in felul asta.
Pe langa situatiile comice care de cele mai multe ori sunt starnite de accidente, usoare dereglari si neconcordante, exista rasul artificial, cel starnit cu buna stiinta si urmarit ca scop. Astfel o sursa de bunadispozitie poate fi si modul in care saluti. De exemplu vine un prieten si te saluta: Ce mai faci ba handicapatule, drogatule, idiotule! Deja s-a creat un aer de familiaritate caruia nu i se poate raspunde decat la fel pe un ton vesel si relaxat: Bine ma nemernicule, tembelule, dobitocule! In felul asta se depaseste si orice urma de nedisponibilitate pentru prieteni si deja putem vorbi de un prim pas catre bucuria de a fi impreuna cu ei.

Trimis de: exergy33 pe 5 Nov 2005, 08:17 PM

De risul din toata inima oare nu a auzit nimeni de pe acest forum ?

Trimis de: Amenhotep pe 5 Nov 2005, 08:28 PM

Err... Adică sugerezi că răspunsul la întrebarea "De ce râdem?" ar fi "Din cauza unei afecţiuni la nivelul întregului cord"?

a

Trimis de: alfa pe 5 Nov 2005, 08:29 PM

Ba da exergy. Eu rad din toata inima. Chiar sunt o persoana aparent mult prea vesela. In plus poti sa razi din toata inima si sa razi ca prostu. Se incadreaza in ce-am spus mai sus.

Trimis de: mothman pe 5 Nov 2005, 08:36 PM

Cred ca rolul rasului este cel de detensionare, in primul rand. Cand radem ne eliberam de stres, uitam de necazuri s.a.m.d. Cu cat radem mai mult, cu atat mai bine, zic eu. Si eu ma numar printre cei cu un foarte dezvoltat simt al umorului, si ma mandresc cu asta

Trimis de: exergy33 pe 5 Nov 2005, 09:07 PM

Nu de mult am citit o stire care spunea ca savantii de la nu stiu ce universitate au stabilit ca (virgula ), copii rid chiar inainte sa vada lumina zilei.
Ma intreb ce motiv de ris o fi gasind ei , stind acolo inghesuiti in pintecele mamei lor !?!

Trimis de: contraste pe 6 Nov 2005, 07:47 AM

Pai cred ca rad...din toata inima mititetii acolo in pantece cand le ghioraie matele mamelor...
Na, ca rad si eu acum de idee! (Din toata inima !)

Trimis de: exergy33 pe 6 Nov 2005, 01:03 PM

Contraste

Buna ! (am vazut ca esti foarte activa la Culturalia , mi-ai luat inainte cu raspunsul pentru lanolina..).

Sa revenim la ris !

De multe ori gasim motive de ris din te miri ce , insa uneori cele mai reusite bancuri sau comedii nu ne amuza deloc.
Cred ca mecanismul declansarii risului este legat atit de starea de spirit cit si de intelect.

De multe ori, chiar in zilele cind toate par sa ne mearga prost , risul asemenea unei energii ascunse izbucneste din noi.

exergy33

Trimis de: contraste pe 6 Nov 2005, 06:39 PM

Buna seara exergy33 !
A fost o intamplare la Culturalia ca am fost on-line si nu am avut altceva de facut, asa ca m-am relaxat un picut !
Acum incerc sa faca fata la raspunsurile din e-mail, si drept sa-ti spun, m-am plictisit.
I-a gasit pe toti scrisul in duminica asta...
Am luat o pauza, vad ce s-a mai postat pe han, si daca voi maaai avea chef, vad eu...
In ceea ce priveste

Trimis de: mutulica pe 7 Nov 2005, 08:48 AM

am citit de curind ca starile de tensiune, anxietate, ris, sau alte expresii ale sentimentelor au directa legatura cu starea de tensiune sau de-tensiune a muschilor nostrii...
cred ca asa se explica si diferenta intre risul din toata inima, cel nervos de descarcare, etc... inclusiv umorul acid si risul aferent care arata o stare de incordare a unei persoane aflata tot timpul in garda

Trimis de: aburelius pe 7 Nov 2005, 04:23 PM

am mutat postul pe threadul http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=5899&st=15&#entry378198

Trimis de: Grabillion pe 7 Nov 2005, 04:54 PM

Dupa mine rasul este in primul rand un animal !

In ce priveste rasul uman, se poate diferentia intre:

1. stare de fericire, care nu este ras, mai mult un fe de zambet fericit, in care numai un prost ar putea rade in hohote
2. ras (in hohote, ha ha ha , hi hi hi, ho ho ho.)

Rasul este in 90% cauzat numai de prostia oamenilor si a situatiilor in care acestia se afla.

Deci fara prostia umana rasul nu prea are avea motive de a se naste...

E si greu sa-mi imaginez persoane intelepte si fericite care rad in hohote !
Numai daca povestesc bancuri despre prosti sau intamplari prostesti care li s-au intamplat lor si altora. ar rade,
insa intelepti nu i-as mai numi.

Rasul necesita prostia umana, comedia umana deplorabila, cea care ne face sa ne simtim mai bine
in acest circ, sa ne simtim superiori si fericiti pt. cateva clipe fata de ceilalti si nenorocirea din jur.
Analizati 1 -2 zile un coleg sa vedeti din ce cauza rade !

Eu nu stiu pe nimeni care admira ceva frumos, un fenomen natural, o floare sau o orice lucru frumos, si rade in hohote, cel mult zambeste....
Rasul este dovada ca prostia umana este mare, si cu cat sunt mai multi prosti cu atat sunt mai
multe ocazii de a povesti, cu umorul de rigoare, de prostia si intamplarile lor.

Rasul din cauza unei situatii penibile care se intampla unuia, este poate singurul ras "corect"... sau din cauza povestirii unei astfel de situatiii, un ras care nu se naste din rautate si alte motive josnice.

In rest se rade numai de prosti si prostii, de altii care fac pe prostii s.a.m.d.
Se rade din rautate, din invidie, din infumurare, din prostie, din batjocura, din sila, din cruditate.
Uitati-va in jur sa vedeti daca nu este asa !

Fara prostie si rautate s-ar cam duce si tot rasul de pe pamant si oamenii ar zimbii fericiti tot timpul si
nu ar rade ca magarii unii de altii.

Cu cat mai multi prosti sau cu cat mai multi sunt cei care se cred mai destepti si cu atat mai mult se rade.
Radeti cat puteti de mult pe acest pamant, caci in afara pamantului nu se mai rade, tocmai
ca nu mai exista nici prostie si nici rautate.

Ma abtin deci sa rad.... ci doar zambesc. :-)

Trimis de: calfa pe 7 Nov 2005, 05:00 PM

Trimis de: mutulica pe 7 Nov 2005, 05:28 PM

Trimis de: Grabillion pe 7 Nov 2005, 05:38 PM

"Mai bine sa taci si sa pari prost decat sa deschizi gura si sa inlaturi orice dubiu !!!"

Nu stiu de ce nu-ti respecti motto-ul ?

Trimis de: Felina pe 7 Nov 2005, 06:02 PM

Bai Mutulica, dupa ce ca esti virgin, te mai si contrazici...

Sa vedem daca esti perspicace: cui ii e adresata intrebarea de mai sus?

Trimis de: mutulica pe 8 Nov 2005, 08:52 AM

Trimis de: Fantasee pe 13 Nov 2005, 01:21 AM

Cel mai des, cel mai mult, cel mai sigur si cel mai sanatos rad de mine insami.
Fantasee .

Trimis de: alfa pe 13 Nov 2005, 01:36 AM

Fantasee sigur esti bine draga!

Trimis de: flori pe 13 Nov 2005, 12:35 PM

Trimis de: gypsyhart pe 15 Nov 2005, 12:18 PM

De ce radem?
Ca sa eliberam energia pe care o avem. De asta copii rad asa de usor. De asta batranii rad asa de rar.
Intuitia si experienta imi spune ca rasul sanatos vine din abdomenul inferior, ceea ce asiaticii numesc "Hara", "Oceanul de energie".

Trimis de: mutulica pe 15 Nov 2005, 01:16 PM

eu rid si cind sunt gidilat in talpa...

Trimis de: Grabillion pe 15 Nov 2005, 09:30 PM

Trimis de: valeria pe 15 Nov 2005, 11:38 PM

Ma bag si eu in seama ca sa-l contrazic pe initiatorul subiectului. Eu pot sa rad si daca vad ceva (neanimat) intr-un loc nepotrivit. Ma scuzati, dar ce ziceti de un gainat pe o palarie cu pene?? Chiar fara un cap animat sub palarie!
In al doilea rand rasul e placut, ce-i drept, dar daca te apuca in ora de mate?? Sau daca nu te mai poti opri din ras si te doare burta?? Am citit undeva de o comunitate intreaga care nu se mai putea opri din ras. Nu cred ca se simteau prea bine...

Trimis de: mutulica pe 16 Nov 2005, 08:59 AM

Trimis de: Eris pe 22 Nov 2005, 02:21 PM

Grabillion, este evidenta placerea ta de a genera reactii, probabil ca te face sa te simti important. (Si nu ma refer la opinia exprimata si pe care o respect, ci la atitudinea vis-a-vis de Mutulica.)
Revenind la cele spuse de tine si respectiv la tema pusa in discutie, pe undeva ai dreptate, insa prostia de care vorbeai, asa cum vad eu, capata o valoare pozitiva. Rasul este terapie, asta o spun psihologii si studiile facute. Eu personal, nu stiu sa descriu in cuvinte senzatia pe care ti-o da si nici sa explic ce reactii au loc, dar cert este ca rasul provoaca o senzatie de placere. Oamenii isi iubesc semenii lor care au simtul umorului dezvoltat si le cauta prezenta. Fara a mai spune ca rasul este generat si de situatii complet lipsite de umor. Pur si simplu te apuca rasul. Avem nevoie sa radem. Si nu are nici o legatura cu intelepciunea.
Parerea mea este ca rasul te aduce mai aproape de starea de fericire si daca "prostia" este pretul pe care trebuie sa il platim cateodata, atunci se merita.

Trimis de: Kyklos pe 29 Nov 2005, 11:08 PM

Sunt o persoana pesimista ,incerc sa tratez totul cu seriozitate . Am momente cand vreau sa fiu vesel , ma descarc de gandurile negre .
Daca nu am rade macar o data pe ora , nu are rost sa mai traim .

Trimis de: iniya pe 4 Dec 2005, 12:11 PM

Am gasit la un moment dat un citat intr-o carte si suna cam asa..sper sa nu gresesc: "Daca un om nu a ras niciodata din toata inima nu este un om bun."
Pe mine m-a pus pe ganduri si chiar cred ca asa si este desi pare la prima citire usor exagerat; trebuie sa fim deschisi la a darui celui care este langa noi un suras, un zambet . Iar daca ne incalzeste si sufletul cu prezenta si chipul lui , cu un ras venit din..inima.

Trimis de: edittha pe 5 Dec 2005, 06:47 AM

Eu sunt o persoasna foarte vesela si oricat de trista as fi tot rad cand e vorba de o gluma. Rasul, din cate stiu eu intinereste . Oameni buni, radeti si fiti veseli, viata e scurta !

Trimis de: mutulica pe 5 Dec 2005, 08:30 AM

am tot auzit expresia "ride ca proasta'n tirg" si ... e greu sa recunosc ca am intilnit asa o persoana. am mai descoperit ca sub masca celui ris oarecum idiot ea reuseste sa ascunda ceea ce nu ii convine si sa arate celorlalti o imagine inofensiva

ma intreb cine e mai prost aici.. persoana care aparent rade fara rost sau cei ce o iau in ras si nu se feresc de ea

Trimis de: valeria pe 5 Dec 2005, 11:41 AM

Radem din t-spe motive:
-de altii, de noi, de comedii, de "draci", de fatada, de amintiri, etc., dar cat ne ajuta si simtul umorului ereditar (sau dobandit) .

Trimis de: Amenhotep pe 5 Dec 2005, 02:30 PM

Valeria, alea nu sunt cauze, nu sunt motive. Problema dezbătută aici e cauza râsului: de ce la om există/se manifestă acest fenomen? Cum a apărut? La ce-i bun?

E ca şi cum am observa că omul transpiră şi ne-am întreba "De ce oare se întâmplă acest lucru?". Răspunsul "Păi omul transpiră de cald" nu e satisfăcător, pentru că nu lămureşte de fapt chestiunea: "Bine-bine, şi de ce-ar transpira omul când e cald? Care-i mecanismul legăturii între căldură şi transpiraţie? De ce prima o declanşează pe a doua?"

La fel şi aici, "Râdem de alţii/de noi/etc." nu lămureşte întrebările iniţiale: De ce-ar râde omul de alţii/de el (de exemplu de ce n-ar strănuta în loc să râdă? -- de ce această manifestare şi nu alta?)? Care-i mecanismul acestei manifestări? Care-i originea ei?

a

Trimis de: sebyshoru pe 7 Dec 2005, 11:50 PM

Rasul este un fenomen natural, raspunsul fizic involuntar al unei emotii pozitive, este un reflex pe care omul il are de al inceputuri si pe care il exercita datorita sentimentului de bine, sentimentului de confort. Rasul relaxeaza, cele mai multe tratate medicale facand referire la ras ca o metoda terapeutica... metoda prin care omul se relaxeaza cand este stresat, fapt sustinut si de vesnica zicala "haz de necaz".

Radem pentru ca putem , eu stiu, si sper sa nu gresesc, ca in afara de om, rasul mai nu mai exista la nici un organis viu de pe pamant, doar nus ce specie de maimute care fac ceva grimasa asemanatoare... dar nu acelasi lucru .
Asa ca radem pentru ca atunci cand radem ne este bine... nimic nu ne poate atinge cat timp radem... dupa vestita reclama de la Connex cu "ce-ar fi daca"... ce ar fi daca intr-o zi am rade cu toii... am fi... probabil cei mai fericiti.

Trimis de: valeria pe 8 Dec 2005, 12:19 AM

Trimis de: Ovidiu Bufnila pe 12 Dec 2005, 11:59 AM

Rasul? Loooool! Ha, ha, ha!
Hei, rasul e fundamentul tuturor Fiintelor Fictionale din Enciclopedia Viului!
De acolo trebuie sa pornim. Nu e omenesc ci omenescul e al rasului!

Rasul e una din cheile Magice ale Universului!


Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=SF&f=67&

Trimis de: fis_tic pe 15 Dec 2005, 01:27 AM

rasul este un mecanism adaptativ, o metoda pentru inhibarea agresivitatii.
omul este o fiinta foarte agresiva. este in avantajul lui sa-si inhibe agresivitatea pentru a reusi sa stabileasca si sa mentina cat de cat relatii sociale. sunt centrii nervosi legati prin circuite astfel incat reactioneaza "automat". stilul fiintelor pradatoare este sa reactioneze la orice misca. orice potentiala prada aflata in dificultate reprezinta un stimul care-i trezeste interesul si agresivitatea. de aceea cainii alearga "automat" dupa masini, dupa ceva aflat in miscare...etc. de aceea pescarii folosesc pentru rapitori lansete, straluciri, etc. omul este o fiinta rapitoare care a dezvoltat acest mecanism, prin selectie...sau i-a fost dat. aceste circuite includ si metode de eliberare a substantelor care produc placere, ca o recompensa pentru inhibarea agresivitatii. de aceea "face bine". cred ca sunt substante naturale umane similare morfinei. cam aceleasi se elibereaza cand iei portia de ciocolata, de dragoste, de victorie, etc. de aceea "ne face bine" sa radem. radem cand am perceput un defect in sistem, o potentiala prada in dificultate, o greseala de logica, un "semen" care se impiedica, persoane grase, slabe, ochii strambi, urate, impiedicate. credem ca le suntem superiori in competitia supravietuirii si ne stimuleaza agresivitatea pentru a-i elimina pe acesti potentiali adversari. cand agresivitatea atinge un anumit nivel apare rasul ca o supapa. este in acelasi timp un semnal pe care il transmitem celorlalti ca supapa functioneaza, ca agresivitatea nu se va revarsa asupra lui. lipsa lui de reactie ne scuteste si pe noi de tensiunea si incertitudinea unei eventuale confruntari si pe respectivul in aceeasi masura. economiseste energie in cadrul comunitatii, in pestera, unde sta fiecare cu "cei dragi". foloseste sa nu-ti irosesti energia, sa-ti mentii echilibrul, etc. aceste vorbe sunt relative, difera de la individ la individ, intelegeti voi. deci retineti, rasul este o agresivitate inhibata. nu mai stiu cum se numesc cei care rad cand nu este cazul, cand ar trebui sa planga, tot de la cele spuse de mine porneste, atunci foloseste individului sa rada, sa elibereze endorfinele pentru ca "a priceput" hiba din film, din sistem, de fapt propria hiba, propria slabiciune, isi este siesi superior. se cred propria lor victima. "face haz de necaz". cam la fel din mecanismul de eliberare a substantelor care produc placere pentru a compensa o agresiune fizica, psihica, etc, a deviat comportamentul masochist. isi fac rau pentru a determina eliberarea morfinei. apoi cel sadic si asa mai departe. nu inteleg de ce nu apelati la psihologi, acesti indivizi se pricep sa va explice. in ultimul timp imi este din ce in ce mai greu sa ma concentrez, iar eu nu sunt de specialitate. sper ca ati priceput ce-am vrut sa spun, daca da, radeti. hai....radeti. bag de seama ca "specialistii" tac; isi rad in barba? va distreaza?? sa rad de necaz? ma rog, acesta este si substratul forumului, nu? unii sa se dea prosti si altii sa se creada destepti. totul este sa stea calduta supa forumului, nici prea prea nici foarte foarte.
concluzia: radem din prostie!
suntem niste fiinte foarte bine dresate de evolutie, de creatie, de cine vreti voi

Trimis de: March pe 27 Nov 2007, 01:15 PM

Alta nazdravanie americana ! Pastile pentru ras !



Atentie la instructiuni ! " Luati o tableta pe gura la fiecare 6 ore .... " Probabil daca o bagi in alta parte iti provoaca purgatie !

Trimis de: zvas pe 8 Jan 2008, 08:37 PM

d u p r ?

vi se pare amuzant acest post ?

d r l a i v d u p r .

Trimis de: Blakut pe 9 Jan 2008, 10:18 AM

Trimis de: Papadie_62 pe 9 Jan 2008, 10:22 AM

Bancurile?!... Hm!
Cu ajutorul imaginaţiei, din mintea celor ce nu au uitat să zâmbească, luându-şi viaţa mult prea în serios.
Apropo, tu mai ştii să zâmbeşti??

Trimis de: Energie pe 9 Jan 2008, 10:58 AM

QUOTE(Blakut @ 9 Jan 2008, 10:18 AM)

Trimis de: Blakut pe 10 Jan 2008, 06:11 PM

Trimis de: Energie pe 10 Jan 2008, 06:23 PM

Eu te asigur ca unele apar asa de usor.
Si... mi se pare ciudat sa nu cunosti pe nimeni care sa fi realizat un banc.
Eu cunosc multi asemenea oameni.

Trimis de: Erwin pe 10 Jan 2008, 10:11 PM

eu am scris poveşti hazlii inventate pe loc la "Zi-ne ce-ai în cap", niciuna nu era auzită... am conceput şi vreo câteva bancuri, din păcate nu mi le amintesc acum... (memory leaks!)

Da, oamenii care au uitat să râdă sau să mai fie copii pierd ceva din frumuseţea vieţii...

Trimis de: yuanescu pe 18 Feb 2008, 04:33 PM

QUOTE(Amenhotep @ 24 Jan 2005, 05:06 PM)

Trimis de: Cla pe 19 Feb 2008, 04:29 AM

Abia acum am desoperit acest topic, asa ca scuzati...
E si asta un motiv de râs...

@Blakut: Cele mai bune bancuri le scrie viata, si cele mai stupide piese de teatru, la fel, si de-aia-s asa de bune, fiind stupide.

O sa revin

Trimis de: Cla pe 19 Feb 2008, 04:39 AM

QUOTE(March @ 27 Nov 2007, 12:15 PM)

Alta nazdravanie americana ! Pastile pentru ras !

Trimis de: andra_v pe 19 Feb 2008, 06:55 PM

Cauza/motivul rasului?
- rasul ca manifestare a bacuriei,
- rautatea,
- nevoia de detensionare,
- reactie de aparare in fata agresiunii sociale,
- masca a inferioritatii/nesigurantei, sau a nefericirii,
- din prostie/ignoranta ("razi ca prostul").
De aici ajungem si la intrebarea lui Amenhotep, de ce radem? Radem pentru ca suntem fiinte rationale, capabile de iubire, de sentimente frumoase/josnice. Alegem sa ne bucuram de viata, sau sa ne plangem de mila. Sa ne manifestam rautatea, prostia, sa ne dam mari in fata altora, ori in ochii nostri. De aseemenea, stresul este propriu omului, prin urmare, rasul, ca mecanism de aparare, este specific uman. Exemplele pot continua.
Accentuez faptul ca bucuria este specifica omului: ea presupune o faza intelectiv-cognitiva, cand trecem prin filtrul ratiunii un eveniment, o intamplare de care consideram ca merita sa ne bucuram. Nu este vorba in nici un caz o simpla manifestare a emotiilor primare, ca in cazul animalelor.

Trimis de: nOtHiNg_SwEeT pe 20 Feb 2008, 05:54 PM

Rasul deosebeste oamenii de animale, nu avem alta dovada ca nu suntem porci .

Trimis de: freeman pe 21 Feb 2008, 06:31 AM

Porcul ce are?!

Delfinii de exemplu sunt destul de inteligenti, au un limbaj sofisticat, se joaca si isi manifesta bucuria. Cea mai tare teorie (a unui america desigur) zica ca ei sunt de origine extraterestra.

Trimis de: Cla pe 21 Feb 2008, 08:00 AM

Ultima stire de pe planeta Delfinarium: Savantii nostri au descoperit ca pe planeta Terra (pe undeva prin lapte) se gasesc doua limbi: una americana, care-i ca porcu', si una a porcului, care-i buna de gatit.