Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: dr.agy pe 3 Mar 2003, 11:55 PM

Un loc de test al sufletelor?
O inchisoare pentru cei mai periculosi?
Raiul?

Care este ipoteza ta cu privinta la scopul pamantului ..Cine este Dumnezeu? Si alte lucruri legate...

Trimis de: leTus pe 5 Mar 2003, 09:14 PM

Eu cred ca este ceva mai puternic ca omul dar nu cred ca este Dumnezeu (nu sint credincios)

Trimis de: ypsilonalpha pe 5 Mar 2003, 11:57 PM

Pamintul? O planeta oarecare din Galaxie care a avut sansa sau ghinionul sa adaposteasca viatza, si, mai mult, una (sau mai multe?) specii constiente de sine.

Dumnezeu? Nu stiu cine sau ce este Dumnezeu, dar cred ca el/El salasluieste exclusiv in mintea fiecarui om; e un produs al gindirii personalizate si a imaginatiei fiecaruia, sau poate este o suma a inconstientului colectiv, sau poate nici nu exista si noi toti umblam dupa o himera care sa ne mingiie sufletul.

Trimis de: dr.agy pe 6 Mar 2003, 05:12 PM

Mai mai mai, stiintific vorbim in alta parte (si sunt de acord cu tine), insa aici e filosofie...

Trimis de: Ulysses.Odyossus pe 6 Mar 2003, 05:24 PM

Dupa subiect, e mai degraba literatura S.F. .
Mai degraba un fel de "review" la temele S.F. din ultimii 20 de ani.
Si prea multe strambaturi!

Trimis de: dr.agy pe 6 Mar 2003, 10:03 PM

Prietene te cam inseli - si daca vorbim de literatura SF atunci vorbim de una veche de peste 1000 de ani.

Problematica deitatii si a Pamantului vazut ca Rai/Iad este una dintre problemele fundamentale ale scolii clasice grecesti.

Trimis de: Ulysses.Odyossus pe 7 Mar 2003, 08:43 AM

Mai veche de 2600 de ani daca te referi la Grecia Antica. Oricum, problema rai/iad e una de moralitate si ascunde de fapt dualitatea firii omenesti, atat de dezbatuta de marii filosofi greci si minunat revazuta de Nietzsche.

Trimis de: Ulysses.Odyossus pe 7 Mar 2003, 08:46 AM

Daca n-ai inteles, vroiam sa spun ca e logic sa deschizi subiecte separate, nu sa le amesteci. Deschide un subiect despre deitate, unul despre rai/iad, s.a.m.d. Fireste, au conexiuni puternice, dar e mai simplu sa le impartim pe categorii (pentru comoditatea demersului).

P.S. se poate filosofa despre orice

Trimis de: Afrodita pe 24 Mar 2003, 04:29 AM

Un loc de test??-hmm...Din cate imi aduc aminte nu am considerat viata asta niciodata ca un simplu test al sufletului.
Inchisoare??--Pai ar insemna ca toti suntem periculosi pt ca toti traim pe acest pamant-inchisoare...
Raiul?Nu stiu daca exista, dar, sincera sa fiu, nici nu mai sunt asa curioasa ca inainte
Cine este dumnezeu? E speranta ce zace in sufletele noastre, e speranta de mai bine si de o lume mai buna, o lume de lenesi(pt ca asa se si descrie raiul:toata lumea sta , uneori mai canta, alteori mananca din rauri de lapte si miere, dar nimeni nu face nik; concluzia:o lume de lenesi )...De ce cred in dumnezeu? Pt ca am nevoie sa cred in ceva , e ca un fel de ghid pt mine,cel putin acum, altfel as fi ca o frunza in bataia vantului. De ce dumnezeu? Pt ca mi-a fost cel mai la indemana...nu puteam crede in fortele naturii sau in bine si rau, pt ca bunicii m-au imbuibat cu religie de cand eram mica...Mi-am pierdut de cateva ori credinta, m-am lepadat de dumnezeu si l-am injurat de multe ori, insa am revenit la el....Pt mine e ca si un pisoi:il bat, il injur, imi cer iertare si el toarce si ma alina cand mi-e mai greu....Acum nu mai cred cu tarie in el, insa cat cred mi-e numai bine...
Cat despre scopul pamantului, habar n-am , niciodata nu mi-am pus asemenea intrebari existentiale, decat referitoare la mine si atat...mai departe n-am mers cu intrebarile pt ca mi-au venit greutatile pe cap si am uitat de filozofii...Ma bucur ca pot filozofa in liniste acum! Pup iu all

Trimis de: Petru pe 24 Mar 2003, 02:54 PM

Filosofia poate la un moment dat sa ofere unele raspunsuri inlegatura cu dilema daca suntem sau nu creatii ale divinitatii sau ale naturii pur si simplu. Dar pentru asta e nevoie si de incursiune in filosofia stiintei de unde si preocuparea unora de a instala in filosofie preocupari de natura strict stiintifica. Cred insa ca filosofia stiintei a oferit suficiente raspunsuri la cele puse mai sus sub semnul intrebarii. Este drept ca nu in l;egatura cu conceptul de D-zeu s-au formulat in filosfia stiintei asemenea teorii. In filosofia stiintei mai curand se discuta despre originile vietii pe Terra si care sunt implicatiile unor teorii din fizica asupra filosofiei. De aici si dezvoltarea epistemologiei genetice care in momentul de fata se afla intr-un proces de formare si "implinire" conceptuala,fiindca de la Piaget incoace putini filosofi au indraznit sa se avante pe taramul acesteia,fiind de o complexitate extraordinara. De fapt cuprinde o serie de subdomenii ca istoria stiintei antropologia cunoasterii filogenia cunoasterii ontogeneza cunoasterii. Toate la un loc inca nu si-au gasit o formulare concisa in tratate ori alte lucrari din pacate pana in acest moment.
Despre rosturile noastre in aceasta parte a universului n-as putea sa ma pronunt fara avea sentimentul ca ma aflu in eroare. Despre implicatiile unei divinitati in viata noastra nu cred ca este cazul sa vorbim intrucat cred ca nu avem suficiente argumente in favoarea sustinerii existentei acesteia(in aceasta chestiune sunt agnostic). Dar despre Terra nu cred ca se poate afirma ca este unica planeta care adaposteste viata. Imensitatea universului n-ar permite un asemenea lucru aberant. Viata de pe aceasta planeta cred ca aluat forma printr-un accident si nu este cazul sa ne autoiluzionam ca suntem creatii ale uni forte supranaturale.
Cineva mai sus spunea ca a fost indemnata spre religie inca de mica si ca totusi a avut unele momente cand si-a pierdut credinta. Eu unul n-am fost indemnat inspre religie foarte mult dar inca din adolescenta am inceput am pune o serie de intrebari la care unii preoti fie nu aveau raspunsuri fie nu doreau sa raspunda. M-am indreptat in acest fel spre filosofia religiei unde am gasit unele raspunsuri. Am devenit agnostic.

Trimis de: Afrodita pe 24 Mar 2003, 09:32 PM

Te rog mult, explica-mi si mie ce inseamna "agnostic".Nu cunosc cuvantul, e drept, nu am citit prea multa filozofie la viata mea, iar aici in casa am numai carti de linux, windows, etc, DEX-ul nu i-a trebuit prietenului nostru.In concluzie, sunt cam in ceata referitor la ce ai postat, nu prea am inteles ce vrei sa spui si te-as ruga frumos sa ma lamuresti.Multumesc anticipat.
Cat despre preoti: nu cred ca am intalnit mai mult de 6 preoti de 10 ori in viata mea.Nu obisnuiesc sa ma duc la biserica, desi cred in Dumnezeu, iar preotii din ziua de azi nu prea mai sunt cu "har", cum s-ar zice, ci doar lacomi, asa ca nu am avut curaj sa intreb pe nici unul nimic.Poate reusesc aici sa aflu raspunsurile la unele intrebari. Iti multumesc inca o data si te rog scuza-ma ca te pun sa te repeti, dar chiar vreau sa stiu ce ai zis, am nevoie de "traducere"

Trimis de: dr.agy pe 24 Mar 2003, 10:43 PM

Eu cel putin nu cred in Dumnezeu in spiritul crestin....Probabil un lider al unei rase ce a trecut demult pe aici ,a facut niste clone(dupa chipul si asemanarea sa) ,un mic experiment,si a plecat.
Dar asta nu mai este filozofie....

Trimis de: Mihai pe 24 Mar 2003, 10:57 PM

Agnosticism = negarea posibilitatii de a cunoaste realitatea obiectiva (are la baza o conceptie filosofica).

Trimis de: Petru pe 25 Mar 2003, 10:20 AM

Iarta-ma ca iti atrag atentia dar definitia din DEX nu are nimic in comun cu cea data in filosofie. De aceea prin agnosticism se intelege o modalitate de abordare a teismului diferita de ateism si care consta in sublinierea imposibilitatii ca existenta divinitatii sa poata fi demostrata neexistand in acest caz dovezile fiind neindestulatoare. Pozitia este situata la mijocul teismului si al ateismului si este una "a caii de mijloc" daca pot spune asa. Cat despre acea definitie din DEX nu pot spune decat ca este o definitie mai curand literara decat una filosofica. Asadar in materie de credinta intr-o divinitate eu unul sunt agnostic,adica spun ca nu exista suficiente argumente,dovezi rationale ale existentei acesteia. Toate argumentele mai putin cele clasice aui un continut vadit de subiecvtivitate si nu fac nimic altceva deca sa puna individului uman in faa in mod neconditionat credinta si imposibilitatea de a nu avea puterea de a aduce replici divinitatii in materie de ratiune sau orice altceva.

Trimis de: Afrodita pe 25 Mar 2003, 12:57 PM

Multumesc Figaro, nu am vrut sa stric discutia.
Ok, te voi intreba mai multe la religie.
On topic :Inseamna ca si eu sunt agnostica , pt ca nici eu nu cred ca Dumnezeu a creat pamantul, ci cred ca acesta s-a dezvoltat singur pana la stadiul in care e acum.Totusi nu il vad ca pe o inchisoare si nici ca pe un loc de test.

Trimis de: Petru pe 27 Mar 2003, 10:51 AM

Afrodita,

Ai o pozitie care tine mai curand de agnosticismul slab,acela care postuleaza in mod neechivoc imposibilitatea ca divinitatea sa aiba o imlicare in creatia umana si animala. Dar acest tip de agnosticism nu incearca ainfluenta in vreun fel modalitatea de intelegere a celorlalti asupra chestiunii in cauza. Aici apare pozitia agnosticismului tare.

Trimis de: Afrodita pe 27 Mar 2003, 04:05 PM

Asa o fi...Caci eu , una, de cand ma stiu, am stat in banca mea si nu m-am chinuit prea mult sa conving lumea de ce cred eu.Si nici nu ma intereseaza sa conving pe cineva sa creada acelasi lucru ca si mine.Pur si simplu respect decizia fiecaruia de a crede in ce poate si in ce vrea.

Trimis de: Petru pe 28 Mar 2003, 05:27 PM

Si eu am cam aceiasi pozitie in privinta respectarii opiniilor altora si nu vad de ce nu am proceda asa atata timp cat ne asteptam la acelasi lucru din partea celui cu care ne aflam la unmoment dat in dialog. Este cred singura modalitate prin care se poate realiza un dialog eficient si fara viitoare dusmanii din partea celui cu care ai avut o disputa.
De multe ori cand cineva are o alta opinie decat a mea incerc sa inteleg care sunt argumentele pe care se bazeaza si dupa asta sa incerc o minima convingere ca opinia mea este ceva mai justificata,dar niciodata nu procedez in exces cu aceasta modalitate de raportare la discursul celuilalt.

Trimis de: bubu pe 30 Mar 2003, 01:50 AM

A tine ascuns un adevar pe care il crezi cu tarie si de care altii ar avea nevoie, eu zic ca este un pacat.
Omul a creat o serie de lucruri "marete", impunatoare si "uimitoare" dar dupa cum ne putem da seama toate sint trecatoare si "expira" in acelasi timp, multe dintre ele sint inutile in raport cu scopul nostru pe acest pamint.
Hai sa ne uitam putin la ce a creat Dumnezeu...exista vre un om care sa zica ce urita e marea asta,sau muntele asta, sau natura in general, nu mai vorbim de univers...ceea ce a creat el nu moare niciodata, cu atit mai putin omul care este cel mai pretuit pt. EL.

Trimis de: Afrodita pe 31 Mar 2003, 12:25 AM

Nu tin ascuns nici un adevar pe care-l cred cu tarie.Si inca nu sunt sigura daca lumea s-a creat singura sau a creat-o Dumnezeu.Caci , daca a creat-o dumnezeu, vine intrebarea: pe dumnezeu cine l-a creat??

Trimis de: Petru pe 31 Mar 2003, 01:54 PM

Spre continuarea sustinerii ca nu exista o certitudine in privinta crearii Universului de catre o forta supranaturala ar fi de adaugat ca nu este necesar sa facem acea reductie la infinit cu notiunea de divinitate. Asadar cred ca nu este intru totul necesar a pune intrebarea cine este creatorul divinitatii ci mai curand a sustine ca exista extrem de multa imprecizie teoretica si practica in teologie atunci cand se pune in discutie subiecte ca originea omului,a universului etc. Insa teologia incearca o aliniere partiala la descoperirile stiintifice in cauza care de fapt este oarecum in divergenta cu doctrina si nu numai chiar cu postularea credintei. Dar exista cei drept suficienti teologi care au orientari extrem de permisive fata de curentele stiintifice de azi sau din perioadele anterioare, in felul asta religia nemaifiind o autoritate in chestiuni stiintifice ci un model etic,poate "moralizant".
Uneori insa se intampla sa apara sustineri religioase cum ca este necesara o stergere din memoria sociala a instinctului de preocupare fata de probleme a caror semnificatie nu este una religioasa. Dar asta se intampla de cele mai multe ori in randul acelor grupuri religioase care in mod clar si fara menajamente tind spre fanatism.

Trimis de: Figaro pe 31 Mar 2003, 02:05 PM

Din cate stiu stiinta devine din ce in ce mai confuza pe masura ce se apropie de origini. Continuam discutia pe forumul de Religie. Va astept cu argumente.

Trimis de: bubu pe 31 Mar 2003, 09:53 PM

Trimis de: Petru pe 2 Apr 2003, 09:56 AM

Cred ca este nefondata afirmatia ca "omul este incapabil sa gandeasca mai mult..." din doua motive. Mai intai evolutia de la stadiul de "homo sapiens" s-a realizat in principal sub "umbrela" dezvoltarii capacitatilor mentale. In al doilea rand daca vom sustine ca omul este o fiinta ajunsa in pragul supradezvoltarii sale si este incapabil de noi forme de intelegere si raportare la mediu in mod cert am cadea intr-o stare de incertitudine in ceea ce priveste chiar trecutul ori prezentul(deoarece atat in trecut cat si in zilele noastre au fost si sunt unii care afirma ca nu se poate inchipui o mai mare dezvoltare a societatii umane decat cea din zilele lor).
Daca cineva vrea sa sustina ipoteza prezentei divinitatii in mod evident ca ar trebui sa aiba si sa caute a intelege evolutia istorica a acestui concept nu doar din perspectiva subiectiva,asa cum se intampla de multe ori in privinta credintei.

Trimis de: bubu pe 2 Apr 2003, 09:04 PM

Nefondata? nu, ci mai degraba greseala de exprimare.
Am vrut sa spun ca in momentul acesta omul este incapabil sa gindeasca la capacitatea lui maxima datorita unor activitati sau preocupari definite de el ca fiind normale, chiar futuriste dar care ingreuneaza posibilitatea omului de a discerne intre bine si rau, sau daca vreti intre adevar si iluzie.
Spui ca omul a evoluat si e pe calea cea buna in ceea ce priveste evolutia omului fata de ce...?
Sa ne gindim putin ce inseamna defapt evolutie?...faptul ca totul este modernizat, motorizat, poti sa suni pe cine vrei in orice colt al lumii, masina,fax,internet?...ce deosebire este oare intre oamenii care au trait acum 500 de ani si cei de acum?
Traim noi mai bine acum decit in orice alta perioada? Mie mi se pare ca nu, stresul,rautatea,invidia,desfriul si multe altele isi pun foarte tare amprenta acum.
Si pina la urma eu cred ca trb. sa evaluam evolutia omului dupa starea sufleteasca pe care o avem.Parca era mult mai liniste in trecut.

Trimis de: Petru pe 3 Apr 2003, 10:05 AM

Cand vorbeam de "evolutie" m-am referit strict la dezvoltarea pe scara filogenetica a speciei umane.
E drept ca daca vei cauta o comparatie intre omul de azi si cel de acum cateva secole nu vei gasi niciodata diferente de capacitati de adaptare,manifestare etc. Dar in cazul celor doua tipuri de om de aici intervine ceva si anume diferenta culturala si intelectuala in materie de perceptie a realitatii si a fenomenelor fizice.
Despre evolutie in sens filosofic se poate discuta o vesnicie fiindca nu exista teorii unanim acceptate si aici terenul e destul de sensibil. Insa azi tot mai multi intelectuali din diferite arii de preocupari se "invart" in jurul terminologiei din stiintele naturii,in privinta capacitatii involuate sau nu a omului de a secomporta etc.

Trimis de: bubu pe 16 Apr 2003, 10:27 PM

Oare de ce Pamintul cu toate peisajele lui este placut ochiului omenesc?
Cind vedem pamintul de sus, cind vedem marea, muntii, natura cu tot ce ne inconjoara si nu este facut de mina omului este senzational de frumos.
Oare toate acestea nu sint facute de cineva cu o putere nebanuita?
Ce lucru maret a facut omul care sa intreaca in frumusete fizica si spirituala chiar si un copac?

Trimis de: secunda pe 21 Oct 2003, 11:46 PM

candva imi imaginam ca oamenii sunt ingeri care vin pe Pamant spre a invata practic ce este moartea.
acolo, in Cer, ei pot invata despre multe lucruri minunate. insa moartea la modul practic doar pe Pamant o pot face.

si cand spun moarte ma refer la orice fel de moarte. chiar si moartea unei idei, a unui gand. pana la moartea cuiva drag si apoi moartea proprie.

da, cam asa vedeam eu. ca la final se da examenul. si il trece cel care a invatat sa moara frumos. cat mai frumos.

in concluzie, Pamantul e un loc pentru moarte.

Trimis de: Copernic pe 21 Oct 2003, 11:58 PM

Trimis de: bdl pe 26 Oct 2003, 03:11 PM

Bubule,
Pornim de la citatul asta
"....Sa ne gindim putin ce inseamna defapt evolutie?...faptul ca totul este modernizat, motorizat, poti sa suni pe cine vrei in orice colt al lumii, masina,fax,internet?...ce deosebire este oare intre oamenii care au trait acum 500 de ani si cei de acum?
Traim noi mai bine acum decit in orice alta perioada? Mie mi se pare ca nu, stresul,rautatea,invidia,desfriul si multe altele isi pun foarte tare amprenta acum.
Si pina la urma eu cred ca trb. sa evaluam evolutia omului dupa starea sufleteasca pe care o avem.Parca era mult mai liniste in trecut. "

De ce erau mai linistiti oamenii in trecut? Nu existau molime fara leac care faceau ravagii?Nu existau razboaie si invazii? Structura sociala din anumite vremuri nu reduceau fiinta umana la un simplu sclav fara nici un viitor? Astea sint doar citeva intrebari, dar ele pot fi mult mai multe.

Si in plus, faptul ca media de viata de atunci si pina a cum a crescut semnificativ nu inseamna chiar nimic? Oamenii au facut posibila aceasta treaba, prin puterile lor. Atunci de ce sa nu se bucure de viata mai lunga?

Trimis de: Copernic pe 27 Oct 2003, 01:18 AM

Trimis de: 1,618033 pe 30 Oct 2003, 10:10 AM

"Ce este Dumnezeu ma intrebi? Raspunde mai intai la intrebarea ce este omul."


stiintific vorbind, Pamantul este o planeta extrem de improbabila in Univers. dar cand vorbim de Pamant, trebuie sa vorbim mai intai de Soare...
mai precis, se invarte in jurul unei stele unice (si majoritatea stelelor sunt duale), situata intre doua brate ale galaxiei noastre (si daca ar fi fost pe unul din brate, sau mai spre interior, fortele gravitationale uriase cauzate de densitatea de stele ar fi schimbat total situatia), stea care favorizeaza elementele grele (mai putin de 1% din stelele din Universul cunoscut fac asta), si care este extrem de stabila (doar furtuna electromagnetica imensa de ieri si azi - SA VA UITATI PE CER LA NOAPTE, PUTETI VEDEA O AURORA! - se datoreaza unei eruptii 'imense' de masa solara, dar care este in realitate extrem de mica fata de variatiile celorlalte stele).

cat despre Pamant, nu numai ca se afla exact la distanta potrivita ca sa nu inghete, sau ca sa nu arda, dar se si invarte sub o axa misto inclinata ce permite anotimpurile, si care incalzeste relativ uniform intreaga scoarta...

si daca vorbim de scoarta, tectonica placilor, care permite separarea in oceane si continente (altel ar fi fost pur si simplu o planeta complet albastra, cu cateva lanturi muntoase iesind pentru scurte perioade de mii de ani la suprafata, ca vulcani) se datoreaza unui presupus eveniment cataclismic ce a aruncat doua treimi din scoarta pe orbita, formand Luna...

cu alte cuvinte, daca examinam cu atentie modul in care este alcatuita planeta, intelegem ca 'intamplarea' a pregatit-o in amanunt pentru viata.

si atunci?

este ea loc de trecere, rai, sau iad?

eu cred ca ea este tot ceea ce facem noi din ea.

unii o transforma intr-un loc de trecere, axandu-se nu pe acum, ci pe viitor.
altii o transforma intr-un rai, si se bucura de tot ce-i inconjoara.

iar altii, cei mai multi, din pacate, o transforma intr-un iad pentru ei insisi si pentru cei din jurul lor.


asa ca... raspunsul la intrebarea lui copernic este fundamental in gasirea si a raspunsului la prima intrebare...

Trimis de: Raul pe 31 Oct 2003, 02:49 PM

Asta cu Dumnezeu e cea mai mare problema capcana pe care o va intalni vreodata omul. Poate din preistorie s-a intrebat: cine m-a creat pe mine? Universul, D-zeu, X! Cine i-a creat pe ei? Nu pot sa gandesc logic un raspuns - deci declar in mod absolut ca ce m-a creat pe mine este ceva infinit, nu are inceput, e vesnic. Am sa-i pun numele deci de Vesnicul (cu numele aferente din ziua de azi!) Asta ar fi cea mai catastrofala varianta.

Daca e falsa varianta inseamna ca Vesnicul si Infinul exista cu adevarat si eu am o singura problema: n-o sa inteleg niciodata ce e infinitul si cum de nu are el un inceput al existentei sale! Naspa

Trimis de: Copernic pe 31 Oct 2003, 07:23 PM

Bine ai tras la Han Raul!

------
AVE!
------
.'.

Trimis de: Raul pe 31 Oct 2003, 07:30 PM

multam, dar vad ca am venit prea tarziu . Voi deja v-ati epuizat in subiecte pentru care eu am venit special. Sa vedem ce mai e de facut!

Trimis de: Copernic pe 31 Oct 2003, 08:14 PM

Niciodata un subiect nu va putea fi epuizat. Probabil aceasta este si firea umana de a exploata la nesfarsit o idee, tocmai pentru a-si spori rezultatul final, si anume iluminarea sa intr-un domeniu atare. Curiozitatea si punerea constanta de intrebari sunt un raspuns fata de mediocritatea formidabila din trecut a umanitatii. Astfel, odata iesita din epoca intunericului umanitatea avea nevoie de o infuzie de nou, de cunostiinte reale si nu induse, umanitatea avea, la fel ca si acum, nevoie de cunostiinte cat si de cei care sa le valorifice.
Eu apreciez faptul ca esenta problemelor tratate in majoritatea topicelor nu s-a epuizat. Drept urmare te invit la provocarea de a-ti pune si de a ne pune, noua celor de la Han, intrebari ori de a ne da noi raspunsuri la cele vechi.

------
AVE!
------
.'.

Trimis de: Copernic pe 1 Nov 2003, 09:49 AM

Trimis de: Storm pe 16 Jan 2004, 06:45 PM

Catre 1,618033: ai punctat esenta, ca de obicei. Sunt intru totul de acord cu tine, Pamantul este o coincidenta prea mare pt a fi considerat o coincidenta. Acest fapt aduce un argument in plus in favoarea Divinitatii, a faptului ca omul nu este o intamplare in Univers.

Pamantul in sine, totusi, nu dovedeste ca existenta vietii depinde numai de o perfecta distanta fata de Soare.
In favoarea afirmatiei mele, aduc urmatorul argument: omul s-a adaptat aici, respira oxigen, bea apa, etc.
Dar oare o alta forma de viata nu se poate adapta la conditiile altei planete, una inospitaliera pt noi?
Este posibil ca ei sa respire hidrogen, sa nu bea niciodata, sa manance roci regenerabile, etc.


Prin urmare, perfecta distanta a Pamantului fata de Soare nu demonstreaza ca viata este posibila numai in conditii pre-puse.

V-ati pus vreodata problema ocrotirii Pamantului?
In fond, Pamantul e casa noastra si noi suntem o mare familie.