Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Click aici pentru a vizualiza acest topic in formatul original

HanuAncutei.com - ARTA de a conversa _ Odaia Filosofilor _ Iubirea - O Taina Necunoscuta?!

Trimis de: Clopotel pe 22 Apr 2004, 04:53 PM

Despre iubire toata lumea a auzit. Foarte multi au si iubit cate odata.
Sunt mai multe feluri de iubire in opinia mea. Multi pot sa le conteste, cum ca nu ar fi chiar atatea. Dar eu zic ca nu poti sa ai o parere clara despre un anumit tip de iubire decat daca nu ai trait-o niciodata.
Exista si cei care spun ca de fapt iubirea este una singura si nu de mai multe tipuri.
Iubirea de o persoana de care esti indragostit. Iubirea de un om apropiat (parinti, frati, prieten). Iubirea de Dumnezeu.
Despre acestea va propun, dragii mei, sa dezbatem. Sa analizam acest simtamant, sau ce o fi el.
Pentru inceput, eu as incepe cu niste intrebari la care, daca doriti, sa incercam impreuna sa gasim raspunsuri. Daca mai sunt si altele, evident ca trebuiesc puse.

Unde isi are originea iubirea?

Care este mecanismul ei?

Ce anume o declanseaza?

Ce anume o opreste?

Daca exista mai multe tipuri, prin ce (sau de ce) sunt diferite?

Nu va uitati, ca intrebarile sunt grele ... sau naive..., ideea este sa raspundem, daca putem, la ele ...

Trimis de: saldora pe 24 Apr 2004, 10:12 AM

Cu cit intelectualizezi mai mult iubirea, cu atit o vei simti si trai mai putin...

Trimis de: Clopotel pe 24 Apr 2004, 10:39 AM

Saldora

Da ai dreptate, dar scopul meu nu este de a o intectualiza, de a face o teorie, ci de a o intelege....

Cum de altfel se incearca si intelegerea religiei sau a credintei...

Eu zic ca se pot face discutii folositoare pe aceasta tema. De exemplu eu cred cu tarie ca iubirea isi are originea in suflet. Dar cei care nu cred ca exista suflet, ce or sa spuna? Poate ca sunt oameni care cred ca exista suflet, dar ca iubirea nu ar avea legatura zu el. Nu stiu... zic si eu ...De ce sa nu discutam despre asta ?! Poate se alege ceva bun din discutiile astea ... sper...

Trimis de: saldora pe 25 Apr 2004, 09:30 AM

Multumesc de primire,
Iubirea e atunci cind iti simti tot corpul acordat la o intreaga gama a emotiilor... fie pentru cineva, fie atunci cind iubesti ceva.
Iubirea nu se pierde, nu tine cont de conditiile date, nu este daruita conditionat.

Trimis de: Clopotel pe 25 Apr 2004, 11:39 AM

Dar de ce sa nu mergem mai departe?! Daca iti este foame stii ce sa faci, simti foamea in stomac si cauti mancare... poti sa spui ca ai un control, ca, cunosti fenomenul. Iubirea unde o simti? Si mai ales cum o alini? Sa analizam ce se intampla cand un baiat iubeste o fata, sau invers. Unii iti pierd chiar mintile. Deci fenomenul exista si e puternic. Poate omul oare sa constate mai mult despre iubire mai mult decat simpla sa existenta?

Trimis de: secunda pe 25 Apr 2004, 05:36 PM

iar despre iubire?!
nu s-a tot vorbit despre ea?! chiar aici pe han...

Trimis de: Catalin pe 25 Apr 2004, 05:38 PM

QUOTE

iar despre iubire?!
nu s-a tot vorbit despre ea?! chiar aici pe han...

Discutiile de aici vor fi diferite de cele de la "Dragoste si Sex"!

Trimis de: saldora pe 25 Apr 2004, 11:26 PM

Pina acum nu am despicat iubirea in patru (ca firul) nici nu stiu ce-o sa iasa... patru iubiri? in acelasi timp?

Trimis de: Clopotel pe 26 Apr 2004, 08:50 AM

Draga Secunda,
Recunosc ca mi-au scapat cateva posturi necitite de pe Han, dar nu am gasit niciunde raspunsul la ce am intrebat eu mai sus.

Daca gresesc te rog sa-mi indici topicul unde pot gasi si eu acele raspunsuri, sau, te rog, sa incerci sa raspunzi chiar tu la ele.

Catalin, iti multumesc. Sper ca vor fi total diferite de cele de acolo

Saldora... de ce sa n-o facem aici?

Trimis de: saldora pe 26 Apr 2004, 11:29 PM

Clopotel, tu vrei sa stii de unde izvoraste iubirea? pentru cineva sau ceva...
Daca e vorba de dragoste, atunci de cele mai multe ori, intreaga noastra fiinta recunoaste in celalalt personificarea jumatatii. (intilnirea de peste veacuri, reintilnirile karmice)

Trimis de: secunda pe 27 Apr 2004, 12:11 AM

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=3143&

acolo se face apoi referire la alt topic.
ok, poate intrebarile tale nu au un raspuns acolo insa se puteau lansa in cadrul unuia dintre cele doua topicuri.

Trimis de: Clopotel pe 28 Apr 2004, 10:30 AM

off topic: Merci Secunda, dar acolo nu este locul pentru o astfel de analiza ... eu aici vreu sa pun punctul pe i ,si cu ajutorul vostru ... deci, please, daca esti dornica sa filozofezi pe tema asta, poti sa o faci aici cu toata increderea, iar acolo sa stai la gura sobei cu lucruri mai de suprafata, iar la dragoste si sex cu exemple din practica.

Sa continuam cu ce ne propusesem...

Trimis de: Ahriman pe 3 May 2004, 08:29 PM

Iubirea... Un subiect interesant!... Sau poate nu... Ce inseamna ea? Ce este?
Stiu si eu... acum sunt alaturi de persoana iubita, in mica mea camera de camin, in orasul pe care nu-l pot suferi, asteptand sa vina o noua zi plictisitoare si plina de dispret...dar nici nu-mi pasa! De ce? Paentru ca ea este aici si asta-i tot ce conteaza! Iar cand ea este departe de mine, chiar daca la 60 de km departare, totul capata dimensiuni gigantice si vine peste mine, se prabuseste, ma inghite! Parca imi soarbe toata vlaga, puterea de a trai!
Iubirea este ceea ce ne anima, ce ne tine pe planeta asta...este ceea ce ne face oameni!
Iubirea nu este o necunoscuta...astea le rezolvi pana la urma prin ecuatii...
Iubirea este un mister ce asteapta in adancul sufletului tau pentru a fii relevat...iar cand aceasta se intampla, intreg Universul iti este la picioare!

Trimis de: side_story pe 3 May 2004, 08:40 PM

Iubirea este cel mai frumos sentiment pe care il putem avea. Fie ca este dragostea pentru fiintele dragi noua, fie ca este persoana iubita, este cel ami nobil sentiment. Asa cum zice in Sfanta Scriptura, "Dar daca dragoste nu am, nimic nu sunt". Si asta nu se aplica numai in cazul dragostei de Dumnezeu, asa cum probabil se refera textul respectiv, ci in intreaga viata.
Dragostea este o taina minunata, insa la care nu cred ca vreunul dintre noi doreste cu adevarat sa ii afle secretele. Atata timp cat suntem inconjurati de ea, vom trai fericiti.
Sa fiti iubiti!

Trimis de: Inceputul Vietii pe 3 May 2004, 10:28 PM

E o mare diferenta intre a Iubi si A fi Indragostit de cineva.
Iubesti pe mama, tata, fratele, sora, prietenul, prietena.
Te indragostesti doar de o persoana de sex opus (unii or sa ma contrazica aici )
Sunt intelesuri ale cuvintelor de mult pierdute.

Macar ca in cartile lui Sadoveanu, barbatii isi spun intre ei "Te iubesc" cu atata usurinta, fara sa se gandeasca nimeni la vreun pacat... Atat am de spus pentru azi.

Trimis de: Ahriman pe 3 May 2004, 10:34 PM

Tot asa pot spune si ca te indragostesti de viitoarea ta sotie dar ajungi sa o iubesti,nu?Asa ca la un moment dat, iubirea si a fi indragostit se confunda...Totul e sa stii sa le diferentiezi.

Trimis de: MOONWHISPER pe 4 May 2004, 06:51 PM

Sunt de acord ca dragostea si a fi indragostit sunt concepte diferite si privesc un alt fel de relatie. Nu sunt de acord ca dragostea si iubirea sunt diferite.
Dupa umila mea parere, poti fi indragostit toata viata de aceeasi persoana, pentru ca in fiecare zi, descoperi la ea noi lucruri care te atrag si mai cred ca daca iubesti cu adevarat, nu ai cum sa inseli(orice ar insemna asta) persoana aceea, indiferent daca ti-e partener, parinte, frate sauCei care sustin sus si tare ca iubesc dar....inseamna ca de fapt nu iubesc!
Ca sa incerc un raspuns: cred ca iubirea a aparut odata cu Adam, indiferent cum a aparut el si asta din nevoia omului de companie. Oamenii nu sunt facuti sa traiasca singuri!

Trimis de: Ahriman pe 4 May 2004, 08:36 PM

O mica corectie: daca e sa ne luam dupa Biblie,iubirea a aparut odata cu Dumnezeu... dar nu despre asta e vorba acum!
Se poate considera, cred, ca iubirea este o forma superioara si mai complexa de dragoste...esti indragostit la inceput, insa la sfarsit iubesti...
Care-i inceputul si care-i sfarsitul? Asta depinde de fiecare din noi...

Trimis de: Predatoru pe 20 Jun 2004, 07:31 PM

Eu am facut intotdeauna diferenta intre A fi indragostit si A iubi.
I-am spus unei tipe ca sunt indragostit de ea dar m-am ferit sa-i spun ca o iubesc, pentru ca nu stiu sigur.Eu nu pare sa impartaseasca sentimentul si de aceea pana cand nu va fi reciproc nu o pot iubi sau nu ii pot spune "te iubesc".Ok...e o diferenta intre aceste doua concepte care nu consta numai in reciprocitatea sentimentului.Nici nu m-am gandit la o diferenta...sa vedem:
-eu intai ma indragostesc si apoi iubesc...mi se pare normal.nu stiu daca doar mie mi se intampla...nici nu mi s-a intamplat inca, itrucat sunt destul de novice si de tanar.Dar asa mi se pare mie ca trebuie sa se intample.De fapt, ce inseamna a fi indragostit ?Am cautat in dictionar dar definitia nu m-a multumit...definitia se poate simti cel mai bine...se poate gasi intr-o poezie in care nici macar nu se gaseste cuvantul Iubire, Dargoste, A iubi, etc.
-intrucat ma indragostesc intai si apoi iubesc, atunci e clar ca exista o diferenta intre ele.Nu pot sa gasesc acum...Mai ziceti si voi...

Trimis de: contraste pe 24 Jun 2004, 10:01 AM

Eu iubesc dimineata cand ma trezesc sanatoasa si cu zambetul pe buze, cand pisicile mele torc, cand pomii imi bat cu ramurele-n geam, imi iubesc colegii, toaletele, calatoriile, trandafirul meu japonez, fratele meu floral, imi iubesc umbra care imi arata ca exist pe acest pamant atunci cand ma indoiesc ca as mai fi, si multe, tare multe altele pe care le stim cu totii si nu as vrea sa va plictisesc cu ele. Dar ... dragostea este altceva, frumos - sau urat - fiecare asa cum stie si cum a avut propria sau propriile experiente.

Trimis de: Dark Angel pe 24 Jun 2004, 12:34 PM

M-a lovit pleonasmul din titlul discutiei:
"Iubirea-O Taina Necunoscuta?!" Clopotel...unde ai auzit tu asa o exprimare?

Iubirea e o taina si ramane o taina pentru cei care nu o constientizeaza, iubirea e peste tot in jurul nostru.
Asa cum eu va iubesc pe toti cei de pe han, si sunt sigura ca sunt multi cei care nu stiu.

Trimis de: mememe pe 26 Jun 2004, 09:04 AM

Asa cum spune si INCEPUTUL VIETII iubirea este respectul , consideratia , si impartasirea fata de o persoana ; iar dragostea ... e cea cu sexul opus care daca vrei sa stii de unde izvoraste ... pai e din creier o reactie de hormoni ) caci altfel nu ai putea fi indragostit de mai multe persoane atractia fizica sustinuta de o oarecare consideratie ajunge la casatorie .... care intr-un caz fericit dureaza ... in cazul comun NU DUREAZA . Dragostea este limitata de timp iubirea nu ar trebui sa fie.

Iar cine spune ca dragostea e cu inima si nu cu creierul sa isi reconsidere cunostiintele de biologie ... ca na ...sa zicem ca am putea amplasa droagostea in sira spinarii sau in creierul mic dar in inima )

Inima a fost aleasa ca organ al dragostei caci foarte multe neimpartasiri sau dezamagiri in dragoste provoaca tahicardie
, iar atunci cand suntem cu persoana iubita sau o intalnim ritmul batailor se accelereaza etc ...toate din cauza CREIERULUI

NU mai stiu cine a spus dar a spus bine : DRAGOSTEA ESTE USOARA , OAMENII SUNT CEI CARE O COMPLICA.

Asadar RESPECT CONSIDERATIE INCREDERE IMPARTASIRE ( a unor experiente etc ) asta este iubirea

Trimis de: caa pe 26 Jun 2004, 10:43 AM

Aspectul care mi-a atras mie atenţia, referitor la o relaţie de iubire între un bărbat şi o femeie, este acela că întotdeauna unul va iubi mai mult decît celălalt. Ba, chiar există (destule) cazuri cînd unul iubeşte de nu se mai poate iar pe celălalt nici în cot nu-l doare...

Ştiu că enunţ o utopie, dar ce bine ar fi să poată apărea o reciprocitate perfectă între cei doi!!

Trimis de: mememe pe 26 Jun 2004, 10:50 AM

Secretul nu este sa fie egali ci sa altrneze rolul iubitului cu cel al iubitorului intre cele 2 persoane ( vb despre cupluri)..pastrand astfel echilibru fara monotonie

Trimis de: J_ENGRAMME pe 26 Jun 2004, 08:38 PM

Originea? Hai sa incerc:
Pentru atei: La inceputuri, cand oamenii s-au adunat in triburi, au inceput sa aiba o anumita constiinta de grup. Persoanele din jur au devenit mai apropiate, nu din considerente emotionale, ci economice. Fiecare contribuia intr-un anumit fel la prosperitatea grupului. Chiar si animalul acela specific grupului, care era vanat cu preponderenta, si care devine cu timpul totem-ul comunitatii, are un loc specific, drag am putea spune, in inima si mintea fiecaruia din comunitate. Deci, pot spune, conform acestui rationament, ca IUBIREA s-a nascut din RATIUNE.
Pentru credinciosi: Dumnezeu e iubire, asa cum spunea cineva aici. L-a creat pe Adam cu dragoste. Deci "IUBIREA" in sine, exista si nu trebuie cercetata. Dar daca e sa ne referim la dragostea dintre barbat si femeie, Dumnezeu i-a facut-o pe Eva, lui Adam, din anumite considerente rationale. Deci IUBIREA s-a nascut din RATIUNE !
Ce paradox ! Si se spune ca atunci cand iubesti, iti pierzi uzul ratiunii....
q.e.d.

Trimis de: Amenhotep pe 27 Jun 2004, 04:54 PM

Eu as lega iubirea de altruism. Mi se pare ca esentza iubirii este cuprinsa in aceasta notiune: a fi inclinat sa faci ceva spre binele altei fiinte, cu pretul chiar al diminuarii binelui propriu. Sub aceasta umbrela cred ca intra iubirea "paminteasca" -- cea fatza de partener de viatza, fatza de copii, fatza de prieteni etc. Iubirea fatza de Dumnezeu mi se pare ca nu poate fi subsumata acestei idei. Acolo e mai degraba vorba de altceva: recunostintza, multumire, supunere si asumarea unui scop fatza de care natura pacatoasa a sufletului nostru are mereu tendinte de deviere.

a

Trimis de: Fausta pe 27 Jun 2004, 05:20 PM

subscriu la definitia data de contraste, de fapt asta e definitia data iubirii de viata, dupa parerea mea, dar sentimentul de iubire este prea complex pentru a fi definit asa usor...
cand iubesti esti relaxat, calm si multumit, zapacit, razi cu usurinta, esti optimist si plin de entuziasm, uiti sa mananci, nu te ingrijoreaza nimic, cooperezi usor si iti revii usor dupa suparare, in unele cazuri iubirea poate fi insotita de alte emotii: frica, anxietate sau vinovatie... in concluzie trebuie deslusite mai intai celelalte sentimente si trairi pe care le genereaza iubirea ca sa putem in sfarsit sa spunem care sunt tainele ei....

Trimis de: caa pe 28 Jun 2004, 09:56 AM

Urmărindu-ţi, ideile, Amenhotep, trebuie să-ţi mărturisesc că mie nu mi se pare a exista diferenţă între iubirea "pămîntească" şi cea faţă de Dumnezeu şi asta chiar din cuvintele pe care le foloseşti tu. Cu foarte mici corecţii de interpretare şi de denumire, eu zic că ceea ce necesită una, necesită şi cealaltă.

@J-ENGRAMME
Interesantă concluzie, că iubirea s-a născut din raţiune. N-am mai auzit-o pînă acum.

Trimis de: mememe pe 28 Jun 2004, 10:15 AM

DA iubirea naste din ratiune .... de ce trebuie sa fie opuse ? SEX & RATIUNE se intampla mai des sa fie opus , dar iubirea si ratiunea ??? SUNT OPUSE ??

Cainele isi iubeste stapanul intr'un mod involuntar si neconditionat ( aparent ) cainele te iubeste pt ca faci parte din haita sa , pt ca ii dai mancare pe care el astfel nu trebuie sa o vaneze , ii asiguri tot ce are nevoie ... nu e IUBIRE e instinct de conservare.

Trimis de: Amenhotep pe 28 Jun 2004, 10:16 AM

QUOTE (xcross @ 28 Jun 2004, 10:58 AM)

Hmm... Eu ma gindeam ca nu poti sa te simti "inclinat sa faci ceva inspre binele lui Dumnezeu, cu pretul chiar al diminuarii binelui propriu". Pentru ca lui Dumnezeu nu-i poti face bine, nu-i poti adauga bine, el este binele plenar si nu are nevoie de bine din partea ta pentru a se desavirsi. Daca e cineva sa aiba nevoie de bine, atunci noi suntem aceia, nu Dumnezeu (si asta poate explica dragostea Lui pentru noi -- se simte inclinat sa ne faca binele care ne lipseste --, nu a noastra pentru El!).

De aceea simt aceasta distinctie, intre dragostea "lumeasca" si cea pentru divinitate.

a

Trimis de: caa pe 28 Jun 2004, 12:08 PM

Am înţeles, prietene Amenhotep, pe acest (ultim) fir logic da, e o distincţie.

A face bine unei alte fiinţe, chiar cu preţul binelui propriu înseamnă, totodată, a-L iubi pe Dumnezeu. A avea recunoştinţă, supunere etc faţă de Dumnezeu subînţelege implicit a fi înclinat să faci ceva spre binele altei fiinţe. De aia eu ziceam ce ziceam.

Cum pui tu problema, da, e altceva. Vorba ta: Hmm!

Trimis de: Amenhotep pe 28 Jun 2004, 04:57 PM

Xcross, acum si eu am inteles ce ziceai. Dar am o observatie:

QUOTE

A face bine unei alte fiinţe, chiar cu preţul binelui propriu înseamnă, totodată, a-L iubi pe Dumnezeu. A avea recunoştinţă, supunere etc faţă de Dumnezeu subînţelege implicit a fi înclinat să faci ceva spre binele altei fiinţe.

Cele doua relatii subliniate de mine mai sus ("inseamna" si "subintelege implicit" -- mai ales aceasta din urma) par a vrea sa spuna ca rezulta din altceva. Or, ele nu rezulta din nimic (sau eu nu vad din ce), ci trebuie presupuse chiar din definitia iubirii de Dumnezeu.

De exemplu, stiu ce este aceea "a avea recunostinta fatza de X". Tu spui ca daca X = Dumnezeu se "subintelege implicit" ca de-aici deriva inclinatia mea de a face bine altei/altor fiinte. Eu... nu inteleg. Pot intelege daca-mi dai prin definitie: "'Recunostinta fatza de Dumnezeu' nu este precum recunostinta obisnuita, din dictionar, ci este o notiune diferita, care presupune sa fii inclinat sa faci bine altora." Da, atunci e clar. Dar dupa o astfel de definitie, sincer, nu mai are nici o valoare sa afirmi ca pe o "descoperire" ("demonstratie") faptul ca... ma rog, faptul cu pricina. Doar l-ai luat prin definitie. El nu vine ulterior ca o intelegere mai profunda a unor relatii care nu se banuiau cind am definit, nu vine sa ne uimeasca, ci... cade in banal (in virtutea imediata a definitiei). Nu mai este o subtilitate, nu mai este o consecinta "adinca"...

Makes sense ce zic?

a

Trimis de: J_ENGRAMME pe 28 Jun 2004, 06:26 PM

QUOTE (xcross @ 28 Jun 2004, 02:10 PM)

A face bine unei alte fiinţe, chiar cu preţul binelui propriu înseamnă, totodată, a-L iubi pe Dumnezeu.

Si daca nu crezi in D-zeu ? Nu poti iubi? Sau nu poti face bine unei alte fiinte, total altruist ? A fi rational si a iubi in acelasi timp, implica cumva si anumite ratiuni de "contrabalansare"? Se afirma destul de des ca iubirea "inalta","purifica". Eu cred ca te leaga si mai mult de uman. De firesc. De viata de zi cu zi. Daca iubesti si te desprinzi de real, incepi sa-ti construiesti o lume iluzorie in care cei iubiti sunt cei mai buni, cei mai frumosi, cei mai drepti.... te muti, de fapt, in sfera povestilor si risti sa gresesti si sa ranesti. Deci, mi se pare mult mai indicat sa ramai in sfera rationalului.

Trimis de: Mrs. Rogers pe 28 Jun 2004, 07:02 PM

Cred ca stiu ce inseamna iubirea fiindca iubesc acelasi om de vreo 10 ani. Tot timpul asta iubirea mea s-a transformat dar doua lucruri au ramas aceleasi 1. nu puteam sa-mi iamginez viata fara el si 2. chiar si cand imi venea sa-l strang de gat, totusi nu ii doream raul , nu voiam sa sufere.
Am auzit un prieten care dupa o relatie frumoasa de cativa ani de zile divorteaza si care a spus " nici nu cred ca a fost iubire intre noi vreodata". Si eu cand am auzit asta, i-am spus sotului meu atunci " indiferent ce se intampla intre noi doi , macar stium sigur ca intre noi a fost iubire " . Adica pentru mine e ceva de neinteles sa ia dubii daca ai iubit sau nu, ata timp cat iubirea e un sentiment atat de puternic.

Si cum ziceam, iubirea mea a evoluat in timp. Nu intru in detalii ca sa nu devin patetica. Dar tocmai am realizat ca nu stiu cum a evoluat iubirea lui. Hmmm , il intreb in sera asta

Trimis de: caa pe 29 Jun 2004, 02:46 PM

@ Amenhotep
Sînt realmente încîntat să descopăr alt gen de raţionament decît cel pe care-l am eu în cap. Mai învăţ cîte ceva! De exemplu ceea ce numesc eu o "înlănţuire logică din aproape în aproape" tu numeşti o cădere în banal, o scădere a subtilităţii şi/sau pierderea adîncimii consecinţelor. E interesant să-ţi urmăresc demonstraţiile... atît cît mă ţine puterea, căci trebuie să recunosc anumite rateuri în a pricepe. Oricum, eşti un bun teoretician. Cît priveşte iubirea vizavi de Dumnezeu şi aproapele, în conexiunile lor logice şi nu numai, ar trebui să facem un ocol prin teologie... dar simt eu pe cineva care de abia aşteaptă să ne tasteze că sîntem off-topic.
@ J_ENGRAMME
Se poate iubi, cu voia ta, şi fără a crede în Dumnezeu. Numai că eu şi cu Amenhotep intraserăm într-o daraveră dialectică...
@ toxic
se poate deduce f. simplu, din ce scrii (de către mine, mă rog, nu răspund pt. alţii), că în acest moment ai o iubire destul (?) de puternică cu/faţă de soţul tău. Să dea Dumnezeu ca ea să dureze mult, mult de tot!

Trimis de: Clopotel pe 29 Jun 2004, 03:09 PM

QUOTE (flower @ 24 Jun 2004, 02:36 PM)

M-a lovit pleonasmul din titlul discutiei:
"Iubirea-O Taina Necunoscuta?!" Clopotel...unde ai auzit tu asa o exprimare?

Iubirea e o taina si ramane o taina pentru cei care nu o constientizeaza, iubirea e peste tot in jurul nostru.

Off topic: Imi cer scuze ca am lipsit o perioada de la acest subiect, si ma bucur ca el s-a dezvoltat atat....

Flower .... nu cred ca te-a lovit vreun pleonasm pentru ca acesta nu a existat la acest topic

Daca tu spui ca iubirea este o taina doar pentru cei ce nu o constientizeaza, inseamna ca pentru cei care o constientizeaza nu este. Ma gandesc ca tu faci parte din cea de-a doua categorie si deci pentru tine iubirea nu mai are nici un secret. Acest lucru este minunat caci, iata, avem persoana potrivita care sa ne raspunda la intrebarile din primul post al acestui topic.

Mememe

QUOTE

Mememe, iti multumesc ca ai incercat sa raspunzi direct la una din intrebarile mele... Nu zic ca nu ai dreptate, dar ma gandesc ca facand o deosebire clara intre iubire si dragoste ,tu prin dragoste intelegand partea sexuala a lucrurilor, atunci este de inteles ca dragostea este "o reactie de hormoni", fiind o chestie pur fizica. Dar hai sa mergem mai departe si sa presupunem ca dragoste = iubire, adica fara sa consideram ca dragostea ar avea vreo legatura cu "placerile fizice". Tu zici ca "iubirea este respectul , consideratia , si impartasirea fata de o persoana", dar acestea le ai pentru multe persoane, posibil, inclusiv pentru seful tau, in cazul in care este intr-adevar o persoana deosebita. Dar fata de persoana iubita, cu siguranta trebuie sa simti mult mai mult. De exemplu daca este la mare distanta de tine...atunci poti sa ai niste stari confuze: esti fericit pentru ca o iubesti, esti trist pentru ca nu e langa tine ... uneori aceste sentimente sunt foarte puternice. Nu poti sa dai vina pe hormoni pentru asta. Eu nu cred ca hormonii pot face diferenta dintre mai multe persoane fie ele chiar Pamela Anderson sau Claudia Shiffer. Si totusi pentru tine nu exista decat EA sau EL, singura persoana de pe planeta asta. Si atunci cine sa fie "de vina" pentru asta?
J_ENGRAMME

QUOTE

Si daca nu crezi in D-zeu ? Nu poti iubi? Sau nu poti face bine unei alte fiinte, total altruist ? A fi rational si a iubi in acelasi timp, implica cumva si anumite ratiuni de "contrabalansare"?

Draga J_E, imi plac aceste intrebari ale tale, pentru ca se pot lamuri niste lucruri. Sunt oameni care spun ca nu cred in D-zeu, dar evident asta nu inseamna ca ei nu iubesc. Si asta nu inseamna ca iubirea lor ar avea alta "sursa" decat a unui credincios. De altfel existenta lui D-zeu nu este conditionata de faptul ca oamenii cred sau nu in EL

QUOTE

Se afirma destul de des ca iubirea "inalta","purifica". Eu cred ca te leaga si mai mult de uman.De firesc. De viata de zi cu zi.

Frumos ai spus....dar de ce oare se afirma destul de des ce ai afirmat tu? Parerea mea este ca tocmai asta si face omul cand iubeste - se inalta, asta se simte si la propriu si la figurat. Vezi un om ca iubeste si fara sa-ti spuna un cuvant, pentru ca-l vezi inaltandu-se. Are inima sus.

QUOTE

Deci, mi se pare mult mai indicat sa ramai in sfera rationalului.

Adica sa iubesti si sa fii rational?! Nu zic ca nu se poate dar nu este deloc usor. Un om care iubeste el nu este constient intotdeauna de faptul ca poate este irational in ochii celorlalti. Cred ca atunci, daca iubirea este puternica, rationalul este pe locul 2. In functie de situatii acest fapt poate sa fie bun sau rau.
Toxic

QUOTE

Si cum ziceam, iubirea mea a evoluat in timp. Nu intru in detalii ca sa nu devin patetica. Dar tocmai am realizat ca nu stiu cum a evoluat iubirea lui. Hmmm , il intreb in sera asta

Si eu cred ca iubirea evolueaza. Iti doresc, draga Toxic, ca la intrebarea ta, sa primesti raspunsul pe care ti-l doresti si pe care cu siguranta il meriti

Mi-a placut tare mult explicatia data Mememe, cum ca de fapt iubirea nu isi are salasul in inima. Acolo ai doar niste palpitatii cand esti cu persoana iubita. Nici eu nu cred, ca inima, ca organ, este salasul iubirii, in sensul fizic. Eu consider,( si de fapt pentru asta caut raspunsuri si explicatii mai multe), ca iubirea este o proprietate a sufletului, iar sufletul, din ce stiu eu, intr-adevar se gaseste undeva in zona pieptului. Sufletul, in conceptia mea, este imaterial.
Putem pleca oare de la aceasta idee (care mi-am format-o in timp)? Daca este nevoie, am putea sa combatem chiar bazele acestei idei, cum ca nu ar exista sufletul, desi eu cred cu tarie ca el exista.

Ok... suntem la filozofie, si putem sa filozofam liber pe tema asta, oricat de ciudat ar parea, sau fara suport "matematic". Si sa nu va speriati de indraznela unor idei, caci acestea nu vor prezenta interes pentru oamenii care se ocupa cu rubrica aceea foarte interesanta si constructiva: "Perle de pe forum adunate".

Trimis de: J_ENGRAMME pe 1 Jul 2004, 06:44 PM

QUOTE (xcross @ 29 Jun 2004, 04:48 PM)

... dar simt eu pe cineva care de abia aşteaptă să ne tasteze că sîntem off-topic.
@ J_ENGRAMME
Numai că eu şi cu Amenhotep intraserăm într-o daraveră dialectică...

Multumesc. Ai scris singur raspunsul....

Trimis de: J_ENGRAMME pe 1 Jul 2004, 07:00 PM

QUOTE (Clopotel @ 29 Jun 2004, 05:11 PM)

Draga J_E, imi plac aceste intrebari ale tale, pentru ca se pot lamuri niste lucruri. Parerea mea este ca tocmai asta si face omul cand iubeste - se inalta, asta se simte si la propriu si la figurat. Vezi un om ca iubeste si fara sa-ti spuna un cuvant, pentru ca-l vezi inaltandu-se. Are inima sus.
[Adica sa iubesti si sa fii rational?! Nu zic ca nu se poate dar nu este deloc usor. Un om care iubeste el nu este constient intotdeauna de faptul ca poate este irational in ochii celorlalti.

Clopotel, Clopotel ! Daca am inteles bine, subiectul era despre iubire in general. Nu numai catre sexul opus, ci si catre toti cei apropiati, chiar si iubirea de D-zeu, cine poate...
Vezi tu, dupa ce iubesti pe cineva de sex opus, prima oara, si se termina, stii foarte bine ce-ai facut, cum te-ai comportat, si cam cum ai aparut in ochii celorlalti. A doua... si urmatoarele iubiri... depind de vointa ta proprie daca sa fie relevate lumii intregi sau nu. Deci, nu sunt de acord ca "...vezi un om ca iubeste, fara sa spuna un cuvant..."
Si, daca ne referim la iubirea fata de cei apropiati, ce ne facem daca pierdem uzul ratiunii? Cum stam 10,20 de ani langa acelasi om, fara sa fim rationali, cum ne crestem copii daca doar ii iubim si ne pierdem uzul ratiunii, cum ne intelegem parintii cand imbatranesc daca nu suntem rationali?
Si apropos de intrebari... la asta ma pricep cel mai bine !

Trimis de: mdA! pe 1 Jul 2004, 07:29 PM

Suntem singuri. Doar noi stim cu exactitate ce simtim, ce traim, ce ne roade launtrul si cum sapa fiecare lucru in noi. Doar noi stim cum ne sunt bucuriile, cum ne este extazul, cum ne sunt ratacirile si cum ne sunt plictiselile. Nu, nu bat campii, fiindca_cu cele de mai sus ajung la subiect. Iubim fiindca trebuie sa mai fie cineva langa noi. Trebuie investim pe cineva cu putinta de a ajunge in launtrul acela al nostru, in care suntem singuri. Iubim pentru ca trebuie sa ne putem impartasi cuiva. Iubim pentru ca avem nevoie sa nu fim ai nimanui. Pentru ca avem nevoie ca atunci cand toate se darama sa existe un stalp. Pentru ca avem nevoie ca atunci cand totul e searbad, ca existe un far-ghid. Chiar si cand iubirea ne doare avem nevoie de ea, fiindca in lipsa-i nu am mai sti de ce sa ne legam sufletul. Si s-ar pierde. De aceea nu lasam iubirea sa plece. "Bine-ai venit amagire".

cred ca sunt prea trista acum. poate maine am sa vad iubirea cu ochi mai multa lumina.

Trimis de: mememe pe 2 Jul 2004, 08:54 AM

Clopotel ... pleonasmul este "TAINA -NECUNOSCUTA" IAR CAT PRIVESTE seful meu , sa stii ca am respect si consideratie dar IMPARTASIRE cu siguranta nu e. Nu ai sa vezi in vecii vecilor un cuplu care sa nu IMPLICE sexul in viata lor. De aceea iti spun ca dragostea este de natura hormonala. Nu poti afirma ca dragostea este o stare euforica a spiritului. Iubirea de Dumnezeu .. de multe ori vine din Frica si Respectul fata de Dumnezeu. Dar Dumnezeu in ziua de azi a luat atat de multe forme , plus ca il amintim atunic cand ne convine , reglam regulile sa ne convina noua , iar cand le incalcam mergem tragem o spovedanie si PUFF gata suntem ca noi nouti.

Nu e chiar atat de usor ... dragostea umana nu are nimic Spiritual. Dragostea fata de BINE si adevar este o valoare neestimata .

Trimis de: caa pe 2 Jul 2004, 09:09 AM

QUOTE (alexa @ 1 Jul 2004, 08:31 PM)

Iubim pentru ca trebuie sa ne putem impartasi cuiva. Iubim pentru ca avem nevoie sa nu fim ai nimanui.

Mie îmi plac aceste cuvinte! Cred că a fost prinsă aici o coordonată importantă a "tainei necunoscute". Dar nu e bine ca iubirea să se deruleze pe acel fond de tristeţe care există în cuvintele lui Alexa. Nu, nu e bine...

@Mememe
Da' cine te-a enervat aşa rău astăzi, frate? Dragostea umană nu are nimic Spiritual în ea? Ehe!

Trimis de: mememe pe 2 Jul 2004, 09:24 AM

care e partea spirituala ? eu nu reusesc sa o vad ... nu vad nimic inaltator in sentimentul de dor , de nevoie , de dependenta , ... nu spun ca e URATA spun pur si simplu ca dragostea in cupluri ... nu este o TAINA atat de mare ... nu este mistica .. nu are nevoie de noroc de suport divin de nimic este intru totul intre cei doi si depinde doar de ei. In dragoste cine da vina pe altcineva decat pe sine insusi ( nu se pune dragostea din adolescenta ca daca nici aia nu e confuzie hormonala ) acela este un mincinos , deoarece se minte pe sine.

Trimis de: caa pe 2 Jul 2004, 09:57 AM

nu are nevoie de noroc de suport divin

Atunci de ce se mai duc mirii la biserică atunci cînd se cunună? Ca să danseze în jurul mesei şi să bea un pahar de vin?

Sînt mai... romantic decît tine mememe, e clar!

Trimis de: Dark Angel pe 2 Jul 2004, 11:00 AM

@ Copotel- servitor umil la han.
Taina si necunoscuta sunt sinonime. In limba romana a le folosi asa cum le-ai folosit tu in titlul discutiei este un pleonasm.
@ Copotel

QUOTE

Nu cred ca e muritor care sa poata afirma ca pentru el iubirea nu mai are nici o taina( adica a descoperit totul despre iubire...dar sunt multi care-ti pot spune ca iubirea nu mai e o taina( adica au intalnit-o).
Sunt multe aspecte legate de iubire, de ceea ce este si de felul in care o descopera fiecare dintre noi, de felul in care o manifesta sau o ascunde fata de cei din jur...
'Nu conteaza ce ti se intampla, ci cum reactionezi la ceea ce ti se intapla."Franz Kafka
Asa ca, daca in linii mari cu totii intelegem ce este iubirea, fiecare "o intelege" in felul lui.

off-topic: nu mi-a placut deloc ironia din tonul tau, mai ales pentru ca nu-si avea rostul.
Iubirea nu e o piesa pe care sa o canti "dupa ureche", e o partitura pe care trebuie sa o studiezi toata viata, si s-ar putea sa ramana o taina, in nici un caz "o taina necunoscuta".

Trimis de: mememe pe 2 Jul 2004, 11:56 AM

Xcross .. nu neg ca esti mai romatic ca mine ... dar daca chiar vrei raspunsul la intrebarea de ce se duc la biserica ... pt ca in antichitate unica autoritate recunoscuta ca vazand totul ( inclusiv adulterul ) era divinitatea de aceea s-a instaurat legea cu biserica deoarece era singura care putea lega ceva ..... Nu din cauza ca Dumnezeu a spus omului ... vin-o ia un inel da-i inelul , spune da , saruta mireasa etc etc ....

Intrebarea este pe un forum filosofic ... nu sunt eu al mai bun dar ... filosofie nu e egal cu romantism.

Daca clopotel vrea raspunsuri de genul .. dragostea e un buchet de flori in imensitatea saharei atunci e alta poveste .

Trimis de: Clopotel pe 2 Jul 2004, 01:26 PM

Uffff .... de ce un subiect asa frumos .. trebuie sa o ia si pe carari mai "namoloase"?
Se pare ca nu am fost inteles pe deplin din cauza ca am folosit cuvinte nepotrivite, de aceea o sa incerc sa spun mai mult.
Draga mea Flower,
imi cer iertare daca ai avut cumva senzatia ca am facut vreo ironie la adresa ta. Nu aceasta a fost intentia mea, si nici nu-mi permit acest lucru. Eu am vrut sa fac un joc de cuvinte la jocul tau de cuvinte. Ca nu mi-a iesit nu e de mirare... multe le fac pe dos...

QUOTE

M-a lovit pleonasmul din titlul discutiei:
"Iubirea-O Taina Necunoscuta?!" Clopotel...unde ai auzit tu asa o exprimare?

Am vrut sa punctez acest lucru, sa intaresc mai mult, sa atrag atentia.... am preferat aceasta exprimare, uneia de genul: Iubirea - O mare taina" - care putea parea exagerat. Asa mie mi s-a parut mai "spirituala". Tu te-ai concentrat pe pleonasm, desi eu imi doream tare mult sa te concentrezi pe subiect.

QUOTE

Iubirea e o taina si ramane o taina pentru cei care nu o constientizeaza, iubirea e peste tot in jurul nostru.

Aici tu te-ai jucat un pic cu mine

, si foarte bine ai facut , pentru ca eu am spus ca iubirea este o taina, si deci eu nu o constientizez, lucru adevarat in parte, deoarece eu pot sa constientizez iubirea, deoarece o simt in tot sufletul meu, dar, cu toate acestea, ramane o taina.

J_engramme

QUOTE

Deci, nu sunt de acord ca "...vezi un om ca iubeste, fara sa spuna un cuvant..."

Ma mira un pic ceea ce spui. Eu pot sa vad un om care iubeste adevarat, cu ochiul liber. Si iti dai seama ca daca pana si eu reusesc asta, foarte multi oameni pot sa vada. Eu cred ca si tu poti, dar posibil, nu ai fost atent...

Draga Mememe,
Recunosc ca imi place sa discut cu tine, deoarece joci bine, si ridici mingile la fileu...

QUOTE

Nu ai sa vezi in vecii vecilor un cuplu care sa nu IMPLICE sexul in viata lor.

Aici e problema... la acest topic eu nu am vrut sa implic deloc sexul. A mai aduc cineva vorba, dar i-am spus ca aici discutam altceva decat la topicul "Dragoste si Sex".
De ex., in opinia mea, doi oameni se pot iubi cu adevarat, si fara sa faca sex. Se pot iubi atat de mult incat sa nu poata trai unul fara altul. Acest lucru toata lumea il stie si il vede. La oamenii varstnici, se poate vedea acest lucru. La oamenii care au handicap. Dar, cel mai bine se vede la oamenii care se iubesc cu adevarat. Adica enorm de mult. Sustin ideea ca o iubire foarte puternica intre un barbat si o femeie, poate merge pana acolo incat sa excluda sexul. Stiu ca pare ciudat, dar este adevart. Cred ca sexul, intineaza un pic iubirea pura. Nu dati in mine prea tare pentru aceasta afirmatie, dar asa simt eu.

QUOTE

dragostea umana nu are nimic Spiritual.

Imi cer scuze Mememe, dar eu cred exact invers.

QUOTE

Daca clopotel vrea raspunsuri de genul .. dragostea e un buchet de flori in imensitatea saharei atunci e alta poveste .

Ei ... nici chiar atat de mult nu vreau

, dar sa va spun ce am vrut eu cu acest topic:
Pe timpul cand am deschis acest topic, se purtau discutii mai aprinse intre credinciosi si necredinciosi pe topicul de Religie. Atunci, ca sa mai dau de gandit celor necredinciosi, am vrut sa-i fac sa constientizeze ca exista cu adevart suflet. De aici si pana la Dumnzeu nu mai e decat un pas. Iubirea evident este un apanaj al sufletului si nu al vreunui neuron sau hormon. Sufletul este si el, prin urmare, o mare taina. L-am deschis la Filozofie ca sa fie pe un teren neutru.
Parerea mea este ca trebuie sa privim lucrurile cu mai mare atentie, cu putin "suflet". Altfel, evident, putem banaliza totul, asa cum incearca Mememe sa faca.

QUOTE

de aceea s-a instaurat legea cu biserica deoarece era singura care putea lega ceva ..... Nu din cauza ca Dumnezeu a spus omului ... vin-o ia un inel da-i inelul , spune da , saruta mireasa etc etc ....

Mememe.... este posibil sa nu fi iubit niciodata in viata ta. Nici mie nu mi s-a intamplat pana la 20 de ani. Pana atunci eu credeam bazaconii toate discutiile despre iubire. Asteapta sa ti se intample si dupa aceea mai vorbim...

Trimis de: Dark Angel pe 2 Jul 2004, 01:37 PM

@ Copotel:

QUOTE

Tu te-ai concentrat pe pleonasm, desi eu imi doream tare mult sa te concentrezi pe subiect.

Eu n-am facut decat o afirmatie, si atat...tu te-ai concentrat pe pleonasm, ideea eu am vazut-o, am comentat legat de ceea ce eu cred despre subiect...tie ti-au scapat aceste amanunte.

Eu nu m-am suparat deloc, nici nu ma pot supara pe tine, numai cand iti pronunt nick-ul imi vine sa zambesc...ma bine dispune.

Trimis de: Onix pe 2 Jul 2004, 01:44 PM

Care dintre nick-urile lui iti place, flower? Clopotel sau COpotel, asa cum il scrii tu de cateva mesaje incoace?

Trimis de: mememe pe 2 Jul 2004, 01:44 PM

Clopotel ... combatem acelasi inamic doar prin metode diverse. Eu iubesc , enorm de mult cu tot TRUPUL meu , am o logodnica minunata , sunt cu ea de 3 ani de zile si credema ca nu incerc sa profanez nimic. Ceea ce iti spun eu este ca nu poti sa speri sa fii atins de dumnezeu atata timp cat cele lumesti iti sunt atat de dragi. De aceea am zis ca dragostea este diferita de iubire. Iar cat priveste persoanele imobilizate in scaune cu rotile care traiesc impreuan fara sa faca sex ei bine aceea este iubire deoarece exista IMPARTASIRE ambi stiu prea bine ce simte celalalt deoarecea au aceasta conditie comuna , batranii la fel. Nu invarti ce am spus ... eu nu aduc sexul in discutie ... eu pur si simplu iti spun ca dragostea pe care o simti fata de o persoana este cu mult prea diferita fata de dragostea de divinitate. Obiectul iubirii este complet diferit , motivul iubirii este complet diferit astfel si FELUL iubirii este complet diferit.

Sper ca acum m-am exprimat corect.

Iar flower a zis bine ... nu te-a atacat pur si simplu te-a atentionat. Nu a dat cu parul din contra si-a exprimat si parerea cu privire la topicul aici prezent. Si eu am deschis un topic pe undeva si am constatat ca e nevoie de fiecare data de noi corectii la regulile sale. Exprimate clar sau cand vezi ceva ce este "off topic" corecteaza argumentand cu o noua regula.

Trimis de: Clopotel pe 2 Jul 2004, 04:18 PM

Dragii mei,
Am inteles tot ce ati spus. Recunosc ca am avut numeroase scapari. Am sa incerc sa caut pe moderatorul acestui forum sa-i propun sa schimbe numele acestui topic, sau daca vede ce am scris aici sa-l schimbe direct.
Dar acum va propun sa trecem din nou la discutiile constructive.

Mememe, iubirea de o anumita persoana si iubirea de Dumnezeu, eu zic ca tot in sufletul omului salasluieste, dar are alt "gust" si alta intensitate. Dar ea tot iubire este, in opinia mea. De ce? Pai acelasi "organ" - sufletul este responsabil cu ea.
Eu doream sa analizam diferite "tipuri" de iubire abia dupa ce cadeam la intelegere in ceea ce priveste natura ei. Dar poate ca e bine si asa... pe firul cum au luat-o discutiile...

Eu indraznesc sa spun ca dragostea puternica fata de persoana iubita, uneori se poate apropia ca intensitate cu dragostea fata de Dumnezeu. Atunci sufletul omului este inflorit, ca o floare, cu iubirea de Dumnezeu in mijloc, iar dragostea de persoana iubita este ca niste petale. De asemenea poate fi si iubirea de aproapele tau, de oameni, de alte vietuitoare. Dar sentimentul sa fie puternic si adevarat. Atunci si aceste iubiri devin petale ale florii celei mari cu iubirea de Dumnezeu in mijloc. Eu asa inteleg toata povestea asta cu iubirea si mi se pare fantastic de placut acest sentiment.

Mememe

QUOTE

Ceea ce iti spun eu este ca nu poti sa speri sa fii atins de Dumnezeu atata timp cat cele lumesti iti sunt atat de dragi. De aceea am zis ca dragostea este diferita de iubire.

Si eu cred ca trebuie sa te detasezi de cele lumesti, de bunuri materiale de bani. Este adevarat ca sunt oameni care iubesc cu adevarat aceste lucruri. Sunt oameni care daca pierd ceva: o suma mare de bani sau o avere, fac infarct, sau se imbolnavesc rau. De ce fac ei toate astea? Eu nu stiu...
Dar eu, draga Mememe, tot nu inteleg de ce tu zici ca dragostea este diferita de iubire. Eu vad ca inseamna acelasi lucru.
Daca ele sunt diferite, spune-mi si mie, te rog, care sunt diferentele. Ce intelegi tu prin dragoste si ce intelegi prin iubire?

Flower

Trimis de: mememe pe 2 Jul 2004, 05:01 PM

Asa Clopotel . E prea lunga discutia asta ...iar eu in scris nu ma pot exprima asa cum as vrae credema dar am sa incerc sa iti raspund maine la intrebarea ta

Trimis de: J_ENGRAMME pe 2 Jul 2004, 07:31 PM

RATIONAMENT:
Cand iubesti, te inalti. Te desprinzi mult de cotidianul anost ce te inconjoara. Pierzi uzul ratiunii. Ti-e greu sa vezi defecte si imperfectiuni, nu numai la omul iubit, ci la toata lumea. Aproape ca nu mai deosebesti binele de rau.
ASOCIERE:
Bine=alb ; Rau=negru
Nu mai deosebesti binele de rau, albul de negru..
INTREBARE:
Dragostea e gri ?

Trimis de: mememe pe 3 Jul 2004, 10:48 AM

Clopotel asdar sa incercam sa vedem cum sta treaba cu dragostea intre oameni si dragostea fata de Dumnezeu.

- dragostea intre oameni implica cunoasterea si influentarea deciziilor prin prisma actiunilor la care suntem martori ..astfel inainte sa te indragostesti trece o perioada de acomodare in care cunosti persona , prinzi incredere , intervine curiozitatea ...etc etc. Dragostea fata de om vine in timp , nu vb de milenii ... si este destul de volatila avand in vedere ca uneori capabilitatea noastra de adaptare nu coincide cu capabiliteta partenurului de a isi schimba felul de a fi .

Deci dragostea umana este CONDITIONATA . Si aici sunt mii de factori.

- iubirea fata de dumnezeu in schimb , nu vine pe parcurs ... dumnezeu nu il vezi , nu il conosti dar il simti caci nici in biblie nu aflii ce este dumnezeu dar iti place ..stii ca ceea ce reprezinta este corect ... indubitabil , astfel ia nastere o DELASARE intru Dumnezeu , o incredere oarba , o conditie ce face imposibila punerea in dubiu sau ura fata de obiectul adoratie NOASTRE. Dumnezeu reprezinta acel ceva , ce nu va insela niciodata , care nu va face niciodata un rau daca nu il meriti .... nu este omul schimbator si dezorientat. Dumnezeu reprezinta ceea ce noi toti am vrea sa fim , o fiinta incoruptibila , o minte inzestrata cu dreptate ... ECHILIBRUL.

Deci dragostea fata de Dumnezeu este NECONDITIONATA .

Trimis de: Clopotel pe 3 Jul 2004, 11:17 AM

Draga Mememe,
Nu tin neaparat sa comentez ce ai spus acum ...
Eu doream de fapt sa spui:

QUOTE

Dar eu, draga Mememe, tot nu inteleg de ce tu zici ca dragostea este diferita de iubire. Eu vad ca inseamna acelasi lucru.
Daca ele sunt diferite, spune-mi si mie, te rog, care sunt diferentele. Ce intelegi tu prin dragoste si ce intelegi prin iubire?

si apoi dupa aceea sa intram in detalii de genul:

QUOTE

incercam sa vedem cum sta treaba cu dragostea intre oameni si dragostea fata de Dumnezeu

.

Adica eu zic sa punem intai bazele discutiei si apoi sa o dezvoltam, altfel nu o sa ajungem la nici un rezultat...
Daca am putea cadea de acord ca dragostea este identica cu iubirea (sau poate nu, de ce nu), atunci am putea studia toate posibilitatile si, la sfarsit, eu zic ca o sa ne alegem cu mai multe lamuriri...

Trimis de: Clopotel pe 3 Jul 2004, 11:45 AM

Draga J_Engramme,

QUOTE

Cand iubesti, te inalti. Te desprinzi mult de cotidianul anost ce te inconjoara. Pierzi uzul ratiunii. Ti-e greu sa vezi defecte si imperfectiuni, nu numai la omul iubit, ci la toata lumea.

Si eu am observat ca oamenii indragostiti (cand sunt la inceputul iubirii) atunci sunt mai "neatenti" la unele lucruri. Nu mai vad defectele celor din jur. Zilele ploioase si innorate sunt zile luminoase si tot asa. Acest fapt nu ar trebui catalogat ca fiind rau. In fond de ce e rau? Cine ar avea de suferit? Desigur chiar persoana care iubeste... Dar de ce tocmai ea? Oare si-a facut singur rau? Eu zic ca nu... daca analizam vedem ca de fapt el "sufera" sau "va suferi" din cauza altora si nu a lui. Adica unii oameni "binevoitori" din jurul lui, in loc sa se bucure de frumoasele lui trairi, incearca sa profite de starea lui de "neatentie". Aici e problama... sa nu acuzam caprioara ca e atat de gingasa si frumoasa atunci cand lupul se repede la ea.
Iar in ceea ce priveste defectele altora, poate ca e mai bine daca toti am fi indragostiti ... nu am mai vedea defecte. Nici nu trebuie sa vedem defecte pentru ca, evident, toti le avem.
Perioada de indragostit este acea perioada in care omul pare ca nu mai este rational. Apoi, cu timpul, dar fara ca iubirea sa scada in intensitate, "ratiunea" poate sa iasa din ce in ce mai mult la suprafata. As remarca totusi ca un indragostit, este "orbit" doar la defectele altora si la ce este rau in lume. Altfel daca il pui sa rezolve probleme matematice sau sa faca nu stiu ce inventii, le face la fel de bine, uneori chiar mai bine. Aici este minunatia acestui sentiment.

QUOTE

Aproape ca nu mai deosebesti binele de rau.

Din punct de vedere strict al omului din ziua de azi asa este. Dar sa nu uitam ca omul din ziua de azi este mult inapoiat spiritual fata de omul de ieri. Da, poate nu va reusi sa negocieze un contract bun, unde va trebui sa faca cateva manevre si sa taie in carne vie, dar va reusi sa fie fericit si linistit sufleteste.
Draga J_E,

QUOTE

INTREBARE:
Dragostea e gri ?

Eu nu pot sa spun daca dragostea e gri sau poate roz, dar daca ar fi gri, cu siguranta nu ar fi din cauza acelui rationament al tau.

Sa fiti iubiti!

Trimis de: LigiaB pe 3 Jul 2004, 06:19 PM

Clopotel, sa stii ca abia acum am vazut topicul asta, nu stiu cum de mi-a scapat. Si ai facut bine ca l-ai bagat la filozifie.
***
Clopotel, tare de mult m-a mincat de-a lungul vietii conceptul acesta "dragoste", si tare de mult am incercat sa deslusesc taina ei.
Fiind o ginditoare desavirsita, am tot urmarit/observat relatiile celor din jur, felul cum isi exprima ei dragostea, am urmarit formele pe care le ia dragostea... cu alte cuvinte, am incercat sa inteleg de ce acest sentiment atit de frumos si fara de care nu putem trai, in loc sa ne faca fericiti si sa ne implineasca, ne aduce atit de multa durere si prea rar infrumuseteaza viata. E paradoxal...vorba lui J_Engrame...

Nu puteam intelege de ce 2 oameni care sustin puternic ca se iubesc, nu sint in stare sa o si "dovedeasca" (multi dintre prietenii mei se cearta f des dar ei.... "se iubesc" ). Au relatii extramaritale in ciuda faptului ca se iubesc..
Nu intelegam de ce copii pe care ii iubesti atit de mult, isi baga picioarele in dragostea parintilor si le e indiferenta la faze, de ce prietenii care acum ti-ar da un rinichi, miine baga o sabie, ca...cutitul e deja prea mic.... Ce fel de dragoste e asta??? Sa fie ce spune Biblia pina la urma ca : "In vremurile din urma, dragostea celor mai multi se va racii?" Tot ce se poate...

Am si citit o gramada. M-am uitat si la dragoste din punct de vedere a unui crestin. Stiu, stiu, D-zeu este dragoste. Asa e, apoi in Biblie spune ca dragostea iarta tot, acopera tot, nu uraste, nu inseala, nu face aia, sau aia.... Dar cine dom'le respecta asa ceva? Cine iubeste cind e inselat, cine trece cu vederea...??? Si am ajuns la concluzia ca, Biblia pune standardul, dar prea putin reusesc sa il ajunga.
Apoi, dragostea dintre parteneri... chiar si in lumea crestinilor eu nu vad satisfactie prea mare cu toate ca ar trebui sa fie altfel, nu? Sa se fi diluat atit de mult totul?

Tu spui ca 2 persoane se pot iubii si fara sa aiba sex (parca ceva de genul acesta). Asta la inceput poate, si chiar asa ar trebui procedat. Sexul implica "lust" (pofta carnala), foarte multi confundind aceasta pofta sau atractie puternica, cu dragostea. La fazele incipiente ale relatiei, eu zic ca e mai bine, ca cei doi sa construiasca o fundatie pe sentimente sincere, pe lucruri in comun, etc, iar apoooooooooi... sexul va fi divin. Ptr ca dragostea transforma acest 'contact fizic' from "sex" to "making love" (o contopire la nivel psihic, fizic, emotional ...) Mare diferenta.

Observa ca eu m-am axat mai mult pe dragostea dintre parteneri. Ca in fond, nimic nu implineste sufletul, nici banii/avutiile, nici faima, nici pozitia sociala, nimic numai dragostea sincera care o primesti de la o persoana iubita.

Gindindu-ma cum sa inchei, si incercind sa explic de ce acest simtamint e atit de necesar, vital, sufletelor noastre, m-a lovit un gind... Fiul lui D-zeu ne-a aratat dragostea suprema dindu-si viata ptr noi...atit de mult ne-a iubit, de-asta cind ne rugam ne linistim, ca stim ca cineva acolo sus ne iubeste neconditionat...si asta ne mingaie, ne vindeca.... Dragostea si numai dragostea vindeca!

Trimis de: mihaelasandu25 pe 4 Jul 2004, 06:10 PM

Sunt noua pe aici, dar am zis sa-mi dau si eu cu parerea despre iubire.
Cred ca iubirea apare neconditionat, indiferent de obiectul sau mai bine zis subiectul spre care se indreapta, nu i te poti impotrivi, nu poti lupta contra ei si mai ales nu este o chestiune de merit al persoanei catre care este indreptata.
Iubirea este o stare care depinde numai de capacitatea persoanei care iubeste de a trai acea stare deosebita.

Trimis de: saldora pe 4 Jul 2004, 09:12 PM

Iubirea adevarata nu emite judecati.
De ce se spune "falling in love" (fall - cadere)? Iubirea este ca un abis.. nu-i cunosti profunzimea.

Trimis de: Catalin pe 4 Jul 2004, 10:52 PM

Mihaela,

Trimis de: mememe pe 5 Jul 2004, 07:24 AM

clopotel ... asta am si spus .. dragostea= sentiment uman<>uman
iubire= sentiment uman<>divinitate

Trimis de: Dark Angel pe 5 Jul 2004, 07:57 AM

@ Onix ...cred ca-mi place Clopotel, pt. ca asta am intentionat sa scriu.
Tie nu ti-a scapat niciodata o litera? Stii, unele lucruri sunt doar rautati si atat...gratuitati...cel putin asa mi s-a spus mie ( de catre nefe.." cautatori de nod in papura")

Trimis de: Onix pe 5 Jul 2004, 08:09 AM

flower, a fost o simpla corectura. Nu inteleg, tie nu ti se pot face asemenea observatii?

edit: continuam pe PM, aici suntem off-topic

Trimis de: Dark Angel pe 5 Jul 2004, 08:19 AM

off-topic:
Ba da, Onix, mi se pot face si mie astfel de corecturi, important e felul in care sunt facute, doar atat.

Trimis de: Clopotel pe 5 Jul 2004, 09:26 AM

Mihaela
Draga Flower , Onix probabil ti-a atras atentia asupra unei greseli de neatentie, pentru ca si tu mi-ai atras atentia asupra altei "greseli" desi de alta natura. Aceste greseli, mie personal mi se par total nesemnificative. Important e doar subiectul in discutie. Dar acestea toate au trecut, asa ca dragele mele Flower si Onix, nu mai este nevoie de alte explicatii, ca am depasit acel moment Pace....ok!
Draga Mememe,

QUOTE

clopotel ... asta am si spus .. dragostea= sentiment uman<>uman
iubire= sentiment uman<>divinitate

Acum am inteles, cand e vorba de iubire intre oameni tu numesti dragoste, iar cand e vorba de dragostea catre Dumnezeu tu ii spui iubire. Este foarte bine pentru ca in acest fel putem sa identificam mai exact despre ce iubire vorbim

.
Dar aceste doua tipuri de iubiri unde isi au originea? Pe mine intrebarea asta ma macina....
Dar te rog sa nu-mi pomenesti, intre dragostea umana, iarasi de hormoni. Hormonii au legatura cu partea sexuala a lucrurilor, ceea ce nu este cazul acestui topic. Dupa cum se observa, atunci cand iti este dor nebun de persoana iubita, nu te referi la sex, deoarece sex (in paranteza - poate mult mai spectaculos) gasesti si la vecina de alaturi, daca ma intelegi.
Deci - aceste doua tipuri de iubire (doar 2 deocamdata identificate), unde crezi tu ca isi au originile? Au aceeasi origine?

Trimis de: mememe pe 5 Jul 2004, 11:11 AM

Clopotel ..doar un nebun ar incerca sa schimbe parerea unui om ce nu vrea sa si-o modifice. Uite de dragul controversei iti voi cere si eu sa imi spui ceva. Cum vezi tu viata de apoi . In ce forma , mai ales daca tu consideri ca te vei intalni cu persoane dragi , cunoscuti si necunoscuti si asa mai departe.

Trimis de: Clopotel pe 5 Jul 2004, 11:39 AM

Draga Mememe,

QUOTE

Clopotel ..doar un nebun ar incerca sa schimbe parerea unui om ce nu vrea sa si-o modifice.

Eu sunt unul dintre acei nebuni care chiar doreste sa-si modifice parerile... pe bune....

QUOTE

Uite de dragul controversei iti voi cere si eu sa imi spui ceva. Cum vezi tu viata de apoi . In ce forma , mai ales daca tu consideri ca te vei intalni cu persoane dragi , cunoscuti si necunoscuti si asa mai departe.

Eu nu consider ca este o controversa.... pentru ca se pare ca am fi de acord cu majoritatea lucrurilor, dar nu stiu din ce motiv unele raspunsuri nu se imperecheaza prea bine cu intrebarile pentru care au fost date.
Am sa raspund direct la ceea ce m-ai intrebat, desi este posibil sa fim offtopic. Prin urmare, deoarece eu sunt ortodox, cred cu tarie ca exista viata de apoi, ca in functie de faptele noastre, vom trai mai departe sau mai aproape de Dumnezeu, de lumina Lui; ca in functie de cat de evoluat este sufletul nostru vom putea intr-adevar sa ne intalnim cu persoane dragi, cunoscute in viata terestra. Eu asa "vad" acum lucrurile. Dar nu vad cum sa fac legatura cu topicul de fata

; pentru ca in viata de apoi ne vom intalni si cu necunoscuti, nu numai cu cei iubiti pe pamant. Desi, cred ca iubirea (toate tipurile) isi are originea chiar in suflet, nu pot sa banuiesc decat ca aceasta iubire, se va pastra si dupa ce omul trece in viata de apoi, pentru persoanele dragi aici.
Te satisface acest raspuns? Tu vezi diferit lucrurile? Daca da cum?

Trimis de: mememe pe 5 Jul 2004, 12:01 PM

QUOTE (Clopotel @ 5 Jul 2004, 12:41 PM)

Prin urmare, deoarece eu sunt ortodox, cred cu tarie ca exista viata de apoi, ca in functie de faptele noastre, vom trai mai departe sau mai aproape de Dumnezeu, de lumina Lui; ca in functie de cat de evoluat este sufletul nostru vom putea intr-adevar sa ne intalnim cu persoane dragi, cunoscute in viata terestra.

gandestete in felul asta ... conditia pt a te intalni cu persoane dragi ar fi sa evoluezi spiritual ...deci si persoana pe care ai vrea sa o intalnesti ar trebui sa fie cel putin evoluata cat tine pt a se putea intalni.

Clopotel nu stiu cum sa ma exprim ca sa fiu cat mai clar.

Timpul este a 4 dimensiune a fizicii. In momentul mortii noi parasim orice lege a fizicii , automat suntem inafara timpului , suntem in cerc ( intr-un punct in care timpul nu mai exista asadar tot ce s-a intaplat ,se intampla si se va intampla vreodata DEJA s-a intamplat ) astfel in momentul mortii tale ar trebui sa te intalnesti cu toti cei pe care i-ai last inca in viata in momentul mortii tale.Neexistand timp nu exista nici viitor ... astfel in momentul mortii totul s-a intamplat deja: judecata de apoi , venirea lui hristos etc. Nu poti evolua ..evolutia implica timp ...

Nu stiu daca ai inteles. Asta e o discutie care trebuie purtata LIVE sau cel putin pe Chat.

Trimis de: caa pe 5 Jul 2004, 12:08 PM

QUOTE (Clopotel @ 5 Jul 2004, 10:28 AM)

Deci - aceste doua tipuri de iubire (doar 2 deocamdata identificate), unde crezi tu ca isi au originile? Au aceeasi origine?

Opinia mea (strict personală) este că iubirea, ca noţiune filosofică şi ca fenomen practic are o singură origine, de unde izvorăşte înspre toate cele create. Aici, în mijlocul creaţiei, ea se "ramifică" şi se particularizează.

Este o taină pentru că "izvorul" este o Taină. Prin iubire noi, oamenii, putem (avem posibilitatea) întrezări (doar) Izvorul.

(aceste vorbe ale mele trebuie citite în cheie creştină...)

Şi încă ceva: mi se pare mult mai important ca iubirea să fie trăită (primită şi dată) decît să fie discutată. Sorry of this!

Trimis de: Tear pe 5 Jul 2004, 12:26 PM

"Este o tainã pentru cã "izvorul" este o Tainã. Prin iubire noi, oamenii, putem (avem posibilitatea) întrezãri (doar) Izvorul."

...si ne putem limpezi sufletul cu apele lui !

Trimis de: mihaelasandu25 pe 11 Jul 2004, 10:48 AM

Iubirea, indiferent catre ce este indreptata, catre o persoana sau catre Dumnezeu vine din capacitatea sufletului de a trai acea stare.
Daca nu ai trait niciodata aceasta stare, oricat ai incerca sa explici ce este starea de iubire nu o vei putea face niciodata, iar daca ai trait-o si vei incerca sa descrii in cuvinte unei persoane care nu a experimentat niciodata acest sentiment nu vei reusi niciodata sa il faci sa inteleaga acest lucru. Este o chestiune de traire pur personala si nu poate fi explicata oricat am incerca noi sa abstractizam si sa analizam acest lucru.
Cred ca entuziasmul, acea stare in care iubirea nu este indreptata catre nimic anume, ci catre tot ceea ce exista si catre toate fiintele, fenomenele si lucrurile cu care te aflii in relatie in aceasta viata, este forma suprema de iubire.
Nu poti spune ca iubesti doar o persoana, aceea nu este iubire, ci atasament. Iar nu poti spune ca Il iubesti doar pe Dumnezeu, fara sa iubesti si creatia sa, daca o faci inseamna ca esti doar fanatic sau habotnic. Cand iubesti,iubesti totul, tot ce te inconjoara. Este o stare imposibil de descris si din pacate destul de greu de intalnit in aceasta lume. Daca ai trait macar o data in viata acea stare o vei cauta mereu si vei iubi iubirea.

Trimis de: Clopotel pe 11 Jul 2004, 11:45 AM

mihaelasandu25

Frumos spus

Trimis de: contraste pe 3 Aug 2004, 01:46 PM

Unde isi are originea iubirea? - In frumos si bun.

Care este mecanismul ei? Este un rezultat al simtirii si trairii proprii
-
Ce anume o declanseaza? Diversi stimuli

Ce anume o opreste? Contrariul punctului 1.

Aceasta pentru mine.

Trimis de: atta pe 25 Sep 2004, 09:52 PM

QUOTE

Unde isi are originea iubirea? - In frumos si bun.

Care este mecanismul ei? Este un rezultat al simtirii si trairii proprii
-
Ce anume o declanseaza? Diversi stimuli

1. Iubirea isi are originea in poezie

. Este valabil si invers. Am putea spune ca cele doua coincid. Sau sunt cel putin izomorfe.

2. Iubirea este rezultatul unei dorinte puternice de a scapa de singuratate. Omul doreste sa se implineasca si atunci se indragosteste. Dupa ca s'a indragostit si crede el ca cunoaste pe alalalt iubeste.

3. Iubirea este declansata de nevoia de iubire plus persoana potrivita la locul potrivit la momentul potrivit. De exemplu eu la ora 5 am nevoie de iubire pe aleea cutare. La fel si Gigel... etc, etc.

Trimis de: Eclectic pe 26 Sep 2004, 12:25 AM

Unde isi are originea iubirea?
Iubirea isi are originea in Vis. Iar Visul devine iubire, la fel cum rima devine poezie.

Care este mecanismul ei?
Asa cum rima are nevoie de un poet pentru a deveni poezie, Visul are nevoie de conceptualizare, pentru a deveni iubire.

Ce anume o declanseaza?
Conceptualizarea Visului.

Ce anume o opreste? Transformarea Visului in vis.

Daca exista mai multe tipuri, prin ce (sau de ce) sunt diferite?
Prin rima. Uneori exista rima, dar, de cele mai multe ori, versul e alb, iar autorul sufera.

Trimis de: Clopotel pe 26 Sep 2004, 12:10 PM

Contraste, Atta si Eclectic va iubesc pe toti
Si e bine, e sublim ... sa fie vis oare?! cu ochii deschisi...si atunci cand dorm, numai visez - traiesc realiatea, cand ma trezesc, visez din nou... Ce s-a intamplat cu mine de mi s-au inversat polii?
Oi fi bolnav ... cu sufletul, cu inima... ce tratament sa iau?
Ieri, parca..., cineva mi-a explicat ca iubirea isi are salasul maiastru in creier, in acea increngatura de neuroni, care colcaie intr-un fel de zeama cu chimicale, cu tot felul de reactii furtunoase... sau mai putin... Ufff.... vai de reactia mea ... ca tare ma doare....
...dar iubirea mea e mare ....
...si nu-i loc sub Soare ...
...sa-mi pun lacrimile-amare...
...apoi...prin visare... ce racoare...
... iar iubirea... nu mai doare...

he he ... ce pacat ca-s prost... altfel ma faceam poet...

Trimis de: Eclectic pe 26 Sep 2004, 12:14 PM

In gustul de mireasma tare,
iar simt iubirea ca ma doare.
Si Visul e pierdut in mare,
in ganduri ninse, dar amare
ce le mai stiu doar in visare,
in nopti incinse de racoare,
fara de-a sti ca ma mai doare.

Trimis de: Clopotel pe 26 Sep 2004, 12:18 PM

Haide mai Eclectic.... si tu....

Trimis de: Eclectic pe 26 Sep 2004, 12:20 PM

Sper ca nu te-am suparat.

Trimis de: Clopotel pe 26 Sep 2004, 12:24 PM

A... nu Doamne fereste... dar sa suferim asa amandoi....

Trimis de: Eclectic pe 26 Sep 2004, 12:27 PM

Eu mi-am propus sa incerc a-mi impune sa nu mai sufar, asa ca acum nu faceam decat sa pun in rime gandurile tale.

Trimis de: Clopotel pe 26 Sep 2004, 12:34 PM

O.... thank you ... foarte mult ....

Trimis de: Eclectic pe 26 Sep 2004, 01:09 PM

Inca o data, sper ca nu te-am suparat in vreun fel.