Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: andraa pe 1 Apr 2004, 11:44 AM

Bine v-am gasit!
Vreau si eu sa vad cam ce crede fiecare despre timp?
Ireversibil... am auzit multe definitii, dar m-a surprins una dintre ele... cum ca timpul ar fi ceva bine determinat, voi ce credeti?

Trimis de: PIT-a-PAT pe 2 Apr 2004, 09:49 PM

Eu cred ca timpul este spatiu. Fara el nu exista nimic. El ar putea fi anulat doar la 0 grade K (ipotetic). D-aia spun ca totul este alcatuit din timp. Pana si gandurile noastre, biologic vorbind.


Oricum ramane ceva abstract.

Trimis de: Marcus pe 3 Apr 2004, 12:26 PM

Din anumite puncte de vedere, timpul nu e unic determinat. N-as vrea sa ma repet, dar am scris cateva ipoteze despre controlarea timpului aici:


http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=3013&

Inca astept pareri.

Trimis de: Tudy pe 3 Apr 2004, 01:49 PM

Timpul este o forma de energie, un efect al Manifestarii. Experienta Timpului poate fi modificata prin schimbarea vibratiilor predominante ale fiintei. Viziunea predominanta pe care o avem asupra lumii ne poate ajuta sa ne dam seama de nivelul nostru specific de vibratie.

Trimis de: fargakos pe 3 Apr 2004, 05:43 PM

Timpul e cadrul care domina actiunile noastre si care totodata este determinat de actiunile noastre. E un cerc vicios din care cu siguranta castiga tot timpul...

Trimis de: thext pe 4 Apr 2004, 12:47 PM

Timpul e cel mai bun profesor. Din pacate isi omoara toti elevii...

Trimis de: Alle pe 6 Apr 2004, 05:26 PM

Salut! Eh, uite ca m-am gandit si eu s-o dau pe filozofie si fac din asta primul meu mesaj.

Acum, ca nu devin off topic, sa raspund la o intrebare cel putin interesanta. Timpul? Dupa parerea mea, timpul e doar o unitate de masura a vietii. In ce altceva ti-ai putea masura viata daca nu in timp? Timpul, in schimb, nu da fara sa ceara. Si tot ceea ce da va cere inapoi cu varf si indesat.

Pentru cateva momente placute, pentru zile speciale, pentru ani de neuitat, timpul ia inapoi frumusetea. Imbatranim, asta e o certitudine. Nu putem face mare lucru pentru a impiedica asta. Dar putem face altceva: putem sa ne bucuram de darurile timpului, fara sa ne gandim la ceea ce-i vom da inapoi.

Acum, intrebarea este: cat suntem dispusi sa sacrificam de dragul timpului? Cat vom lua si cat vom da inapoi? La asta aveti raspuns?

Trimis de: Tudy pe 6 Apr 2004, 06:26 PM

Bine-ai venit la Han, Alle!


Legat de Timp, trebuie mentionat un aspect: Timpul pare a fi o "unitate de masura", sau cel putin asa este perceput in acest plan al Manifestarii... La nivel egotic, Timpul este fluid, unidirectional si ireversibil. Dar aceasta e doar o aparenta. In realitate, aspectele subtile ale Timpului pot fi intelese, simtite si chiar controlate...

Trimis de: side_story pe 7 Apr 2004, 03:27 PM

Nu ati citit despre teoria conform careia timpul reprezinta cea de-a patra dimensiune a Universului, pe langa cele trei dimensiuni fizice spatiale. Era destul de populara printre oamenii de stiinta.
Eu insa cred ca timpul este o manifestare a dimensiunii acesteia. Probabil ati auzit despre viata de dupa moarte vazuta intr-un paradis in care dureaza vesnic. Eu il vad ca pe o alta dimensiune, lipsita de notiunea timpului. Poate aberez , dar este o simpla parere.

Trimis de: black ice pe 11 Apr 2004, 11:27 PM

Care timp, cel biologic, personal, colectiv? Exista mai multe tipuri de timp. De obicei timpul este definit in raport cu spatiu. Se pune problema: in afara spatiului (in vid de ex.) exista timp?

Banuiesc ca cea mai simpla definitie a timpului in plan material (exterior sufletului) ar fi urmatoarea: succesiune de evenimente.

In plan interior, sufletesc, definitia data mai sus isi pierde consistenta intrucat termenul de 'evenimente' este impropriu folosit. De asemenea in acest plan ireversibilitatea si liniaritatea timpului - caracteristici prin care este definit timpul - sunt discutabile. Lucru ce ma conduce spre intrebarea: in planul interior, exista timp, sau doar o suma de evenimente, clasificate de mintea umana, influentata de timpul exterior, in Trecut, Prezent si Viitor?

Trimis de: zar pe 12 Apr 2004, 12:08 AM

sistemul numeric zecimal a fost inventat pt a usura contabilitatea... datorita facilitatii lui de utilizare a fost adoptat incet, incet de toata lumea... tot la fel timpul a fost inventat ca dimensiune de data asta (cum se spunea intr-un mesaj mai sus) pt a face diferenta intre "inainte de... " si "dupa ce..." unitatea de masura de baza a timpului este ziua de 24h. timpul este o inventie a omului, tot ca distanta, greutatea, etc.

binenteles e doar parerea mea!

Trimis de: side_story pe 12 Apr 2004, 12:13 AM

Poate ca timpul este o particularitate a perceptiei existentei de catre oameni. Poate ca pentru alte fiinte acesta este imposibil de descris sau de imaginat, la fel cum noua ne este imposibil sa ne imaginam o lume fara el...
Eu nu cred ca poate fi gasita o definitie atata timp cat gandirea noastra este restransa la un sir continuu de idei (care se succed in timp!!), ci numai dupa ce am parasit acest univers constrans la o existenta legata in jurul scurgerii timpului. Din pacate, poate asta nu se va intampla niciodata....

Trimis de: Moira pe 22 Apr 2004, 09:44 PM

Sa fim materialisti si reci..."Time is money.".

Timpul este bani.
Timpul este curb.
Timpul este relativ.
Timpul este limitat, cand te bucuri de el.
Timpul curge prea greu cand esti trist.

Vedeti? Definitia timpului depinde de MOMENTUL in care te gasesti.
Timpul ne include, probabil. Din cand in cand, unul dintre noi se mai si ridica peste timp. Sau cate o idee.
Se zice ca singurele care dainuiesc peste timp sunt...genele. Sunt nemuritoare, noi suntem doar expresia lor de moment, suntem o simpla ipostaza a genelor in timp.

Dar timpul trece, si prea multa filozofie strica. Este timpul sa tac.

Trimis de: dead-cat pe 22 Apr 2004, 10:33 PM

pentru mine, timpul e ... linear.

Trimis de: Esu pe 25 Apr 2004, 04:37 AM

Un kilogram de timp va rog

Parerea mea este ca timpul nu exista , este doar o unitate de masura ; La fel cum e si kilogramul

Trimis de: Catalin pe 25 Apr 2004, 07:24 AM

Kilogramul e o unitate de masura a masei. Timpul a cui ar fi?

Trimis de: zar pe 25 Apr 2004, 08:05 AM

chiar ce crezi Catalin, timp= a patra dimensiune?

PS: imi place cum argumentezi si cateodata gasesc ponturi interesante!

Trimis de: Catalin pe 25 Apr 2004, 08:32 AM

Trimis de: zar pe 25 Apr 2004, 08:36 AM

Trimis de: Catalin pe 25 Apr 2004, 08:58 AM

Cu placere!

Trimis de: mutulica pe 25 Apr 2004, 09:21 AM

Timpul chiar este a patra dimensiune in fizica. Il gasesti prin jumate din formule.
Si desi pare o dimensiune ireversibila, teoria relativitatii se joaca putin si cu aceasta paradigma.

Asta daca e s-o luam tehnic, pentru ca daca o luam filozofic, relativitatea timpului se explica mult mai usor prin axioma legata de durata unui minut exprimata de legea lu' Conran.
Lungimea acestui minut se pare ca este direct proportionala cu partea in care te afli fata de usa de la baie!!

Trimis de: alfa pe 6 Dec 2005, 01:27 AM

Eu cred ca timpul apartine esentei fiintei si atesta multiplicitatea originara a acesteia. Este ceea ce o face sa iasa din sine si sa inainteze fara sfarsit. Cred in existenta unor monade care evolueaza din si catre infinitate..Parerea mea inclina mai mult spre Newton decat spre Einstein, Kant sau Leibniz. Desi ecuatiile lui Einstein par sa se apropie mai mult de adevar...

Trimis de: mariusc2 pe 6 Dec 2005, 01:50 AM

Cand o sa stiu ce e timpul voi fi nemuritor...

Trimis de: Catalin pe 6 Dec 2005, 11:53 AM

Trimis de: alfa pe 6 Dec 2005, 12:04 PM

Catalin

Trimis de: shapeshifter pe 6 Dec 2005, 01:37 PM

Afirmaţia ,,timpul este o iluzie” nu vrea să exprime un adevăr filosofic. Prezentul este tot ce vom avea vreodată. Nu va exista niciodată un moment în care în viaţă noastră să nu fie ,,acest moment”.
Timpul psihologic este o boală mentală. Manifestările timpului psihologic apar sub forma ideologiilor ca naţional-socialismul, comunismul sau orice fel de naţionalism sau ca sistemele religioase rigide ce funcţionează bazându-se pe presupunerea implicită că binele cel mai mare se află în viitor şi astfel scopul atingerii lui justifică mijloacele. Scopul este o idee, un punct în proiecţia mentală a viitorului, în care salvarea, indiferent sub ce formă ar fi prezentată – fericire, împlinire, egalitate, eliberare, etc – va fi atinsă.
Încerci mereu să ajungi în alt loc decât cel în care te afli? Cea mai mare parte a acţiunilor sunt doar mijloace pentru atingerea unui scop? Satisfacţia se află întotdeauna după colţ sau este redusă la scurte momente de plăcere ca sexul, mâncarea, băutura, drogurile sau fiorii de frică/entuziasm? Te concentrezi mereu către devenire, realizare atingerea a diverse ţeluri, alergi mereu după emoţii şi plăceri noi? Crezi că dacă aduni mai multe lucruri vei fi mai împlinit, mai bun sau mai întreg din punct de vedere psihologic? Aştepţi un bărbat sau o femeie să dea un sens vieţii tale?
În starea de conştiinţă normală, de identificare cu mintea, puterea şi potenţialul creator infinit care stau ascunse în Clipa de Acum sunt camuflate în totalitate în timpul psihologic. Vechile tipare de gândire, de emoţie, de comportament, de reacţie şi de dorinţă sunt aplicate în performanţe ce repetă la nesfârşit un scenariu din minte, care conferă un fel de identitate dar deformează sau ascunde realitatea prezentă. Atunci mintea creează o obsesie a viitorului pentru a evada dintr-un prezent nesatisfăcător.
Rădăcinile timpului psihologic sunt negativismul şi suferinţa. De obicei viitorul este o replică a trecutului. Sunt posibile schimbări superficiale dar transformările reale sunt rare şi depind de capacitatea de a fi prezent pentru a dizolva trecutul cu ajutorul puterii Clipei de Acum. Trecutul însuşi se perpetuează prin lipsa prezenţei. Calitatea conştiinţei din acest moment este ceea ce dă formă viitorului, care nu poate fi trăit decât în Clipa de Acum.
Toate atitudinile negative sunt produse de o acumulare a timpului psihologic şi o negare a prezentului. Disconfortul, anxietatea, tensiunea, stresul, grijile – toate formele de frică – sunt produse de abundenţa viitorului şi de insuficienţa trăirii prezentului. Vinovăţia, regretul, resentimentele, suferinţele, tristeţea, amărăciunea şi toate formele de lipsă a iertării sunt produse de abundenţa trecutului şi de insuficienţa prezenţei.

Există 2 aspecte ale timpului: timpul psihologic şi timpul cronologic.
Timpul cronologic este timpul folosit pentru aspectele practice ale vieţii. Imediat ce problema apărută a fost rezolvată se revine la conştiinţa prezentului. Astfel nu se acumulează timp psihologic care este identificarea cu trecutul şi proiecţia compulsivă în viitor. Timpul cronologic nu înseamnă numai a stabili o întâlnire sau a planifica o excursie. El include şi a învăţa din trecut pentru a nu repeta aceleaşi greşeli la nesfârşit, stabilirea obiectivelor şi efortul de a le duce la îndeplinire, predicţiile legate de viitor, prin intermediul tiparelor şi al legilor fizice, matematice, etc. învăţate din trecut şi abordarea unor căi adecvate de acţiune pe baza acestor predicţii.
Dar chiar şi în sfera vieţii practice în care nu ne putem descurca fără să recurgem la trecut sau la viitor, momentul prezent rămâne factorul esenţial: orice lecţie din trecut devine relevantă şi se aplică ACUM. Orice planificare şi orice efort de a atinge un anumit scop au loc ACUM.
În cazul unei persoane care a atins iluminarea, concentrarea atenţiei se identifică întotdeauna cu Clipa de Acum, deşi ea are încă o conştiinţă periferică a timpului. Altfel spus, ea continuă să folosească timpul cronologic dar este eliberată de timpul psihologic.
La o privire atentă se observă faptul că cei mai fericiţi oameni sunt cei care nu creează timp psihologic şi folosesc numai timpul cronologic.

To divide time into parts is
like building walls and calling it space.
It is only in the mind
that they are divisible.

Trimis de: alfa pe 6 Dec 2005, 04:58 PM

shapeshifter

Trimis de: shapeshifter pe 6 Dec 2005, 05:23 PM

amice deşi ai o minte analitică faci parte din categoria celor care nu văd pădurea din cauza copacilor.. tu faci analiză pe text nu prinzi semnificaţia contextuală..

ex.
---
Timpul psihologic se refera la perceptia a timpului nu cred ca are legatura cu ce spui tu. E vorba de faptul ca aceeasi durata in functie de situatie, stare ti se poate parea mai lunga sau mai scurta.
---
să mai comentez? crezi că vorbim aceeaşi limbă? mai gândeşte-te..

---
E doar un caz particular. Proiectia viitorului nu rezulta strict psihologic dintr-o insatisfactie fata de prezent.
----
eu nu discut psihologie aici..

Trimis de: edittha pe 6 Dec 2005, 05:39 PM

TIMPUL -Sigur, toata lumea stie ca un an are 12 luni, o luna are 30 de zile, o zi are 24 de ore, o ora are 6ode minute, un minut are 60 de secunde... dar asta este timpul ? Acestea sunt doar notiunui... stie cineva ce inseamna cu adevarat timpul ? Daca eu vreau, minutul meu poate dura o eternitate ! Anul poate fi infinit ! Pentru tine, minutul poate avea doar o secunda ! Suntem obligati sa credem ca timpul este o notiune definita, o notiune ca oricare alta... Ceasurile sunt toate la fel... calendarele sunt toate la fel... suntem constransi sa traim in acest sistem neschimbat... si totusi, ce este timpul ? Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa! ...

Trimis de: alfa pe 6 Dec 2005, 05:52 PM

Timpul psihologic ca boala mentala nascuta din suferinta si negativism care inseamna identificarea cu trecutul??? si proiectia compulsiva catre viitor ( de unde si pana unde asta??? la pesimisti nu se naste proiectia? ) si timpul cronologic folosit pentru aspectele practice ale vietii din care se revine la constiinta prezentului dupa rezolvarea problemei...
Dar ce e timpul, ce e timpul cronologic de fapt, nu la ce e folosit el? In plus nu timpul e folosit la rezolvarea unei probleme, ci mijloacele de rezolvare ale problemei respective, nu te folosesti de timp ca unealta...
Amice e discutabil daca avem vreo padure sau vreun copac aici pana sa ne dam seama ce vedem.

Trimis de: Ovidiu Bufnila pe 12 Dec 2005, 12:01 PM

Eu cred ca tu esti TIMPUL.
Ba nu, ESTI O TEMPORALITATE!
Cum dezvolti ideea asta tu care tocmai ai INTREBAT?
Caci si a fi un semn de intrebare e o chetiune de temporalitate!


Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=SF&f=67&

Trimis de: alfa pe 12 Dec 2005, 04:05 PM

Evident ca sunt o temporalitate....devin, ma transform, curg...totusi raman in acelasi timp o individualitate distincta si unitara , insa una mobila nederminabila ca fixitate decat in chip abstract, fara atribute care s-ar mentine tot timpul. Eul e doar un receptacol, o potentialitate, in care se aduna actualitatea produsa de esentialitatea temporalitatii. Timpul da diferenta insasi, cel care o suporta, care ii creeaza o baza , un fundament, reprezentant el insusi al temporalitatii prin aceea ca apare o Diferenta fundamentala intr-o omogenitate ( un moment nu difera cu nimic de altul si totusi fiecare e un alt moment ca necesitate ca succesiune, ca diferenta intre trecut, prezent si viitor )
Nu sunt chiar timpul dar temporalitate da.
Intrebarea nu poate apare decat acolo unde exista timp si devenire, inca o data ai dreptate. La nivelul Unicului, al fixitatii si rigoditatii nu exista decat raspunsuri. Intrebarea e prilejul unei rupturi, raspunsul poate reveni la unitate sau poate arunca problema in noi di-solutii creatoare.
Intrebarea creaza spatiul spectaculos al posibilului.

Trimis de: exergy33 pe 6 Jan 2006, 05:45 PM

@alfa

Trimis de: Blakut pe 6 Jan 2006, 06:37 PM

O dimensiune. Respectiv a patra in numerotarea omului.

Trimis de: mărăcine pe 6 Jan 2006, 11:40 PM

Una din persoanele care-a insemnat cel mai mult in viata mea avea o vorba: "Totul la momentul potrivit..."

Nu stiu de ce, dar am ramas cu impresia ca ar avea ceva de-a face cu... timpul.

Trimis de: fis_tic pe 7 Jan 2006, 01:27 AM

timpul este o inventie a omului si il convinge pe acesta ca orice inceput are si un sfarsit

Trimis de: exergy33 pe 7 Jan 2006, 06:29 AM

Blakut

Trimis de: Gothmog pe 7 Jan 2006, 02:16 PM

Daca am avea un Univers complet vid oare s-ar mai putea vorbi de timp?Cumva timpul reprezinta doar masura schimbarii?

Trimis de: exergy33 pe 7 Jan 2006, 03:20 PM

Gothmog
...vezi acel "space-time continuum" definit de Einstein.

Trimis de: vitalic sprinceana pe 7 Jan 2006, 10:11 PM

cred ca timpul este proiectia omenescului pe spatiu, o umbra a umanului, o oglinda in care umanul isi vede reflectarea..sper sa nu sune prea ciudat.

Trimis de: Blakut pe 7 Jan 2006, 11:50 PM

Trimis de: Octavi pe 8 Jan 2006, 01:32 AM

Trimis de: jock pe 8 Jan 2006, 11:44 AM

Gothmog (7 Jan 2006, 03:16 PM)

Trimis de: exergy33 pe 8 Jan 2006, 12:38 PM

Blakut

Trimis de: jock pe 8 Jan 2006, 02:18 PM

exergy33, e vorba de o gresealã ortograficã, "rigoditate" înseamnã "rigiditate", nu mai cãuta degeaba prin dictionare si pe Internet.

Trimis de: Gothmog pe 8 Jan 2006, 05:07 PM

Trimis de: exergy33 pe 8 Jan 2006, 07:20 PM

Gothmog

Exista mai multe modele temporale cum ar fi : timpul circular sau ciclic (vezi filozofia indiana) , timpul spiral , timpul ireversibil caracterizat prin sageata timpului sau "time arrow" , timpul reversibil ( in care trecutul si viitorul sint considerate doua notiuni simetrice) , ...

La rindul sau timpul ireversibil a fost definit in mai multe feluri :
- timpul ireversibil ca o functie de risc in care evenimentele trecute sint certe iar cele viitoare incerte , insa evenimentele viitoare pot fi prognozate cu ajutorul unor functii si a unor legi din teoria probabilitatilor luind ca date de referinta evenimentele certe ale trecutului. .
Trecutul si viitorul sint considerate a fi asimetrice.

- timpul ireversibil ca o functie de incertitudine in care viitorul are un grad prea mare de noutate spre a putea fi determinat pe baza evenimentelor certe din trecut.
Viitorul si trecutul sint tratate asimetric.

- timpul ireversibil ca o secventa teleologica ( din grecescul teleolos care inseamna finalitate).
Acest timp ireversibil cu "scop" sau finalitate presupune parcurgerea unor secvente necesare iar caracteristica fiecarei secvente temporale depinde de scopul propus. .
Trecutul si viitorul sint asimetrice.

jock

Trimis de: jock pe 9 Jan 2006, 06:22 PM

exergy33 ()

Trimis de: exergy33 pe 9 Jan 2006, 08:10 PM

jock

Trimis de: Erwin pe 11 Jan 2006, 12:56 PM

Trimis de: bishop pe 11 Jan 2006, 01:34 PM

Spunea cineva (nu retin cine si pe care topic ) despre o constanta a pamantului ce masoara un fel de puls propriu al Terrei si care si-ar fi schimbat valoarea in ultimii 35-40 de ani (din 1970 incoace), crescand f. repede din 1995 parca. Acest lucru genereaza ipoteza ca, 24h din 1970 ~ 16-17h in prezent, timpul fiind perceput a se fi accelerat.
Este reala informatia? Si daca da, cum s.n. constanta? imi poate da cineva detalii despre aceasta? Sau un link catre postarea respectiva. Multumesc.

Trimis de: Clopotel pe 11 Jan 2006, 03:02 PM

Draga Bishop,
Cred ca la postul http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=3828&view=findpost&p=402612 te referi...
Si mie mi-a atras atentia, de aceea l-am retinut...

Trimis de: exergy33 pe 11 Jan 2006, 04:06 PM

In literatura populara romaneasca exista expresia prapastia timpului , alaturare de cuvinte foarte expresiva si care ma duce cu gindul la acel space-time continuum din fizica moderna .
Mi se pare extraordinar ca niste oameni in vechime sa reuseasca sa dea o dimensiune geometrica unei cantitati fizice "temporale".
Tot in basmele si colindele romanesti se intilnesc expresii ca : a trecut puntea timpului , negura timpurilor (inainte de Big-Bang ) , ...

Citisem mai demult un articol scris de Doina Ruşti in care se analiza basmul "Tinerete fara batrinete si viata fara de moarte " , articol din care citez un mic fragment :

Trimis de: Titus Herbert pe 23 Feb 2006, 09:34 AM

Ma gandesc oare daca nimeni nu ne-ar fi spus de timp, am fi crezut ca suntem nemuritori, sau deja termenul "nemuritor" ar fi fost depasit, fara valoare?

Si eternitatea ce e?

Trimis de: Erwin pe 7 Mar 2006, 02:17 AM

timpul este o masura/dimensiune a miscarii universului. tot ce exista in univers are aceasta caracteristica fundamentala.

"a se misca" e acelasi lucru cu a spune ca se creaza/modifica/distruge informatie (de stare) in orice sistem din univers

ireversibilitatea timpului este o consecinta a faptului ca informatia nu se conserva.

Trimis de: saldora pe 7 Mar 2006, 09:57 AM

Oamenii au inventat timpul, au creat teorii, si acum il dezbat filozofic.. waste of time

Trimis de: IoanV pe 7 Mar 2006, 11:41 AM

Oare sa "pierd vremea" citind si postind pe acest topic?
O expresie destul de interesanta relativ la timp este legata de vreme si puterea noastra de a o pierde sau nu. Ce facem cind nu "pierdem" vremea, cum o putem cistiga si pt. ce?

Trimis de: Eris pe 7 Mar 2006, 02:09 PM

Trimis de: bishop pe 8 Mar 2006, 03:03 PM

Trimis de: Erwin pe 8 Mar 2006, 03:18 PM

Trimis de: bishop pe 8 Mar 2006, 08:54 PM

Trimis de: Erwin pe 8 Mar 2006, 11:32 PM

bishop:

Trimis de: Octavi pe 9 Mar 2006, 01:18 AM

Trimis de: Octavi pe 9 Mar 2006, 02:19 AM

Trimis de: Socratel pe 9 Mar 2006, 06:58 AM

Timpul este distanta dintre momentele in care au avut loc doua evenimente.

Trimis de: Erwin pe 9 Mar 2006, 11:30 AM

Trimis de: Titus Herbert pe 9 Mar 2006, 02:02 PM

http://dexonline.ro/search.php?cuv=moment&source=
http://dexonline.ro/search.php?cuv=eveniment&source=

Trimis de: bishop pe 9 Mar 2006, 02:17 PM

Trimis de: Socratel pe 9 Mar 2006, 02:18 PM

Un eveniment este o actiune...ex crearea universului, faptul ca tu scrii la pc acum, orice lucru care se intampla la un momentdat eu l-am denumit ca eveniment in definitia data de mine timpului. Nu cred ca era asa greu de dedus asta. Iar momentul reprezinta unitatea cea mai mica si indivizibila a timpului.

Trimis de: exergy33 pe 9 Mar 2006, 02:44 PM

Socratel

Trimis de: Erwin pe 10 Mar 2006, 12:51 PM

Trimis de: abureala pe 10 Mar 2006, 02:05 PM

Timpul este cea mai acuta problema a omului, de cand a devenit muritor.

Trimis de: actionmedia pe 10 Mar 2006, 02:09 PM

Trimis de: vitalic sprinceana pe 10 Mar 2006, 05:58 PM

eu cred ca timpul este corporalitatea noastra, adica un atribut inerent al eu-lui fizic...

Trimis de: vitalic sprinceana pe 10 Mar 2006, 06:08 PM

cropul si modificarile lui pot fi resimtite doar in timp...si poate fi perceput doar in timp, fiindca celalalt atribut, spatiul este continut in el ca corp...nu spun mare lucru, dar...

Trimis de: Blakut pe 11 Mar 2006, 01:18 AM

What? Si totul e asa de simplu, a patra dimensiune...

Trimis de: Erwin pe 12 Mar 2006, 10:53 PM

Trimis de: vitalic sprinceana pe 12 Mar 2006, 11:47 PM

referitor la traversare/netraversare a timpului:
ireversibilitatea lui poate fi interpretata din doua puncte de vedere total diferite:
- intai, asta e o proprietate inerenta a timpului insusi
- e o particularitate a constiintei umane

pot fi aduse argumente in sprijinul ambelor ipoteze. in functie de raspunsul pe care-l dam, putem orienta cercetarile noastre privind constructia unei masini a timpului sau cucerirea nemuririi (in varianta restransa - cresterea duratei vietii)

Trimis de: actionmedia pe 13 Mar 2006, 03:40 PM

Trimis de: Erwin pe 13 Mar 2006, 06:18 PM

Trimis de: hazard pe 15 Mar 2006, 01:46 AM

a spus cineva mai devreme ca in trecut oamenii parcurgeau doar 2 dimensiuni,ca pentru a 3-a a fost nevoie de contructia avioaneleor si a submarinelor.nu sunt de acord.daca tineau mortis se suiau in copac si o parcurgeau si pe a treia.nu conteaza ca o parcurgi cu 5 metri,cu un milimetru sau cu 5 km.ai parcurs-o.in schimb timpul nu poti sa-l parcuri si invers.
am auzit teorii cum ca timpul ar fi cea de-a patra dimensiune.mi se pare o aberatie.cand zic o dimensiune ma gandesc la o axa,pe care o pot parcurge in ambele sensuri. cat despre ce a scris Erwin mai devreme.imi place.stie sa puna cuvintele pe hartie,sa scrie metafore.parca ar fi o poezie de Eminescu(no offence!!!)cu timpul care schimba viziunea copilului asupra vietii...cat despre faza cu teoria relativitatii ai cam imbarligat cuvintele.din ce am inteles eu pana acum(pot sa gresesc)timpul este singura unitate care se masoara la fel in orice sistem inertial.bine.poate si eu m-am exprimat cam pompos dar chiar nu gasesc alte cuvinte la ora asta.
am filozofat si am criticat destul mesajele altora.
e timpul pt parerea mea.toata lumea foloseste acest cuvant dar nimeni nu stie sa-l defineasca exact.sa spuna ce e el si de unde a aparut.oare omul e capabil sa dea definitie la ceva ce nu vede,nu simte,nu aude,nu percepe.ideea e ca nu ma simt in stare sa dau o definitie sau sa spun ceva concret despre timp.e ceva abstract chiar daca fzicienii il folosesc frecvent in experimente si masuratori.
prea multe cuvinte zic eu pentru ceva ce nu intelegem.

Trimis de: Blakut pe 15 Mar 2006, 11:33 PM

Trimis de: actionmedia pe 16 Mar 2006, 11:31 AM

Trimis de: Blakut pe 16 Mar 2006, 12:02 PM

Trimis de: actionmedia pe 16 Mar 2006, 12:21 PM

Trimis de: hazard pe 16 Mar 2006, 01:02 PM

eu zic sa ne unim cu totii mintile si sa dam nastere unei masini a timpului.sunteti oameni in toata firea.chiar nu va dati seama ca astea sunt aberatii?nu exista asa ceva.lasati visarea la o parte."cand se mista cursorul se misca si oamenii de pe ecran".m-ai lasat proasta cu chestia asta.zau.cred ca ar trebui sa faceti un film.deci la asta se rezuma cea de-a patra dimensiune.la faptul ca tu te uiti la film pe calculator si te joci cu cursorul ala inainte si inapoi pana te plictisesti si la sfarsit exclami entuziasta:"mama ce m-am distrat!!!".eventual scoti si o teorie bazata pe asta.
oricum,eu nu am chef sa ma cert cu nimeni dar observ ca primul meu mesaj v-a cam scandalizat pe toti.ma rog,e parerea mea.

Trimis de: actionmedia pe 16 Mar 2006, 01:24 PM

Trimis de: bishop pe 16 Mar 2006, 02:35 PM

Trimis de: actionmedia pe 16 Mar 2006, 02:44 PM

Trimis de: Erwin pe 17 Mar 2006, 12:13 AM

Trimis de: Kyklos pe 6 Apr 2006, 08:54 PM

Timpul ne ajuta sa ne fixam o serie de sarcini precise sa devenim opsedatii de timp si pana la urma acest timp ajunge sa devina o fobie pentru ca nu ne ajunge timp pentru a ne rezolva problemele , timpul ne preseaza , curge mai repede decat am crede noi .

Trimis de: fis_tic pe 4 May 2006, 12:55 AM

Timpul a fost inventat de evrei.

Trimis de: eu_si_tu pe 4 May 2006, 02:33 PM

QUOTE (actionmedia@16 Mar 2006, 03:44 PM )

Trimis de: dorinteodor pe 5 May 2006, 08:07 PM

timpul este un termen fundamental si deci nu poate fi definit. putem doar sa-l descriem in situatii particulare (cam asta au facut multi pe acest forum).

aceasi situatie este cu termenul "spatiu", nu are definitie. cu toate acestea uite ca se poate masura atit timpul cit si spatiul.
dorinteodor

Trimis de: Erwin pe 6 May 2006, 12:49 AM

Trimis de: dorinteodor pe 15 May 2006, 06:54 PM

erwin,

notiunea de "termen fundamental" inseamna ca acest termen nu se bazeaza pe nimic. mai jos de el nu exista nimic. putem doar sa-l descriem daca "stam" deja pe el. fundament este un cuvint usor de inteles nu?

daca termenul fundamental "timp" nu poate fi inteles decit prin descriere, cu exemple, in schimb, timpul se poate masura, si inca foarte precis. asta se intimpla cu orice termen fundamental (masa, spatiu, timp, informatie)

orice stiinta exacta (euclid, newton, planck, einstein) se bazeaza pe termeni fundamentali eu nu pot sa-mi imaginez o stiinta exacta care se bazeaza pe ceva deja definit. daca se bazeaza pe ceva deja definit, atunci este o aplicatie. de exemplu, teoria lui maxwell a ajuns o aplicatie a electrodinamicii cuantice care, la rindul ei, este o aplicatie a mecanicii cuantice. mai jos de mecanica cuantica nu mai este nimic.

nu stiu de unde tragi concluzia ca nici o definitie a timpului nu mai este valabila. ti-am dat exemplu cu termenul viteza. el se bazeaza pe spatiu si pe timp, deci viteza nu e termen fundamental si are deci o definitie normala, generata de modelul lui newton. in schimb, in cazul spatiului, timpului sau masei, situatia se schimba. ce putem face este sa descriem, mai mult sau mai putin precis ce e aia masa sau spatiu sau timp, folosind imaginatia, analogii, asociatii, fiecare dupa cum ii e gustul. nu exista o definitie "exacta", orice descriere este buna daca-si atinge scopul.

la liceu si chiar la facultate aceste probleme fundamentale nu sint semnalate intr-o forma explicita. modelul lui newton este predat escamotind faptul ca termenii fundamentali nu se pot defini decit cu exemple si pe baza de imaginatie. din cauza asta apar un fel de definitii ale masei (cantitatea de materie dar ce e materia? sau masa forma de energie dar ce e energia daca ea ar putea defini masa, etc.)

la geometrie, din cauza asta, cei mai multi cred ca geometria este o ramura a matematicii. se spune ca linia este o insiruire de puncte iar punctul este intersectia a doua drepte (balaurul s-a muscat de coada).

de fapt geometria este o stiinta a naturii, deorece se bazeaza pe notiune de spatiu, subinteles dar nedefinit iar pentru punct definitia este confuza. singura definitie cit de cit buna este ca punctul este ceva foarte mic. unde este acel punct insa? in spatiu. ce e aia spatiu? aici sintem fortati sa acceptam ca geometria este o stiinta a naturii si nu o ramura a matematicii.

euclid definea dreapta prin exemple: o sfoara intinsa bine formeaza o dreapta. de la euclid pina acum nu s-a gasit o definitie mai buna atit doar ca in loc de sfoara se spune geodezica.

dar nu asta se invata la scoala si faptul ca in geometrie apare notiunea ciudata de postulat nu pare sa deranjeze pe cei care cred ca geometria este o ramura a matematicii.

erwin, daca nu ai o formatie speciala in domeniul stiintelor exacte, n-ai cum sa intelegi ce am scris. scuze pentru timpul pierdut. dorinteodor

Trimis de: gio19ro pe 15 May 2006, 08:33 PM

Trimis de: Ovidiu Bufnila pe 16 May 2006, 08:58 AM

T este un Proces.

Trimis de: dorinteodor pe 17 May 2006, 12:16 AM

gio19ro,

zici: "eu nu sunt convins ca masurile stabilite conventional masoara obiectiv timpul".

gio19ro, poti sa dai o definitie pentru termenul "obiectiv"?

termenul "obiectiv" frizeaza absolutul. el presupune o referinta. nu-mi spune ca referinta e realitatea ca te intreb ce este realitatea si pe ce baza se stabileste ca ceva apartine realitatii. dorinteodor

Trimis de: Erwin pe 17 May 2006, 09:24 AM

@dorinteodor:

Trimis de: LINICA pe 17 May 2006, 09:52 AM

Nu stiu ce e timpul. Dar stiu ca percep ceea ce oamenii numesc timp, ca un amalgam de clipe. Clipa fiind perioada dintre dou clipiri din ochi. Consistenta acestei perioade tradusa in implinire, neimplinire, satisfactie, tristete, bucurie, si alte stari, reprezinta un pic din viata mea. Mai multe picaturi de viata reprezinta o alta perioada, de data aceasta mult mai bine delimitata, de astre. Asa trece ziua si vine noapte, se aduna clipele si ploua cu picuri desi sau rari,rapizi sau inceti, viata mea. Aceasta sa fie oare timpul?

Trimis de: gio19ro pe 17 May 2006, 09:56 AM

Trimis de: Erwin pe 17 May 2006, 04:08 PM

dorinteodor:

Trimis de: dorinteodor pe 17 May 2006, 04:42 PM

erwin,

trebuie sa definim unde ne aflam. exemplu: daca ne aflam, in domeniul stiintei atunci dimensiunea universului este de nu stiu cite zeci de miliarde de ani lumina. daca ne aflam in zona filozofiei/metafizicii atunci universul este infinit. sa nu uitam deci unde ne aflam cu discutia: in stiinta sau in filozofie/metafizica

daca ne aflam in domeniul stiintei atunci la un termen i se asociaza o definitiie. pentru un numar foarte limitat de termeni, definitia nu poate fi generata de model deoarece modelul se bazeaza pe ei. acesti termeni se numesc fundamentali si au doar definitie descriptiva.

postulatul este o relatie intre termenii fundamentali pe baza careia se construieste modelul. de exemplu, in modelul lui newton, f=m*a este un postulat al modelului. aceasta relatie impreuna cu inertia si legea de conservare a energiei formeaza baza modelului lui newton. la planck, e=h*[niu] este un postulat al mecanicii cuantice.

oricine poate inventa/gasi termeni fundamentali si relatii fundamentale (postulate) dar, odata dat. modelul face predictii. predictiile modelului nu mai pot fi controlate/manipulate de cel care a facut modelul. modelul se dezvolta "singur" pe baza logicii si matematicii, generind noi termeni si noi definitii.

daca voi faceti un astfel de model ( care se face relativ usor) nu va grabiti sa pretindeti premiul nobel. asta deoarece modelul (repet, modelul nu autorul lui, scuze pentru tonul didactic) deci modelul face predictii asupra realitatii extene. daca o singura predictie nu se confirma, modelul in ansamblul lui merge la gunoi.

in ultimii 2300de ani numai 4 oameni au reusit sa construiasca modele simbolice fundamentale. scuze inca odata pentru tonul didactic. dorinteodor

Trimis de: dorinteodor pe 17 May 2006, 04:52 PM

erwin,

in legatura cu termenul "obiectiv" vad ca ai definitie descriptiva. desi accepti ca trebuie sa existe referinta, ea se afla in zona metafizicii (din ce am inteles eu).

eu as evita sa folosesc acest termen daca vrem sa pastram caracterul stiintific al discutiei.

exemplu: orice corp aflat in cimp gravitational va "cadea" pe directia liniilor de forta ale acestui cimp. acesta pare un adevar obiectiv.

totusi, einstein zice: nici vorba de gravitatie; asa ceva nu exista. ce vedeti voi este un efect al distorsionarii spatiului si aceasta distorsionare nu este neaparat nevoie sa fie produsa de alta masa (celebra experienta mentala cu liftul a lui einstein).

nu prea vad ce este obiectiv in acest domeniu extrem de stiintific. dorinteodor

Trimis de: Erwin pe 18 May 2006, 12:37 AM

@dorinteodor:

multumesc pentru precizari, dar vreau sa precizez si eu ca aici suntem la FILOSOFIE, scrie mare in titlu.

Nu cred ca Einstein a zis chiar asa:

Trimis de: edittha pe 18 May 2006, 05:22 AM

TIMPUL - ce este oare timpul? Fiecare defineste in felul lui notiunea de TIMP.
Timpul este ziarul vietii care marcheaza toate evenimentele .El are o singura directie. Acele ceasornicului TIMP merg doar inainte .El este pentru noi oamenii masura calatoriei noastre , este firul vietii , este ticaitul inimii ...............

Trimis de: bonobo pe 18 May 2006, 01:59 PM

Trimis de: dorinteodor pe 20 May 2006, 05:41 PM

erwin,

ce am zis este corect dar cu filozofia m-ai prins.

daca trebuie sa discutam filozofie, trebuie sa vedem cu o separam de stiintele asociate naturii. poti sa vi cu precizari si metode?


edittha, multumesc pentru poezie

dorinteodor

Trimis de: alfa pe 20 May 2006, 06:46 PM

Trimis de: Catalin pe 20 May 2006, 08:21 PM

Principiile matematice ale filosofiei naturale. Si de la Newton incoace multe s-au intamplat. Inclusiv dezvoltarea metodei stiintifice care a dus la o separare de filosofia naturala.

Trimis de: alfa pe 20 May 2006, 08:41 PM

Trimis de: Catalin pe 20 May 2006, 08:52 PM

Pai ce sa foloseasca, ca nu exista conceptul de teorie stiintifica, de falsifiabilitate etc.

Trimis de: Erwin pe 20 May 2006, 08:53 PM

separarile sunt si nu sunt, cunoasterea ca proces nu se poate dispensa de nici una din metode, fie ele stiintifice, fie metafizice, pentru ca intelegerea lumii in ansamblul ei necesita acoperirea zonelor albe in care nu avem certitudini sau suficiente dovezi stiintifice cu teorii, speculatii, idei, si orice alte presupuneri asupra necunoscutului... pentru ca mintea noastra este limitata ne folosim de separarea cunoasterii in domenii distincte, nu pentru ca realitatea ar fi discontinua, iar aici vorbim despre timp o notiune implicata in toate domeniile cunoasterii.

Trimis de: exergy33 pe 20 May 2006, 08:57 PM

Trimis de: Erwin pe 20 May 2006, 09:30 PM

cu alte cuvinte, filosofia naturala primeaza, deductia si studiul genereaza cunostintele iar aplicarea metodelor inductive face ca aceste cunostinte sa devina stiinta

Editat:
adecvarea cunostintelor despre realitate si relevanta lor in cunoastere depinde de stiinta, caci ele pot fi validate sau invalidate experimental... dar fundamentele raman tot principii matematice

Trimis de: alfa pe 20 May 2006, 10:37 PM

Trimis de: exergy33 pe 20 May 2006, 10:57 PM

@Catalin

Trimis de: Erwin pe 20 May 2006, 11:37 PM

ce este timpul? alfa, asteptam parerea ta ontopic

Trimis de: Catalin pe 21 May 2006, 12:04 AM

Trimis de: dorinteodor pe 21 May 2006, 09:57 AM

alfa, catalin, erwin,


indiferent de titlui oficial dat "mecanicii" sale, newton a facut un model simbolic, primul dupa 2000 de ani de civilizatie ( de la euclid nu s-a mai facut asa ceva).

un model simbolic are reguli extrem de precise de constructie ( se definesc termeni fundamentali introdusi prin descriere, se definesc relatii fundamentale uneori numite axiome alteori formule fundamentale...). pe model se fac simulari . rezultatul lor sint predictii (adevaruri) care se compara direct cu realitatea externa cu care este asociat modelul. aici nu mai pot exista nici un fel de comentarii.

(modelul complet a lui newton il gasiti in cartea de liceu si repet, este complet si se scrie pe jumatate de pagina.....)

cunoasterea in stiinta este asociata cu capacitatea de a prezice evolutia realitatii externe pe baza unui model simbolic asociat ei. modelele simbolice fundamentale cunoscute sint euclid, newton, planck si einstein.

metafizica este asociata cu un model simbolic construit fara interactie DIRECTA cu realitatea externa dar care contine ca element un model simbolic asociat realitatii externe.

de exemplu, cum tratam metafizic posibilitatea de a depasi viteza luminii in vid? simplu, viteza luminii in vid nu poate fi depasita doar in modelul lui einstein, care face predictii bune pe domeniul lui de aplicabilitate. de aici nu rezulta ca, in mod absolut, viteza luminii nu poate fi depasita.

sau alt exemplu de adevar metafizic: dimensiune universului. un model simbolic stabileste dimensiunea universului la nu stiu cite sute de miliarde de ani lumina. adevarul metafizic este ca universul este infinit. adevarurile metafizice sint deseori asociate cu speculatiile: nu putem dovedi dar (noi credem) nu poate fi altfel. dorinteodor

Trimis de: Kyklos pe 21 May 2006, 02:25 PM

La oamenii pesimisti timpul e o corvoada, la optimisti timpul trece printre falange .

Trimis de: alfa pe 31 May 2006, 09:19 PM

Trimis de: Erwin pe 1 Jun 2006, 12:40 AM

alfa:

Trimis de: alfa pe 3 Jun 2006, 04:28 PM

Fundamentale - reprezinta temeiul, baza celorlalte. Urmaresc o ierarhie care porneste de la nivelul cel mai abstract -compus din unitati si structuri fundamentale aflate in raporturi complexe de organizare si dezorganizare , determinare si creativitate etc -si se proiecteaza treptat in concret.( urmand triada generala: unitati-determinat-nedeterminat ) Spre exemplu, evolutionismul nu e decat "actualizarea" in care unitatile sunt genele ( cum e vointa pura in psihilogia individuala supusa atat nedeterminarii cat si determinarii- am mai povestit p-aici, cum sunt particulele elementare in fizica cuantica, vointa de putere in societate, nevoia de dreptate in morala etc ) , mutatiile intamplatoare- nedeterminatul, selectia naturala- determinatul. Exista mecanisme de generare ( pe verticala de la spiritual la material, pe orizontala intre "aspectele" nivelelor ), relatii intre domenii etc. O singura categorie de unitati e vesnica ( alea sunt fundamentale ) si le produce pe toate celelalte, a carei proiectie morala apare sub chipul ingerilor. ( dumnezeu e doar "esenta" pura a oricarui inger, nedeterminatul pur, ceea ce se repeta in distinctii aparute abia in urma "actualizarii" ). Morala scindeaza intre "lumi", doar ca cea in care "se respecta regulile jocului" dintre unitatile constiente nu e perfecta ci ameliorabila, diferenta fiind absenta raului sub forma "afectarii, distrugerii etc" intre unitati. Recuperarea e posibila si are sens antropologic.( adevarul se afla undeva la intalnirea credintelor religioase, niciuna n-are exclusivitate )
Devenirea e mai generala decat miscarea si o cuprinde. ( altfel spus miscarea e o specie a devenirii )
Timpul nu e o dimensiune a devenirii ci devenirea insasi. O sa ma taxeze fizicienii dar cred ca asa-zisa dimensiune a spatiului nu e decat eterna devenire, efectul dilatarii-comprimarii tinand de instrumentele masurarii.
Bitul nu e informatie pura e doar o reprezentare asa cum e cuvantul doar semnificant. Poate juca rolul unitatii numai in planul asta. Informatia e una dintre structurile fundamentale.
E "potential" n-ai ce sa "dovedesti" in practica. Poti reprezenta timpul ca vesnica devenire din infinit spre infinit. O consecinta a asezarii pe acelasi plan a opusilor. ( organizarea lucreaza cot la cot cu creatia ) N-ai perfectiune ci ameliorare ( de pilda in plan social: maximizarea liberatii nu libertate absoluta, cresterea bunastarii nu explozia utopica a fortelor de productie urmata de alocarea resurselor dupa nevoi etc ) , imbunatatire in contextul unui "joc". ( problema referentialului are un capitol special dedicat ).
Pentru intreg mi-ar trebui sa cunosc: filosofia, stiinta, religia, arta. Toate imi sunt straine. Fiind un diletant increzut si schizofrenizat metafizic cu aere de semidoct universal, care in ultima perioada se ocupa mai mult cu poezele recurente si distractii bizare, cum ar fi calcatul dinozaurului sub talpa, nu te astepta decat la parti scrise prost.
P.S.: Multam frumos pentru solicitare. Cer scuze pentru ritmul alert. Promit s-o onorez serios pe parcurs, deocamdata incerc s-agat o bagaboanta stramba, c-am facut deja bataturi in palma. Revin!

Trimis de: Erwin pe 12 Jun 2006, 08:50 AM

alfa:
multumesc frumos pentru raspuns! m-am edificat oarecum...

aurita e calea de mijloc!

Trimis de: Eeldrop pe 2 Jul 2006, 04:02 PM

Timpul e nimic altceva decat una din formele subiective ale sensibilitatii noastre, o conditie care preceda cu necesitate orice experienta pentru a o face posibila. Din nevoia de claritate, am sa spun ca timpul e o reprezentare pura, care insoteste orice reprezentare empirica si ordoneaza experientele in functie de cronologicitatea lor. El este, cum s-ar spune, un simt intern, pentru ca juxtapune sau subordoneaza in intimitatea eului actiunile care afecteaza sensibilitatea lui.

Timpul nu e derivat din nici o experienta empirica, ci el precede si insoteste orice experienta. Altfel, simultaneitatea sau succesiunea nu ar putea intra in perceptie, daca reprezentarea timpului nu ar servi deja ca fundament. Se remarca si ca, cu privire la experiente si fenomene in genere, timpul insusi nu poate fi suprimat, dar cuprinde si aseaza ca pe o axa toate perlele din sirul experientelor.

Reprezentarea timpului in functie de spatiu e doar o analogie a mintii umane. Spatiul este, si el, o forma a simtului extern, prin care ne sunt date fenomenele.

Trimis de: Mihai pe 2 Jul 2006, 04:56 PM

Bine ai poposit la Han, Eeldrop!

Trimis de: alfa pe 2 Jul 2006, 10:40 PM

Trimis de: Eeldrop pe 2 Jul 2006, 11:38 PM

Merci de bienvenu-ul politicos. Emoticonurile personalizate sunt de apreciat.

Vorbind de timp, mi-am adus aminte de un proverb pe care italienii il folosesc cu precadere (sau asa am citit in paginile roz ale dictionarului): Il tempo e un galantuomo, ceea ce va sa zica ca timpul e un tip de treaba.

M-am intrebat de mai multe ori (ma rog, de cateva ori) de unde aceasta jovialitate contagioasa in fata inebranlabilului temporal. La urma urmei de ce ar fi timpul asa un tip cumsecade, cand tot ce face el este sa indice schimbarea si inevitabil imbatranirea, si, la urma urmei, cum zicea si Kant, nu e nimic in sine ? Banuiesc insa, acum, ca pentru un popor care bea vin la paste, are un simt artistic ereditar si isi baga piciorul in Mediterana (la propriu), trecerea timpului nu pare in nici un caz tumultuoasa, ci nu face altceva decat sa dea vinului un gust mai bun, sa usuce vopseaua de pe tablou si sa odihneasca oasele obosite sub soarele arzator al Mediteranei. Timpul e un tip de treaba in Italia, pentru ca in climatul cald de acolo ranile se inchid mai repede.

Noi insa, sub amenintarea permanenta a schimbarii vremei, traim sub spectrul inconsistentei. Nu e niciodata sanatos sa pui deoparte hainele groase, fiindca nu stii cand da bruma sau bate grindina. Iar cand vremea e oscilanta, timpul pare si el inegal, ceea ce nu face decat sa agraveze lucrurile, fiindca presiunea unor cuantumuri coontractate te determina sa incerci sa tai colturi. Astfel, de cele mai multe ori, timpul pare pentru noi romanii, arsi de soare si batuti de vant, o cutra. Timpul e fatidic, iar noi romanii parem un popor tragic, prinsi intr-un maelstrom vicios din care nu putem iesi.

Si da, cu tot amarul vietii, eu imi permit sa il evoc pe Kant si sa admit ca il admir. La urma urmei tot Germania e la moda acum, ca e in semifinale.

Trimis de: doro pe 20 Aug 2006, 08:41 PM

Existenta spatiului, mai bine zis succesiunea de schimbari ale spatiului a creat timpul. Oamenii au incercat doar sa "tina timpul in frau" (asa cum noi vrem sa controlam totul, am vrut sa controlam si timpul) si au stabilit o unitate de masura,... timpul se masoara in secunde, minute, zile...
A existat vreodata un inceput al timpului? Nu cred: prea cunoscuta torie a Big-Bang-ului o stim cu totii. La un moment dat a existat un TOT care a explodat si s-a imprastiat formand universul. Dar n-a existat ceva si inainte de Big-Bang? Eu cred ca inainte a existat acelasi TOT care a explodat si in "trecut" formand asa universul, acesta aflandu-se intr-un proces de expansiune continuu a cazut in colaps gravitational, asa tot spatiul s-a adunat iarasi la un loc,... urmarea fiind un nou Big-Bang. Din cauza asta nu cred nici intr-un inceput al timpului, si nici intr-un sfarsit.
As mai vrea sa comentez o expresie des folosita, anume: "Timpul trece!" Fals! Timpul ramane, noi trecem prin pragul existentei.

Trimis de: Erwin pe 20 Aug 2006, 11:07 PM

Trimis de: Cla pe 20 Aug 2006, 11:30 PM

Big-Bang înainte de Big-Bang...
Noi suntem intr-o gaura neagra din care nu scapam.
Si de fapt de ce sa scapam, ca avem galaxia nostra + altele?
In tot Universul exista alte legi, dar la noi in gaura noastra = matematica si fizica (noastra).
Suntem asa de comprimati, ca nici nu stim cum.
La fel ca pestii de la 10.000 m adâncime, ei traiesc pt. ca respira apa, la fel si noi: respiram aer, facut de plante, daca iesi afara in gaura neagra, vezi întuneric.
Printr-un coridor strâmb intergalactic se vad alte constelatii, dar nu se stie daca sunt la 2 pasi, sau la X ani bezna.

Trimis de: Catalin pe 20 Aug 2006, 11:35 PM

Cla, te-ai dat si tu pe LSD ca shape?

Trimis de: Cla pe 20 Aug 2006, 11:52 PM

Catalin... am asteptat sa raspunda altii inaintea ta, dar tu te-ai prins din prima , ce naiba faci la ora asta pe net?

Dar hai zi, nu-s aiureli demne de camasa de forta?
As fi printre "colegii" mei de la Religie
Sa nu mai zic de para-para-Thunder

edit: asa o teza ar trebui pusa pe net, pe un site care apare serios. Trilingual sau mai mult.
Ce crezi, cati copiaza si citeaza de pe asa un site??

Trimis de: Cla pe 21 Aug 2006, 12:04 AM

Acum serios: cica Big-Bang inainte de Big-Bang...
Profesorul Harald Lesch, capacitate germana in astrofizica a fost întrebat de studenti:
"Dom' Profesor, ce a fost înainte de Big-Bang?"
"Pai eu de unde sa stiu??"

Atât despre ce crede doro.

Trimis de: Catalin pe 21 Aug 2006, 12:10 AM

Pai ar trebui sa ai adepti mai intai, nu copiaza lumea asa cu una cu doua.

Trimis de: Erwin pe 21 Aug 2006, 12:14 AM

Cla, eu zic ca doro s-a referit la universul ciclic, este una din ipoteze, cum ca la un moment dat universul se va comprima urmand un Big Crunch, apoi un alt Big Bang si tot asa... nu stie nimeni ce a fost inainte, masuratorile actuale arata ca expansiunea se accelereaza...

... numai ca exista si alte cercetari care arata ca timpul nu e chiar asa de neclintit: in anumite conditii particulele cuantice se comporta ca si cum timpul ar incetini, ar ingheta si chiar la limita ar putea fi oprit... am mai scris despre asta la gaurile negre

Trimis de: Cla pe 21 Aug 2006, 04:12 PM

No, si daca eu zic ca ni-s comprimati intr-o gaura neagra nu ma crede nimeni...
Probabil ca traim in Liliput si nici nu stim

Trimis de: andra_v pe 19 Nov 2006, 08:19 PM

"Timpul este un fel de imagine mobila a eternitatii", Platon, Timaios.

Trimis de: shapeshifter pe 10 Dec 2006, 07:29 PM

Timpul nu poate fi măsurat decât în raport cu spaţiul. Ceea ce se măsoară nu este durata însăşi, ci spaţiul parcurs într-o anume durată, conform unei mişcări căreia i se cunoaşte legea. Această lege se prezintă ca relaţia dintre timp şi spaţiu.
Spre finalul ciclului cosmic timpul uzează spaţiul printr-un efect de contracţie. Dar timpul însuşi se derulează cu o viteză din ce în ce mai mare. Această acceleraţie a timpului devine mai vizibilă ca niciodată în epoca noastră, pentru că este în creştere în ultimele perioade ale ciclului, deşi există constant de la început şi până la sfârşit. Atunci când contracţia temporală va ajunge la gradul ei extrem, timpul va fi redus la o clipă unică, moment în care durata va înceta să existe, deoarece este evident că în cadrul unei singure clipe nu va mai putea avea loc nici o succesiune. Atunci totul va avea loc simultan, timpul se va schimba în spaţiu – în momentul însuşi în care timpul va părea că devoră spaţiul, acesta din urmă va sfârşi prin a-l absorbi. Din punct de vedere simbolic, în momentul acela va avea loc revanşa lui Abel asupra lui Cain. Sfârşitul unui ciclu precum cel al umanităţii actuale nu este sfârşitul lumii corporale înseşi decât într-un sens relativ, şi doar în raport cu posibilităţile care, fiind incluse în acest ciclu, şi-au sfârşit dezvoltarea în lumea corporală. În realitate, lumea corporală nu va fi distrusă, ci ,,transmutată”, primind o nouă existenţă, deoarece, dincolo de ,,punctul de sosire” corespunzând clipei unice în care timpul nu mai există, ,,roata reîncepe să se învârtă” pentru parcursul unui alt ciclu.

Trimis de: Blakut pe 10 Dec 2006, 10:38 PM

Trimis de: doro pe 16 Dec 2006, 11:36 AM

Timpul este dimensiunea in care (alaturi de spatiu) omul isi desfasoara existenta...

Trimis de: Erwin pe 17 Dec 2006, 01:35 AM

timpul e ceea ce lipseşte doar când ai mare nevoie de el şi ai destul când nu ai nimic de făcut

Trimis de: Gothmog pe 17 Dec 2006, 08:51 PM

Timpul e un simt al omului.

Trimis de: shapeshifter pe 21 Dec 2006, 06:06 AM

timpul ca si spatiul e o conditie de existenta..