Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: calfa pe 28 Jan 2004, 09:49 AM

Ce cauta oamenii pe lumea asta ? O intrebare pe care si-au pus-o multi oameni, daca nu cumva toti, in diferite forme.

Si-au pus intrebarea asta si au dat raspuns la ea atat oameni mai simpli sau necunoscuti, cat si oameni mai complicati sau celebri. Cu siguranta s-au intrebat ce vor oamenii atat Freud cat si Nietsche, atat Marx cat si Buddha, atat Iisus cat si Maslow, atat oameni religiosi cat si atei, atat asceti cat si oameni "de viata", …

Cand a fost sa dea raspunsurile, parerile au fost extrem de impartite. Ce cauta oamenii ? Sexul, puterea, munca, sa scape de suferinta, sa fie morali pentru a ajunge in Rai, sa-si acopere nevoile fundamentale, sa aiba o relatie cu Dumnezeu, sa supravietuiasca, sa-si perpetueze specia, autocontrolul, distractia, superioritatea, simplitatea, … ?
________________________

1. Oare toti oamenii cauta acelasi lucru ? Sau ar trebui sa caute acelasi lucru, si nici intr-un caz pe celelalte. Oare toti oamenii cauta acelasi lucru, si toate celelalte sunt doar consecinte ale acestei cautari fundamentale ?

Pornind de la ipoteza ca exista o astfel de cautare fundamentala, ea ar trebui sa se aplice tuturor oamenilor. Ar trebui sa fie ceva ce e cautat de toti oamenii. O cautare pe care o avem cu totii in comun.
______________________

2. Ce cauta atat Bdl cat si Copernic, atat E.B.E. cat si Yuanescu, atat Zed cat si Flu, atat Denise_d cat si Ovidiu Bufnila, atat Secunda cat si Halcyon_III, atat Afrodita cat si Genicon, atat Omu'Bun cat si Carmi, atat Ypsilonalpha cat si Cameron, atat Catalin cat si Numarul de Aur, atat Mihai cat si Ancuta, dar si Nicodim, Cain, Ghost, Motzart, Marky, Ryan, Atta, Colectionara, Misttinguet, si toti ceilalti oaspeti ai Hanului, pe care fara voia mea i-am discriminat, nepomenindu-i aici ?

Sa fie sexul, puterea, Dumnezeu, eliberarea, …, distractia, … ?
________________________

Voi face si aici o ipoteza. De ce nu ar fi satisfactii ceea ce cautam noi toti ?

Daca asta ar fi raspunsul, si ar fi raspunsul comun tuturor celor de mai sus, atunci inseamna ca acesti oameni cauta satisfactia sexului bine facut, satisfactia puterii exercitate, satisfactia muncii rodnice, satisfactia eliberarii de suferinte, satisfactia ca daca vor fi morali vor ajunge in Rai, satisfactia ca si-au acoperit nevoi fundamentale, satisfactia de a avea o relatie cu Dumnezeu, satisfactia de a supravietui, satisfactia de a-si perpetua specia, satisfactia autocontrolului, satisfactia distractiei, satisfactia superioritatii, satisfactia simplitatii, … ?

Poate nu toti oamenii cauta toate aceste satisfactii in acelasi timp, oamenii avand limitele lor. Poate ca nu pot fi cautate in acelasi timp toate aceste moduri de a obtine satisfactie, unele dintre ele fiind ireconciliabile. Poate ca sunt si oameni despre care se poate spune ca nu cauta nici o satisfactie, fie pentru ca sunt destui care sa o faca, fie pentru ca nu se hotarasc la niciuna, fie pentru ca cred ca intotdeauna altii o fac mai bine, …, dar si ei obtin tot satisfactii, fie de a fi diferiti, fie de a se pastra pentru mai tarziu, fie din placerea de a se simti victime, …, chiar daca nu le cauta.

Sau poate ca altceva cautam noi toti.

Sau poate cautarea de care vorbesc e o simpla iluzie. Poate nimeni nu cauta nimic.
____________________

Si, la urma urmei, ce caut eu punand aceste intrebari ?

Trimis de: denise pe 28 Jan 2004, 10:42 AM

Da’ chiar! Ce cauti?

Nu mai stiu...Tot cautand am uitat de ce am plecat la drum. Am inceput sa ma bucur de ce intalnesc pe calea catre tinta deja uitata. La fiecare colt ma asteapta cate o surpriza, cate o noua intrebare, cate o noua destinatie. Stiu doar ca trebuie sa merg, sa nu ma opresc. Ceea ce mi se daruieste de-a lungul pelerinajului este mai valoros decat ce voi primi cand voi ajunge la capatul drumului. Adun in desaga toate comorile descoperite pe drum. Poate ca atunci, odata ajunsa in varf, ma voi opri si voi admira privelistea, ma voi bucura de odihna, si atat. Urcusul a fost greu, dar interesant. Raspunsul definitiv, ultimele detalii, ultima bucatica de puzzle, le voi primi atunci. Sper sa se ridice la inaltimea asteptarilor. Oricum, voi fi “acasa”.
Pana atunci voi continua sa merg. Pietrele de hotar imi vor confirma daca sunt sau nu pe drumul cel bun. Daca nu, voi face un popas, apoi calea intoarsa si voi regasi poteca mea. Intre timp, ma bucur de peisaj.
Satisfactii? Putem primi chiar de la lucrurile pe care nu le cautam, de care ne lovim la fiecare pas. Trebuie doar sa stim sa le recunoastem, sa nu le respingem. Uneori primim cele mai minunate daruri chiar de la cei care nu ne sunt prieteni.

Trimis de: Ryan pe 28 Jan 2004, 10:45 AM

Nu toti oamenii urmaresc aceleasi lucru in viata asta insa cred ca sunt niste dorinte comune, lucruri dupa care tanjeste orice om, indiferent cat de bogat/sarac, destept/prost, frumos/urat ar fi. In ceea ce ma priveste, tanjesc dupa o lume mai buna, fara durere, in care sa-i pot vedea pe toti zambind.

Stiu ca sunt utopica, dar asta e ceea ce imi doresc. Mai vreau sa fiu buna, cu toata lumea si sa nu intorc spatele nimanui care are nevoie de ajutorul meu. Poate ca nu am facut asta intotdeauna. Satisfactiile vietii mele nu sunt lucruri mari, dar sunt importante si acelea ma fac fericita, atat cat poti fi in mediul in care traim. Ma bucur de natura, de dragoste, de animale, de parintii care m-au crescut si de prietenii pe care mi i-am facut. Ma bucur de o carte buna si de niste fulgi de zapada....

Si daca tot ai mentionat satisfactia autocontrolului, as vrea sa cred ca ma pot stapani in situatii mai putin favorabile, ca nu cedez la o rautate sau la o ispita care pare dulce. Nu cred ca moralitatea este cea care iti garanteaza ajungerea in rai si satisfacerea nevoilor fundamentale nu imi este de ajuns pentru a fi fericita.

O cautare fundamentala.... poate s-au impotmolit gandurile mele, insa de cand am citit Tinerete fara batranete si viata fara de moarte (atunci cand eram doar un copil) am ramas cu ideea ca in sufletul fiecarui om se ascunde aceasta dorinta de a trai vesnic, intr-un cadru perfect. Afrodita spunea undeva ca ea chiar nu-si doreste o alta viata, ca ii ajunge asta pe care are acum. Eu nu pot spune acelasi lucru. Imi doresc mai mult decat viata asta, mai mult decat niste bucurii efemere, mai mult decat o situatie materiala, putere, dragoste, superioritate intelectuala... imi doresc ceva care nu seamana deloc cu lumea in care traim. Ramane "doar" sa descopar cum pot avea acel altceva...

Trimis de: calfa pe 28 Jan 2004, 10:59 AM

@denise_d: Clar, cautai satisfactii !

Tocmai pentru ca nu mai stii ce cauti, si te bucuri de satisfactiile caii pe care ai pornit !

@Ryan: Nici eu nu caut nemurirea. Incerc sa iau viata drept ceea ce e, o minune data noua, pe care e posibil sa nu o mai obtinem inca o data. Daca va mai fi ceva si "dupa" ... asta e alta poveste.

Trimis de: Gandalf pe 29 Jan 2004, 02:10 AM

1.Oamenii cauta in viata acel lucru care nu se poate gasi,dar nu isi dau seama.Nu cunosc acel lucru,fiecare personal trebuie sa-l afle.Sunt sigur ca daca as descrie aici cea ce cauta oamenii in viata si instructiuni pentru gasirea acelui lucru nu m-ar crede nimeni si bine ar face deci inapoi la pasul 1.Se intelege ca nu e un lucru material,unii oameni nici nu stiu ca il cauta.

(daca e ciudat ce am scris,asta e.Am folosit niste imaginatie)

Trimis de: Mistinguett pe 29 Jan 2004, 04:49 AM

Calfa, I like you! Uite ca m-ai scos din hibernare cu subiectul asta, desi nu am mare lucru de spus.
Cred ca ai dreptate in ceea ce priveste satisfactia. Multi ar spune "fericirea" dar nu cred in asta - fericirea vine doar sa ne puncteze viata, din cand in cand, ca o floare rara care face contrast cu restul si care ne ofera doar un crampei de imbold, atat cat sa nazuim spre mai mult.
Dar in viata de zi cu zi, cred ca "satisfactie" descrie cel mai bine ce cautam. Facem orice sa ne simtim bine, uneori constient, alteori inconstient.
Si cred ca e important sa constientizam satisfactiile si sa le apreciem la justa lor valoare - caci uneori sunt doar superficialitati de moment.

Trimis de: calfa pe 29 Jan 2004, 10:22 AM

Mistinguett, I like you too ! Doar m-ai aprobat, nu ?

Trimis de: Mistinguett pe 29 Jan 2004, 10:46 AM

Da, ca nu-s prea vorbareata zilele astea.

Trimis de: calfa pe 29 Jan 2004, 10:48 AM

Am vazut ! De la studentimea romana din Romania ma asteptam sa-si ia o pauza de "virtual", dar cu tine ce e ? Munca ? Oricum, va astept pe toti sa va "intoarceti", sa-mi pot lua si eu o pauza.

Trimis de: Mistinguett pe 29 Jan 2004, 10:58 AM

Adica, veniti voi ca plecam noi?
Ce satisfactie iti da asta?

Trimis de: calfa pe 29 Jan 2004, 11:01 AM

Aici nu e vorba de satisfactie. Ci de faptul ca uneori ma intreb, ce mai caut eu pe la Han ? Cand sunt altii care sa spuna ceea ce as fi spus si eu ?

Trimis de: denise pe 29 Jan 2004, 11:16 AM

Nu esti in primejdie calfa, nu sunt multi care sa spuna ceea ce ai spune tu. In plus, oricand e bine sa fie si cineva care puncteaza.
Sau trage concluziile.
Misti, daca plecati voi , plecam si noi!

Trimis de: khali pe 29 Jan 2004, 12:32 PM

"Ce cauta oamenii pe lumea asta?"
Cred ca mai important e sa raspundem la intrebarea "De ce este aceasta o preocupare majora pentru oameni?". Ce-mi poate veni acum in minte, citind ipoteza "cautarii fundamentale" e obsesia sensului, a rostului, ca o consecinta a gandirii de tip logic-rational a civilizatiei. Nu am cercetat mai in detaliu, dar cred ca aceasta preocupare, mai precis amploarea ei s-a facut simtita nu mai devreme de epoca moderna.

Trimis de: calfa pe 29 Jan 2004, 12:46 PM

Bun venit la Han, khali !

E importanta si intrebarea "De ce este aceasta o preocupare majora pentru oameni ?".

Cat priveste "cautarea fundamentala", si vechii greci si-au pus problema, dar si orientalii. Desigur, e mai "vizibila" in epoca moderna europeana, si in cea contemporana euro-americana, pentru ca noi suntem rezultatul acestor epoci ale "ratiunii".

Revenind la intrebarea "ta", legand-o de ipotezele prezentate de mine, cautarea ar putea fi o preocupare majora pentru ca existenta satisfactiilor presupune uneori existenta unor teluri, scopuri, sensuri, motivatii, etc. Uneori pentru ca poti obtine satisfactii si in lipsa unor tinte, a unor planuri constientizate. In zilele noastre, in lumea "occidentala" (din care chiar daca nu facem parte cu totul, macar ne inspiram destul si noi, romanii), a avea un tel, un plan, un scop, un sens, e un fel de conditie de baza a "reusitei". Asta fiind insa o alta poveste ...

Trimis de: willie pe 29 Jan 2004, 11:13 PM

Nu stiu altii ce or cauta, dar stiu ca eu caut intelepciune, ca multa imi mai lipseste

Trimis de: Mistinguett pe 30 Jan 2004, 03:19 AM

Trimis de: Likurici pe 30 Jan 2004, 10:11 AM

Toata lumea are un scop, un tel pe care tinde sa-l atinga.
Din punctul meu de vedere acesta difera de la o etapa la alta a vietii. In fiecare astfel de etapa mi-am dorit sa realizez ceva. Nu ca as fi inconsecventa, dar ceea ce mi-am dorit cu ardoare acum 10 ani azi nu mai este o dorinta, este deja o realizare si o iau ca o stare de fapt, face parte din ceea ce am si mi-e atat de proprie incat am uitat aproape cat m-am zbatut in acea vreme sa-mi ating scopul. Am alte prioritati, alte aspiratii, iar peste cativa ani sunt sigura ca voi avea altele.
S-a vorbit de satisfactii de moment. Orice satisfactie de moment ma impinge sa vreau mai mult. Daca am putut o data, de ce nu as putea si a doua oara? Merita macar incercat.
Poate cel mai acut constientizez esecurile. Ma "razboiesc" nu numai cu factori externi, cat mai ales cu mine.
Uneori este numai vina mea, alteori cred ca nu sunt principalul factor al esecului. Sunt cazuri in care sunt convinsa ca, desi am facut tot ce trebuia, nu am obtinut ceea ce doream numai din cauza unor factori externi.

In alta ordine de idei, cred ca toata lumea tinteste acea stare de a se simti "confortabil". Am intalnit des aceasta notiune si are valente diferite, incepand de la "incheiem aceasta discutie pentru ca imi strica buna dispozitie" pana la "ceea ce e bun pentru mine nu este suficient pentru tine".

Trimis de: rossi pe 30 Jan 2004, 10:08 PM

Nu stiu exact ce cautam, dar un lucru e cert... Cel mai important lucru este dragostea.

Trimis de: axel pe 30 Jan 2004, 10:26 PM

Chiar daca nu-s moderator, va rog sa nu mai postati offtopic, ca nu este Poiana lui Iocan.

Trimis de: Likurici pe 1 Feb 2004, 01:37 AM

In alta ordine de idei, imi place Cioran. Faptul ca e controvesat sau nu, poate conteaza mai putin.

Trimis de: Aragorn pe 1 Feb 2004, 02:13 AM

Da, cred ca e o ipoteza buna. Totul se poate rezuma la satisfactii. Indiferent ca e vorba de satisfactii fizice sau psihice, toti cautam sa ne facem viata mai buna, sa ne simtim mai bine. Se poate vorbi si despre satisfactia de a fi cineva, de a fi amintit si peste ani sau, de ce nu, peste secole sau milenii. Viata este trecatoare, este efemera, cred ca suntem toti constienti de acest lucru. Din momentul in care constientizam acest lucru si ca urmare a acestei constientizari dorinta fiecarui om este de a lasa ceva in urma. Acele satisfactii de moment, pot sau nu duce la acest lucru. O satisfactie de moment poate fi premergatoare pentru alta, ne poate impinge sa incercam altceva sau sa mergem pe aceeasi linie, sau nu, unii se opresc la anumite satisfactii, altii vor mai mult mereu. Dar numai satisfactiile ne imping sa vrem mai mult sau si esecurile ? Pe unii esecurile ii descurajeaza, pe altii ii ambitioneaza si esecurile nu numai succesele. Succesele, satisfactiile, esecurile ... toate cred ca sunt efecte ale aceleiasi cauze si anume dorinta de afirmare,. de a lasa ceva in urma, asa cum am spus.
Offtopic, sau poate nu, as intreba ce cauta utilizatorii acestui forum pe el. Sa isi exprime gandurile, ideile ? Este cumva o dorinta de afirmare si aici ? Fiecare alege maniera prin care vrea sa se remarce. Dar cred ca toti vor sa iasa din anonimat, sa fie cunoscuti, apreciati, si, de ce nu, tinuti minte. Asta in masura in care un forum permite acest lucru.

Trimis de: yuanescu pe 1 Feb 2004, 06:03 PM

nu stiu ce cauta ceilaltzi pe lume dar eu caut sa ma caut

nu m-atzi vazut pe undeva ?

Trimis de: calfa pe 2 Feb 2004, 10:26 AM

Trimis de: Tear pe 2 Feb 2004, 12:25 PM

To survive....

Trimis de: calfa pe 2 Feb 2004, 01:03 PM

Julia, probabil ca sunt destui cei ce cauta in primul rand ... sa supravietuiasca. Nu zic ca atunci cand ma implic in diferite activitati nu imi doresc sa supravietuiesc termenului lor final. Dar nici nu pot sa spun ca eu as cauta in primul rand supravietuirea. Si am mai vazut si pe altii ca nu cauta supravietuirea. De asta nu subscriu la ipoteza "supravietuirii". Poate eu ma insel.

Trimis de: willie pe 2 Feb 2004, 03:09 PM

Calfa, stii care e problema cu intelepciunea? E aceasi ca si cu puterea, cu cat ai mai multa cu atat vrei mai multa.La fiecare pas mai castigi un pic din ea, si iti dai seama ca iti trebuie si mai multa.Cu cat ai mai multa , cu atat vrei mai multa, incat la un anumit punct ti se pare ca nu ai deloc in comparatie cu cata vrei.

Trimis de: Tear pe 2 Feb 2004, 03:16 PM

Sa supravietuiasca in limtele posibilitatilor si dorintelor proprii. De aici porneste diferentierea intre oameni, zic eu. Daca inca din nastere nu suntem egali, diferenta dintre oameni se adanceste odata cu trecerea anilor, in functie de multi factori :educatie, autoeducatie, etc. Si fiecare cauta sa supravietuiasca in felul sau propriu. Eu am o vorba: cat il duce mintea si inima. Poate am vorbit prea general sau poate am divagat. Poate termenul "supravietuire" este exagerat.

Trimis de: Mistinguett pe 2 Feb 2004, 03:28 PM

Supravietuirea este instinctuala, nu cred ca e ceva ce cautam, sau ca depunem zilnic eforturi sa supravietuim. Ba din contra, cred ca suntem prea siguri pe viata si pe ziua de maine si ne concentram asupra "victoriilor", mai mari sau mai mici.

Trimis de: DaC pe 2 Feb 2004, 06:02 PM

Mie im pare ca aceasta cautare nu este decat o iluzie.
Fiecare cauta ceva. Ceea ce cauta este ceea ce ar trebui sa caute? Cine stie. Poate nici nu conteaza ce cauta, importanta e cautarea. Incercarea, de a atinge acel ideal, acea "iluzie" este importanta.
Principalul este ca fiecare sa stie ce cauta, nu conteaza ce: putere, dragoste, pe Dumnezeu, eliberarea, orice. In momentul in care ti-ai fixat scopul cautarii si esti convins ca asta trebuie se cauti, tot ceea ce faci va fi indreptat spre acest scop si iti va aduce satisfactie.
Cautare placuta!

Trimis de: calfa pe 3 Feb 2004, 08:01 AM

Trimis de: colectionara pe 3 Feb 2004, 12:14 PM

O imagine in loc de raspuns:

Un ochi priveste un tablou. Tabloul poate sa incante ochiul sau sa il nemultumeasca (fie prin dizarmonii, fie prin incapacitatea de a produce vreo incantare). Cand isi indreapta privirea spre ceva, ochiul doreste sa fie impresionat. Vrea sa gaseasca sensuri, armonie si acea senzatie ca, in ceea ce vede, totul este cum ar trebui sa fie.

Viata este un tablou la care privesc o sumedenie de ochi: ochiul rational, ochiul etic, ochiul estetic, ochiul senzorial, ochiul armoniei... si altii. Toti acesti ochi vor acea senzatie ca in tabloul privit totul este cum ar trebui sa fie.

Omul cauta sa picteze astfel incat sa ii multumeasca pe toti. Unii isi mai scot din ochi si numesc asta intelepciune.

Trimis de: calfa pe 3 Feb 2004, 12:24 PM

Frumoasa imagine ! Reflecta acea ... simplitate !

Asadar, dupa parerea ta, omul cauta armonie, iar intelepciunea il ajuta sa reduca (simplifice) "spectrul de armonici" pe care face cautarea.

Oarecum off-topic: Dar oare e o diferenta intre "frecventele joase" (nivelurile inferioare Maslow, de exemplu) si cele "inalte" ? "Inteleptul" aplica oare o reducere selectiva ? E un om mai intelept daca reduce mai mult niveluri joase ? Sau inalte ? Poate gasim alt topic sa discutam asta ...

Trimis de: colectionara pe 3 Feb 2004, 01:20 PM

Trimis de: calfa pe 3 Feb 2004, 01:23 PM

Da, frumos. Omul cauta senzatia de armonie, pentru satisfactiile pe care i le produce atat cautarea cat si ceea ce obtine (daca obtine). Asadar, avem amandoi dreptate. Stiam eu.

Trimis de: colectionara pe 3 Feb 2004, 01:37 PM

Eu nu am zis si partea cu "pentru satisfactiile...". E drept ca daca reusesti sa obtii acea senzatie, ea este mai mult decat satisfacatoare. Dar nu inseamna ca din acest motiv cauti. Cauti pentru ca nu poti altfel. Cautarea despre care vorbim nu este neaparat un efort activ, e mai mult o dorinta: cautam in sensul de "ne dorim mult sa avem asta". De asta simtim nevoia, asta ne lipseste. Unii incearca sa faca ceva pentru a obtine asta. Unii isi scot "ochii", altii tot schimba unghiurile de "vedere", altii traiesc sperand ca vor fi dusi acolo de calatorie (si intre timp inalta o oda calatoriei/cautarii).

Trimis de: willie pe 4 Feb 2004, 04:23 AM

Calfa, ala e pasul 2 spre mediocritate, nu spre intelepciune.

Trimis de: calfa pe 4 Feb 2004, 11:07 AM

willie, e posibil ca tu sa stii mai bine. Totusi, sunt mai multe feluri de intelepciune, cum sunt mai multe cautari ale omului, cum sunt mai multi "ochi" (in definitia colectionarei).

Topicul propus de mine (Raspunde la Ce Cauta Oamenii Pe Lume ?, Intrebari, Ipoteze, Speculatii) punea intrebarea, e o cautare fundamentala ?
Lansa o ipoteza, satisfactiile cunt cautarea fundamentala.
Iar noi facem speculatii.

Trimis de: Tyra pe 5 Feb 2004, 04:32 AM

Sunt 2 moduri de a raspunde la aceasta intrebare. Voi dezvolta doar unul. Oamenii cauta fericirea. Este cel mai important lucru in mod cert pentru oricine.

Trimis de: calfa pe 5 Feb 2004, 10:01 AM

Tyra, astept cu interes sa ne spui care este si cel de-al doilea mod de a raspunde la intrebarea topicului.

Primul tau raspuns a fost fericirea. Iti cer prea mult daca te rog sa dezvolti ideea ? Ce e fericirea, in opinia ta ? Cat difera de satisfactie ? Pot fi interpretari particulare ale unui concept mai general ? Fericirea include cumva satisfactia, sau invers ?

__________________

Poate ca a venit timpul sa mai adaug ceva la enuntul initial, la primul meu mesaj, cu care am initiat topicul. Am pus o intrebare, am formulat o ipoteza, am discutat pe marginea lor. Dar asta nu inseamna nici ca punctul meu de vedere este exclusiv reflectat in ipoteza propusa, si nici ca punctul meu de vedere pe acest subiect ar fi unul clar sau definitiv.

Mai clar. Unii poate au inteles ca eu caut satisfactii. Ipoteza satisfactiilor e o idee noua, de cel mult cateva zile, pentru mine. Mai importanta decat ipoteza asta, initiala, e sa incercam sa vedem daca e ceva ce noi toti cautam, si daca da, ce anume ?

Adica, sa incercam sa ajungem de la ipoteze la o posibila teorie. Nu pentru ca am fi noi experti in domeniu, ci doar pentru ca ne place arta de a conversa. Daca nu se va putea ajunge la o concluzie, totul va ramane la nivelul speculatiilor, dar nici asta nu e un lucru rau. Exercitiile mentale au si ele rostul lor.

___________________

Prin urmare, ma bucur sa citesc ipoteze noi, in special daca sunt argumentate, si m-as bucura sa imi vad ipotezele daramate de o teorie mai buna decat ele.

Trimis de: Zed pe 5 Feb 2004, 10:29 AM

Eu incerc sa vad dincolo de cuvinte , incerc sa "descifrez" omul si sa-l inteleg . Pentru ca eu consider ca merita .
Nu stiu dar cuvantul satisfactie imi este putin cam dur si prea se refera la "eu si nimic mai mult". L-as inlocui cu multumire .
Satisfactia suna , pentru mine , a egoism .
Daca s-ar face o scara de la 1 la 5 , mi-as dorii sa existe un punct comun la toti . Sa ne pese de ceilalti .

@calfa
Cred ca ceva mai off topic nici nu puteam scrie . Sorry .

Trimis de: calfa pe 5 Feb 2004, 10:52 AM

@Zed: E complet on topic ce ai spus, si sublinierea finala e doar o cursa ...

Da, am remarcat ca asupra anumitor persoane formula "satisfactie" genereaza imagini mai dure sau sugereaza egoism. Nu e aici topicul pentru a discuta egoismul, dar cred ca toti il avem, numai ca in proportii diferite, si ii dam interpretari diferite.

Tu Zed, propui "multumire". Asadar, noi, oamenii, cautam "multumire". Si eu incerc sa vad dincolo de cuvinte (cat reusesc oare ?), incerc sa "descifrez" omul si sa-l inteleg. Prin urmare, preferinta ta (si nu numai a ta !) pentru "multumire" in loc de "satisfactie", imi spune ceva despre tine (ceva ce banuiam deja).

Ok, nu tin la "satisfactie", repet. Sa fie "multumire". Dar ... ca intotdeauna mai e si un dar ... "satisfactie" si "multumire" sunt, in opinia mea, partial suprapuse, sunt mai degraba aspecte, abordari diferite ale unui concept unic.

Noua ipoteza ar fi: omul cauta multumire (careia unii prefera sa ii spuna satisfactie). Se leaga de ce a spus colectionara. In opinia ei, oamenii cauta sa isi multumeasca acei "ochi".

Poate mai detaliezi ipoteza multumirii, Zed ? Multumire in general, sau in special o parte a ei ? Multumire de sine ? Multumire pentru ca existam ? Multumirea celor care ne inconjoara ?

Trimis de: Zed pe 5 Feb 2004, 11:13 AM

@calfa

Trimis de: calfa pe 5 Feb 2004, 11:27 AM

Bun, deci tu esti o dovada ca sunt persoane carora le pasa "sincer" (cum definim exact conceptul ... alt subiect de topic).

Asadar, oamenii cauta multumirea. Unii cauta mai mult multumirea celor din jur (si avem exemple ), pe cand altii mai mult multumirea personala. Ca primii obtin multumire personala din multumirea pe care o ofera celor din jur, asta e o alta poveste ...

@Zed: E mai important sa te apropii de adevar (ajutandu-i pe cei din jur sa devina mai multumiti), decat sa ai dreptate. Si intr-un caz si in celalalt obtii o multumire. "Luat repede" (in momentele de "ratacire" ) mi se mai intampla sa o prefer pe a doua, dar Sinele profund (manifestat in momente de liniste, meditatie), cel care imi conduce deciziile pe termen lung, o prefera pe prima. De aici ... confuzii si inconsistente.

Trimis de: Zed pe 5 Feb 2004, 11:42 AM

@calfa , desigur ca se intampla sa ai momente de "ratacire" (asa dam mai mult in egoism) , dar principalul este sa fie numai momente cat mai rare . Si cel mai important este ca suntem constieti de acest lucru . (exista multa lume care nu vede sau nici macar nu sunt sinceri pentru a le recunoaste ) .
Un exemplu bun la

Trimis de: Mistique pe 7 Feb 2004, 05:09 PM

Ce cautam noi pe lume? Sunt multe lucruri, poate prea multe ca sa fie enumerate... Fiecare poate cauta un alt lucru. Eu una caut sa fiu fericita si iubita. Si mai caut un sponsor cu un cont mare in banca care sa ma iubeasca

Trimis de: Tudy pe 7 Feb 2004, 05:41 PM

Bine-ai venit la Han, Mistique!

Trimis de: Zed pe 8 Feb 2004, 09:37 AM

@Mistique

Trimis de: secunda pe 9 Feb 2004, 01:52 AM

ca sa fiu eficienta sa o iau pe puncte:

1. calfa.
Cu siguranta s-au intrebat ce vor oamenii atat Freud cat si Nietsche, atat Marx cat si Buddha, atat Iisus cat si Maslow
- nu cred ca poti pune Marx cu Buddha si Iisus cu Maslow in aceeasi balanta; eventual Buddha si Iisus; adica totusi, respectam valorile;
- nu cred ca Iisus s-a intrebat ce vor oamenii, El stia asta si inca stie;
- "cu siguranta" induce aici o oarecare generalizare, o oarecare facilitate a gandului; ori, nu e asa.

Ce cauta atat Bdl cat si Copernic, [...] atat Secunda cat si Halcyon_III
-pardon?! atat...cat si - constructie folosita spre a scoate in opozitie un termen fata de altul; de ce atat secunda cat si halcyon_III? am avut eu vreun " conflict " cu el? precum e cel dintre Bdl si Copernic? sau e doar o simpla enumerare? atunci, te rog, enumara, nu pune in balanta.

2. axel
Chiar daca nu-s moderator, va rog sa nu mai postati offtopic, ca nu este Poiana lui Iocan.
- chiar daca nu sunt Mihai , va rog sa ...etc? ;pai nu dragutule, nu esti, atunci nu iti iei atributii de moderator ca de aia exista optiunea Report this post to a moderator prin care iti faci cunoscuta reclamatia, doleanta, moderatorului, cel in masura sa judece si sa ia masurile corespunzatoare;
- pe de alta parte, tu nici nu ai participat la discutii, doar ai stiut sa arati cu degetul;
- interventia ta m-a deranjat, eu fiind o persoana care acum descoperisem topicul si citeam postarile cand, brusc apare unul care zice faza aia fara sa aiba vreun drept;
- apoi, nici nu ai spus clar, cine e offtopic, astfel incat fiecare putea sa se uite putin mirat, la modul "ce am zis?"

3. likurici
- multumesc pentru acea trimitere la Cioran

4. Aragorn
as intreba ce cauta utilizatorii acestui forum pe el.
- daca tu ai curajul sa spui, spun si eu

5.willie
- cauti cel mai frumos lucru: intelepciunea.
- cred ca nu ma insel daca spun ca David, cand a fost intrebat de Dumnezeu ce doreste, acum ca ajunsese imparat, acesta a cerut: intelepciune.

6. Julia
- cauti cel mai greu lucru: supravietuirea
- presupune sa fii mereu un luptator, sa mergi mereu inainte, ori, nu toti au puterea aceasta si nici nu cauta sa o aiba.

7. yuanescu
- m-ai facut sa zambesc usor si apoi sa recitesc raspunsul tau;

8.DaC
- si totusi tu, tu ti-ai descoperit scopul pe care sa il urmezi?

####

hai ca m-am lungit prea mult cu mesajul .
eu caut sa mor frumos, in cele din urma.

in speranta ca nu am suparat pe careva,
v-am pupat pe toti,

Trimis de: axel pe 9 Feb 2004, 02:53 AM

Trimis de: calfa pe 9 Feb 2004, 09:37 AM

Multe scuze de eventualul off topic.

@secunda:
Multumesc pentru sublinierea ta "nu cred ca Iisus s-a intrebat ce vor oamenii, El stia asta si inca stie".

Imi retrag "cu siguranta" si propun sa fie inlocuit cu "probabil". Am scris destul de in viteza textul respectiv, fara a-l pregati anterior sau "peria" dupa.

Recunosc ca "atat Freud cat si Nietsche, atat Marx cat si Buddha, atat Iisus cat si Maslow" poate da impresia ca am comparat personalitati egale. Sunt si eu de parere, ca si tine, ca "valorile" lor (cum le definesti, apropo ?) nu sunt egale. Totusi, sa fie ce am scris eu lipsa de respect ?

Imi pare rau ca ai observat (sau doar subliniat ?) doar "atat Bdl cat si Copernic, [...] atat Secunda cat si Halcyon_III".
Despre "atat Omu'Bun cat si Carmi", sau despre "atat Ypsilonalpha cat si Cameron", sau despre "atat Mihai cat si Ancuta" ai acelasi comentariu ? E sigur faptul ca acea constructie e exclusiv folosita pentru a sublinia pozitii opuse sau eventuale conflicte ? In orice caz insa, am enumerat si nu am pus in balanta.

Acea formulare "atat ... cat si ...", si in cazul unor personalitati Universale dar si in cazul oaspetilor Hanului, a vrut doar sa sublinieze diversitatea. Si, eventual, sa atraga atentia.

Cat despre off topic ... am recunoscut ca am fost in acea situatie.

Imi pare bine, secunda, ca ne-ai spus ce anume cauti tu. Suna bine acel "sa mor frumos".

Insa banuiesc ca nu ai fost in cea mai buna dispozitie atunci cand ai scris textul tau de mai sus. Parca nu te recunosc. Bafta !

Trimis de: calfa pe 11 Feb 2004, 11:00 AM

Trimis de: Ovidiu Bufnila pe 11 Feb 2004, 11:14 AM

Cred ca mi-ati facut pase magnetice de nu reusesc sa-mi scot la larg armada bufniliana!
E incantator acest subiect.
Eu cred ca oamenii nu cauta nimic. Daca ar fi cautare, eram demult plecati de pe Pamant. Gasesc ca e destul de plictisitor sa tot cauti in tine insuti cum ni se tot spune de mii de ani incoace. Cred ca am zis si eu tampenia asta de vreo cateva ori si cred ca acum mi-e rusine de mine. Nu cautam nimic. Cred ca trebuie sa privim altfel lucrurile. Nu cautarea pare sa fie cheia ci faptul ca nu reusim sa construim un ACORD valabil cu ceea ce presupunem ca ar fi ADEVARURILE pe care le cautam.

PS: Imi cer scuze ca tot folosesc LITERE MARI. E o copilarie, stiu. Imi imaginez ca in timp ce cautati prin lume, impiedicandu-va de aceste propozitii, unele dintre ele se ridica asemenea unor REPERE.
PS: Nu cred ca noi cautam ceva pe lume. S-ar putea sa descoperim ca inca nu am invatat ce sa facem cu milioanele de celule pe care le avem spre folosinta o perioada de timp data. Nu am constientizat de fapt procesualitatea noastra.

Trimis de: calfa pe 11 Feb 2004, 11:26 AM

Multam de vizita, pe topicul asta, Ovidiu. Tu aduci de obicei o perspectiva originala (pentru mine), asa incat ma bucur sa te citesc (chiar daca nu inteleg, in momentul citirii, tot). E clar ca ai ceva de spus. E clar ca si tu cauti ceva.

Paranteza: Am vazut ca literele mari inseamna pentru destul de multi ca acel cuvant e "strigat". Banuiam ca tu nu strigi, ci subliniezi. Mai exista insa si Bold, Italic, Underline, si multe alte forme de subliniere. Pe mine ma dereanjeaza cu adevarat textele care contin excesiv cuvinte scrise complet cu litere mari. Nu e cazul tau.

Si tu s-ar putea sa ai dreptate, Ovidiu. Nu sunt sigur ca noi toti traim pentru a cauta ceva. De asta am deschis topicul, sa incerc sa aflu impreuna cu oaspetii Hanului care e realitatea. Poate vom reusi, poate nu. Incercarea, stradania, ca proces, conteaza, nu ?

Acel pasaj "nu reusim sa construim un ACORD valabil cu ceea ce presupunem ca ar fi ADEVARURILE pe care le cautam" parca s-ar lega de ceea ce scria mai sus colectionara ...

Off topic: Pase magnetice si orice fel de practici mistice de influentare nu fac. Dar care e "armada" aia "bufniliana" ?

Trimis de: Likurici pe 11 Feb 2004, 11:34 AM

"Invincibila Armada" dar va raspune Ovidiu la asta.
Cert este ca trec prin niste vartejuri bufniliene, pentru ca ce citesc aici pare a veni in contradictie cu ce apare la celelate threaduri ale lui Ovidiu. Sau asa pare la prima citire

Trimis de: denise pe 11 Feb 2004, 11:37 AM

Asa pare...Exploratorii pleaca la drum fara a sti cu siguranta ce vor gasi. Columb cauta drumul spre Indii si a gasit America.
Adevarul, franturi din el, se afla la tot pasul...

Trimis de: colectionara pe 16 Feb 2004, 12:03 PM

Trimis de: calfa pe 16 Feb 2004, 12:05 PM

Nu incap scuze, eu vad topicul ca pe unul deschis catre directii diferite de cea initiala, in limita discutiei despre "cautarile oamenilor".

Trimis de: colectionara pe 16 Feb 2004, 12:15 PM

(Vreau sa subliniez ceva, de aceea nu voi edita mesajul anterior.)

A construi presupune un plan de constructie. Asta incerc sa spun ca nu este cea mai buna metoda. Nu spun ca trebuie sa daramam totul. Ci ca ideea este nu sa construim ceva pentru noi, ci sa cream. A crea in sensul lipsei acelui plan, in sensul exprimarii cu mijloace proprii, in sensul exprimarii adevarurilor simtite la un moment dat, iar nu postulate candva.

O sa imi obiectati ca nu ne permitem mereu sa fim artisti.
Nimeni nu a spus ca ne permitem metodele cele mai bune .

Trimis de: Figaro pe 16 Feb 2004, 12:33 PM

Cea mai buna forumla de a crea este cea de a face un lucru din start. Planul este bun ca fir conducator, insa lucrurile se regleaza cel mai bine din mers. Diferenta dintre cei care viseaza si cei care isi transforma visul in realitate consta in curajul de a te pune pe treaba.

Necazul este ca multi oameni prefera sa caute decat sa aprofundeze. Valabil pentru orice domeniu. E o stare de spirit care se potriveste de minune unui secol grabit si superficial. In final te alegi cu o mine de drumuri trecute pe lista, nici un inceput, nimic parcurs pana la capat.

Trimis de: colectionara pe 16 Feb 2004, 12:59 PM

Trimis de: Figaro pe 16 Feb 2004, 02:42 PM

Trimis de: Tear pe 17 Feb 2004, 09:42 AM

In consens cu Figaro :

Seuls ceux qui risquent d'aller trop loin peuvent probablement trouver jusqu'où ils peuvent aller.

T.S. Elliot

Trimis de: calfa pe 17 Feb 2004, 10:01 AM

Julia, te rog, pentru cei ce nu cunosc limba franceza, sa ne traduci ce ai scris mai sus. In primul rand asta e o cerinta in ragulamentul Hanului. In al doilea rand, in afara de acel citat nu ai dat nici o alta explicatie decat "consensul". De fapt, as prefera sa ne spui ce gandesti tu, dar desigur, nu am nici un drept sa iti sugerez ce si cum sa scrii.

Si totusi, hai sa conversam, daca se poate.

Trimis de: Tear pe 17 Feb 2004, 10:57 AM

O.K, scuze !
Traducerea suna cam asa :
"Doar cei ce risca sa mearga prea departe pot probabil gasi pana unde pot merge.", respectiv isi dau seama de propriile limite si realizeza ca pot ajunge mai departe decat isi inchipuiau sau, din contra, ca si-au imaginat mai mult decat pot.
Initial, la acest topic am raspuns ca omul cauta sa supravietuiasca: gandind, cautand, actionand sau asteptand (sperand). Cred ca pe parcursul unei vieti, omul parcurge toate etapele pe care le-am spus mai sus, in functie de intelepciunea pe care o dobandeste in timp, asa cum spune si Axel in semnatura lui, "De cele mai multe ori, greselile sunt puntile necesare dintre lipsa de experienta si intelepciune.". Actionand, inevitabil mai si gresesc si, daca vor, invata, daca nu, se poticnesc si se intorc din drum. Fiecare isi descopera propriile limite in timp, supravietuind in felul propriu.

Trimis de: Figaro pe 17 Feb 2004, 11:08 AM

Tendinta generala este de a-i considera pe cei care realizeaza ceva in viata ca pe niste visatori incurabili, cu capul vesnic in nori. Adevarul sta exact invers: pragmatismul unor asemnea persoane socheaza. Cei care o apuca pe un anumit drum nu prea mai se afla in faza experimentului. Se cunosc bine, stiu exact unde sa calce si unde nu. Exista cu siguranta si o doza de imprvizibil, de cautare, insa sistemul e deja pus la punct. In nici un caz nu e vorba de expresia "la plezneala" sau "dupa ureche". Sunt oameni care stiu foarte bine ce fac, si care in viata reala sunt de multe ori anosti si plictisitori. Cazul lui Charlie Chaplin e cunoscut: o persoana lipsita de stralucire, incapabil de conversatie, lipsit de umor. Pe platoul de filmare metamorfoza era completa: o adevarata masinarie, care functiona din plin si fara pierderi.

Concluzia ar fi ca cei care realizeaza ceva au un alt tip de cautare. Ei sunt centrati din start pe un domeniu, isi cunosc limitele si merg pe aprofundare, nu pe o cautare eterna.

Trimis de: calfa pe 17 Feb 2004, 11:10 AM

Multumesc Julia. Ce ai scris tu se potriveste in general cu ceea ce gandesc si eu. Si despre "fortarea" limitelor, si despre rolul greselilor (esecurilor ...). Dar am mai scris despre astea, odata chiar discutand semnatura lui axel.

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 11:22 AM

Figaro, nu faci decat sa sustii ceea ce am numit "un compromis intelept". Sustii ca trebuie sa ne fixam pe ceva si sa urmarim acest ceva, pentru a nu risca sa ne alegem cu nimic. Hai sa iti spun de ce nu ma combati de fapt deloc.

1. Threadul se refera la "ce cauta oamenii pe lume".
2. Facand acest gen de compromis, spui ca ei isi vor asigura o viata fara regrete foarte mari (cel putin in comparatie cu cei care nu fac acelasi compromis). Sa acceptam asta, desi sunt multi oameni care au regretat amarnic ca s-au grabit sa faca anumite alegeri. Regretele oamenilor se nasc atat din cauza ca e "prea tarziu", cat si din cauza ca "era prea devreme" (si ca daca nu s-ar fi grabit sa aprofundeze ceva gresit, ar fi reusit sa aleaga mai bine).
3. Pana acum nu a zis nimeni ca oamenii "cauta pe lume" sa isi asigure o limita superioara suportabila a regretelor. Deci ce spui tu nu are legatura cu ce cauta oamenii pe lume, ci mai degraba s-ar putea numi "cu ce se multumesc oamenii pe lume". Daca nu ma insel, am remarcat si eu ca asta fac ei. In acelasi timp, asta nu mi se pare metoda de a gasi ce cauti, mi se pare metoda de a iti stabili un scop accesibil si a carui implinire sa iti dea o anumita liniste (o bucatica din "acordul" cu tine de care ai nevoie). Este metoda celor care dupa o varsta simt ca nu este totul asa cum si-ar fi dorit, insa au multumirea de a se putea uita la o casa, la o familie si la niste copii pentru care spera ca vor reusi mai mult (poate sa isi implineasca ei visele).
4. Eu nu am spus ca trebuie sa ne petrecem viata intr-o eterna cautare (deci combati ceea ce nu am spus). Ba dimpotriva, am spus ca cel mai probabil este sa gasim ceea ce merita cautat in cazul in care nu cautam activ. Si asta pentru mine insemna ca trebuie sa ramanem deschisi si fideli noua insine. Ca sunt sanse mari ca daca ne stabilim un scop si apoi aprofundam acest drum, sa nu mai fim in stare sa recunoastem mai tarziu intalnirea cu ceva mai aproape de ceea ce merita cautat. Am spus numai ca sunt sanse mai mari sa ajungi la ce cauti daca nu iti impui nici o metoda, daca asculti de tine. In cazul asta nu te vei fixa pe ceva, insa se poate intampla ca ceva sa te acapareze, si vei sti atunci ca acest ceva era un scop real. Sigur ca riscurile sunt mari, dar - vezi punctul 1 - nu in ceea ce priveste gasirea a ceea ce cauti. Exista astfel riscuri mari sa ajungi sa regreti ca nu ai stiut sa te multumesti cu ceva. Care ar fi fost probabil destul de bun. Insa - si aici vezi punctul 3 - regretele rezonabil de mici nu prea sunt ceea ce cauta lumea.

Cat despre Julia, dragut citat, dar nu prea vad consensul. Figaro ne invata mai degraba cum sa nu riscam. Oamenii lui Figaro nu merg prea departe, merg doar drept inainte (si isi impun o anumita viteza). Sigur ca drumul drept e cel mai scurt drum dintre doua puncte, dar mergand drept nu faci decat sa te asiguri ca vei ajunge cat mai repede la un al doilea punct. Calitatea acestui punct ramane indoielnica. De asemenea, mergand drept, ai sanse mari sa ratezi "puncte" mai atractive care nu se afla pe segmentul tau (lung, intr-adevar) de dreapta. Oamenii "mei" merg in ritmul in care pot ei merge, fara sa se forteze. Si in timp ce merg au grija sa se uite in dreapta si in stanga si in sus si in jos si sunt dispusi sa vada si drumurile laterale. Ba chiar destinatiile catre care nu pare sa fie un drum.

Desigur, unii vor sa ajunga departe, altii vor sa ajunga la ceea ce cauta.

Trimis de: Tear pe 17 Feb 2004, 11:24 AM

Figaro, este corect, dupa parerea mea, ce ai spus tu in concluzie. Dar spune-mi despre cei ce nu sunt centrati pe un domeniu, ei ce fac si cum sunt considerati ? Cei care stiu cate putin din toate, care nu aprofundeaza un anumit domeniu, ei nu realizeaza nimic ? Sau daca realizeaza, ce anume realizeaza ? Sunt ei eterni cautatori ? Personal, ma identific cu tipul de oameni pe care l-am mentionat aici (spre rusinea mea sau nu...). Si nu am regrete pentru viata traita pana acum. E adevarat, sufar cateodata pentru neputinta fizica de a face anumite lucruri si cred ca asta e din cauza ca nu am avut destul curaj altadata, la momentul oportun, de a actiona. Deci e vorba de puterea spiritului, pana la urma, dar si de comoditatea in actiune. Dar cred ca nu e timpul pierdut niciodata. Momentan, traiesc pe aceasta lume sperand si asteptand momentul oportun sau sansa. Poate gresesc...

Trimis de: Figaro pe 17 Feb 2004, 11:31 AM

Probabil ca lucrurile ar trebui separate. In definitiv totul depinde de asteptarile fata de propria persoana. Este adevarat totusi ca exista oameni care isi vor exercita influenta intr-n cerc restrans - insemnand ca realizari o profesie, cladirea unei familii etc. - si oameni care isi exercita influenta in cerc larg - inventatori, oameni de stiinta, artisti, scriitori etc. Tot ce am spus este in a doua categorie lucrurile sunt mult mai clare decat in prima. Dar asta tine de foarte multi factori (talent, chemare, perseverenta etc.) Poate ca ar trebui discutat, poate ca nu. Depinde. Oricum, ambele categorii exista, si cred ca o discutie pe tema lor e interesanta.

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 11:32 AM

Trimis de: Figaro pe 17 Feb 2004, 11:43 AM

Ideea separarii merge din start pe cele doua categorii. E adevarat ca a doua categorie e mai restransa, insa beneficiul lor pentru cealalta categorie e cu mult mai mare. Acestia sunt de fapt cei care misca lumea prin inovatiile lor. Banalul telefon, televizorul, computerul au fost imaginate si apoi realizate de persoane din a doua categorie. Nu de o singura persoana, insa asta conteaza mai putin. Pe de alta parte cei din a doua categorie devin modele pentru ceilalti.

Tragand linie si facand totalul cred ca ceea ca oamenii cauta sa lase o urma dupa moarte. Unii o vor face in cerc restrans si cu bataie mica in timp, altii in cerc larg si pe termen lung. In rest totul tine de o multime de factori. Oare e indicat sa ii discutam? Ar fi interesant? Nu stiu. Ramane sa hotaram impreuna.

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 11:56 AM

Mi se pare firesc sa vorbim despre oameni "ca noi", nu sa studiem celebritati. In fine, poate unii dintre noi se simt celebritati (sau persoane capabile de a avea un impact puternic, ca sa nu va luati de cuvantul folosit).

Eu nu caut sa las o urma dupa moarte. Poate suna egoist fata de umanitate si fata de cei din jur, insa nu asta caut. As prefera de o mie de ori o viata in care eu sa ma simt fidela mie si nu umanitatii. Sa lasi o urma este ori o problema de orgoliu, ori un fel de dogma - adica ti se sugereaza ca e bine sa nu traiesti degeaba. Desigur, dogma asta are propria definitie pentru "degeaba". Te convinge ca, la cat de mic esti, vei fi relevant numai daca servesti un intreg (mai mare). Ei bine, eu m-as simti relevanta daca as reusi sa am grija de o parte mica din acel intreg - si anume eu.

Precizare: "Voi lasa o urma dupa moarte" este tot un fel de a te autoconvinge ca ai facut ceva bun. Dar nu este ce cautai.

Trimis de: Figaro pe 17 Feb 2004, 12:05 PM

Cand m-a referit la o urma am avut in vedere si un cerc restrans si unul larg. Am specificat de la bun inceput ca cercul restrans nu implica umanitatea, ci persoanele apropiate. Cumva mecanismul este acelasi, fie ca intemeiezi o familie, fie ca inventezi cine stie ce aparat. In mod clar suntem fiinte sociale, si suntem legati de ceilalti. Suntem urmarea parintilor nostri, si la randul nostru vom deveni o alta veriga din lant.

Nu traim izolati, si ne definim constant propriu eu fata de un eu colectiv. Depinde de dimensiunea pe care o acordam cercului pe care il atingem. Poate fi un intreg mai mare sau un intreg mai mic, insa un intreg este din capul locului.

Depinde de asteptari, depinde de posibilitati. Sunt multi factori.

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 12:09 PM

Da, din cauza ca suntem fiinte sociale, ne este practic imposibil sa nu lasam urme. Insa nu asta cautam. Asta se intampla. Sunt multe lucruri in viata care se intampla si care nu sunt ceea ce cauta oamenii pe lume.

Cum am mai spus si mai sus, ne bucura sa constatam ca lasam si urme - desi nu asta era scopul, dar e un efect cu care ne putem lauda. Mai ales cand nu putem sa spunem "am reusit, am gasit ce cautam".. si parca nici "am contat si eu la ceva" nu suna rau.

Trimis de: Tear pe 17 Feb 2004, 12:15 PM

“Ba dimpotriva, am spus ca cel mai probabil este sa gasim ceea ce merita cautat in cazul in care nu cautam activ. Si asta pentru mine insemna ca trebuie sa ramanem deschisi si fideli noua insine. Ca sunt sanse mari ca daca ne stabilim un scop si apoi aprofundam acest drum, sa nu mai fim in stare sa recunoastem mai tarziu intalnirea cu ceva mai aproape de ceea ce merita cautat”
Daca scopul stabilit ne este fidel noua insine, respectiv daca se armonizeaza cu firea si dorintele noastre, parerea mea este ca, chiar daca au fost si altele ce meritau cautate, nu vor exista regrete in sensul asta.

“oamenii "cauta pe lume" sa isi asigure o limita superioara suportabila a regretelor”
Nu cred. Sunt oameni care au depasit aceasta limita si au regrete imense intr-o parte, iar in cealalta parte satisfactii imense. Aici este vorba de “oamenii lui Figaro”, cei care isi exercita influenta in cerc larg - inventatori, oameni de stiinta, artisti, scriitori. Ei nu au cautat sa isi asigure o limita superioara suportabila a regretelor, ei au urmarit un scop fidel lor insisi si au realizat ceva pentru generatiile viitoare ( de aici satisfactiile imense ), dar au ramas in urma la viata personala ( de aici regrete imense)

“Sigur ca drumul drept e cel mai scurt drum dintre doua puncte, dar mergand drept nu faci decat sa te asiguri ca vei ajunge cat mai repede la un al doilea punct.”
Si ce e rau in asta ?

“Calitatea acestui punct ramane indoielnica.”

Asta depinde de calitatea omului si de valorile alese in viata.

“De asemenea, mergand drept, ai sanse mari sa ratezi "puncte" mai atractive care nu se afla pe segmentul tau (lung, intr-adevar) de dreapta.”

E adevarat, dar asta este riscul alegerii aprofundarii unui domeniu, asa cum exista si riscul de a regreta ca nu ai aprofundat nimic, atunci cand te-ai uitat in stanga si in dreapta.

“Desigur, unii vor sa ajunga departe, altii vor sa ajunga la ceea ce cauta”
Si ceea ce cauta fiecare depinde de valorile pretuite in viata de fiecare. Si ceea ce cauta este cateodata foarte departe.

Trimis de: Figaro pe 17 Feb 2004, 12:15 PM

Aici ai dreptate, insa disctuia capata o turnura interesanta. Inseamna ca exista oameni care au un scop si oameni care nu au. Pentru cei care nu au un scop discutia capta o directie personala. Atunci care e rostul topicului? Sa concluzionam ca nu exista un raspuns comun? Pai concluzia putea fi trasa din start.

Poate ca ar trebui sa spunem asa: unii oameni au un scop, altii nu au.

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 12:35 PM

Trimis de: Figaro pe 17 Feb 2004, 12:38 PM

Pana la urma topicul merge pe particular sau la modul general?

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 12:42 PM

Trimis de: Tear pe 17 Feb 2004, 12:53 PM

“Cat de des gasesti ceva care se armonizeaza perfect cu firea si dorintele noastre?”

Foarte greu, asa este. Sunt putini aceia care au avut aceasta sansa.

“Bine faci. Si eu am zis exact ca NU e asa”

Eu am inteles ca asa ai zis. Scuze.

“Faptul ca ajungi acolo nu inseamna ca ai ajuns unde trebuia. Am zis "nu faci decat sa". Adica asta nu e suficient pentru a gasi ce cautai.”

E adevarat, dar ai ajuns unde ai vrut. N-ai gasit, vei continua sa cauti, activ sau pasiv, nu ?

“Un om care face o alegere gresita e de calitate inferioara?”

N-am spus asta. Nici vorba. Gresind, va capata experienta si, daca vrea, intelepciune, devenind de calitate superioara.

“Si nu e vorba de valorile alese, ci de cat de mult il reprezinta pe acest om drumul ales.”

Tocmai am spus despre scopul fidel noua insine, armonizat cu firea si dorintele noastre, adica cel care ne reprezinta. Si in acest caz, este putin probabil ca ceea ce se afla la capatul drumului sa nu fie ceea ce cautai.

Sau invers, nu?

Corect !

Trimis de: Figaro pe 17 Feb 2004, 01:03 PM

Topicul a fost initiat de Calfa, si demersul a fost din start unul colectiv. Calfa dorea un raspuns cu caracter general, o cautare fundamentala.

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 01:09 PM

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 01:18 PM

Trimis de: Figaro pe 17 Feb 2004, 01:22 PM

Subiectul este cel enuntat de topic: un numitor comun al cautarilor. Ideile mele nu sunt irelevante, din moment ce se refera la subiectul topicului. Te-am intrebat inca de la bun inceput: e o discutie pe un numitor comun sau pe opinii particulare?

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 01:29 PM

Discutam pe cazul general. Desigur, idei generale pot fi combatute prin gasirea unui contraexemplu (particular ).
Eu am propus un model general, iar tu l-ai combatut cu idei care sunt irelevante pentru ca nu au legatura cu modelul propus de mine. Daca eu zic una si tu imi zici ca nu am dreptate combatand ceva ce nu am zis... e firesc sa consider ceea ce ai spus ca fiind irelevant. Daca ma contrazici, arata-mi unde zic eu ceea ce contrazici tu. Povestea cu "Pieta" nu se referea la subiectul de aici decat prin faptul ca dorea sa arate ca eu nu aveam dreptate.

Trimis de: Figaro pe 17 Feb 2004, 01:40 PM

Imi cer scuze, dar nu am inteles modelul tau. Te rog, il poti sintetiza? Care ar fi numitorul comun? Ce cauta oamenii pe lume?

Trimis de: Tear pe 17 Feb 2004, 01:50 PM

“Cand el greseste, punctul atins nu e bun, deci e de calitate inferioara.”

Poate fi de calitate superioara, dar inutil lui. Sau inferior asteptarilor lui, nu ? Asta vrei sa spui.

“daca aprofundam un drum gresit, s-ar putea sa nu mai avem cand sa invatam. Sau vom invata, vom deveni intelepti, dar nu ne va ajuta la nimic”

Ai dreptate. Dar ce facem asa ? Ne uitam toata viata in stanga si in drapta fara sa ne oprim nicaieri ? Ne putem uita toata viata si tot sa nu gasim nimic. Ajungem iarasi la riscurile existente in ambele variante. Totul este sa inveti din mers, sa nu pierzi timpul sau sa eziti, sa iti asculti intuitita. Si cand va fi prea tarziu pentru noi, predarea stafetei este o mare realizare ( chiar daca este prea tarziu pentru tine) atunci cand nu ai pierdut timpul, da’ totusi n-a fost sa fie pentru tine, adica n-ai avut noroc. Poate fi si norocul un ajutor, nu ?

“Da, si ai mai spus si ca un asemenea scop se gaseste foarte rar. Deci in restul cazurilor (cele DESE), probabilitatea asta creste alarmant.”

Ajungem la ce spunea Figaro: particular si general. Pe de alta parte, ce este irelevant pentru unii, este foarte relevant pentru altii. Adevarul este unic si fiecare ajunge la el pe calea proprie (daca ajunge). Intr-un mod nici irelevant, nici relevant, nici gresit nici corect, ci altfel !
Atunci cand aduni intelepciune si vezi ca punctul unde ai ajuns iti este inutil, chiar daca pe el l-ai cautat, iti aduni fortele si o iei de la capat. Cu alta viziune asupra vietii, de obicei, mai clara, mai detaliata. Si scopul tau va fi poate altul, sau poate metoda ta de actiune va fi alta. Si poate chiar ti se va schimba concetia despre viata si despre ceea ce merita sau nu merita facut, dorit, etc. Si atunci ajungi sa faci parte din cei putini, nu cei multi. Dar asta depinde de fiecare.

Re-editat:
Sper sa nu va inoportunez cu interventiile mele. Observ ca suntem aproape on-line si am picat cam aiurea printre voi.
Deci, draga Colectionaro, care ar fi numitorul comun ?

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 01:56 PM

Trimis de: Tear pe 17 Feb 2004, 02:00 PM

Bafta la examen !
Daca nu sti ca drumul e bun sau rau, de ce ai apucat-o pe el ? Si cand te gandesti cate drumuri laturalnice sunt mai interesante...

Trimis de: Figaro pe 17 Feb 2004, 02:03 PM

Te rugasem sa-mi dai o sinteza a raspunsurilor tale. De citit le-am citit. Bafta la examen!

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 02:04 PM

Trimis de: Tear pe 17 Feb 2004, 02:11 PM

Nici o grija, intotdeauna e mai aproape decat crezi !

Trimis de: colectionara pe 17 Feb 2004, 06:12 PM

Trimis de: Tear pe 18 Feb 2004, 08:41 AM

Dupa o conversatie atat de aprinsa, sper ca ieri ai avut succes la examen, nu ?
In ceea ce priveste "Ce cauta oamenii pe lume", avem aproximativ aceeasi viziune, poate exprimata diferit, in functie de structura fiecaruia. Esti o luptatoare, cred. Gresesc ?

Trimis de: colectionara pe 18 Feb 2004, 12:00 PM

Va multumesc abia acum pentru bafta urata ieri. Examenul a fost foarte simplu (poate ca orice ar fi simplu, dupa asa discutii aprinse ). Cat despre "luptatoare", sunt o luptatoare insa numai cand mi se da (din oficiu) o competitie - altminteri, nu ma pricep sa aleg competitia care sa imi aduca un premiu cu adevarat dorit. Am discutat atat de aprins mai cu seama fiindca era o problema care ma preocupa.

Mi-a fost relativ usor sa am o viziune despre ce cauta oamenii pe lume. In general, un om va raspunde la intrebarea asta examinand ce ii lipseste. Si ce ar insemna pentru el sa aiba ceea ce acum ii lipseste. In om este loc de multa, foarta multa dorinta - ea ii va depasi mai mereu capacitatea de a isi implini dorintele. Ca in povesti, chiar daca vointa si norocul si angajamentul "luptatorului" vor zbura ca vantul, atunci dorinta va zbura ca gandul. Nu vreau sa zic ca mereu ne dorim mai mult decat putem avea, doar ca mereu e loc in noi sa dorim mult mai mult. Insa uneori stim sa nu o facem.

In tot ce am discutat pe aici, eu m-am "agatat" de titlu. Cine vrea sa gaseasca ceea ce doreste, nu trebuie sa fie intelept. Inteleptul extrage o esenta, reduce dorinta, invata sa vrea mai putin si sa se bucure mai mult de acest putin. Pana la urma ne intereseaza senzatia, si inteleptul stie ca e mai usor sa antrenezi senzatia sa se asocieze cu mai putin decat sa obtii acel ceva care ti-ar aduce pur si simplu senzatia. El nu urmareste sa gaseasca ceea ce doreste, ci sa doreasca ceea ce se poate gasi. Eu m-am incapatanat aici intr-o perspectiva idealista. Idealista pentru ca idealist e si titlul. "Ce cauta oamenii pe lume" e o problema filosofica (si isi are foarte bine locul la "Filosofie" ). In momentul in care cobori in realitate si te intrebi "cum cauta oamenii", iti dai seama ca e o mare diferenta. In practica, oamenii nu cauta "ceea ce cauta pe lume". De fapt, multi incep sa caute fara sa isi fi pus vreodata intrebarea "ce". Ei vor urmari intuitiv ceea ce pare sa ii ajute si sa ii multumeasca sau sa le asigure acea viata cat mai lipsita de regrete. Si din cand in cand se vor intalni la bere sau pe forum si vor teoretiza despre "ce vor de fapt".

Trimis de: calfa pe 18 Feb 2004, 02:03 PM

Scuze ca nu reusesc sa va urmaresc discutia indeajuns pentru a ma implica (lipsa de timp). Si eu zic ca s-a ajuns la idei interesante.

Atentie, eu am lansat topicul cu intrebarea, e o cautare fundamentala ? Poate ca e, poate nu ! Am lansat o ipoteza, o posibila cautare fundamentala. Asta nu inseamna ca sunt sigur ca e chiar fundamentala, sau ca exista o cautare fundamentala, ... O ipoteza nu e o teorie, si chiar si o teorie poate fi infirmata.

Prin urmare, eu cred ca se poate discuta si despre o eventuala cautare fundamentala, dar si despre inexistenta ei (in al doilea caz, ar fi util de dezbatut si eventual demonstrat existenta a mai multor "cautari" care nici nu se includ una pe alta, si nici nu sunt in relatie cauza-efect, de preferinta fiind "ortogonale").

Cam atat acum.

Trimis de: gypsyhart pe 23 Feb 2004, 03:11 PM

Intrebarea "Ce cauta oamenii pe lume?", imi aminteste de bancul acela misogin "Cat dureaza orgasmul unei femei? Dar cui ii pasa:))"
Am sa spun ce caut eu.
Caut acele lucruri, situatii, persoane care ma ajuta sa evoluez ca om, care ma ajuta sa fiu o persoana integra, unitara, armonioasa. De fapt caut e deja mult spus. E mai mult ceva instinctiv. Asa cum se intampla atunci cand asculti un cantec si nu te poti abtine sa nu te misti cumva, sa nu dansezi...
De asta imi place sa stau in mijlocul naturii, deasta imi plac dansatorii, muzicienii si cei care sunt dedicati unui tel anume (nu prea conteaza care...). De asta nu imi place sa ma imbat, sa vorbesc prea mult, sa mint, sa pretind, sa judec...

Pot spune ca eu caut sa ma definesc. O mare parte din viata mea a stat sub semnul acestei cautari. Si al esecurilor repetate de a ajunge la o concluzie....DE aici melancolia, ura de sine, sentimentul ca nu te potrivesti in sabloanele sociale, traiul tip supravietuire...
Un intelept mi 'a spus ca de fapt concluzia nu exista. Si m'am speriat. Nu sunt pregatit pentru aceasta concluzie se pare....

Trimis de: menthoru' pe 23 Feb 2004, 03:24 PM

Ce cauta oamenii pe lume?
Cauta cel mai placut drum catre un final cunoscut si inevitabil.

Trimis de: colectionara pe 26 Feb 2004, 12:03 PM

Trimis de: Figaro pe 26 Feb 2004, 12:22 PM

Cred ca am facut o greseala judecand oamenii in totalitate, fara sa punem in balanta ideea de varsta.

Nu e un secret pentru nimeni ca un adolescent de 16 ani, un tanar de 23 si o persoana de 30 sau mai mult au cu totul alte asteptari si cu totul alte conceptii. Adolescentul va fi in plina revolta specifica varstei, tanarul va fi intr-o eterna cautare, pentru ca in jurul varstei de 30 de ani sa apara primele clarificari. Deja de la 30 de ani statutul este altul, individul fiind mai bine integrat in societate, avand anumite responsabilitati etc.

Ar fi de discutat. Ce ziceti, feliem oamenii pe varste?

Trimis de: Tear pe 26 Feb 2004, 12:34 PM

Da, Figaro. Si ajungem la ce spuneam mai sus :
Ajungem la ce spunea Figaro: particular si general. Pe de alta parte, ce este irelevant pentru unii, este foarte relevant pentru altii. Adevarul este unic si fiecare ajunge la el pe calea proprie (daca ajunge). Intr-un mod nici irelevant, nici relevant, nici gresit nici corect, ci altfel !
Atunci cand aduni intelepciune si vezi ca punctul unde ai ajuns iti este inutil, chiar daca pe el l-ai cautat, iti aduni fortele si o iei de la capat. Cu alta viziune asupra vietii, de obicei, mai clara, mai detaliata. Si scopul tau va fi poate altul, sau poate metoda ta de actiune va fi alta. Si poate chiar ti se va schimba concetia despre viata si despre ceea ce merita sau nu merita facut, dorit, etc. Si atunci ajungi sa faci parte din cei putini, nu cei multi. Dar asta depinde de fiecare.

Trimis de: Likurici pe 26 Feb 2004, 12:40 PM

Trimis de: calfa pe 26 Feb 2004, 12:53 PM

Discutabile sunt multe, si chiar asta e ideea topicului asta, sa "speculam" pe tema "Ce cauta oamenii ?", incercand sa vedem daca e ceva general, sau e ceva particular (de exemplu, pe varste). Cat priveste varstele: calendaristica, biologica, mentala, etc., retin ca am gasit anul trecut niste teste pe Internet care pretindeau ca iti spun ce "varsta mentala" ai.

Trimis de: gypsyhart pe 26 Feb 2004, 12:39 PM

Din nou Menthoru stie sa spuna lucrurilor pe nume.
Din nou Colectionara simte nevoia sa relativizeze totul:), pardon, de a teoretiza:)....
Pentru mine discutiile de pe han si de aici implicit, sunt un efort de intelegere. De a intelege in primul rand ceea ce sunt, simt, fac eu. Cei care au acelasi gen de orientare sunt oamenii care ma atrag. Am postat ceva aici tocmai in ideea sa ii gasesc.
Apropo de concluzii....
DAca nu vrei sa ajungi undeva o sa ajungi unde vor ceilalti sa ajungi:)
Daca la un moment dat te trezesti insa plin de draci si nemultumit, nu este pentru ca nu ai reusit sa obtii ceva? Oare stii despre ce e vorba?

Trimis de: Figaro pe 26 Feb 2004, 01:05 PM

Trimis de: Likurici pe 26 Feb 2004, 01:15 PM

Figaro, evident, merita discutat.
La acest thread, mi-am expus punctul de vedere la pagina 2. Daca vei reciti, vei observa ca gandesc asemanator cu tine, cand afirmi:

Trimis de: Figaro pe 26 Feb 2004, 01:26 PM

Depinde, nu stiu daca discutia unui scop general are o miza corecta. Colectionara propune un fel de cautare eterna, ori nu prea e valabil pentru persoane care au ajuns la o anumita maturitate. "Cautarea eterna" e specifica adolescentilor si tinerilor, dar nu toata lumea o prefera. Pentru cei care se simt la inceput de viata cautarea e un taram fascinant, pe care de abea incep sa paseasca. Dar un om la 40 de ani trebuie sa aiba anumite realizari pe care sa se bazeze. Daca se afla inca pe drumul cautarilor apare senzatia de inutilitate, de neimplinire. Ceasul ticaie, si omul se simte un fel de adolescent intarziat.

Cred ca fiecare varsta are aspiratii proprii. In plus ar fi interesant sa facem o proportie a certitudinilor si incertitudinilor in raport cu varsta.

Trimis de: flu pe 26 Feb 2004, 02:43 PM

Poate daca sintetizam, un posibil scop al tuturor oamenilor este evolutia (constienta sau nu) pe plan spiritual sau la nivel material, prin evolutie intelegind si acumularea de noi bunuri sau experiente. Apoi aceasta dorinta de a evolua intr-o directie sau in alta, chiar in alt plan cred ca se intalneste la toate virstele (biologice sau nu)...

Trimis de: colectionara pe 26 Feb 2004, 02:57 PM

Trimis de: niky pe 26 Feb 2004, 03:05 PM

ce cautam pa lumea asta? ne cautam pe noi. unii cu indarjire si entuziasm, altii cu indiferenta, altii din instinct. nici nu ne dam seama. multi dintre noi nici nu-si dau seama. o fi grav? o fi rau, o fi bine?
fericiti cei ce se regasesc.

Trimis de: gypsyhart pe 26 Feb 2004, 04:10 PM

Niky stie...
Pentru Colectionara...
Abordarea mea, pe care am mai expus'o si cu alte ocazii este ca relativul tine de subiectul care observa. CUm esti tu ca subiect, ca om, asa vor fi si cuvintele tale, sentimentele tale, gandurile tale, corpul tau chiar.....OAre de ce Isus spune "Eu si Tatal una suntem?". Pot eu obiectiv sa inteleg ce naiba o fi vrut sa zica? Nu. DAca acest lucru ar fi fost posibil, lumea ar fi fost intr'adevar salvata odata cu aparitia acestui om pe pamant. Nu ramane decat varianta b: sa il inteleg subiectiv. Adica sa ajung intr un punct in care din experienta mea proprie si personala sa STIU ce a vrut sa spuna.

E mai bine sa ai un tel decat sa nu ai nici unul. Iti spun din experienta proprie:)
Imi aduc aminte de Neo, eroul din Matrix. In primele doua parti el s'a luptat pentru un tel: sa aduca pacea intre masini si oameni. Acest tel a fost momeala care l'a scos din lumea in care traia. La final a inteles ca "orice are un inceput are si un sfarsit". Dar daca nu ar fi trecut prin experienta luptei, sacrificiului, a constiintei ca are un scop de indeplinit propriu si personal nu ar fi ajuns niciodata la finalul acela frumos.....

Trimis de: menthoru' pe 26 Feb 2004, 04:28 PM

Trimis de: Figaro pe 26 Feb 2004, 04:48 PM

Trimis de: colectionara pe 27 Feb 2004, 12:12 PM

@gypsy

Trimis de: Figaro pe 27 Feb 2004, 12:38 PM

Trimis de: nefertiti-old pe 27 Feb 2004, 12:41 PM

Pericolul senzatiei de neamplinire poate sa apara si dupa 30 de ani, la un asa-zis adult. Sigur ca nu e deloc bine sa te trezesti ca ti se intampla asta, dar...situatii din astea exista. Iar alegerea apartine fiecaruia: fie ignora aceasta senzatie, tocmai pentru ca, asa cum spune Figaro, cautarea continua a implinirii nu tine loc de bani samd, fie cauta implinirea mai departe, asumandu-si riscurile de rigoare.

Trimis de: Catalin pe 27 Feb 2004, 12:42 PM

Trimis de: Figaro pe 27 Feb 2004, 12:47 PM

Le cosider utile. Depinde de punctul de vedere al fiecaruia.

Trimis de: gypsyhart pe 27 Feb 2004, 01:05 PM

Pentru Colectionara....
Asa este un tel trebuie sa vina in mod natural.....
Asa este nu trebuie sa urmarim ceva orbeste...
Intradevar nu prea ne contrazicem.
Eu am spus esentialul a ceea doream sa spun.

Trimis de: calfa pe 27 Feb 2004, 01:29 PM

Trimis de: runik88 pe 8 Mar 2004, 12:11 AM

Cred ca ceea ce cauta oamenii pe lume (din punct de vedere uman) este fericirea(asupra fericirii si cum o intelege fiecare se poate face alt subiect). Din punct de vedere spiritual omul "destupat la minte" cauta ceea ce crestinii numesc mantuire, asiaticii Nirvana etc (implinire sufleteasca). Mai rau e de cei care nu gasesc nici una din astea 2...

Trimis de: calfa pe 8 Mar 2004, 11:54 AM

la Han, runik88 !

"ceea ce cauta oamenii pe lume (din punct de vedere uman) este fericirea (asupra fericirii si cum o intelege fiecare se poate face alt subiect)."

Ei bine, topicul asta a fost gandit in ideea de a discuta (si eventual decide) nu numai ce anume cauta oamenii pe lume sub forma unui simplu cuvant (de exemplu, fericirea). Adica eu cred ca daca vom spune ca fericirea e cautata de toti, atunci e firesc sa incercam sa definim ce intelegem prin fericire. Daca se poate defini (daca e ceva ce poate fi pus in cuvinte), daca exista o definitie unica, ... sunt si astea probleme pe care ni le putem pune in cadrul acestui subiect.

Putem discuta si despre "ce ar trebui" sa caute omul pentru a fi considerat "destupat la minte " (din punct de vedere spiritual, ca sa zic asa), dar mie mi se pare ca acest subiect trebuie tratat separat. Pentru ca intram in alte arii, religioase (mantuirea, eliberarea, ...), spirituale (eliberarea, implinirea sufleteasca, ...), filozofice (intelepciunea, realismul, ...), psihologice (realizarea, evolutia, ...), ...

Trimis de: mariusc2 pe 9 Mar 2004, 01:39 AM

Sara buna!

Subscriu la ceea ce a spus runik88, si spun cu convingere ca fericirea este cautata de tat omu', fie el mare, mic, sarac, bogat,s.a.m.d. Oamenii cauta ceea ce CRED ei ca ii face fericiti,unii cauta sa se imperecheze cu burta plina, altii sa isi decoreze casa, "sa fie mai frumoasa ca a lu' aia de la sapte", si, din pacate, un numar foarte mic, cred ca fericirea o gasesc in decorarea sufletului.
Dar nu e de condamnat ca sunt atat de putini cei ce vor sa isi decoreze sufletul, caci Isus ne-a avertizat "Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi Imparatia cerurilor". Si ajuns aici cu aberatiile mele pseudo-filozofice, ma duc cu gandul la califul lui Macedonski, ce n-a ajuns la Mecca de pe harta si ma vad silit sa ii dau dreptate unui ante-vorbitor - nu este important ce cauti, ci cum cauti. Acel "scopul scuza mijloacele" este motto-ul marginirii omenesti, chintesenta animalului din noi,redata sub scutul practicului din cotidian. Si tot cu gandul la Macedonski, ma intreb ce vreau sa fiu:print sau cersetor? Dar care e printul si care cersetorul?
Si sa raspund la intrebare: nu stiu ce caut, dar iti voi spune in momentul in care il voi gasi!

Best regards!

Trimis de: axel pe 9 Mar 2004, 02:08 AM

Bine ai venit pe han, mariusc2!

Trimis de: calfa pe 9 Mar 2004, 09:35 AM

la Han, mariusc2 !

Bun, vad ca e deja un "curent" catre "cautarea fericirii".

Sa luam cazul unui copil de 4 anisori. El cauta fericirea ? Ce e pentru el fericirea ?

S-ar potrivi oare mai bine alte "cautari", cum ar fi cele enumerate de mine la inceput de topic: "sexul, puterea, munca, sa scape de suferinta, sa fie morali pentru a ajunge in Rai, sa-si acopere nevoile fundamentale, sa aiba o relatie cu Dumnezeu, sa supravietuiasca, sa-si perpetueze specia, autocontrolul, distractia, superioritatea, simplitatea", "eliberarea, …, distractia", "satisfactia", sau vreuna dintre cele adaugate de ceilalti: "multumirea", "fericirea", ... ?

Ramanem la ... "fericire" ? Inca ma mai gandesc la un eventual "raspuns final".
_________________

p.s. Later edit: hai ca-mi place cum decurge discutia !

Trimis de: nefertiti-old pe 9 Mar 2004, 11:00 AM

La 4 anisori...nu as crede ca poate sa caute ceva. Inca nu s-a dumirit ce e cu el, ce e cu tot ce il inconjoara. De fapt, nici noi, cei "mari" nu stim niciodata exact ce cautam. Asta pentru ca nu am venit pe lume pentru ca am vrut. Atunci am fi stiut ca am venit cu un scop anume. Asa, insa, nefiind intrebati daca vrem sau nu sa venim, ne invartim intr-un cerc in care dam si de fericire, si de bani, si de dragoste samd... si e foarte probabil sa nu intelegem niciodata care e rostul nostru aici.

Trimis de: gypsyhart pe 9 Mar 2004, 12:57 PM

Din momentul in care incepe sa ti se contureze o identitate (un ego) atunci incepe si cautarea.
De ce incepe cautarea? Pentru ca daca te consideri diferit de ceea ce te inconjoara (oameni, animale, plante, stele....) vei deveni lacom. Vei dori sa fii independent, sa poti sa ai tot mai mult si mai mult, sa stapanesti tot mai multe lucruri.
Ceea ce doresti e mai putin important. Poti sa doresti raiul, nirvana sau poti sa doresti sa ai o casa a ta, sa ai copii, femei frumoase etc. Exista feluri si feluri de egouri. Unele sunt egouri spirituale (cum zic evreii despre ei "suntem poporul ales", sau crestinii despre Isus, ca "este singurul fiu al lui Dzeu") altele sunt mai lumesti ("eu am bani", "eu am prieteni", "sunt puternic" etc)
Importanta este motivatia pentru care doresti. Si motivatia de baza este teama. TEama ca vei dispare odata pentru totdeauna, fara urma. Poate fi depasita aceasta teama de baza, in mod definitiv? Exista oameni care au reusit. Si acestia spun: daca iti poti observa teama inseamna ca tu esti diferit de ea. SI mai spun: sa nu te opresti din observare pana cand nu ajungi in punctul in care nu mai exista nimic de observat. Atunci ai ajuns acasa.

Trimis de: runik88 pe 9 Mar 2004, 04:44 PM

Calfa nu cred ca ceea ce ai spus tu difera foarte mult de "fericirea" mea. Pt multi femeile frumoase banii viata dulce prezinta (sau cred ei ca reprezinta fericirea). Ea poate fi privita ca un ideal pe care fiecare il intelege fie material, fie spiritual.
Cat despre ceea ce a zis gypsy omi place ideea mai putin partea cu frica. Nevoia asta a omului nu vine din teama ca n-o sa mai fie (apropo` uite eu sunt unul care nu ma tem de nonexistenta mea) ci mai degraba inclin spre instinct de conservare si comfort(in plan material ) si nevoia de certitudini (impliniri spirituale).

Trimis de: Tyra pe 9 Mar 2004, 04:52 PM

Oamenii se cauta pe ei insisi si cauta sa se vada asa cum nu-si inchipuiau vreodata ca vor fi. Ce cauta oamenii pe lume? Populeaza planeta, ca orice animal, doar ca ei simt si durerea sufleteasca, nu doar pe cea fizica.
Chiar... ce cautam noi pe lume?

Trimis de: Mistinguett pe 9 Mar 2004, 08:13 PM

Cred cu multa convingere ca fiecare avem un "eu" fizic si unul spiritual.

Eu-ul fizic fiind ceea ce percepem ca viata noastra de zi cu zi - modelata de parinti, de societate si, incepand la maturitate, de planul spiritual pe care il descoperim pe parcursul vietii - daca il descoperim.
In viata de zi cu zi cautam satisfactia de a fi mai original, mai puternic, mai avut sau mai inteligent decat "turma", cautam confortul fizic si poate una din cele mai puternice cautari care ne domina viata este dragostea. In fond, prin toate cautarile mentionate nu facem altceva decat sa incercam sa ne distingem, caci de fapt cautam sa fim iubiti.

Eu-l spiritual cauta inconstient perfectiunea care ne va apropia de univers, care ne va duce la uniunea cu Dumnezeul nostru, indiferent de numele lui. Iar asta, zic eu, nu se realizeaza decat iubind.

Poate de-asta viata noastra este o lupta continua pentru echilibru - mai grea pentru cei care sunt prea prinsi de viata fizica, care se lasa dusi de toate sentimentele din cutia Pandorei, care uita cat de efemeri suntem si care ignora ca la sfarsit nu ramane din noi decat planul spiritual (asta vorbind de "realizarile" de pana la 40 de ani...). Cu cat esti mai prins in planul fizic, cu atat iti e mai greu in lupta asta (probabil motivul pentru care se spune: "Cautarea eterna" e specifica adolescentilor si tinerilor).

Sunt prea multe de spus si nu-mi plac posturile prea lungi, dar cred ca ceea ce cautam este satisfactia care o da doar iubirea - oferita sau primita.

Crezul meu, pe care incerc sa mi-l reamintesc cat pot de des:

Iubeste-te pe tine, iubeste-i pe cei din jur - care oricat de rai sunt, tot au ceva bun in ei, iubeste-ti viata - care si ea are parti bune, oricat de grea pare, iubeste natura din jurul tau si, mai presus de toate, iubeste oportunitatea care o ai sa te bucuri de toate din jur.
Mie personal, crezul asta imi da mereu echilibru atunci cand il pierd.

Nu cred in cautarea fericirii. Am mai spus, fericirea este atat de efemera si atat de concentrata in doar cateva clipe, incat cel ce cauta fericirea va trai o viata de dezamagire in fiecare clipa cand nu o gaseste - adica va fi mai mult nefericit decat fericit. Un salariu bun sau o slujba facuta cu placere nu-s fericire ci satisfactie. La fel o casa, o masina, o femeie frumoasa. O masa buna, posibilitatea unei calatorii sau orice altceva material, asisderea... Restul, e iubire.

Trimis de: mariusc2 pe 9 Mar 2004, 09:18 PM

Multumesc! Bine v-am gasit!

Si acest copil de 4 anisori tot fericirea o cauta, numai ca la el este mai simpla, se rezuma doar la satisfacerea nevoilor fiziologice, a celor de iubire si protectie.
Si ceea ce este frumos, copiii nu concep sisteme filozofice, doctrine, etc pt a-si justifica satisfacerea acestor nevoi. Recunosc franc necesitatea satisfacerii lor si actioneaza direct pentru a le satisface, pentru a fi fericiti, fara justificari ipocrite care sa dea un scop moral actiunilor lor. Asta invata mai tarziu.
Oricum am analiza, copil sau adult, fiecare cautam fericirea. Ca aceasta se traducere prin implinire spirituala sau materiala, asta depinde de cultura si personalitatea fiecaruia, dar tot fericire este. Unii oameni considera fericire chiar si numai lipsa suferintei. Oricum i-am spune, tot fericirea o cautam cu totii, numai ca este cuvantul cu cele mai multe sensuri, are sens diferit pt fiecare om in parte.

Asa ca mai nimerit ar fi sa dezbatem care sunt sensurile fericirii pentru a afla ce cauta oamenii.

Parerea mea!

Trimis de: secunda pe 10 Mar 2004, 10:45 AM

Trimis de: calfa pe 10 Mar 2004, 01:41 PM

De acord cu tine, secundita, cunoasterea de sine e un element necesar (primul) catre cunoasterea mai generala, pentru ca totul trece prin noi.

Nu cred insa ca are sens sa tratam contradictiile observate la altii drept prin etichetari ca "ipocrizie" & family.
In primul rand noi toti suntem si contradictorii in ce vrem, in ce spunem, ... Cred ca, daca vei cauta bine,
poti gasi contradictii in "discursul" oricarui "musteriu" al Hanului, ba pana si in al "hangiilor"
In al doilea rand, oamenii sunt schimbatori, au diferite dispozitii de la o zi la alta, etc. Cred chiar ca sunt de apreciat mai mult cei ce isi adapteaza parerile experientei, decat cei rigizi ...
In plus, uneori poti crea ambiguitati in ceea ce spui pentru a scoate adevarul la suprafata. Poate ca tu nu te-ai gandit la asa ceva, dar daca vei analiza comportamente de genul "detectivului Colombo", filozofului Socrate, etc., vei gasi cu siguranta contradictia, aparenta ignoranta, ..., utilizate in scopuri pozitive, constructive ... Pentru "binele cunoasterii", se pot "plasa" contradictii si in mod constient ... cunosc bine pe cineva care "face pe prostul" cu o arta ... si a "scos" atatea de la mine
Asadar, eu sugerez moderatie (tuturor) in a eticheta negativ contradictiile.

De salutat cred ca e bine sa ii salutam pe nou veniti, chiar fara alt comentariu (eu interpretez salutul cuiva pe un topic in genul, "bun venit la Han si pe acest topic"). Personal, mi-a placut ca am fost intampinat cu saluturi de bun venit, si daca la Mihai ma asteptam oarecum, ca doar era gazda oficiala, Tudy si altii m-au surprins in mod placut. E o invitatie de a ramane, o incurajare, cred ca face bine Hanului (chiar daca poate strica putin unor topicuri).

Corectitudinea formularilor "pe han" si "la han" nu mi se pare relevanta. Daca te gandesti la Han ca la un han virtual, poti spune ca intri sau te afli "in Han", sau ca te afli "la Han". Daca te gandesti ca e un forum, si se spune frecvent ca te afli "pe forum", atunci cred ca merge si "pe Han". Si nu am stat sa ma gandesc daca nu cumva mai sunt si alte formulari posibile.
Desi, eu prefer "la Han". Preferinta pur ... personala. Toti ceilalti "musterii" au dreptul la preferintele lor.

Concluzia: Secundita, tu ai potential ! Uneori il folosesti in mod exceptional. Sfatul meu e sa il folosesti cat mai constructiv. Priveste mesajul tau si vezi cat e pozitiv si cat e critic. Apoi priveste reactia mea, si vei vedea ca desi ma straduiesc sa fiu constructiv, m-ai impins catre o proportie asemanatoare cu a mesajului tau (vrand-nevrand am devenit critic). E o lege a firii ca reactia sa fie influentata de actiunea care o declanseaza. Iar caracterul actiunii influenteaza caracterul reactiei ...

Mai in gluma, mai in serios, as putea observa ca la topicul "Ce cauta oamenii pe lume ?" tu incerci sa demonstrezi, prin felul cum te manifesti, ca "deficientele" sunt obiectul cautarii tale. Cred ca nu asta ai cautat ...

Parerile mele ...

p.s. Indicatie pentru cine vrea sa "darame" mesajul meu, aratand cat de mult ... ma contrazic. Se poate cauta in arhiva si se vor gasi cu siguranta mesaje preponderent critice, semnate calfa.

Trimis de: mariusc2 pe 10 Mar 2004, 11:44 PM

Trimis de: mariusc2 pe 10 Mar 2004, 11:56 PM

P.S. Uite ca ma luai cu vorba si am uitat sa iti dau drepate. Da, sunt ipocrit, intr-o anumita masura. Dar cine nu e! Ipocrizia poate fi si o calitate, daca stii cand sa o folosesti! Inchipuie-ti ce ar iesi daca am spune toti exact ceea ce gandim, in orice situatie! Cred ca ar izbucni conflicte la nivel mondial.

"Trebuie sa te pricepi sa fii cand zeu, cand porc, dar totdeauna cu gratie." (Nu am zis-o eu, ci Lion Feuchtwanger, dar imi place la nebunie)

Trimis de: secunda pe 11 Mar 2004, 01:28 AM

of, calfa, oare am sa te vad vreodata nervoasa? ; multumesc de intelegere

eu nu am zis ca nu e frumos ca urezi bun venit, dar inainte sa imi explicati rostul acelui mesaj al lui axel, v-ati imaginat sa zicem 10-15 mesaje unul dupa altul doar cu acele cuvinte? in fine... chiar nu au rost comentarii pe marginea asta, sunt in zadar.

marius, generalizarea duce catre prejudecati, catre stereotipuri. de aceea cand vorbim de lucruri atat de sensibile ca aceasta cautare a fiecaruia, consider ca trebuie sa avem mare grija la a lansa generalitati.

cand ai spus ca tot omul cauta fericirea nu ai mai dat nici o sansa ca unul sa se ridice si sa zica "eu nu stiu daca vreau sa fiu fericit in aceasta lume". sau cel putin mie si poate si altora ne-ai limitat dreptul de a gandi ca cineva nu isi doreste fericirea.

nu ti se pare o ciudatenie sa nu te stii pe tine dar sa poti cunoaste pe celalalt? multi zic, a, eu nu stiu cine sunt, imi e greu sa ma definesc, si asa mai departe. insa imediat spune ca ala e asa si pe dincolo, ca celalallt e nu stiu cum.

nu vreau sa fiu in aceasta rulota. daca nu stiu cine sunt, atunci cu atat mai mult nu stiu nici cine e cel de langa mine.


###
ps pentru marius:
ma uitam cum ai taiat mesajul meu si l-ai comentat fraza cu fraza. sincer, in general, nu citesc astfel de mesaje. dar acum am citit caci imi era adresat. te-as ruga pe viitor, cand imi raspunzi sa nu mai faci asa.
as vrea sa imi raspunzi ca si cum mi-ai scrie o scrisoare. adica sa imi raspunzi gandindu-te la ce ti-a ramas in minte... ori daca nimic nu te-a atras sa retii sau nu a nascut in tine un nou gand, atunci nu are rost sa imi raspunzi.
in fine... e doar o rugaminte, nu are rost sa mi-o comentezi...o poti respecta sau nu, alegerea iti apartine, eu nu ma voi supara pe tine.

Trimis de: calfa pe 11 Mar 2004, 01:02 PM

"nervoasa" nu o sa ma vezi niciodata ! Nervos insa, cine stie, lumea e mica ... Exista cateva persoane care ma pot vedea relativ frecvent nervos. Nimeni nu e perfect !
La Han insa, caut relaxare, liniste, comunicare, ..., aici imi stabilesc relativ singur "tempoul" si, oarecum liber de "cauzal", nu prea pot fi vazut "nervos".

Ma bucura ca ai perceput bine sentimentele cu care am intervenit in discutie, sentimente cu care intru in discutii in general.
Intelegere am pentru toata lumea, mai mult decat las sa se vada, mai mult decat ar trebui spun unii (carcotasi, desigur ). Primul meu "maestru" sa traiasca ! Ce nu-mi permit sa fac, e sa cer reciprocitate, desi ma bucura existenta ei ...

Mi se intampla sa scriu la Han cand sunt obosit, prost dispus, ..., si uneori produc confuzie, iritare, ... asa ca inteleg situatiile astea, si ce rezulta din ele, din experienta directa. Ei, asta e unul dintre "preturile cautarii".
_________________________
p.s. Pentru halcyon_III, si nu numai:
Ce conteaza ce a zis Queen, King, sau mai stiu eu cine ? Eu ti-am spus direct, am lasat de mai multe ori sa se priceapa la Han, folosesc "al meu", "prost dispus", etc. ... Am pus in jurnal http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=2415&st=30&#, ca sa fie mai clar, in regula ?

Eu hotarat sunt, dar nu raspund pentru ce spun altii. Inteleg, "calfa" e substantiv feminin, si poate produce confuzii. Insa e un substantiv folosit pe vremea cand "calfa" putea fi doar ... un barbat.

Trimis de: halcyon_lll pe 11 Mar 2004, 01:39 PM

Calfa... tu ce gen esti ? La inceput am crezut ca baiat, apoi a venit Queen (care dusa a fost) si ai zis ca esti fata. Acuma iar esti nervos nu nervoasa. Ia hotaraste-te o data!

Trimis de: mariusc2 pe 11 Mar 2004, 09:41 PM

Secunda, imi pare rau ca ti-am raspuns asa, dar credeam ca asa ma pot face inteles mai bine, nu stiam ca nu iti place, imi cer scuze. Pe viitor nu o sa mai fac asta. Sunt nou pe aici si nu cunosc pe fiecare in parte, dar discutand cu voi va pot cunoaste, iar daca uneori o sa va mai gresesc, va rog sa nu va suparati pe mine si sa imi acordati circumstante atenuante(daca este cazul, bineinteles). Si acum sa iti spun ceva despre mine: chiar cand am spus cu convingere ca tot omul cauta fericirea, nu inseamna ca asta are efect de lege, eu emit pareri si stiu ca voi fi contrazis, ma astept sa fiu contrazis, eu nu caut si formez tipare comportamentale. Daca mi-ai cunoaste viata, ai vedea ca sunt ultima persoana din lume ce ar incerca sa incadreze lumea in tipare prin generalizari. Tot ceea ce spun eu nu sunt concepte, sustinute de dogme, nu, nu sunt atat de sofisitcat, sunt mai simplut in gandire, eu emit perceptii asupra subiectelor in discutie si nu le consider exclusiviste,oricine si-ar spune parerea o sa il ascult cu interes si daca imi ofera argumente solide o sa ii dau dreptate in detrimentul meu.
Nu vreau sa te superi pe mine, nici tu nici altcineva de aici. Ca majoritatea de la han sunt aici pentru a avea un refugiu din calea tumultului zilnic,si vin aici mereu la sfarsit de zi, cand sunt f stresat, si imi doresc sa dau de o atmosfera prieteneasca, unde sa vorbim, sa povestim, sa radem si sa plangem impreuna. Iti multumesc pentru intelegere!

Trimis de: Ahriman pe 16 Mar 2004, 10:05 PM

Daca e sa ne luam dupa ceea ce se intampla acum in lume,oamenii cauta sa distruga lumea;s-o anihileze.
Daca e sa incerc o idee,oamenii se cauta pe ei insisi!Isi cauta originile,esenta sufletului;incearca sa se descopere,aspirand la o treapta mai inalta a constiintei;cauta sa vada,caci toti suntem orbi si bajbaim dupa o raza de lumina care sa se strecoare printre zabrelele inchisorii si sa ne incalzeasca urma de suflet ce ne-a ramas de la momentul nasterii.
Oamenii sunt simpli trecatori,pietoni care incearca sa ajunga de cealalta parte a drumului,insa semaforul deocamdata spune STOP!

Trimis de: Fresh pe 18 Mar 2004, 11:21 PM

ce cautam noi aicea , sincer sa fiu cred ca e o gresheala
daca nar fi fost oameni nar mai fi fost nici lumea nu? oricum in zilele noastre omul a devenit psihic mai puternic, mintea diabolica a omului duce la cele mai urate fapte, gainarii cum vreti voi.. si cred ca e greu de spus ce cauta oamenii pe lume
un raspuns clar si concret ar fi dragostea: uni iubesc puterea altii banii, drogurile, pe ei inshishi... altii moartea...marog... cam asta e cererea acuma si merge totu ca pe roate.. raportul cerere oferta e bun. undastand

Trimis de: calfa pe 19 Mar 2004, 11:14 AM

la Hanu Ancutei, Fresh !

Greseli ? Sunt cam multe ! Mai bine sa nu le ... cautam.

Trimis de: rebel pe 19 Mar 2004, 10:19 PM

Cum sunt destul de nou (de o exista grade de comparatie pentru acel adverb) o sã-ncerc sã fiu scurt si la obiect, pentru a lãsa loc unor alte persoane, detinãtoare a unei experiente mãrite în acest domeniu.

Fiecare dintre noi priveste lucrurile într-un mod total unic, aceste moduri de privire depinzând exclusiv doar de capacitatea de dezvoltare a personalitãtii fiecãruia. Spunând asta, este relativ cã - în viziunea mea - fiecare cautã ceva cu totul diferit (si sunt mândru a-l contrazice pe calfa în acest sens). De vreti o analiza practicã. Observati conflictul dintre Colectionara si Figaro (urãsc sã mã adresez folosindu-mã de nickname-uri). Fiecare dintre ei detine o personalitate puternicã si ambii încearcã din rãsputeri sã impunã ideile lor celorlati. N-o luati în sensul rãu (desi nu cred c-ar exista un altul), dar discutiile mai mult decât aprige purtate de voi pe paginile anterioare ale topicului pus pre discutie au fost o dovadã de egoism. Fiecare dintre voi a încercat sã aducã argumente suplimentare, unele nu chiar benefice pentru lupta purtatã (nu dau exemple). Aveti moduri de gândire diferite, dar aceasta nu înseamnã cã nu aveti si lucruri la care puteti cãdea de comun acord (i.e. aroganta acestui post).

Revenind la idee, omul trãieste pentru a experimenta. Nimeni nu se naste învãtat, fãcând referire la orice domeniu. Astfel, de mic - experimenteazã mersul pe propriile picioare si reuseste, într-un anumit punct, dupã destulã strãdanie. Un licean va fi mai bucuros uitându-se-n urmã, la peripetiile aduse de scoalã, decât de hârtia ce aceasta i-o oferã la final. Un absolvent de facultate va aprecia lucrurile noi învãtate, mai mult decât diploma de absolvire. Nu continui la alte statute, major (psihic vorbind), bãtrân fiind stãri ce vreau sã le experimentez fãrã o analizã premergãtoare.

Sunt însã si de acord cu multe dintre opiniile altor persoane, opinii prezentate în acest topic. Nu apreciez însã privirea fatalã aruncatã de Ahriman asupra mortii. Asta cu semaforul ... viata este optionalã, nu impusã. Dar trebuie luatã în considerare si pedeapsa oferitã de Dumnezeu si descrisã nouã în Biblie asupra sinuciderii. Mã rog, nu intru-n amãnunte, n-am vârsta necesarã.

Bine ai venit, Fresh. Este preferabil sã citeste atent regulile forumului înainte de a depune un mesaj (uite cine vorbeste). Vei realiza apoi cã nu sunt binevenite exprimãrile cu 'sh', respectiv 'tz'. Mai mult decât atât, administratorii au cerut ca mesajele sã fie scrise corect, vorbind de ortografie. De te-ai putea conforma cererii, atunci ar fi extrem de satisfãcãtor pentru ceilalti membri (cu placere, calfa).

Trimis de: Fresh pe 20 Mar 2004, 01:37 PM

scuze... adevaru e ca nu mam grabit sa citesc regulamentul... nu stiam ca e un forum asa de pretentios cu atat mai civilizat.
ok

Trimis de: Ahriman pe 20 Mar 2004, 08:59 PM

Nu cred ca viziunea mea asupra mortii este fatalista ci, mai degraba, realista; cat despre ceea ce cauta oamenii pe lume... ce bine ar fi daca ne-am cunoaste destinul;inconstient, fiecare din noi cauta sa-si indeplineasca menirea ce i-a fost dat cand a fost trimis pe Pamant,insa soarta nu-i de acord intotdeauna cu asta si unii din noi mai rateaza.
Daca ne-am sti destinul totul ar fii mult mai simplu!

Trimis de: rebel pe 21 Mar 2004, 06:29 AM

Ahri, era opinia mea. Nu mi-o lua-n nume de rãu. Crezi cã fiecare are un destin stabilit de înainte? Mama-mi spunea odatã cãci 'destinul este asa cum ti-l faci'. De tu vrei sã nu faci idle si sã ai un scop în viatã, atunci acela îti este destinul. De am avea un destin prestabilit, atunci viata ar putea deveni irositoare de la o simplã alegere.

Trimis de: Unu pe 21 Mar 2004, 02:25 PM

"De unde ştiţi că Pamântul nu este altceva decât infernul altei planete?"

E un citat aproximativ din Aldous Huxley.

Trimis de: fargakos pe 21 Mar 2004, 05:21 PM

Ai inchis vreoadata ochii si sa continui sa mergi? Te-ai gandi vreodata cum ar fi sa nu poti vorbi? Sa nu poti auzi? ( si intrebarile ar putea continua...)
Uneori tot ce cautam e la indemana noastra. Uneori simplele placeri ale vietii ne sunt de ajuns pentru a ne "incarca" pentru o zi intreaga. V-ati gandit ce buna e apa cand nu mai poti de sete? Sau ce bine-ti face raza de soare care te cauta doar pentru a te incalzi...
Oamenii cauta... as putea spune ca in basme "apa vietii" : fericirea si de ce nu imortalitatea clipei ce tocmai i-a "hranit"...

Trimis de: Ahriman pe 22 Mar 2004, 08:24 AM

Eu consider ca oamenii sunt trimisi pe Pamant cu un anumit scop;acesta este destinul lor. Vad in ultima vreme ca tot mai multi au tendinta de a utiliza "soarta" si "destin" in sinonimie, lucru cu care eu nu sunt de acord. Destinul ne este prestabilit,insa depinde de soarta, de alegerile pe care le facem in viata daca ajungem in acel punct sau nu.Odata atins acest destin, ne mutam la un nivel superior al evolutiei constiintei si spirituale.

Trimis de: side_story pe 12 Apr 2004, 12:46 AM

Si eu cred ca oamenii au un anumit destin in viata. Insa il vad intr-o versiune simplificata. Cred ca scopul suprem al oricarei fiinte umane este acela de a-si ajuta aproapele. Daca ii vezi pe altii ca sufera, de ce nu ii ajuti?
Nu stiu unde am ajunge daca nu ar fi oameni care sa gandeasca astfel; sa se gandeasca mai intai la cei din jur si apoi la ei. Este un fel de ideal pentru mine, si mi-e rusine sa recunosc cat de departe sunt de a-l atinge.

Trimis de: Nico pe 25 Apr 2004, 09:42 AM

Probabil ca eu caut armonie (intrucatva similar cu satisfactie), armonia cu mine insami si cu lumea, sau mai bine zis cu ceilalti. Sa apesi la intamplare clapele unui pian e usor, sa canti o melodie simpla, se poate, dar sa interpretezi sau sa creezi o simfonie, asta mi se pare extrem de complicat...

Trimis de: Inceputul Vietii pe 29 Apr 2004, 08:01 PM

Ma sincer mir de faptul ca nu sunt SINGURUL care se intreaba ce cauta pe lume. Brava, mai exista oameni vii, slava Domnului!!!
Scoprile mele in viata se pare ca au legatura tot cu satisfactia... Ce pot sa mai zic, cel care a inceput subiectul sa gandit la toate. Eu caut evolutia spirituala, trezirea si pe de alta parte, mantuirea. Cele 2 au o oarecare legatura, dar nu sunt una si aceeasi in conceptia mea. Trezirea inseamna "enlightenment and understanding", mantuirea inseamna ceva asemanator cu a ajunge in rai, dar daca dezvolt ideea, ajung la religie.
Sincer, chiar ma bucur ca exista oameni vii, sunt extrem de incantat. Asta e primul meu post in HanuAncutei, dintro lunga serie (sper)...

Trimis de: punctt pe 29 Apr 2004, 08:17 PM

Inceputul Vietii.

Trimis de: Ahriman pe 29 Apr 2004, 08:57 PM

Trimis de: calfa pe 30 Apr 2004, 08:29 AM

Trimis de: punctt pe 30 Apr 2004, 12:28 PM

Felicitari, calfa.
Ai deschis un subiect de discutie foarte interesant.
Chiar!
Ce cauta oamenii pe lume?
Dar eu ce caut?
Sunt intrebari, pe care sigur orice OM... si le-a pus.

Trebuie sa-i multumesc lui Inceputul Vietii. De ce?
Pai, datorita lui am ajuns si eu pe aici, ieri...

"...oameni vii...", intr-adevar, frumos spus.
Eu cand ma refer la acesti "oameni vii", adica, oameni adevarati,
scriu OM.

Asta caut eu pe lume, sa devin un OM.
Bineinteles, fiecare vede in felul sau lucrurile.
Suntem unici, prin felul nostru de a fi, de a gandi...
Eu...as vrea sa nu sufere nimeni, niciodata, din cauza mea.
Ma doare cumplit, cand am gresit, provocand durere in jurul meu.
Poti repara uneori ceva, cu o vorba, un gest, o fapta...dar alteori...
e prea tarziu, din pacate.

Ar fi bine, ca toti oamenii:
* sa-si doreasca, sa caute ce au bun in ei...sigur, vor gasi ceva...,
iar cand au gasit, sa incerce macar sa-l foloseaca, facand fapte bune;
*sa-si doreasca, sa traiasca ADEVARAT,
*sa nu fie dominati de raul din ei.
Toti avem si rau, si bun in noi... Tocmai acesta este scopul vietii...sa reusim
sa mentinem un echilibru intre BINE si RAU...Sa nu ne lasam dominati de RAU...
prin gand ori fapte...

Din punctul meu de vedere, imi doresc sa nu fac umbra pamantului degeaba...,
adica, sa nu fiu egoista, rea, sa ma gandesc doar la mine, ci si la cei din jurul meu...
sa-i ajut si pe ei, cu ce pot (nu doar pe mine insami....)sa devina OAMENI.

Uneori, un singur ZAMBET...e de ajuns....

Trimis de: Vornicum pe 30 Apr 2004, 12:45 PM

Ca sa raspunzi la intrebarea asta trebuie mai intai sa gasesti raspuns la intrebarea Cum a aparut primul om pe lume?
Ce cauta omu' asta aici? Eu zic ca nici unul din noi nu stim care ne e menirea. Sa faci copii, sa te-nsori, sa-ti iubesti nepotii ca dup'aia sa mori impacat cu sine. Asta zic majoritatea. Eu zic bullshit, murim fara sa stim de ce dreaqu' am mai trait.
Traim fiindca ne-am nascut si fiindca dintr-un considerent ciudat trebuie incheiem ciclul imbecil al existentei
Nastere - tinerete- maturitate - batranete - moarte. Ciclul se incheie fara sa stim DE CE.

Trimis de: ^Anne^ pe 30 Apr 2004, 01:50 PM

@Vornicum: Esti tare pesimist in general?
Intrebarea asta mi-am pus-o de multe ori dar nu am reusit sa gasesc un raspuns...sunt in cautare.....
La prima vedere pare intradevar un cilcu banal. dar in tot timpul asta trebuie sa faci si tu ceva cu viata ta. Nu poti doar sa traiesti si sa astepti sa vina sfarsitul.....Si cred ca asta inceraca omul sa gaseasca cat traieste....

Trimis de: LigiaB pe 30 Apr 2004, 06:05 PM

Vornicum, com'on it's not bullshit!

Asa zic si eu cind imi pierd focusul, cind ma pierd in detalii prea multe.... cind sint coplesita de probleme si nu vad nici o scapare...dar...
Fiecare din noi, are "talanti" (gifts). Eu zic ca fiecare din noi are o vocatie, o chemare...unii chiar mai multe... Mie mi-a luat ani de zile sa mi le descopar.

Eu cred ca fiecare din noi trebuie sa traiasca in asa fel, incit sa fie "folositor" celor din jur, sa faca o diferenta, oricit ar fi ea de mica... Ahri, spunea asa frumos.... sa iti ajuti apropele e un un gest atit de nobil, eu ma uit in jur...si vad o padure de maini...si credeti'ma, ajut cit pot de mult...

Trimis de: punctt pe 30 Apr 2004, 10:28 PM

Trimis de: Mokkodo pe 1 May 2004, 09:20 AM

Ciao!
dupa o noapte de navigare pe net, cautand nu shtiu ce...am gasit hanul ancutei. cateodata caut ce tocmai am gasit. cand gasesc ceva ce nici nu am cautat( dar printr-o intamplare am gasit ) si acel lucru nou ma face sa ma simt bine...imi vine o intrebare ..oare cate lucruri nu m-au macinat, si am facut tot ce ma putut sa le am ? la un moment dat, ajung la ele, dar cum spunea Cineva , nu ma mai pot bucura de ele pentru ca m-au costat prea mult suflet tot asteptandu-le.
sincer..in momentul de fata ma caut PE MINE. cred ca atunci cand ma voi recunoaste din multimea de EU ce o simt ca se lupta prin sufletul si creierul meu, voi shtii si ce caut in lume, in viata . necunoscandu-ma pe mine as putea sa cred ca vreau situatii materiale, sau vreau iluzii de iubire, sau vreau ...sa imi ghiftuiesc stomacul. as vrea ca la sfarsit sa pot gasi un echilibru intre eurile mele si sa nu cad in nici o extrema , si poate voi reusi, desi mi-e frica de faptul ca nededicandu-ma unui singur aspect al vietzii voi cadea in mediocritate.

un lucru e sigur : nu vreau mai mult decat pot sa duc .

am fost prolixa ?

Trimis de: Inceputul Vietii pe 1 May 2004, 09:20 AM

Draga ^mami^6 ... ma tot intreb cum de ai ajuns aici din cauza mea... Ok, brava, ce sa zic.
Da, sunt multe feluri in care poti spune OM, om treaz, om viu, sau fiintza umana.
Si trezirea o caut mereu.

As vrea totusi sa pun o intrebare care ma macina de ceva vreme.
E acest citat:
"Sunt un Om viu.
Nimic din cei omenesc numi e strain
Abia am timp sa ma mir ca exist,
Dar ma bucur totdeauna ca Sunt" (Nichita Stanescu, citat aproximativ)
De altfel mai e vorba si de parazitii, care au si ei o chestie interesanta:
"Sa ai un sef fara chef shi o munca stabila sa stai in garsoniera nu in vilaa sa ai o atitudine umila sa astepti o mostenire de la o baba senila sa traiesti mult de dragu de a trai sa ai familie sa torni N jeguri de copii sa nu fumezi sa nu bei, droguri sa nu iei sa nai pareri sau idei sa nutzi doresti sa nu vrei sa fii bun sa ai o conduita inalta asteptand vacanta de pe lumea ailalta. O arzi in halu asta esti o victima indoctrinata."
Unele idei le consider exagerate, dar sunt multe lucruri extrem de adevarate si interesante, deci lansez intrebarea: CE INSEAMNA SA SPUI "NIMIC DIN CEI OMENESC NUMI E STRAIN"? Sa fumezi, sa bei si sa te droghezi? Sau oare este vorba despre o invatatura spirituala? Totusi, chiar daca ar fi asa, cum ramane cu celelalte, "lumesti", care ar trebui incercate? Eu unul nu am incercat nici una din cele 3, decat bautul, dar foarte rar.
Daca nu prea are legatura cu Subiectul "ce cauta oamenii pe lume", macar se leaga de el

Trimis de: secunda pe 1 May 2004, 05:06 PM

Mokkodo, primeste un din partea noastra.
Nemasurate sunt puterile omului. Iar puterea unui om creste cu motivatia sa.
Hai sa iti spun o povestioara.
Un om era la un moment dat tare suparat pe Dumnezeu. I se parea ca dintre toti oamenii, tocmai el este cel mai nenorocit, cel mai incarcat cu greutati si probleme, ca el are cea mai impovarata cruce de dus, ceea ce il copleseste si ii este peste masura sa-si indeplineasca sarcinile. Intr-o noapte un inger a venit la el si l-a luat intr-o calatorie. Au ajuns intr-un loc unde erau multe, nenumarate cruci, de tot felul, de la mari la mici, de la colorate si impodobite la nevopsite si simple. Ingerul i-a zis atunci ca are libertatea de a-si alege o cruce. Orice cruce doreste si care crede el ca il va multumi astfel incat sa nu mai se planga de povara ei. Omul a inceput atunci bucuros sa caute. Dar una era prea mare, alta prea nu stiu cum, cealalta nu se potrivea defel, insa, intr-un final, dupa lungi cautari si ezitari alege o cruce. Si spune:
-Aceasta e crucea pe care o doresc de azi inainte!
-Aceasta e crucea pe care ai avut dintotdeauna, i-a raspuns ingerul.
Si atunci omul a vazut ca niciodata nu i-a fost dat mai mult decat poate duce.

Sper ca si tu sa ai intelepciunea de a gasi intotdeauna puterea de care ai nevoie de-a lungul intamplarilor vietii.

Trimis de: Inceputul Vietii pe 1 May 2004, 06:55 PM

Secunda, povestea este EXTREM de interesanta. Asta imi aduce aminte de un citat din "Manualul Razboinicului Luminii". Are legatura.
Pentru Razboinicul Luminii nu exista [mai bun] sau [mai rau]: fiecare on poseda darurile necesare pentru drumul sau individual. " Asta inseamna clar ca fiecare om are locul lui pe lume si fiecare are alt tzel...

Trimis de: DarkAngel pe 2 May 2004, 11:06 AM

Ce cauta oamenii pe, lume?
S-au ratacit.... si

Trimis de: Mokkodo pe 2 May 2004, 03:14 PM

Mercic de primire, Secunda

Da,intr-adevar nu ni se da mai mult decat putem duce, dar trebuie sa cautam in noi puterea in acelm momnet, motivatia de a merge mai departe ..eu ma gandesc si la lucruri bune cand zic ..a duce, nu doar la tristeti, probleme...daca mi s-ar da acum pe mana 3 companii gigant, 2 copii si parul de aur ..nu cred ca m-as putea descurca...parul mi-ar fi prea greu,nu? m-ar impovara ..cum era povestea aia ce o citeam eu candva. Poate canva voi fi pregatita si pentru asa ceva ..

Oricum, mi-e foarte clar, cu cat cauti aici mai multe, in sensul de a dori mai multe lucruri esti mai neferciti. Un lucur pe care nu il am nu are cum sa ma faca nemultumita ..din moment ce nu imi foloseste la nimic..din moment ce nu am dorinta si nevoia de a-l poseda.

Nu trebuie sa ne lacomim in a cauta cat mai multe aici ..asta aduce doar stres si pierderea de esential. Daca oamenii ar cauta adevarul,daca l-ar cauta pe Dumnezeu ..l-ar cauta din nou ...iubirea, frumosul ...intr-devar sunt chestii mai greu de gasit decat orice lucur super scump pus la vanzare pe piatza ..dar sunt esentiale. ele sunt de fapt ceea ce ar trebui sa caute fiinta noastra aici, ele cred eu, ne-ar conferi o oarecare liniste si pace sufleteasca.

Cred ca lumea in care existam acum e preponderent materiala ..si daca mi-as intreba cunostintele ce cautati, domne aici ? azi zice BANI, masini ,case ...BANI, bani ...eu una imi doresc un trai decent, sa am acolo camera mea luminoasa in care sa pot lectura duminica cartea aia minunata ,sa am bani sa cumpar cartea aia ..dar sincer nu cred ca prin MULTI BANI imi cumpar fericirea .

mi-as dori sa vad mai multi oameni care se intereseaza de ALT fel de cautari ... shtiu ca daca am o stabilitate in sufletul si fiinta mea, pot sa fiu un om bun in societete , nu un om cretin si distrus de cotidian .

oh..cate nu caut si eu ...si acum m-am bulversat singura. oricum ...nu va lacomitzi !

bye

Trimis de: punctt pe 3 May 2004, 02:28 AM

Mokkodo.

@Inceputul Vietii, am dat click pe "Vizualizeaza Mesajele Noi", am vazut ceva interesant: "Ce cauta oamenii pe lume?",
ultimul mesaj, era cel scris de tine. Acum ai inteles, de ce iti multumesc?

Nu stiu sa dau un raspuns la intrebarea: [Ce inseamna sa spui "Nimic din ce-i omenesc nu-mi e strain"?], asa cum nu o inteleg nici pe aceasta: " Totul sau nimic?"

Daca ma gandesc la mancare, e simplu. Ori mananc tot din farfurie, ori nu ma ating deloc de ea. Dar daca ma gandesc, ca as vrea sa citesc toate cartile din lume...., atunci este imposibil, dar nu se poate sa traiesc, fara sa fi citit macar o carte, adica nimic...
Daca ma gandesc la vicii..., atunci nici aici nu se potriveste, nu pot avea toate viciile, dar este imposibil sa nu am nici unul...
Si atunci, pentru ce mai exista acea intrebare, la ce se refera?

Trimis de: calfa pe 3 May 2004, 10:29 AM

Trimis de: side_story pe 3 May 2004, 09:02 PM

Si eu caut armonie. Insa cel mai mult imi place cea din jurul meu (dintre oameni). Imi place ca acestia sa se iubeasca si eu sa ii indragesc pentru asta. Si, intotdeauna, am cautat sa ma impac cu mine insumi (cu idealurile si cu ideile mele).
Cred ca dragostea este cel mai frumos lucru pe care il poate urmari o fiinta in viata aceasta.

Trimis de: DarkAngel pe 3 May 2004, 09:16 PM

Bine v'am gasit!

Trimis de: punctt pe 23 Jun 2004, 06:27 AM

Nu mai cauta nimeni nimic pe lume...??!!

Trimis de: saldora pe 24 Jun 2004, 12:24 PM

Trimis de: J_ENGRAMME pe 26 Jun 2004, 10:08 PM

N-am nici cea mai vaga idee ce cauta oamenii pe lume, dar pot spune ce caut eu. Sa umplu golul. Am nimerit din intamplare pe acest site si v-am vazut pe voi. Si-mi place mai mult sa va citesc, decat sa scriu. Si stiu ce caut aici, de fiecare data cand intru. Si dai pe net numai de oameni destepti. Devine plictisitor. Stiti vre-un site cu prosti?

Trimis de: Blakut pe 26 Jun 2004, 10:17 PM

Oamenii cauta sa cunoasca. Curiozitatea este una dintre calitatile omului. Oamenii asta cauta pe lume.
Ca specie, omul nu cauta nimic, doar sa traiasca si sa se inmulteasca. Ar fi naivitate din partea mea sa cred ca oamenii au un scop prin propria lor existenta.

Trimis de: calfa pe 29 Jun 2004, 04:23 PM

Hmmm, deci pana la urma tot satisfactii cautam noi toti. Pe cai diferite, ori doar cu nume diferite. Armonie, intregire, cunoastere, iubire, nimic (spunea Ovidiu ...) ... Pe termen scurt ori lung, in fiecare clipa ori in zilele ce vin, satisfactiile par sa ne atraga ...

Trimis de: atta pe 25 Sep 2004, 10:04 PM

"Ce cauta oamenii pe lume?"


In primul rand ... presupun ca este vorba despre lumea asta ... lumea in care acum, in bucuresti cam ploua. Acestea fiind spuse ...

Oamenii cauta nimicul. Dar vedeti voi, nimicul este bine ascuns. si dese ori se camufleaza in alte lucruri, lucruri denumite de cei perspicace drept "nimicuri". Omul cauta nimicul si da de prieteni, iubire, copii si alte nimicuri. Si asa se trezeste un om ca a gasit tot felul de lucruri si totusi inca mai cauta. Nimicul, dragii mei, da dependenta. Nimic dupa nimic tot nimic nu este .... si totusi parca e altfel... parca incepe sa aiba substanta. inselatoare insa. Substanta nimicului este inselatoare.

Si totusi... este placut. Nici nu stiu, si nici nu conteaza daca placut este nimicul sau cautarea lui. Poate ca si cautarea este nimic. nimic cautand nimic. mda. am zis.

Alta intrebare... cine a inventat nimicul ... sau cine a descoperit nimicul... sau ... nimic.

Trimis de: Eclectic pe 26 Sep 2004, 12:21 AM

Nimeni nu a descoperit nimicul, dar poate ca i-a simtit adierea. Sa ai constiinta nimicului inseamna sa regasesti pe cer norii adevarului. Dar visul te va readuce la realitate, iar realitatea nu inseamna adevar, ci perceptia asupra acestuia.

Trimis de: LadyMaya pe 26 Nov 2004, 09:10 AM

nu foarte multi dintre noi stim ce cautam pe planeta asta
mai degraba,ne risipim in toate directiile si pierdem din vedere esentialul,ca apoi sa culegem regrete
ar fi foarte simplu daca am sti ce vrem,si uite,cred ca ar fi mai putin palpitant
"oamenii se impiedica uneori de adevar,dar se ridica si trec ma departe"
totul face parte din conditia noastra;poate ar fi mai bine sa ne-o asumam fara sa facem prea mare caz

Trimis de: denise pe 26 Nov 2004, 10:53 AM

LadyMaya
Adevarat, poate spre binele nostru nu stim ... Bine ar fi sa ne pastram atentia treaza, sa nu ratam darurile ce ne sunt oferite, doar pentru ca nu corespund "listei" noastre.

Trimis de: Dark Angel pe 26 Nov 2004, 12:59 PM

Ce cauta oamenii? Se cauta...pe ei insisi, pe ceilalti...sensurile si non sensurile...

Trimis de: Blakut pe 26 Nov 2004, 01:50 PM

Absolut nimic. Nu cauta nimic. Poate ca suntem cautati... de moarte. Dar atat.

Trimis de: Eclectic pe 26 Nov 2004, 05:01 PM

Ocupati fiind sa caute, oamenii uita sa gaseasca. Am impresia ca e mult mai usor sa gasesti fara sa cauti.

Trimis de: carrad pe 26 Nov 2004, 05:33 PM

Trimis de: mărăcine pe 27 Nov 2004, 03:05 PM

Omul cauta, cauta necontenit, numai ca sunt putini aceia care realizeaza acest lucru...

Chiar atunci cand ceva incearca sa se ridice la suprafata - in sentimente de singurate, de neliniste, de dor - cei mai multi oameni o iau la fuga, nestiind ca ele vestesc tocmai lucrul de care au cel mai mult nevoie.

Exista nenumarate feluri de a inabusi aceste trairi, de pilda iesitul periodic in baruri si cluburi, privitul la televizor in fiecare seara, petrecerea intregii zile (in unele cazuri, a noptii) in fata computerului, s.a.m.d.

In momentul in care nu-ti faci timp decat pentru flecareala zilnica (pe care, inevitabil, cu totii o facem) ori pentru "castigarea existentei", e foarte greu sa afli ceea ce cauti...

Foarte trist...

Trimis de: Eclectic pe 27 Nov 2004, 05:17 PM

Cred ca e excelent sa gasesti ceva si sa spui "Cat te-am cautat fara sa-mi dau seama !"

Trimis de: yuanescu pe 29 Nov 2004, 06:55 PM

… nu ştiu ce caută toţi oamenii … da’ câţiva ştiu că mă caută pă mine …
… iar eu ce caut pe lume ? … caut să scap de ei ….

Trimis de: calfa pe 30 Nov 2004, 12:13 PM

Mda, eu as fi unul care te cauta aici, la Han. Ma bucur sa te recitesc.

Trimis de: cobra verde pe 1 Dec 2004, 01:13 PM

Revenind : MANCARE , BAUTURA , SEX. Restul sunt amanunte.
Adevarul sufera daca e analizat prea mult .
Multumit mon cher ?

Trimis de: Blakut pe 2 Dec 2004, 02:47 PM

Ce sa caute? Bani. Ca de acolo vin toate: si sex, si mancare ,si confort si putere.

Cobra:@: mda, te cauta mihai?

Trimis de: okamishiro pe 28 Dec 2004, 11:06 AM

Trimis de: mărăcine pe 28 Dec 2004, 12:04 PM

Vechea disputa idealism-realism.

N-o dojeni, dorinta pe care o are e una foarte corecta. Dar tot atat de corect este ca nici un arbore nu rasare peste noapte, cu atat mai putin o lume mai buna nu va putea aparea fara o stradanie continua in aceasta pe care o avem...

Trimis de: okamishiro pe 28 Dec 2004, 12:12 PM

n-o dojenesc si nici nu fac pe lupul moralist,incerc doar sa trezesc un pic constiinta.
sa realizeze faptul ca viata e frumoasa si merita sa luptam pentru a "ne cauza mai bine"

Trimis de: saldora pe 12 Jan 2005, 12:57 PM

Ce Cauta Oamenii Pe Lume?




... nu stiu

Trimis de: Inceputul Vietii pe 12 Jan 2005, 08:09 PM

Trimis de: saldora pe 13 Jan 2005, 09:20 AM

Intrebarilor existentiale nu li se poate da un raspuns general... ci numai individualizat. Raspunsul general - evolutia - naste alte intrebari si un alt raspuns general...

Trimis de: calfa pe 17 Jan 2005, 10:09 AM

saldora, raspunsul ar putea fi o cautare recursiva ? Ar acoperi in felul asta si ideea celui ce sustine ca nu cautam nimic ?

Sau imposibilitatea generalizarii absolute ?

Trimis de: indubitabil pe 17 Jan 2005, 10:47 AM

Eu cred ca suntem trimisi pe pamant sa cautam si sa gasim acel ceva (poate piatra filozofala, poate reteta fericirii, etc); dar ocupati fiind sa traim, sa supravietuim, uitam de ce am fost trimisi si sfarsim prin a muri. Si atunci ne iau locul altii, alti trimisi, care si ei uita, se lupta cu supravietiure, si iar.... si iar....

Trimis de: saldora pe 17 Jan 2005, 03:21 PM

Trimis de: calfa pe 17 Jan 2005, 03:48 PM

Trimis de: saldora pe 17 Jan 2005, 03:54 PM

Trimis de: iniya pe 19 Feb 2005, 01:41 AM

ce cauta oamenii???///
hmmmmmm vad lumina ochilor plangand...cauta iubire; cand o gasesc vor bani; cand au si aia isi cumpara sanatatea cu ei si le vine fercirea si iubirea maniei si geloziei; cauta o regasire;cauta copiii(singura realizare a omului care nu ii este luata ) se dezechilibreaza;clacheaza iar cand se ridica(realizeaza importanta vietzii) pleaca=mor
deci omul cauta mereu ceva si gaseste mereu alceva; iar cand cauta si gaseste ce a si cautat(mare noroc) da cu piciorul la tot