Toti in copilarie am visat sa fim "cineva" sau "ceva".Sa visam cu ochii deschisi ca atunci cand vom fi mari si vom avea "putere"o sa facem o sumedenie de lucruri...Daca nu am reusit sa ne urmam visele,daca pe drum ceva..cineva a intervenit,acumulam frustrari si devenim suparati pe oameni ..pe viata?De fapt o suparare mascata, pe noi insine...?Credeti ca v-ati urmat visele?....Cand va priviti in oglinda va puteti spune"esti cine-mi doream".Si daca nu ati reusit....cum puteti trai cu asta?
Eu am constatat ca la fiecare varsta iti doresti sa devii altceva... pt moment. Totusi, ramane o singura dorinta mai mare in privinta asta, ea se cerne dintre celelalte, cu timpul.
Nu.
Nu.
Pentru ca fiinta umana e a(dapta)bila. Bine ar fi fost ca in astfel de situatii sa fi murit.
Exe, de ce ar fi fost bine asa?
Credeti ca v-ati urmat visele?....
Partial, am avut multe vise in copilarie, pe unele le-am urmat cu sfintenie si inca le mai urmez, pe altele le-am urmat si pe parcurs le-am abandonat, iar pe altele nu le-am urmat de loc.
Cand va priviti in oglinda va puteti spune"esti cine-mi doream"?
Ca persoana da, din punct de vedere al carierei nu. Mai sunt si alte aspecte la care pot rasounde cu da si cu nu.
Si daca nu ati reusit....cum puteti trai cu asta?
Sunt relaxata
Pur si simplu am inteles de-a lungul timpului ca nu orice mi-am dorit pentru mine ar fi fost si bine pentru mine, mi-ar fi placut ssau m-ar fi implinit. Imi place viata asa cum e ea, ma simt implinita pentru ca am invatat sa-mi fiu prietena si sa-mi fac din minte o unealta si nu un tortionar.
"De dincolo de campiile de ieri,vine uneori sa ma vada,o fetita de la joaca.Fetita care eram EU..se uita la mine visatoare si se infioreaza..sperand sa vada femeia care as fi putut fi"
Voiam sa fiu filoloaga...n-am fost...
Voiam sa plec din oras..n-am plecat...
Voiam sa fiu mama...n-am acceptat darul ce mi-a fost dat si acum..il caut tardiv probabil..
Voiam sa fiu cu picioarele pe pămānt - barbata! - nu am fost. Nu īmi place să mă agăţ de pămānt la fiecare pas īmi place să fiu femeie ...
Voiam sa fiu sotie...dar.., cānd a fost timpul m-a găsit unul şi după ce mi-a stors sufletul, aşteptările..m-a lăsat goală īn mijlocul vieţii pentru că m-a descoperit pe mine īn toată fiinţa mea si nu pe alta - care ar fi vrut să fiu.
Multe din vise nu mi le mai amintesc...poate e un instinct de "autoaparare" a sufletului ca sa poata supravietui...Pentru a nu simti "mediocritatea" in care se afunda zilnic..ritmic...
Cum ma suport?...Pedepsindu-ma
Cum ma privesc in oglinda?..Nu ma privesc decat in fuga si vad doar imaginea de ansamblu..niciodata ce-i dincolo de ea...
@Felina
Ar fi fost bine asa pentru ca lucrurile ar fi fost facute dintr-o bucata.
De ce ti-e teama nu scapi!...
La mine-n ograda lucrurile au stat cam asa: o vreme realitatile de abia tineau pasul cu visele, care o luasera hat, mult inainte. Pe nesimtite situatia s-a schimbat ajungind tocmai invers: realitatile lasau vraiste, debusolate, visele in urma. Cind s-a schimbat situatia nu mi-am dat seama, eram ocupat cu alte chestiuni... Cert e ca intr-o buna zi am pus piciorul in prag si am zis: "Bre, ia atentie la mine! Stop cadru! Ce-i cu debandada asta p-acilea?! Care e rostul aventurilor mele pe Pamint?"
N-am gasit inca, pina la ora asta, raspunsul la intrebare dar fac sapaturi si o sa descopar eu cindva... pe unde l-am pus. Pe raspuns... ... Pina una alta, activitatea asta imi distrage multumitor atentia de la cursa contra-cronometru mai sus descrisa...
Andra
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)