Fiecare din noi a avut idei pe care le credea adevarate in copilarie.. Sa ne amuzam putin amintindu-ne de bau-bau, barza si alte personaje sau ganduri care faceau ca lumea noastra sa fie fascinanta si inspaimantatoare in acelasi timp..
Eu credeam ca daca sap o groapa suficient de adanca o sa ajung in iad si o sa-l cunosc pe Scaraoski..
Credeam intr-un personaj imaginar pe nume Tâmpu, care era cand prietenul meu cel mai bun, cand un fel de bau-bau cu care ma ameninta mama si tata. Tâmpu traia sub pragul usii de la balcon si eram pur si simplu terorizata de el..
Credeam ca ceaţa este fumul de la focul pe care Baba Iarna il face in padure si ca daca inghit guma de mestecat mi se vor lipi matele.. Mai credeam ca daca voi manca iarba voi da lapte ca vacile, ca daca ma trag de par acesta-mi va creste mai repede, ca daca ma ascund sub patura nimeni nu-si va da seama ca sunt acolo si o multime de alte lucruri stupide pe care le voi scrie cand mi le voi aminti..
Eu credeam ca daca voi merge cu avionul as putea sa vad Raiul, de dincolo de nori...
Iar intr-o perioada incercam cu incapatanare sa leg un balon de perdea cu un ac de cusut. Dar nu a vrut niciodata...
Si mai credeam ca tanti care venea sa-mi faca injectii cand eram racit era trimisa de diavol.
Imi aduc aminte si voi mai scrie.
Super topic, Serenity
Eu ma uitam in fiecare seara sub pat, daca nu cumva e Bau-Bau pe-acolo...
Eram indragostit de una de la scoala si credeam tot timpul, orice faceam, ca se uita la mine. Fain de ex. cand tocmai stai pe WC...
Credeam ca taica-meu nu ma prinde daca citesc toata noaptea cu lanterna sub plapuma...
Credeam ca a face sex doare al naibii dupa ce m-am uitat la cainii nostri din curte care au ramas prinsi unul de altul
Painea de la straini sau vecini a fost mai buna ca aia de acasa, cica...
De Craciun am primit prima mea bicicleta, "Junior" , nou-nouta. A fost musai sa stea in prima noapte langa patul meu, am fost fericit...
Pentru copii culorile inseamna mult. Guma de mestecat care se gasea pe la noi era trista, asa ca trebuia "tuned"...
Ideea mi-a dat-o Karin, fata din vecini cu care ma jucam. Se fierbe apa cu mina de creioane colorate si se arunca guma de mestecat inauntru. Dupa cateva minute o ai colorata fain.
No, si ca semn de prietenie obisnuiam sa facem schimb de guma de diferite culori, deja mestecata bineinteles...
Eu auzisem ca daca te uiti la miezul nopti in oglinda va aparea un diavol in spatele tau...ca daca ma uit crucis asa imi vor ramane ochii....ca daca las mancare in farfurie, imi las norocul acolo...ca daca umflu mai multe baloane, cu gura, voi zbura, ca daca o bomboana face 13 lei, eu am nevoie in total de 17 lei ca sa cumpar doua (asta n-o sa uit niciodata), pt ca 13+13=13+1+3=14+3=17 si spre surprinderea mea nu am primit doua bomboane...mi-era frica de baba cloanta si de tigani ca poate ma confunda cu vreun puradel de-al lor si ma ia cu ei ca sunt mai creola...tineam cu partidul CHEIA (asta era simbolul nu mai tin minte numele, dar cred ca era Constantinescu) pt ca dupa el la TV veneau desene animate...credeam ca Magicianul e chiar magician si cand l-am vazut odata cat de inalt era...m-am convins...vroiam sa fiu abramburica Credeam ca daca imi acopar gatul cu plapuma sau cearsaful, iarna sau vara, nu ma mai pot musca vampirii si indiferent cat de cald era tineam geamul inchis...credeam ca daca inchid ochii si ma fac ca dorm papusile mele vor incepe sa vorbeasca ...daca credeam ca e ceva sub pat, ma ascundeam sub plapuma astfel incat sa creada ca dorm sau ca nu sunt si sa ma lase in pace si lasam o gaura mica intre pat si plapuma ca sa pot respira...
P.S: super thread...sunt foarte multe chestii....o sa mai vin pe aici
Super topic !
Cand eram mica si primeam papuci noi dormeam cu ei in pat si nu vroiam sa-i port !
Credeam ca in pivnita intunecoasa locuieste regele paianjenilor care era gras cat un butoi.
Eram bucuroasa ca nu locuiam pe partea cealalta a pamantului unde oamenii stau precis cu capul in jos.
Cand tuna si fulgera eram sigura ca trebuie sa fie Dumnezeu cu biciul care pedepseste necredinciosii (locuiam la bunicii foarte bisericosi).
Credeam ca de la pupaturi ramane femeia gravida asa ca refuzam categoric sa fiu pupata de musafiri.
Cu toate acestea eram convinsa ca pe bebelusi ii aduce barza.
Ce varza era in capul meu !!!
1. Copiii se nasc prin buric (nu stiu in ce film vazusem eu ca tre' sa le taie cordonul ombilical...) dar in cele din urma m-am convins ca ies, de fapt, prin fund
2. Daca era intuneric, nu aveam voie sa privesc in spate, pentru ca aparea un nenea rau care imi rupea gatul (?!?)
3. Daca nu purtam decat un ciorap, urma sa raman orfan si daca nu incaltam decat un pantof, urma sa moara cineva.
4. Daca priveam un obiect intr-un anumit fel, puteam sa ii dau foc sau sa il mut dupa bunul plac (se pare ca nu am reusit sa gasesc acel "anumit fel" )
Si daca imi mai amintesc, mai spun.
eu credeam ca dupa ce ai 14 sau 15 ani, cand nu mai cresti, nici parul nu mai creste. adica daca nu reusesti sa ai parul lung pana atunci niciodata nu vei avea.
Eu eram mandrul posesor al unei mumii sub sifonier in coltul de langa geam... infasurata in carpe alb-galbui cu tenta maronie . A, si inca ceva: sub pat aveam un sarpe Boa... Muzeul Antipa sa traiasca
tot timpul am crezut ca papusa blonda cu fustita roz care am prmit-o la ziua mea (5 ani aveam) vorbea; n-am atins-o decat atunci cand am primit-o; am chelit-o si am desenat-o cu negru ca sa nu-i mai vad gura; asta nu ma ajutat la nimic; mi-a fost mai frica; pentru mine o papusa a foat bau-bau
scriam pe avioane dorinte si le aruncam aiurea pe mal ca sa le prinda vreun poate poate ma voi face cu vreo cativa anisori mai mare
nu purtam bluze pufoase (de lana) ca sa nu-mi creasca par pe spate
nu-mi placea sa mi se spuna don'soara ......credeam ca inseamna o femeie usoara
imi era frica de femeile roscate (de ce ? nu stiu)..............a ;
de Sfintele Sarbatori de Pasti ai mei au spus (in gluma) ca 'nu mai vine iepurasul anul asta'; am stat pe treaba mea pana cand am aflat motivul -AU BAGAT LA OALA! auzind acestea n-am mai mancat ziua aia(decat cioco+pireu ) pana cand m-am convins ca iepurasul nu v-a veni in ciuda grevei ; ai mei rad de mine si acum
…am deschis ochii şi un nebunroz mi-a zâmbit
Văd albastru deschis şi alb şi… puţin verde (mi-a zis)
Putem arunca cu norişorul ăla pufos pe pata de verde
Nuuu (a strigat speriat), stricăm pata
Ba da… uite, se întinde câmp (am încercat să-l înduplec)
O închidem în albastru
Dacă suflăm peste alb... apar păpădi. Hai să alergăm pe câmpul ăsta şi să sărim prin iarba udă
Iarba udă e sfântă şi apoi… nu trebuie să ne pătăm cu verde
Vreau să ne învârtim puţin. Azi ne-am sfinţit fantezia şi… nu, nu ne pătăm
Plouă cu paşi pe acoperişul lumii
Eşti un copil verde iar paşii mei sunt albaştri
Dispar urmele
După ele apar muguri
Se face senin. Putem pluti
In doi suntem un zbor de roz
Iţi spun noapte bună şi-am să plec undeva…
Nu-mi face cu mâna
Poveştile nu sfârşesc niciodată
, soricuto
Ce fain ai scris-o, deja te-am indragit...
Dupa ce ai scris aici, Soricuto, tot ce mai incercam noi este fad
Cand era mica credeam ca orice obiect are suflet si il doare, nu prea am scapat de animism nici acum, desi varsta in cauza a cam trecut Cu nasterea ... imi imaginam ca era un hocus-pocus si gata copilul era afara. Am vazut pe la 11 ani un reportaj cu "the shocking truth" si am ramas un pic speriata ... well chiar foarte speriata
vă mulţumesc. mă bucur că am reuşit măcar în parte să vă amintesc de copilărie şi de lumea văzută prin ochii aceia inocenţi. căldura mesajelor m-a făcut să roşesc
Si o sa rosesti si mai bine, Soricuto, ca-i cel mai fain forum din lume
QUOTE (şoricuţa @ 25 Feb 2005, 08:57 PM) |
…am deschis ochii şi un nebunroz mi-a zâmbit Văd albastru deschis şi alb şi… puţin verde (mi-a zis) Putem arunca cu norişorul ăla pufos pe pata de verde Nuuu (a strigat speriat), stricăm pata Ba da… uite, se întinde câmp (am încercat să-l înduplec) O închidem în albastru Dacă suflăm peste alb... apar păpădi. Hai să alergăm pe câmpul ăsta şi să sărim prin iarba udă Iarba udă e sfântă şi apoi… nu trebuie să ne pătăm cu verde Vreau să ne învârtim puţin. Azi ne-am sfinţit fantezia şi… nu, nu ne pătăm Plouă cu paşi pe acoperişul lumii Eşti un copil verde iar paşii mei sunt albaştri Dispar urmele După ele apar muguri Se face senin. Putem pluti In doi suntem un zbor de roz Iţi spun noapte bună şi-am să plec undeva… Nu-mi face cu mâna Poveştile nu sfârşesc niciodată |
Ce soricut dragut si dulce...yumy ...ce bine ca azi e sambata si nu tre' sa tin post
QUOTE (Kitty @ 26 Feb 2005, 12:34 AM) |
ce bine ca azi e sambata si nu tre' sa tin post |
Daca Kitty renunta la post si mananca soricuta noastra, noi cum mai citim ce scrie frumos?
Pai poate daca pap c(g)reier () pane se duc neuronii acolo unde trebe si va scriu eu frumos! Ce sadica sunt!
QUOTE (Greiera? @ 26 Feb 2005, 08:51 AM) |
Daca Kitty renunta la post si mananca soricuta noastra, noi cum mai citim ce scrie frumos? |
Bun gasit, Cla!
de bau- bau nu prea m-am speriat, dar...
credeam ca nu pot visa, decat atunci cand dorm cu fata la perete, pentru ca visul vine,de fapt, pe perete
si nu puteam nicum intelege, in filme, cum un nene lua o tanti sa o pupe, la inceput ea se zbatea de mama- focului, si apoi ceda... asa brusc. cum dom´le sa-ti schimbi asa subit parerea? iti place sau nu-ti place? acum mai mare, am priceput cum sta treaba...
M-am amuzat intr-un mare fel citind povestile voastre.
Super subiect, felicitari!
Io credeam despre copiii ca se fac la spital: el si ea stau in pat fata in fata si dupa aia se si naste copilul... asa ... cumva... dintr-o data .
Credeam din tot sufletul meu ca sub pat sunt tot felul de animale si cand dormeam aveam foarte mare grija sa nu-mi depaseasca vreo mana margine patului, ca ar fi iesit un lup si m-ar fi muscat de mana. Of ce frica imi era... .
Urarea de noapte buna la mine insemna 'Noapte buna - somnishor', adica un somnic mic, nu 'somn usor' .
Credeam ca poti muri in timpul actului sexual din cauza ca te gadila foarte tare! Din cauza asta, cand banuiam eu ca se intampla ceva la ai mei in dormitor, stateam cu sufletul la gura pana cand nu mai misca nimeni, ca sa ma asugur ca n-a murit nimeni!
Nu mancam dudele cu tot cu coditza, de teama sa nu ne creasca un dud in burta (asa ne pacalise Nenea, unchiul).
Mai sunt... dar nu-mi mai amintesc acum.
Astea da peripetii Super topic!
Eu credeam ca bebelusii vin pe lume in 2 moduri, dupa cum decide Dumnezeu: pe unii ii aduce barza, altii ies "prin burta" mamei. Varianta a doua mi se parea dezgustatoare si eram nespuns de incantat si usurat sa stiu ca pe mine ma adusese barza.
Ce imi amintesc acum este ca eu credeam ca e un sarpe imens in fantana si daca m-as fi uitat in fantana m-ar fi inghitit sarpele. Si tin minte ca odata m-am uitat repede in fantana si apoi am fugit de-am rupt pamantul.
Intr-o zi am observat fascinat ca suprafata lucioasa a CD-ului reflecta o lumina multicolora, dar la vremea aceea habar n-aveam ca era vorba de reflexie, ci credeam ca CD-ul are lumina proprie. Si apoi, nopti de-a randul, luam CD-ul si il puneam in diferite pozitii ca sa lumineze atat de frumos precum stiam ca poate, si ce draci aveam ca nu lumina.
Si nu mai zic ca stateam nopti de-a randul supraveghind cerul de invazii extraterestre si de... Mos Craciun! Asa am vazut prima cometa "live" din viata mea.
Uf, ce-am mai ras..
Mi-am mai adus aminte vreo doua
Primii 3 ani i-am petrecut la tara unde evident ca o mare parte din timp petreceam cu gasca bunica-mii. Si bine-nteles ca s-a avut grija sa imi fie adanc infipte in cap diferite si numeroase tampenii.. La fel ca si Marcus, credeam ca in fantana salasluieste un balaur care imi va inghiti capul daca privesc apa prea insistent.. din pacate la mine efectul a fost contrar: ma opream la fiecare fantana si ma aplecam cat puteam de mult ca sa vad balaurul
Tot babele mi-au bagat in cap ca daca beau prea multa apa "fac broaste in burta" si credeam ca atunci cand mi-e foame, sunetele pe care le scoate stomacul sunt de fapt oracaielile broastelor.. Ma gandeam ca am o intreaga comunitate pe-acolo
Si mai tin minte ca eram incredibil de fascintata de inmormantarile care treceau pe soseaua de langa blocul meu. Aveam impresia ca oamenii de fapt pleaca in excursie si imi doream cu disperare sa ma ia si pe mine cu ei.. Asa ca, impreuna cu fratele meu al carui IQ nu il depaseste cu mult pe-al meu am inceput sa daramam zidul de langa fereastra.. Ca sa putem ajunge la inmormantare (tin sa mentionez ca stam la etajul 5) Cand am dat de beton am lasat-o balta..
Credeam ca discurile (vinilurile) se curata cu var si, pentru a-i face o bucurie mamei de ziua ei, am curatat in felul asta cam jumatate de colectie.. Nu am inteles niciodata de ce le-a spart pe toate atunci cand a venit acasa. Cred ca de bucurie..
Cand eram mica aveam o adevarata fobie de gandaci si paianjeni. Tin minte ca de multe ori nu am putut dormi o intreaga noapte pentru ca seara zarisem o ganganie in camera. Toate astea pana in ajunul Craciunului cand teama se transforma in bucurie, pentru ca tatal meu, inspirat, mi-a spus ca toate insectele pe care le vad inaintea Craciunului sunt de fapt spionii mosului care, mai tarziu, ii vor spune daca am fost cuminte sau nu. Bine-nteles ca respectul meu pentru ele a devenit enorm si de fiecare data cand vedeam cate o goanga pe perete ma comportam exemplar
1.Eu eram tare fricoasa, pt ca mi se bagasera in cap tot felul de povesti cum ca daca te perii in fata oglinzii iti bate dracu la usa si te omoara, ca nu e bine sa ramai singur in casa ca te prinde necuratu', ca o sa ploua cu sange, ca diavolul poate fi alungat doar daca iti faci cruce si el iti va lega mainile si tu iti vei face cu limba...jeez! cata prostie pe capul halor mari! am fost afectata mult timp de povestile astea si-mi era frica sa dorm descoperita.
2.Aveam o papusa mare , pe care am primit-o la 4 ani, de care eram nedespartita. Mancam impreuna, dormeam impreuna si credeam ca ea ma protejeaza, de-aia o luam mereu cu mine cand treceam in fuga dintr-o camera in alta.
3.cand veneam nervoasa de la gradi, ma puneam cu capul pe paturica mea, ce se numea Gaga (si inca se mai numeste asa ) si-mi trecea supararea. Gaga a scazut considerabil in dimensiuni de-a lungul anilor, pt ca mama era obligata sa o usuce la comanda , ca fata nu putea sa doarma fara paturica si plangea cu capul pe lighean. s-a si ars, a fost taiata , dar a rezistat saracuta si poate se vor calma si copiii mei cu capul pe Gaga.
Paturica Gaga... scuza-ma prima data citisem in loc de "paturica", "maturica"
Cand esti copil, lumea e altfel... Pur si simplu, mai frumoasa, desi nu iti dai seama decat mult mai tarziu.
eu credeam ca stiu pe unde intra copiii in burta mamei (nu credeam in faza cu barza, doar vazusem femei umflate ), dar aveam o dilema despre felul in care ies....am intrebat-o chestia asta pe matusa-mea, cand era gravida....aaaa, si o verisoara a intrebat-o pe aceeasi matusa: ce ai in burta?...ea zice: un copil....fata mirata: l-ai inghitit?
daca stingeam lumina, fugeam repede, sa nu vina ceva din spatele meu, din intuneric....cred ca si acum mai fac asta
Ce simpatic! Am mai tras o portie de ras!
Eram destul de marisoara cand am crezut ca o pot ajuta pe mama la treaba. Eram in clasa a treia si cum stiam ca mama vrea sa taie gaina care era pe balcon am rugat pe fratele unei colege de joaca sa ne ajute. El ne-a taiat gaina iar noi am oparit-o , de fapt am fiert-o . Era frumoasa tare , se jupuia cu tot cu piele. Culmea este ca mama nu s-a suparat ci m-a laudat ca am vrut sa o ajut. Patanii ar fi multe: lipitul caloriferului cu ciocanul de lipit, spartul sticlelor si aspiratul lor cu aspiratorul.......
Se facea ca umblam printr-un tinut vechi si uitat de lume,...
Cel Puternic îşi fuma Pipa Păcii drept semnal de chemare a tuturor neamurilor. Fumul se ridica tâind aerul ca un nor alb de zăpadă, pâna ce atinse acoperişul ceresc şi-l învălui în întregime. Toate triburile zăriră semnalul, văzură îndepărtatul fum şi înţelepţii le ziseră:
- Cel Puternic îi cheamă pe războinici la sfat!
De pe văile apelor, din prerii, veniră războinicii neamului, îndreptându-se spre Marea Stâncă. Se înfăţişară acolo cu arme şi veşminte de război, văpsiţi ca frunzişul toamnei care azi îi saluta în cea dintâi zi. Îşi aruncau unul altuia priviri sălbatice, căci în inimi duceau certurile tuturor vremurilor, ura şi o nepotolită sete de răzbunare.
Zămislitorul Neamurilor, îi învălui cu o privire plină de dragoste părintească, ca şi când mania şi neînţelegerile lor ar fi biete certuri copilăreşti, întinse mâna dreaptă, potolindu-le revolta şi le vorbi c-un glas asemeni vuietului apelor, ce cad în abisuri:
- Copii mei, v-am dat pământuri pentru vânătoare, ape pentru pescuit şi nu sunteţi mulţumiţi! Vă războiţi unii cu alţii şi uitaţi că puterea stă în unirea voastră aşa cum nenorocirea vine din dezbinare! Fie ca de azi să trăiţi în pace şi-nfrăţire! Vă trimit pe cel care vă va da învăţătura şi va munci şi suferi cu voi împreună. Ascultaţi sfatul lui şi vă veţi înmulţi şi veţi trăi în belşug dar şi cu modestie. Scaldaţi-vă în râu, ştergeţi-vă însemnele războinice de pe chipuri, sângele de pe degete, îngropaţi-vă ghioagele şi armele, împodobiţi-vă cu cele mai frumoase pene ale voastre, fumaţi Pipa Păcii şi ...
cred ca aici m-a trezit
Traditionalul bau-bau era ceva care disparea cand se aprindea lumina. iar cand
lumina era stinsa si se acomodau ochii cu intunericul din nou nu era de gasit.
El semana cu un lup, ceea ce ar fi fost bun de imblanzit si de imprietenit, cind am
auzit ca are aparat de fotografiat cu blitz m-am convins totusi ca ar fi bine sa-l evit.
Nu puteam sa-mi iau ochii de la narile oamenilor din tramvai, incredibile si diverse,
in special cele imense ma fascinau, mai ales ca am descoperit ca am nas destul de
tarziu, cred ca nu m-am uitat in oglinda pina la 5 ani.
eram sigura ca mama imi stie toate gindurile....ca sa verific totusi, m-am postat odata in fata ei si am gindit o prostie maaaare de tot> sa ma pupi in c*r! ..ei, intimplarea a facut ca mama a tresarit usor si s-a incruntat...si eu am tulit-o in dormitor, de unde n-am mai iesit citeva ore bune.
Nu-mi aduc aminte să fi avut probleme cu bau-bau... Aveam un frate pentru aşa ceva
Şi la mine, dacă mergeam încălţat doar într-un picior mi se spunea că o să moară cineva, parcă unul din părinţi...
Fiindcă eram mofturos la mâncare mi se spunea că voi fi dat la ţigani, fiindcă sunt mai săraci şi au nevoie de copii care nu mănâncă prea mult... Într-o zi "mofturoasă", ne-am întâlnit pe stradă cu o ţigancă şi a întrebat-o mămica dacă n-are nevoie de un copil obraznic... A zis: "Da, doamnă, dă-l încoace..." sau ceva de genu', dar ştiu că prin mare spaimă am trecut atunci...
În primare, eu şi cel mai bun prieten de atunci căutam comori într-o casă părăsită din drumul nostru casă-şcoală... Găseam atârnate pe la colţul camerelor castane puse pe aţă... Cu unelte improvizate, găsite pe acolo, săpam într-un perete: găsisem o uşă ce fusese astupată şi acum îmi amintesc cum acea uşă despărţea două camere... Casa nu avea grădină, iar fereastra unde lucram noi era chiar la stradă şi de fiecare dată când trecea cineva prin dreptul ferestrei ne ascundeam, să nu fim descoperiţi .
Nu ştiau părinţii mei de ce veneam cu cămaşa prăfuită, muncită...
Şi mai era vorba (actuală şi acum): să nu ridici mâna la părinţi că va cădea...
Pe mine ma astepta mama la poarta seara si zicea:
"Daca si mâine vii asa de târziu, ma duc în luuuume..."
Astazi sta la mine dupa colt si-mi vine mie sa ma duc în lume
QUOTE (Data'q @ 5 Jan 2007, 02:13 PM) |
În primare, eu şi cel mai bun prieten de atunci căutam comori într-o casă părăsită din drumul nostru casă-şcoală... Găseam atârnate pe la colţul camerelor castane puse pe aţă... Cu unelte improvizate, găsite pe acolo, săpam într-un perete: găsisem o uşă ce fusese astupată şi acum îmi amintesc cum acea uşă despărţea două camere... Casa nu avea grădină, iar fereastra unde lucram noi era chiar la stradă şi de fiecare dată când trecea cineva prin dreptul ferestrei ne ascundeam, să nu fim descoperiţi . Nu ştiau părinţii mei de ce veneam cu cămaşa prăfuită, muncită... |
Nu mi-a placut niciodata circul dar asta nu conta, pentru nimeni, ma imbracau frumos si la drum. O data nu am vrut sa merg nicicum , tot spuneam ca o sa fuga leii. De fugit au fugit doi tigri, printre spectatori, linistiti, au taiat-o afara. Ce balamuc.....
Apoi tare mi-a placut ca o doctorita m-a supradozat cu nustiuce si am stat in spital ( nu asta mi-a placut ) ci faptul ca la externare le-am spus alor mei ca trebuie sa beau multe sucuri, ei m-au crezut si ...trai pe vatrai...
... imi placea sa beau roua de pe frunzele copacilor ... si cautam cocoloase de clei printre ramurile de cires, de visin sau de prun ; mi se parea ca aveau un gust nemaipoment de bun.
Mi se pare si acum .
Imi amintesc si acum marea cea mare care se facea dupa cite o ploaie torentiala in parcul pentru copii si plaja pe care o improvizam si puneam papusile la bronzat pe podeaua leaganului acela rotund cu bare ca niste raze...nu pot sa o uit pe Laura fetita dolofana si cu bucle castanii din vecini care avea diabet si era crescuta de bunica ei care fuma matrasesti tigara de la tigara...Biata Laura a murit la 18 ani. De asemenea imi amintesc platoul din fata "Blocului tineretului" unde mirosea todeauna a mincare de la cantina si unde jucam "Tara, tara vrem ostasi" sau "Batista parfumata" sau "Venea un print calare"...Sotronul pe care-l desenam in fuga pe trotuar.
Spaima noastra erau spionii rusi care cica bintuiau pe acolo si rapeau copii ca sa le ia singele!
Dar cele mai frumoase amintiri sint de la tara de la bunica unde ma simteam stapina pe toate coclaurile...ce tragedie cind incepea scoala si trebuia sa ma intorc la oras...plingeam cite o saptamina cu capul sub plapuma...mi se parea o mare nedreptate ca fusesem luata din regatul meu si adusa iar in mediul ostil al orasului si mai ales scoala uffff...ce chin pina ma obisniam iar.
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)