Buna tuturor
Vreau sa va zic un fel de patanie care desi nu i a mea,ma prinde. Vara mea da anu' asta la Medicina si ce i interesant aici e ca are 40 de ani iar medicina ar fi a doua facultate. Ei, ma supara ,in lipsa unui cuvant mai bun, ca ne am certat pe tema asta, ca nu sunt alaturi de ea, ca se poate si altfel si tot asa. Adevarul este ca nu mai stiu sa mai gandesc despre facultate si tot ce inseamna ea ,de aici si divergentele ivite si ma supara aceste divergente. E ceva neinregula cu mine sau cum? Voi ce ziceti?
Da.
Nu pot gasi suficiente argumente pentru a sustine cu toata puterea medicina. E si varsta si faptul ca e o facultate serioasa, grea si cum trebuie sa ma raportez la mine care m am saturat si de liceu, e ca si cum as da timpul inapoi...ceva de genul asta. Si imi pare complicat chiar daca nu e treaba mea la o adica.
Pai tocmai, nu tu mergi la facultate, ci vara ta... Daca ea este dispusa sa se inhame la greutati, daca isi doreste sa faca asta, mi se pare ca este o dovada prea mare de egoism din partea ta sa o descurajezi. Mi se pare normal sa fie suparata pe tine. Nu faci decat sa-i arati ca nu ai incredere in capacitatile ei. Daca tii la ea si daca te intereseaza cu adevarat ceea ce simte ar trebui sa-i arati incredere si sustinere, nu sa-i spui (direct sau voalat) ca ti se pare o incercare careia nu-i va face fata. Crezi ca nu stie ca este greu? Sunt convins ca stie, si ca este gata sa dea piept cu greutatile; tu ii spui ca nu o crezi capabila sa reuseasca, ca medicina e prea "serioasa" pentru ea (deci ar trebui, implicit, sa se ocupe cu chestii mai usurele), daca mi-ai face asta mie cred ca te-as bate.
Btw, tu cati ani ani? Astfel de dileme mi se par, sincer sa-ti spun, cam... adolescentine.
Am 38 .Ti as da dreptate doar la faza ca ar trebui sa se ocupe de chestii usoare , mai putin la faza cu bataia.Tot ce vreau sa zic este ca nu mai am resurse sa sustin alegerea ce vine din alta perioada de timp,altfel gandeam la 20, altfel gandesc la 40 ... nu gasesc nici resurse chiar false sa o sustin iar despre toate astea i am spus in fata . Am mai intrebat si cam aceleasi raspunsuri am primit si mi e ciuda 1 pic ca nimeni nu vede ca mine toata treaba asta. of
Am inteles ca se refera la cursuri sau ceva asemanator. Ce ai inteles tu?
Sunt convins că se poate face facultate la orice vârstă. Am avut un coleg care a început la 46 şi a terminat şef de promoţie! Şi cunosc o mulţime de alţi oameni care au făcut-o. Că e mecanică, economie sau medicină e mai puţin important. E drept că efortul poate fi considerabil mai mare, un tânăr asimilează mai uşor informaţia, dar a-ţi păstra mintea tânără e la fel cu a trăi sănătos, a practica un sport sau muncă fizică pentru a-ţi menţine tonusul. Greşeşti încercând s-o descurajezi.
Ba da dar din alt pdv. Ma gandesc ca inainte de toate nu e firesc chiar daca gestul e curajos, frumos ,chiar nobil si atunci nu l pot sustine. Evident ,ea merge mai departe, mai are o saptamana si un pic pana la examen alea alea dar timpul acestor pregatiri a trecut ,nu mai stiu sa reactionez si sincer deja ma simt stanjenita ca trebuie sa mergem sa vedem unde a fost repartizata pentru examen. Cam asta, ma simt stanjenita si culmea e ca ma supara cum ma simt.
Cand eram copil nu eram stanjenita prea des. Si e normal sa fiu asa cand trebuie sa merg intre copii de 18-20 cu un "copil" de 40 care se simte "aiurea" , din spusele ei ,sa mearga singura.D asta ma afecteaza alegerea ei si d asta simt ca nu e locul meu acolo cum nici al ei nu ar trebui sa fie, nu in calitatea asta.Deci oricat de noncoformist mi s ar parea parasutismul, mai degraba as incuraja asa ceva , chiar daca e aparte , decat medicina unde esti "magar intre oi"
De ce? La parasutism si-ar risca viata, aici ce risca?
Ce inseamna pentru tine rusinea? Din ce cauza crezi ca oamenii sunt stanjeniti? Cum prinzi tu legatura dintre stanjenire si rusine?
Sunt unele chestii care dau bine daca le faci la varsta potrivita, la locul potrivit si tot asa. Nu e vorba de riscuri la propriu ci de cum se vede din afara adica e ca mersul pe trotineta , e ok pana te vede cineva. La parasutism cum am zis sau la orice altceva fara sa insemne o schimbare de cariera inseamna ceva simpatic, genul de anunturi de pe la stiri un tip a dat ocolul la ceva ,pe ceva si asta pentru ca poate ,ca are bani ca inca ii sta bine in acea noua comunitate fie ea minoritara.Eu asa vad lucrurile, d asta ma simt stanjenita si cred ca si ea si vor fi si pe viitor astfel de momente pe care le vad simplu de ocolit daca nu te inhami la asa ceva.
Depinde pentru ce face facultatea asta, care e scopul final. Din cate stiu eu medicina e un drum luuung de urmat. 5-6 ani facultate, nu stiu cati ani rezidentiat... Dar presupun ca are si resurse financiare si de timp pentru facultatea asta daca s-a apucat de ea. Poate o face din pasiune, sa-si ocupe timpul, etc. E viata ei, si viata ta. Daca tu alegi sa o traiesti in functie de ce "se cade", e treaba ta.. Eu, una, cred ca viata ar fi mult mai frumoasa daca toata lumea ar avea mai putine idei preconcepute si mai putine "rusini". Toti am avut colegi mai in varsta la facultate, crede-ma, si majoritatea s-au integrat foarte bine in colectivul nostru de pustani. 40 de ani nu e o varsta asa inaintata... Colega mea de servici are 38, anul asta termina facultatea, si ma inteleg cu ea la fel de bine ca si cu orice alta fata de varsta mea.
Nu stiu sa definesc rusinea sau stanjeaneala altfel decat o vad eu si eu ma simt asa pentru ca repet nu e nici locul meu acolo nici al ei. Stiu ca se poate si altfel, nu contest asta, insa acest altfel nu neaparat inseamna superioritate ci bravare.Se vor gasi o suma de exemple pe aceasta idee nici asta nu contest, m am gandit insa sa vad daca si altii gandesc ca mine , adica ceva de genul, altfel nu e neaparat briliant. Cum am terminat justificari si toate alea, cred ca e timpul sa multumesc pentru raspunsurile voastre
Facultatea (ca orice alta scoala) o faci ca sa inveti lucruri noi.. Nu ar trebui sa evoluam si sa invatam toata viata? De ce ar trebui ca educatia sa se opreasca la varsta de ~ 20 de ani? Mie mi se pare admirabil sa fii preocupat de dezvoltarea continua. Mai ales la varste mai inaintate. La 18 ani stii ca trebuie sa faci o scoala (presiunea familiei sau a societatii), la 40 insa nu esti obligat de nimeni... ba esti chiar descurajat. La 40 de ani alegi sa inveti. Ceea ce e laudabil din puctul meu de vedere. Daca ar fi o chestiune de bani (femeia isi sacrifica familia si copiii ca sa poata sa-si plateasca scoala ei), sau de timp (isi neglijeaza jobul, indatoririle familiale) as fi de acord cu tine. Dar motivul "nu e locul ei acolo" nu mi se pare motiv... Daca te straduiesti putin poti vedea si tu lucrurile altfel.
Si inca o chestie pe care am observat-o eu (nu stiu daca e neaparat corecta, pot sa ma contrazica ceilalti daca nu sunt de acord): in majoritatea cazurilor, diferenta dintre un om de succes si un om care duce o viata modesta si monotona o face un singur element: curajul. Curajul ca la un moment dat sa lasi prudenta excesiva sau ideile preconcepute la o parte si sa faci o schimbare. Si regretele de cele mai multe ori tot din lipsa curajului vin...
Sere, te-ai apucat de cursuri motivationale din state?
Nu Da' se stie ca americanii sunt cei mai tari la capitolul psihologie.. de-aia regasesti "americanisme" in cam tot ce inseamna psiho
Ce vrei, am si eu o varsta, mai am doar un an pana la cifra fatidica de 40.
Cred ca v am facut cu nervii dar si reciproca functioneaza. In loc de concluzie ,pot spune ca vara mea merge in continuare pe acest drum nou iar eu raman cu ale mele ,o solutie de mijloc deja hotarata de noi fiind aceea de a evita macar in prima faza sau pana ma obisnuiesc cu ideea contactul cu acest inceput, fara a marsa pe conceptul psihic care comporta divergente puternice la amandoua.
Eu zic sa te apuci si tu de parasutism, poate te simti mai bine.
si cu parasutismul termin frustrarea, nu? Mi a placut dar ,nu.
Ma enerveaza pentru ca ma implica nu mult ce i drept dar nu mi place sa mai gandesc la ceva ce trebuia terminat, la care eu am cum se spun americanii "closure" . Ne intalnim cam rar dar atunci o sa vina cu chestii de genul "vii cu mine pana la facultate sa vad de rezultate, de cursuri, de mai stiu eu ce. Daca ar fi fost vorba de altceva, o ideede prajitura cu suruburi sa exagerez 1 pic, era ok dar nu mai vreau facultate ,cursuri, profesori si discutii pe aceste teme pentru ca sunt rasuflate si imi par plictisitoare .
Imi vine sa nu mai raspund pentru ca vad ca nu e nimeni "plictisit" ca mine. of
Stai! Ca vreau sa te intreb ceva.
Buna!
Eu am fost recent la o intalnire de n ani de la terminarea unei scoli. Timp de o luna inainte de intalnire, am comunicat prin email cu fostii mei colegi, in ideea stabilirii detaliilor intalnirii.
Colegul care venise cu ideea sa ne intalnim a propus de la inceput un anume tip de intalnire: ne revedem cu fostii profesori, stam de vorba 2-3 ore si apoi mergem doar noi, "tinerii", seara, la un local inchiriat , sa petrecem ("sa bem si sa dansam" ), pe muzica pusa de un dj.
Am simtit ca fac parte dintr-un grup de liceeni care vor sa petrecem majoratul unuia dintre noi... [Oare cine invita pe cine la dans? ]
Le-am scris ca eu as vrea sa mergem sa mancam la un restaurant, imediat dupa discutia cu profesorii. Sa stam de vorba cateva ore, sa ne "recunoastem", iar seara/noaptea, cine doreste, poate merge sa "petreaca"... Nu a fost nimeni de acord cu mine.
Asa ca am impresia ca te inteleg.
Ceea ce te deranjeaza pe tine este ca, nedorind sa o pierzi ca prietena si deci stand cu ea in continuare, va trebui sa asisti la momente copilaresti, comportamente stupide, griji caraghioase de student.
Am fost la intalnirea cu fostii mei colegi, seara, la restaurantul inchiriat. De fapt... eu m-am ocupat de gasirea restaurantului si dj-ului... Si am si baut, am si dansat. Si au fost o gramada de momente jenante, caraghioase, de copii mici. Unii dintre colegii mei se pare ca nu-si schimbasera distractia si glumele preferate in ultimii multi ani...
Sentimentul de dupa este de inutilitate a intalnirii.
[paranteza dintr-o carte]Cand esti tanar, faci ce-ti place; cand mai imbatranesti, cauti utilitate in actiunile tale si gasesti placerea atunci cand gasesti utilitatea[/paranteza]
Raspunsul la intrebarea ta este: cred ca nu e nimic in neregula cu tine.
Sunt insa foarte curios, ca de-asta iti scriu, nu ca sa fiu story-topper , de ce vrea vara-ta sa faca medicina.
Sunt 3 variante, cred:
1. Vrea sa-si schimbe profesia in cea de medic. Atunci e ceva in neregula cu tine. Sustine-o, ela!
2. Vrea sa invete medicina "pentru ea". Multe persoane care vor sa faca fitness isi fac un abonament la sala, in loc sa faca fitness in parc. Abonamentul la sala, fiind cu reguli, te face sa te tii de program. Pe cand daca iti propui sa faci fitness de unul singur lunea si miercurea, dupa prima saptamana sigur iti incalci regulile (si renunti...). Poate de-asta alege facultatea si nu autodidactica.
3. Inca mai tresare la flirturile si glumele studentesti. Cred ca nu va potriviti. Depinde si de relatia in care se afla...
Tre' sa suporti, dar sigur ti se vor parea interesante cursurile sau fragmentele pe care ti le povesteste.
Ai intrat în horă, trebuie să joci! Glumesc, nu te ţine nimeni cu forţa, nu te obligă nimeni să faci ceva ce nu-ţi place.
Am o bănuială, în spatele "plictiselii" tale cred că mai degrabă se ascunde o doză de invidie că ea va face facultate şi tu nu, că în comparaţie cu ea "nu dai bine" la populaţie. Te preocupă ce va zice lumea despre tine mai mult decât ce va zice despre ea când o însoţeşti şi vă va "judeca" în virtutea faptului că ea e studentă şi tu nu...
Nu e vorba de nici o invidie sau frustrare sau alte chestii de genul asta. Vrea medicina ca poate si aci are dreptate, ca vrea o schimbare de cariera si chiar daca nu prea tine figura la mine cu zodiile, pentru ca e berbec si cica e mai curajos ,aproape de bravare si are sufletul mereu tanar deci din nou se incadreaza, asta ar fi explicatiile ei si i se par suficiente ori mie deja imi par din acel domeniu unde nu mai vreau sa ma intorc ca repet imi aduce a clasa intai reloaded si nu o sa ma pot "lipi" la alegerea ei ceea ce nu inseamna ca nu o sustin chiar daca nu mi place.
Am epuizat tot ce cred eu ca sunt argumente forte .
Si ai reusit sa-ti raspunzi la intrebare? Aia prima, din primul tau post.
Mai, mai, credeam ca am cunoscut cel mai egoist om de pana acum (in viata mea) - prietenul meu - da-mi tresalta sufletul de bucurie sa vad ca ela il intrece
Daca n-ai chef de povesti de studentie - desi nu vad de ce ti-ar povesti ea ca s-a dus la petreceri si-a baut de-a cazut sub masa si s-a trezit in pat cu un gicu ce nu-l cunoaste - atunci nu vorbesti cu ea de studentie. Dar zau ca n-are rost sa te agiti atata pentru decizia ei! (desi tare imi miroase a troll aici )
Si eu sunt destul de batrana pentru studentie si cu toate astea ma umblu prin facultati de 4-5 ani si mai am 3 pana termin in sfarsit, dar vreau sa spun ca niciodata nu mi-am innebunit prietenele cu povestile din faculta. Da, le mai spun ca mi-e frica de anumite examene sau ca n-am timp sa le vad ca am teme, etc sau ce glume a mai facut vre-un gicu oarecare, da' nu a fost niciodata cazul sa zapacesc lumea (asa cum ai tu impresia ca se va intampla).
Tu uiti ca ea are 40 ani si NU va vedea studentia asa cum o vad cei de 18!! De asemenea uiti ca pentru ea e important sa faca asta, ca prin atitudinea ta o ranesti enorm, plus ca prin atitudinea ta o ambitionezi sa-ti demonstreze ca se poate!! Asa ca singura iti faci rau degeaba, tu chiar n-ai alte griji pe cap? Zau asa!
Muuulti, multi stau la facultate pâna-n batrâneti si cred ca au inventat scobitoarea.
Nu numai asta: se ia scobitoarea, se destrama, se analizeaza, vor s-o puna la loc cum a fost si s-au trezit ca nu reusesc, asta doar un lemnar o poate face.
Faiiiin oras...
Dincolo de aspectele filosofico-psiho-sociologice ridicate de unii pe aici, eu am o altă obiecţie strict la exemplul de faţă, nu la vârsta la care în general poţi face o şcoală (eu m-am apucat de a doua facultă acum trei ani, adică nu chiar la 18 ani, aşa că nu am prejudecăţile pomenite aici), şi anume: e vorba despre medicină, pt care e nevoie de mai mulţi ani de şcoală decât clasicii acum 3 ani, de la altele. Asta înseamnă că va termina şi va putea lucra efectiv spre 50. Ei, cu riscul să mă înjuraţi, eu sunt de părere că medicina ar trebui practicată doar până la anumite vârste... pentru că e un domeniu în care se lucrează cu cel mai sensibil şi mai complex "lucru" de pe planeta asta. Iar experienţele avute cu medicii mi-au arătat că puţini sunt "cei aleşi", chiar şi tineri fiind.
Nu ştiu dacă am fost suficient de explicită, e prea devreme, chiar şi pentru mine.
nefertititi despre care aspect mi s a parut prea clar sa l mai mentionez. .
Am destule griji pe cap fara doar si poate iar alegerea asta e una i plus pentru ca imi pasa. Ma inteleg cu ea mai bine decat cu sora mea si ce face acum imi pare o supergreseala asta i tot, deci nu e nici invidie.Desi nu cred ca o sa i tremure mana pe stetoscop ,am facut multa referire la aspectul psiho pentru ca el cel la care pot umbla, ca prieten, ca persoana din afara care vede si altceva in afara de frumusetea scolii sau a curajului.
Alt argument: exista ordinul 416/01 care limiteaza accesul la rezidentiat al persoanelor peste 35 ani, mai exact le raman mai putine specializari printre care med de fam, acupunctura, balneo ,medicina muncii si inca ceva de genul asta.
Dupa cum vedeti statul deja a limitat curajul , eu ma ocupam in felul meu tembel doar de aspectul psi al alegerii ei exact pentru ca mi pasa.
Nu va ajunge la bisturiu din cauza acelui ordin,stetoscopul eventual.
Azi am fost dupa acea adeverinta medicala pentru inscriere.Medicul n a avut cuvinte de lauda cum de altfel nici n a incurajat o, din contra si este primul dintr un sir lung de indivizi care vor avea cam aceeasi atitudine. Evident, vor fi multi care sa incurajeze prin clisee sau pe seama unui suflet larg insa am crezut ca e de datoria mea sa mi spun parerea chiar contrara.E ca atunci cand ,desigur, cu proportiile de rigoare , cineva ar vrea sa faca ceva periculos, nu pot sta sa vad daca scapa sau nu, parca imi vine sa spun ca nu e bine si ,pe cale de consecinta, da,cred ca e mai bine sa nu incerce, tocmai pentru psihicul ei care va avea mai mult de suferit decat de castigat trecand printr o suma de incercari care nu si mai au rostul.
A intrat vara mea cu 9.33 dand peste nas carcotasilor in randul carora is cap de lista.
daca se mai intampla si cum ati zis voi ca se poate si asa, atunci trebe sa ma mai includa si categoria celor refractari la nou.
Multumim pentru opinii
Sa stii ca e si aici o morala. E taare greu cu toma necredinciosu'
http://www.vice.com/ro/read/ce-am-invatat-ca-student-la-30-ani-359
Un articol din VICE România!
ENJOY!
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)