Păi dacă există cronica de carte, cronica de film şi cronica muzicală, apoi de ce n-ar exista şi cronică de jocuri pe calculator? Īndrăznesc să fiu primul care deschide un astfel de jurnal, jurnal īn care intenţiunez să scriu cīt de constant pot. Heh, publicul-ţintă e cu siguranţă mai redus numeric, şi īn plus concurenţa este puternică, avīnd īn vedere cīte site-uri de profil există. Dar, să vedem ce iese
A, şi īncă un amănunt: jocurile nou-apărute şi de răsunet (Age of Empires 3, Quake 4, Civilization 4 etc.) vor avea parte de topice speciale, īn care toată lumea să-şi poată da cu părerea. (De asemenea, cei care vor să comenteze opiniile expuse aici fie pro, fie contra sīnt cīt de poate de bineveniţi).
Aşadar, să īncepem.
Aseară am băgat un Splinter Cell Pandora Tomorrow (adică al doilea joc din cele trei apărute īn seria Splinter Cell), şi asta prin amabilitatea unui amic care a primit jocul mai demult, odată cu placa grafică ... Acuma, eu nu mă dau īn vīnt după Sam Fisher şi aventurile sale pentru cine nu ştie, Sam Fisher e super-spionul erou al seriei şi nici după opera lui Tom Clancy, care a scris scenariul (sau măcar a dat liniile directoare) pentru S.C.-P.T.
De pildă, mă zbat să continui cititul la Vīnătoarea lui Octombrie Roşu, tot a lui Clancy, ştiind că despre filmul omonim cu Sean Connery lumea vorbea şi īncă vorbeşte de bine pe-ăsta am avut īntotdeauna ghinionul să-l văd doar īn finalul finalului, cīnd submarinul sovietic e deja ancorat pe un rīu din America, şi sir Sean se īntreţine amical cu şpionu american ... Cum ar zice profa de romāna, am trecut de expoziţiune şi de intrigă şi am ajuns la desfăşurarea acţiunii, şi nu mă atrage defel.
Tot aşa, primul Splinter Cell m-a secat la ficaţi din cauza controlului care-mi juca festa exact īn momentele cele mai tensionate, şi l-am terminat cu cheaturi de muniţie şi invulnerabilitate, deşi sīnt sigur că, spre deosebire de alt joc pe care l-am terminat cu cheaturi, şi anume Jedi Outcast, pe numitul S.C. l-aş fi putut termina şi fără a trişa. Numai că n-aveam nici un chef să-mi prelungesc chinul ...
Iarăşi, e de discutat ce anume face să fie atractiv pentru mine - un joc 3D-stealth-action-adventure (ce frumos sună!) precum Thief, care să mă facă să stau cinci ore la cīte o misiune, dar să nu pot suporta īncetineala jocului din Splinter Cell ... că aceeaşi īncetineală, ba chiar şi mai mare, este şi īn Thief.
Īn fine, nu despre asta era vorba.
Cert este că am terminat patru misiuni din S.C.P.T. şi sīnt pe la jumatea celei de-a cincea, īn Ierusalim. Principiul de joc e simplu, mergi prin nivelul liniar la extrem şi scoate din joc pe tăcute (cīt mai pe tăcute) inamicii. Ca arme de foc, oferta nu e prea bogată, doar un pistol cu amortizor şi o puşcă multifuncţională pentru sufocarea, paralizarea sau orbirea inamicilor; plus ceva gadgeturi pentru dezactivarea temporară a camerelor de securitate, un microfon direcţional şi cīteva camere de īnregistrări bune de aruncat pe după colţuri pentru a-i spiona pe mercenarii duşmani, plus un pumn de fier numai bun de adormit oponenţii şi ceva acrobaţii de soiul şpagatului īntre doi pereţi ... Plus celelalte posibilităţi tactice, adică spartul becurilor şi stingerea luminilor din comutatoare (dar aici inamicii de obicei se sesizează şi vin să apindă la loc lumina), hăcuirea īncuietorilor printr-un mini-game incorporat, oleacă de grenade fumigene, binoclul, night vision-ul şi thermal vision-ul. Avem de unde alege ...
De poveste nu zic nimic, poate c-o şi ştiţi deja jocul are mai bine de-un an de cīnd a apărut e alertă şi cu destul de multe schimbări de situaţie, dar nu sīnt sigur că mă va captiva
Iar īn screenshoturile de rigoare, ce putem noi observa? Păi īn primul rīnd, Ubisoft Montreal a binevoit să introducă īn Splinter Cell o reclamă mascată la un alt joc de-al lor (vizibil īn revista la care se holbează cu interes mr. Fisher). Ghici care e jocul respectiv ...
http://img480.imageshack.us/my.php?image=sc2popsot8ic.jpg
A doua poză este īnceputul nivelului din Ierusalim; remarcaţi atīt cīt de poate apa din canal cu reflexiile sale, plus jocul de lumini şi umbre. Dealtfel, S.C. a fost renumit la vremea lui pentru capacităţile deosebite ale engine-ului grafic:
http://img522.imageshack.us/my.php?image=sc20027nd.jpg
Are şi Tom Clancy ăsta nişte denumiri pentru jocurile care au ieşit sub egida lui
Curcubeul şase, Suliţa vagaboandă, Scutul corbului, Celula detaşată, Sabia Atenei (mă rog, asta cu sabia pare cīt de cīt normală), Pandora de mīine adică Rainbow Six, Rogue Spear, Raven Shield, Splinter Cell, Athenas Sword, Pandora tomorrow. Citisem pe undeva că susnumitul Tomiţă, lăudīndu-se chipurile cu cunoştinţele sale vaste īn domeniul serviciilor secrete, susţinea că ăsta-i sistemul după care CIA (sau NSA, sau cine naiba o mai fi p-acolo) generează numele misiunilor din realitate: un calculator alege aleatoriu un substantiv (propriu sau comun, n-are importanţă) şi un adjectiv, şi din īmperecherea lor ies numele astea trăsnite. Aşa o fi, că prea o zicea cu foc ... Ba chiar Chaos Theory (ultimul ieşit din seria Splinterului) sună extrem de coerent, fiind chiar şi nume de teorie matematică. Celelalte īnsă, deşi au o sonoritate aparte cīnd le rosteşti īn engleză, traduse īn romāneşte sīnt haioase de numa-numa.
Odată īn plus am dovada practică asupra faptului că S.C. nu e un joc de acţiune directă, ci de furişat pīş-pīş şi de adormit adversarii cu un pumn īn ceafă. A doua parte a misiunii din Ierusalim permite, ba chiar īncurajează folosirea a ceea ce se cheamă lethal force, adică inamicii sīnt atīt de mulţi, rezistenţi şi bine īnarmaţi, īncīt singura soluţie e să pompezi īn ei gloanţe cu nemiluita. Sigur, cine-i masochist şi are timp de pierdut poate īncerca să-i lămurească şi pe căi mai paşnice ... Oricum, chiar şi jucat la liber nivelul e greu: cu puşca e greu de ochit şi de nimerit chiar şi ciucit, darămite din picioare, sirienii (teroriştii de serviciu īn acest caz) nu cedează nici după două gloanţe la cap sau poate trag eu prost ... şi vin grămadă cīnd aud că e rost de poc-poc. Şi toate belelele īncep de la vederea third-person, peste umăr, impusă de joc ...Doar Max Payne a reuşit să se descurce onorabil īn asemenea situaţie, dar acolo mai īncetineai timpul, cīt să te prinzi de situaţie şi să acţionezi īn consecinţă.
Ideea e totuşi de salutat ... după un nivel de furişat, un nivel de ciuruială, p-ormă īncă vreo două de furişat, şi tot aşa. Cu cīt mai puţină repetitivitate şi rutină, cu atīt mai bine.
Pozele de azi (click to enlarge photo):
1. Sam Fisher sus la cucurigu, undeva pe līngă clopotniţa unei biserici creştine din Ierusalim. Vedeţi acea lumină albastră străvezie prelinsă dinăuntru bisericii? Eu nu i-am dat mare atenţie ... dar cīnd am ajuns īn dreptul acelor vitralii a īnceput să bată clopotele ... să-mi sară inima din piept şi mai multe nu! Ale naibii evenimente scriptate ... Jos, īn stīnga, mă aşteaptă contactul local, o cucoană spioancă. O cheamă Dahlia Tal, ceea ce sună destul de autentic (dealtfel grija pentru numele exotice e de apreciat īn Pandora Tomorrow şi īn toată seria S.C. dacă acţiunea ar ajunge şi pe la noi, m-aş aştepta mai degrabă să aud un nume de romān de genul Eftimie Scărlătescu sau Bogdan Boariu decīt la un banal Ion Ionescu, dacă īnţelegeţi ce vreau să spun).
http://img490.imageshack.us/my.php?image=sc20047sk.jpg
2. Umbra lui Sam. Īn subsolul inundat se cheamă această poezie. Umbra se prelimge pe perete, apa vălurită oglindeşte coloanele acelea boltite la mare artă (părerea mea, care mă suspectez serios de admiraţie īn faţa kitschului tot ce străluceşte şi e viu colorat trebuie că e frumos
). Mai prost stăm cu sănătatea, căci joja din dreapta ecranului se vede că e aproape de golire, puşca aia specială SC-20K e şi nu e de mult ajutor, Fisher e bine ascuns īn īntuneric (dovadă stă cursorul de deasupra simbolului armei, cursor care e īn zona īntunecată, īn extrema stīngă) dar asta nu e relevant, pentru că aici nu e cazul de cine ştie ce furişat, ci de luptă face-to-face. Pe de altă parte, īntotdeauna m-am īntrebat cīt de chiori trebuie să fie inamicii īncīt să nu vadă luminile alea triunghiulare (deja un simbol al acestui joc) de pe fruntea lui Sam, chiar dacă susnumitul Sam se află īn cel mai profund īntuneric?!?
http://img232.imageshack.us/my.php?image=sc20061rb.jpg
3. Laboratorul unde este stocat virusul buclucaş, pentru a cărui neutralizare (a virusului, nu a laboratorului!) se dau lupte grele.
http://img235.imageshack.us/my.php?image=sc20072sj.jpg
Mmm
revenim la problema cīinilor. Voi n-aveţi de unde s-o ştiţi, că e exclusiv problema mea, şi ea īncepe odată cu Medal of Honor: Allied Assault şi ai săi dobermani nemţeşti. Domle, dădeau potăile astea un damage, de ziceam că nu-i adevărat, din trei-patru muşcături terminau toată viaţa din mine. Īmpreună cu faptul că-s relativ mititei şi deci greu de depistat şi aproape imposibil de ţintit dacă au ajuns deja să-mi guste tibiile, rezultă că aceşti cīini medaliaţi de onoare erau cele mai teribile arme nemţeşti, mai tari decīt un mitralior, mai tari decīt o grupă de puşcaşi, mai tari decīt grenadele cele parşive. Să ne trăiască!
Acelaşi efect l-am īntīlnit din păcate şi īn Splinter Cell Pandora tomorrow: nişte dulăi care din fericire apar sporadic (vreo două sau trei misiuni) şi pot fi ţintiţi destul de bine chiar şi cīnd sīnt la picior. Din păcate, īs la fel de greu de depistat şi īmi mănīncă la fel de multă viaţă.
Primele screenshoturi arată cam cum este cu diferitele moduri de vedere. Aceeaşi cabină a unui submarin este prezentată īn modul de vedere normal:
http://img235.imageshack.us/my.php?image=sc2vederenormala9ip.jpg
... apoi īn cel nocturn, care evident e folositor īn beznă, căci acuma cabina se vede cu mult mai īn amănunt:
http://img219.imageshack.us/my.php?image=sc2vederenocturna4de.jpg
... şi īn sfīrşit cel termal, care ajută īndeosebi la detectarea minelor antipersonal şi a diverselor capcane bazate pe raze care baleiază un perimetru oarecare.
http://img229.imageshack.us/my.php?image=sc2vederetermica1ax.jpg
Pata albastră aproape de centrul imaginii este un nene care zace leşinat īntr-un colţ al cabinei. Chaff-grenade (arma selectată) este o grenadă care generează un nor de particule fine magnetizate, ceea ce o face utilă pentru a orbi duverse dispozitive electronice .
Per total, jocul este plăcut, cu condiţionări dintre cele mai diverse să nu ucizi pe nimeni, să nu ucizi pe nimeni şi să nu fii detectat de nimeni, sau să nu declanşezi alarma de mai mult de două ori (ultima e by default īn plus la prima alarmă adversarii īşi sporec armor-ul īmbrăcīnd vesta antiglonţ, iar la a doua alarmă īşi pun şi casca sporindu-şi şi mai mult armor-ul). Şi ţin-te pe urmă tremurici şi dīrdīială cīnd contorul de alarme este la doi, şi orice greşeală duce la pierderea misiunii
noroc că din cīnd īn cīnd jocul e gentil şi mai resetează contorul
Am terminat īntre timp Pandora Tomorrow şi am băgat ceva demo-uri, să ştiu şi eu ce mai mişcă prin lumea noutăţilor gameristice.
De departe cel mai interesant pare a fi jocul oficial al lui Peter Jackson despre King-Kong, c-aşa īi zice īn īntregime. Pare drăguţ, deşi am butonat doar un pic din el. Demo-ul are două misiuni, una cu nenea Jack īm prim plan, şi alta cu Kong. Deşi misiunea cu Jack este făcută la stilul first-person, jocul e mai mult un action-adventure īn care puzzleurile sīnt frustrant de bine ascunse
Ideea e că echipa de exploratori e urmărită de un tiranozaur flămīnd şi supărat (probabil īl doare un dinte cariat) asupra căruia nu merge să tragi cu puşca, pentru că nu prea are efect; mai degrabă foloseşti ceea ce utilizatorii au numit lanţul trofic (food chain): bagi 2-3 gloanţe īn pterodactilii care zboară pe.acolo ca să-I omori şi să distragi atenţia dinozaurului, care se va grăbi la masa gratuită, ceea ce va lasă coechipierilor răgaz să deschidă poarta etc.
Ambientul de junglă şi de templu pierdut, acoperit de vegetaţie e bine realizat, despre personaje şi animaţii mai vedem.
Da, deci jocul pare drăguţ deşi pīnă acum recenziile i-au fost destul de nefavorabile teamă mi-e să nu devină prea repede repetitiv. Mă mai gīndesc dacă merită luat sau nu
Ah, şi īncă o chestie: cine joacă King-Kong ar fi bine să seteze din parametri un aspect ratio de 16:9, ca la cinematograf, nu de 4:3 ca la televizor. Cīnd am īnceput să joc, mă simţeam dezorientat, beat, ameţit şi nu ştiam de ce controlez aşa de greu personajul
unica setare care m-a ajutat īn acest sens a fost acest aspect ratio.
Ah, nota pentru Splinter Cell - Pandora Tomorrow? Păi, ţinīnd seama de modul cum se prezintă (grafică şi jucabilitate) deşi a trecut ceva timp de la apariţia lui, aş zice că merită cu vīrf şi īndesat un 8,2 sau 8,3 - adică joc bun, făcut cu simţ de răspundere, chit că nu aduce nimic fundamental nou.
... şi ca să nu uit ... iată la ce joc Ubisoft se holba Sam Fisher īntr-un screenshot anterior:
http://imageshack.us
Este Prince of Persia: the Sands of Time, de care am binevoit să mă (re-)apuc şi pe care sper că īl voi şi termina, dacă scap de un bug enervant din nivelul There is something glowing up there (33%)
Am frunzărit noua revistă Games Arena şi mi se pare bunicică, īn ciuda unor greşeli de exprimare evidente gen "junglă peloponesiacă" sau "atīt mai am de spus: Nota Bene!" (pentru a arăta că respectivul joc primeşte o notă bună).
Sper că asemenea stīngăcii să se īmpuţineze şi să dispară cīt mai iute, nicidecum să prolifereze ca o ... ca īn junglă ...
DVD-ul asociat revistei vine cu o chestie inovatoare, cel puţin la noi īn Romānia, şi anume video-reviewul. Pe scurt, e vorba de īnregistrarea video a unui nivel dintr-un joc, īmpreună cu comentariile celui ce-l joacă. Bine, poate fi mai puţin de un nivel, sau pot fi secvenţe disparate, dar ideea e cea care contează ...
Tot o chestie destul de nouă şi ne-fumată este review-ul sub formă de paralelism īntre nou şi vechi (Civilization 4 contra Civilization 3) sau īntre 2 jocuri de acelaşi fel (era vorba de 2 managere/simulatoare de fotbal, nu le-am reţinut numele, că nu mă bag la aşa ceva ).
Chiar şi preview-urile sīnt interesante şi incitante, iar informaţia este din abundenţă şi pare să fie la obiect.
Per total, o revistă pe care cineva interesat de jocurile pe calculator (ca să nu-i zic gamer, că īncă nu se ştie exact ce-i aia ... ) merită să o cumpere. Părerea mea!
Mai nou, după o scurtă pauză, m-am băgat să joc la greu Iron Storm şi Port Royale, īn paralel. Unul e shooter, plasat īntr-un univers alternativ īn care ne aflăm īn anul 1964 dar primul război mondial nu s-a īncheiat īncă, iar cel de-al doilea e un soi de tycoon plasat īn Caraibele anilor 1570 - 1650.
Acuma, eu am pornit la drum cu sentimente contradictorii la adresa acestor jocuri. Credeam că Iron Storm o să fie piesa de rezistenţă (shooter, distopie, joc pe care-l neglijasem la vremea lui ...), iar Port Royale era aşa, o chestie de genul hai mă să văd cum e şi cu prostia asta nemţească (pentru că e făcut de nemţii de la Ascaron).
Desigur, concluziile trase după primele ore de joc au fost taman inverse : I.S. e o prostie, īn care pīnă acuma m-am plimbat de nebun prin tranşee şi am īmpuşcat tot soiul de ruso-mongoli, cu renumiţii cīini invincibili (de care pomeneam două-trei posturi mai sus) şi cu o grafică absolut jenantă chiar şi pentru anul apariţiei, maroniu-cenuşie īn tonuri sinistre şi cu texturi puţine dar proaste ... (şi vreau să zic că eu nu sīnt deloc mofturos cīnd vine vorba de grafică, ba chiar dimpotrivă; dar de data asta a fost prea mult chiar şi pentru mine)
Īn schimb Port-Royale īşi face treaba cīt se poate de bine, e challenging şi distractiv cīt cuprinde
Detalii, īn postul ce va urma ...
Altul la rīnd
Cazurile din C.S.I. (Crime Scene Investigation, nu Comunitatea Statelor Indepenedente ) seamănă ca structură cu ce se vede īn serialul omonim. Recent am văzut şi io vreo două-trei episoade din serial, chiar mi-au plăcut, şi o să le trec īn lista de văzut cīt mai zilnic, alături de un Sliders, Ally McBeal, Lost, Mythbusters sau The Amazing Race (ndah, ştiu că ultimele două nu sīnt seriale, dar dacă īmi plac şi mă uit la ele, n-aveţi ce-mi face )
De ce e aşa de simpatic C.S.I.- jocul? Păi, una la mīnă, este un adventure destul de simplu, adică nu debordează de puzzle-uri complicate sau abracadabrante. Totul se reduce la a culege şi a interpreta corect indicii, urme, corpuei delicte, la a interoga corespunzător martorii şi suspecţii, şi aşa mai de departe. Adică ceea ce de obicei face un poliţist criminalist. Şi pentru că īn viaţa reală mă īndoiesc să ajung vreodată criminalist, mă mulţumesc şi cu un simulator din ăsta.
Doi la mīnă, Ubisoft a primit licenţa de a folosi numele şi feţele actorilor din serial, dar şi vocile lor se pare că voice-actingul aparţine chiar actorilor care I-au interpretat pe Gil Grissom, cpt. Jim Brass şi toţi ceilalţi. (sincer să fiu, asta pe mine mă lasă rece, probabil un fan īnrăit ar fi mult mai sensibil la acest aspect).
Nivele de dificultate nu există, dar există diverse grade de completitudine ale misiunilor, şi o să pomenesc mai multe despre ele ceva mai īncolo.
Īn poza nr. 1 avem ecranul iniţial al jocului, cu toţi protagoniştii C.S.I. the series.
http://img72.imageshack.us/my.php?image=0014ci.jpg
Īn poza a doua se văd cele cinci cazuri care compun jocul (acesta e un punct slab DOAR cinci nivele ... există īnsă şi un alt joc, C.S.I. Miami, desigur, de care īmi propun să fac rost ... mă rog, joc standalone sau add-on, nu prea am idee ...). Cum spuneam, se văd acolo şi gradul de completitudine al cazului, funcţie de numărul de indicii strīnse şi de numărul de indicaţii pe care le-ai cerut de la responsabilul de caz. (După cum vedeţi, doar īn primul caz am reuşit să fac 100%).
http://img87.imageshack.us/my.php?image=0028ir.jpg
Cu cīt procentul e mai apropiat de 100%, cu atīt mai multe concept-art-uri sīnt deblocate şi disponibile spre vizualizare (chestie de care īmi pasă ca de rezultatele campionatului de ping-pong din judeţul Arizona, ediţia 1962), iar dacă toate cazurile sīnt rezolvate 100%, atunci apare un bonus-content, care habar n-am ce-ar putea fi, pot doar spera că e un al şaselea caz. De-aia mă şi stresez să reiau jocul, ca să fac 100% peste tot ... iată un punct īn plus īn ce priveşte rejucabilitatea.
Uite şi un indiciu, īn poza a treia. E un simplu ciob provenit dintr-o sticlă de vin, dar care e posibil să fi fost folosită īntr-un cocktail Molotov; avīnd īn vedere că aici investigam un incendiu dubios, vă daţi seamă că respectivul ciob trebuie cercetat de amprente, de resturi de benzină şi aşa mai departe, deci nu-i de ajuns să-l colectez (cu mănuşi, desigur) şi să-l vīr īn pungă.
http://img83.imageshack.us/my.php?image=0037av.jpg
Īn rīndul de jos se văd o serie de ustensile (că sīntem pe meniul Tools, submeniul Collection) cu care ucenicul poliţist īşi face treaba. Undeva īntr-o altă poză o să vedeţi şi unelte de Detection adică pămătuful de evidenţiat amprente, sticla cu luminol care face petele de sīnge să devină fluorescente, aparatul cu ultraviolete, cel cu infraroşii (detector de căldură), adulmecătorul care ia probe de gaz şi de fum, taman bun pentru cazul cu incendiul, ş.a.m.d.
A patra imagine este cea din laboratorul Hi-tech la a cărui cīrmă se află Greg Sanders, care se şi holbează fericit la noi. Ah, uite şi un al doilea minus al jocului, nu foarte important e drept: mă calcă pe nervi secvenţa animată (peste care nu se poate trece) de la orice intrare īn laborator, cu Greg īnorcīndu-se spre mine şi īntrebīnd aferat cu ce-i pot fi de folos. Grrr!
http://img88.imageshack.us/my.php?image=0047aa.jpg
Avem la dispoziţie un microscop pe care pot fi analizate şi comparate probele adunate de investigator, şi un calculator cu nişte super-baze de date īn spate, nu doar cu amprente ci şi cu urme de cauciucuri, de pantofi, cu cazierele infractorilor etc. (Vreau şi io unul d-ăsta! un calculator, nu un cazier!).
Majoritatea trebii o face īnsă Greg, cu spectrometrele lui, thermo-clina sau cum naiba īi zice, comparatorul de ADN, bla-bla-bla-urile pe teme botanice sau pe teme de combustibili de avioane, oleoleo cīt poate să vorbească omul ăsta ...
Există şi o morgă, patronată de Al Robbins, de la care pot afla diverse amănunte interesant despre victimă, dacă e vorba de vreo victimă īn caz. Eventuale vīnătăi, reacţii alergice, probe de material genetic ... nu e extraordinar de important, dar descīlceşte iţele de două sau trei ori.
A cincea imagine e cu interfaţa calculatorului ăluia de care ziceam. De bază este acel Search and Compare. Restul (clientul de chat, analizorul de sunete şi motorul de căutare pe net) apar cīte o singură dată īn tot jocul.
http://img99.imageshack.us/my.php?image=0054vh.jpg
Mda, aseară a fost pe Prima TV un episod din NCIS: Anchetă Militară - cred că aşa se cheamă - īn care este īnfierată cu mīnie proletară dependenţa de jocurile pe calculator, īn speţă online gamingul.
Adică, se ia una bucată echipaj de navă militară, fala marinei americane şi doi membri ai echipajului care sīnt pasionaţi de MMORPG-uri, īn speţă unul care se cheamă The Immortals. Unul e mai tare, celălalt e mai slab, şi īn plus au drept nickname-uri două nume de războinici care cică erau legendari şi antagonişti.
Şi atunci ăla mai slabu īncepe să o ia razna şi se crede chiar nemuritor, īl provoacă pe ălălaltu la o luptă de-adevăratelea cu săbii - unde nimeni nu moare, se lasă doar cu o rană superficială ... Īnsă provocarea cea mare pentru ăla slabu este să meargă pe fundul oceanului cu greutăţi legate de talie, īn uniformă şi cu sabia la centură, ca să arate cīt de tare şi de nemuritor e el.
Normal că omul se īneacă.
Şi acum, voila de vezi: oare cine e de vină?!? Indirect ni se sugerează că MMORPG-ul ...
Asta e.
... acum vă las, tocmai am aflat că frati-miu Paul Denton a fost omorīt de bandiţii ăia din Majestic-12. Mă duc să mă răzbun ... o să curgă sīnge de Augmentat ... mama lor!
(Pentru cine nu percutează, īn ultimul paragraf sīnt neşte faze din Deus Ex. Nu-i joc online, dar e p-aproape ca şi dependenţă ... )
O mare tristeţe m-a cuprins ieri cīnd amdat o raită prin Univers All (supermarketu' din Unirii, īl ştii ... ) şi am văzut un mic stand cu jocuri PC, unele mai vechi, altele mai noi. Īntre ele, la un incredibil preţ de (doar) 299.000 lei vechi, o cutiuţă cu Thief 1 şi Thief 2, īmpreună
Două jocuri de mare excepţie (după părerea mea, dar nu numai) create īn 1998 şi 2000, care acum au ajuns la un fel de ladă de gunoi of the videogames - jocuri sold-Out, jocuri de buget redus sau cum vreţi să le ziceţi
E păcat.
Sau poate dimpotrivă.
La acest preţ relativ mic, e posibil ca multă lume să cumpere cele 2 ediţii de Thief, şi să le joace. Poate din simplă curiozitate. Pentru cei care pun grafic undeva mai pe planul doi, şi īi interesează īntīi şi-ntīi jucabilitatea, garantez că ăia nu-s bani aruncaţi de pomană şi nici timp irosit īn vīnt.
Cum zicea un redactor de jocuri mai demult: "vă trag uşurel de mīnecă īndemnīndu-vă: ... Domnu, domnu ... jucaţi-le, că merită!"
Hehe, tin minte cum imi terorizam compu' cu Thief 1. El saracu', abia ducea jocul. Si, la un moment dat, unul din nivele a fost prea mult pentru el (era un Pentium 1)
Chiar mi-ai deschis pofta
Dap, a fost o epocă frumoasă. Dealtfel pentru Thief 1 am făcut eu mahaharele sacrificiu la vremea aceea, şi anume mi-am īnlocuit vechea şi obosita placă grafică S3 Trio cu un Voodoo Banshee - un fel de nici-cal-nici-măgar, placă de buget, adică un pic mai mult decīt Voodoo 1 dar nu chiar Voodoo 2.
Da chiar, īşi mai aduce aminte cineva de 3dfx?
Şi īn īncheiere o poză din Port Royale care arată cīt de nepriceput sīnt īn sensul că am dat două party-uri populare la care n-am adus destulă mīncare:
http://img19.imageshack.us/my.php?image=pr0016el.jpg
Petrecerile alea seamănă teribil cu nişte sechelărisme băcăuane numai că acolo erau de ajuns un mic şi-o bere, pe cīnd aici trebuie să pompez īn oameni şi carne de vită, şi peşte, şi rom, şi cartofi, că deh! caraibienii ăştia ie pretenţioşi.
... ah, să nu uit: petrecerea din 21 februarie era chiar cea de la nunta mea se pare că nuntaşii s-au ofticat rău c-au rămas nehaliţi, a ieşit cu bătaie ... şi era chiar fata guvernatorului din Guadelupa, are o gură, mamă-mamă! noroc că īntre timp au răpit-o piraţii
M-am uitat la Doom - filmul, total plictisitor după părerea mea, daaaaar ... are o secvenţă care face toţi banii chit că are numai două sau trei minute.
Mă refer la partea dinspre final īn care vedem filmul prin ochii personajului principal - deci first-person ca la mama lui, şi mai ales momentul īn care omul, cu respiraţia gīfīită, se īnvīrteşte īn loc să depisteze monştrii care-l hăituiesc, sesizează o mişcare şi ... descarcă un glonte īn oglinda īn care apăruse chiar reflexia lui se vede că aici scenaristul l-a īntrebat pe vreun gamer, sau este el īnsuşi gamer
.. şi mai este şi faza cu schimbatul disperat al armelor, cu monstruleţul care-l atacă cīt e la pămīnt ... şi sănătatea scade spre zero ... diverse mărunţişuri care apar explicit sau implicit īn secvenţa asta şi care te ung la suflet - dacă eşti cunoscător īn ale Doom-ului sau al shooterelor.
... norocul omului că a găsit pare-se ceva scotch (banda adezivă, nu băutura, măi!) şi a reuşit să lipească pīrdalnica de lanternă de arma lui cine a jucat Doom 3, ştie ...
din nefericire cei ce au facut thief 3 au dat faliment si a plecat si Warren Spector asa ca, thief 3 e ultimul. la fel ca system shock 2
E, nu contează că s-a desfiinţat producătorul, important e cine pune laba pe franciză. Vezi şi cazul lui Heroes of might and Magic, a căreia a cincea versiune e dezvoltată de ceva ruşi - Nival Interactive, cred, nu mai stau acum să caut confirmarea, deci cu totul altcineva decīt primele serii.
sau chiar de Thief 3, care a fost totuşi un joc bunicel, chit că Looking Glass (autoarea primelor două părţi) dăduse de mult colţu'.
că doară Warren trăieşte, aşa că poate foarte bine să fie chemat de Electronic Arts (e doar un exemplu, ptiu! puşchea pe limbă! ) să le fie Project Manager pentru un Thief 4 ... deşi iniţial chiar el zisese că s-a cam gătat povestea ...
Şi de ce nu şi un System Shock 3?!? cum spuneam, totul e cine capătă drepturile asupra numelui ş.a.m.d.
Poza zilei.
E din Deus Ex şi ne arată că uneori īn Hong-Kong pentru vīnzătoarele de suveniruri se aplică teorema meşterului Manole, aia cu zidirea:
http://img76.imageshack.us/my.php?image=shot00729oz.jpg
Ce-i drept, nu e zid ci o simplă tejghea rabatabilă, şi nu e baladă, ci un biet buguleţ grafic
Cīnd mă simt triast şi supărat că jocurile din ziua de azi nu mai au acelaşi feeling ca poe vremuri, maică! , mai deschid o dată DX şi mai fac juma de nivel, aşa, ca ceasornicarul, căutīnd toate chichiţele posibile. E şi asta o chestie, uneori se cheamă rejucabilitate
baga si tu un gamma correction ca nu se vede mai nimic.
franchise holder-ul la thief3 e parca ionstorm (defunct).
si daca te gindesti ce putea sa iasa din taraba aia, daca alde john romero avea macar o idee rudimentara despre project management...
Eh, şi 3DO a fost defunct şi totuşi franciza de Heroes of Might and Magic a fost scoasă la mezat. Şi a cumpărat-o Ubisoft, şi-a dat Heroes 5 spre dezvoltare la Nival Enterrtainment, şi acum avem parcă şi ceva demo ...
Şi-am īncălecat pe-o saddle (+5 resistance la fire magic ) şi v-am spus story-ul aşa.
Uite şi poza re-coafată, adică şi cu F12 activat (adică "farurile ochilor" lui Denton, un nano-implant care permite eroului să facă lumină īn cele mai īntunecate colţuri), şi cu sabia-minune scoasă din teacă (The Dragon Tooth - care dispune de Eutactic Blade, indiferent ce-ar īnsemna asta), şi cu jdemii de gamma corection:
http://img69.imageshack.us/my.php?image=shot00853ba.jpg
Imaginea zilei, dintr-un joc la care mă blocasem din motiv de neatenţie:
http://img137.imageshack.us/my.php?image=0018dn.jpg
Sīntem pe o staţie spaţială de tranzit, se văd diverşi cetăţeni, o tanti drăguţă (că tot e 8 martie ) care ne povesteşte cum e cu dolarii ăia, nişte magazine unde ar putea fi ei cheltuiţi undeva la etaj, şi Pămīntul cel albastru şi paşnic pe fundal.
(Hmmm ... parcă ar fi un Circ al Foamei ... )
Cin' să fie, cin' să fie?!?
(Acum, că am regăsit pizza din gunoi pot trece mai departe şi īncheia jocul)
Ultimul joc din ciclul văzut-jucat-plăcut este Gun.
Despre ce e vorba? Acţiunea e plasată īn Vestul Sălbatic, iar jucătorul īl īntruchipează pe Colton, un vajnic pistolar īn devenire. Controlul lui se face din perspectiva third-person, pe după umărul lui sau de după crupa calului, īn cazul īn care omul e călare. Bine, mai există şi perspectiva specială pentru quickdraw, ceea ce nu īnseamnă altceva decīt că tipul a fost aşa de rapid īn scoaterea pistolului din toc, īncīt percepţia timpului se dilată şi acesta curge mai īncet. (Da, e chiar bullet-time-ul de la strămoşul Max Payne citire).
Inamicul public numărul 1 al lui Colton este un individ pe nume Magruder. Īntr-un review dintr-o revistă romānească dedicată jocurilor pe calculator, redactorul cu pricina l-a poreclit Deputatul, din cauza, citez: crīncenei asemănări de gīndire şi comportament cu politicienii Estului actual şi sălbatic. Am rīs o săptămīnă cīnd am citit trebuşoara asta
porecla e bună, īnsă eu cīnd l-am văzut prima dată - īntr-un filmuleţ intermediar - īn sinea mea i-am zis nu Deputatul, ci Controlorul, īn amintirea nepieritoare a atītor şi atītor fioroşi salariaţi CFR şi ITB.
Pe scurt, Magruder ăsta conduce un imperiu, la propriu, pentru că baza lui de operaţiuni este oraşul Empire , şi doreşte din răsputeri să pună laba pe o comoară legendară īngropată de spanioli īn măruntaiele unui munte din Vestul atīt de sălbatic. Singurul indiciu care ar putea localiza comoara e o cruce spartă īn bucăţi şi care trebuie reconstituită spre a fi utilă
Īn acest quest for gold pier rīnd pe rīnd atīt părinţii naturali ai lui Colton, cīt şi Ned, tatăl adoptiv plus īncă vreo 1500 de cetăţeni care s-au nimerit īntīmplător īn drumul eroului nostru sau al bandiţilor.
Bineīnţeles că īn final răul este pedepsit exemplar, īngropat sub muntele de aur şi cu crucea respectivă la căpătīi, dar pentru asta trebuie duse la bun sfīrşit diverse misiuni care mai de care mai simpatice, īntre care o evadare din īnchisoare, o sesiune de puşcat totul de la bordul unei diligenţe - există o grămadă de jocuri īn care personajul principal se află la bordul unui vehicul ce urmează o traiectorie fixă, şi trebuie să ciuruiască tot ce mişcă cu tunul/mitraliera/laserul/etc. din dotare, dar Gun e primul īn care el se află pe acoperişul poştalionului -, o misiune de furişare īntr-un fort inamic, o altă misiune care presupune apărarea de atacurile indienilor apache a unui pod şi a muncitorilor culi (chinezi) care se străduiesc să-l termine, şi aşa mai departe.
Şi astea sīnt doar obiectivele obligatoriu de īndeplinit pentru a ajunge la sfīrşitul poveştii, pentru că mai există şi variaţii binevenite (side-quest-uri) precum turneul de poker (6 partide), misiunile Pony Express (nimic altceva decīt parcurgerea unui traseu īntr-un interval de timp prestabilit, chiar dacă cerinţa īmbracă e ascunsă sub diverse forme), cele īn care, pe post de adjunct de şerif, trebuie să restabilesţti sau să menţii ordinea īn oraş. Plus căutarea celor 44 de movile de aur care valorează fiecare cīte 10 dolari - cam puţin totuşi, sīnt curios care era pe vremea aia rata de schimb dolar-galben (sau ce monedă circula pe vremea aia īn Ţările romāne) stabilit de nea Isărescu ... Mărturisesc că am găsit doar 41 din movilele alea, că majoritatea sīnt bine camuflate īn peisaj, nimic de zis. A, şi mai poţi lucra pe post de cowboy la propriu, adică să mīni caii şi vitele unui rancher acolo unde īţi zice el. Plus vīnarea răufăcătorilor din posterele Wanted, ceea ce garantează īncă o porţie sănătoasă de poc-poc.
Luate īn sine, astfel de misiuni par searbede, dar cīnd treci de la poker la mīnarea vitelor spre staul, de la o cursă contracronometru călare pe un mustang la o sesiune de puşcături īn contra bandiţilor sau a indienilor, de la căutatul aurului la vīnătoarea diverselor animale dubioase de pe coclauri, treaba devine distractivă, cel puţin pe dificultatea minimă cum am jucat eu.
(va urma)
Pozele:
http://img81.imageshack.us/my.php?image=0029jv.jpg
Prima e din ciclul Io, calu meu de fier (pentru este īmplătoşat, dar asta nu prea contează, că faci rost de el abia la sfīrşit de tot), ţinta de la shotgunu meu (adică ovalul delimitat de punctele alea albe), mina secretă (deci e vorba de clădirea din fundal) şi minimapu. Īn rolurile secundare: calea ferată (unde bănuiesc eu că a fost controlor Controloru), indicatorul de sănătate şi sticla de whisky aferentă (deşi se spune că consumul de alcool īn exces dăunează grav sănătăţii, totuşi Colton īşi restaurează sănătatea bīnd vizichi ca spartul)
http://img106.imageshack.us/my.php?image=0014pn.jpg
A doua e mai simplistă, şi ne arată Bancorexul local, iar īn fundal zărim mīndra strălucire a Cazinoului unde se poate juca poker īn draci şi unde īi vom lua piuitul lui Hoodoo Brown - ce nume! - unul din Controlorii adjuncţi
Revenim la Gun.
Avem o grămadă de arme īn acest joc 20 la număr pe care, īn buna tradiţie a shooterelor, Colton le poate purta toate odată, mai ceva ca nea Arnie. Īn prima poză apar tipurile de arme: pistoale, puşti, carabine, arme albe (melee), boambe (cocktailuri Molotov, dinamită), ba chiar şi arcuri, care īşi au rostul lor, pentru că misiunile de vīnătoare nu pot fi īndeplinite decīt cu arcul, ţintind la fix ţeasta animalului indicat de un bătrīn indian īnţelept, fie că e lup cenuşiu sau alb, bizon sau urs grizzly (de fapt, ursuleţu fiind mai fioros şi dīnd replica sub formă de lăboanţe peste ochi, pe el ai voie să-l cotonogeşti şi cu arme de foc).
http://img91.imageshack.us/my.php?image=0031ov.jpg
Există arme, īn special shotgunurile, unde, atunci cīnd tragi cu ele, apoi simţi că tragi ... iar căderea spectaculoasă din şa a banditului ţintit nu mai pare deloc trasă de păr; ba uneori cad īmpreună, cal şi călăreţ, prilej de mare satisfacţie pentru mine.
Unele puşti au şi funcţie de zoom, care e practic obligatoriu īn unele misiuni de exemplu cea īn care trebuie salvat un condamnat la spīnzurătoare ghici cum? Evident, tăind cu un glonte funia ... Tot un fel de zoom e şi quickdrawul (oricum īnguistează bine de tot cīmpul vizual, ce-i al lui al lui), pe care uneori īl activam din pură plăcere, alteori din dorinţa de a creşte statusul la acest capitol (vezi poza a doua), iar alteori din nevoia de a doborī īntr-un timp scurt diverse obiecte zburătoare, adică batoane de dinamită şi cocktailuri Molotov. Chestia asta seamană teribil cu proba de talere din tir ... şi am practicat-o odată īmpotriva unor indieni şi a doua oară īn confruntarea finală cu Magruder.
Īn buna tradiţie RPG, o parte din arme sīnt capturate de la boşii īnfrīnţi; vezi cele două puşti din prima poză etichetate SECRET. Evident nu orice coiot din preerie are ceva de oferit cīnd moare. Valabil şi pentru bandiţi, şi pentru cetăţenii paşnici. De fapt, nu prineşti nimic īnvingīnd adversarii (cu excepţia armelor mai sus pomenite) ci doar īţi creşte statusul pe diversele abilităţi alea din a doua poză. Se vede că majoritatea abilităţilor sīnt băgate la grămadă sub o singură pălărie de pildă Gunhand īnseamnă şi reīncărcare mai rapidă, şi ţintire mai bună, şi rată de foc mai mare, ceea ce ar fi inacceptabil dpdv al unui RPG clasic. (După cum se vede, am reuşit să maximizez aceste statusuri nici nu e greu pe Easy ajungīnd astfel o adevărată Legendă a Vestului ... mwahahaha!)
http://img223.imageshack.us/my.php?image=0049ux.jpg
Şi cu asta ajungem īncet-īncet la partea de role-playing a jocului.
Este misiuni specifice şi side questuri? Este.
Este faimoasele shopuri de unde să cumperi diverse? Este, dar nu poţi decīt să cumperi, nu să şi vinzi bine, că nici nu e nimic de vīndut. Sīnt chiar 3 shopkeeperi (invulnerabili, mama lor! ca şi omul de la bac şi īncă vreo două-trei personaje-cheie pozitive) lacare găseşti upgradeuri de arme şi unelte auxiliare care măresc capacitatea armei, raza de acţiune etc. Īn final cumpărasem tot de la toţi 3 vīnzătorii şi īncă mai aveam vreo 200 de dolari (itemurile din shop merg de pe la 5-10 pīnă pe la 50 de dolari).
Este hartă clară pe care se desfăşoară jocul? Este, dar e foarte-foarte mică dacă ne gīndim la un Morrowind, Gothic sau alte minuni ale genului. Practic, dintr-un colţ la altul al hărţii puteam ajunge īn vreo trei minute īn galopul calului. Paradoxal, mie mi-a plăcut micimea hărţii, am īnvăţat-o rapid pe dinafară şi tot mă chinuiam să-mi dau seama pe unde naiba au ascuns level-designerii movilele de aur. (Cum ziceam, nici acum n-am idee unde dreq sīnt 3 din movile).
Este avansare īn nivel? Este, aşa cum am arătat mai īnainte, dar sistemul e destul de primitiv şi seamănă mai mult cu cel din No One Lives Forever 2, de exemplu, ca primitivism, şi e de tip DungeonSiege-istic īn rest, adică abilităţile se dezvoltă prin folosire, nu atribuind după pofta inimii nişte XP-uri cīştigate pe diverse căi. Dar, iarăşi, mie īmi convine simplitatea asta, pentru că dă prilejul să aduci toate abilităţile la 100%, ceea ce e foarte rewarding. (īn RPG-urile obişnuite aşa ceva nu prea e posibil, motivaţia fiind că personajul trebuie să se dezvolte cumva după chipul şi asemănarea jucătorului, pe anumite caracteristici, nu pe toate odată. Da dacă eu vreau să fiu perfect īn toate, ce, n-am voie?).
Ah, să mai notăm că bidiviii din joc sīnt foarte frumoşi, mai ales ăia bălţaţi, mustangii, şi sīnt foarte deştepţi, ei ştiind să ţuricheze corespunzător şi să se cabreze pentru a sparge cu copitele din faţă diversele obstacole. Păcat că sīnt toţi o apă şi-un pămīnt ca şi atribute, şi-s perfect interschimbabili afară de namila aia īmplătoşată pe care am pozat-o īn postul precedent şi cu care n-am apucat să joc pentru că nu mai aveam ce. Chiar şi modul cum cotesc la dreapta sau la stīnga e simpatic şi bine modelat, tragi de dīrlogi īn direcţia dorită, iar calul īşi apleacă capul şi se īnvīrt cătinel īntr-acolo.
Iote şi harta, care arată toată lumea jocului:
http://img95.imageshack.us/my.php?image=0077zk.jpg
[va urma] (şi se va īncheia, adaug eu)
Booon, ultima intervenţie relativ la Gun.
Statusurile relative la misiuni sīnt vizibile īn prima poză; toate sīnt terminate īn proporţie de 100%.
Turneul de pocher constă īn 6 partide, fiecare din ele fiind contra a alţi patru adversari. Toţi pornesc cu 100 de dolari īn buzunar, bani care nu se scad din dolari agonisiţi din misiuni, ci sīnt oferiţi ca să zic aşa din partea casei, īn sensul că dacă eşuaţi de 7 ori la rīnd misiunea (de a-i curăţa de bani pe ăilalţi patru), nu veţi pierde 700$; de fapt, nu veţi pierde nimic, doar timp. Se joacă cu 2 cărţi īn mīnă şi 5 cărţi pe masă (habar n-am cum se cheamă stilul ăsta de joc, la pocher sīnt bītă, mă mir că am cīştigat cele 6 partide). De fapt există şi o a treia carte īn mīnă, dar aia e rezervată trişatului ... hi hi hi!
http://img101.imageshack.us/my.php?image=0051ib.jpg
De vīnătoare am pomenit īn postul trecut, ce pot adăuga e că aici am avut primul mare hop īn joc: nu puteam să vīnez primul animal din listă (Gray Wolf) şi pace! După ce că apare aleatoriu (se dovedeşte pīnă la urmă că sīnt doar 2 sau 3 locaţii posibile), după ce că trebuie doborīt doar cu arcul şi nu oriunde ci fix īn ţeastă, acest Gray Wolf, ca şi celelalte 5 (parcă) animale din lista de vīnătoare, are simţurile mereu la pīndă, aşa că dacă dau buzna călare peste el sau nu mă mişc ciucit (crouched), am toate şansele să-l get spooked şi să fugă. Cred că am īncercat de zece sau cinsprezece ori fără succes să-l dobor, pīnă m-am prins de schemă. Un măgar, acest lup! Īn rest, celelalte animale ce hălăduiesc libere prin peisaje nu aduc nici un beneficiu dacă-s vīnate, decīt creşterea skillului de Gunhand ş.a.m.d.
Bounties collected asta īnseamnă prinderea (sau uciderea) acelor nelegiuţi daţi īn urmărire generală prin posterele Wanted. Simpla prindere (subdue) e mai valoroasă ca recompensă decīt uciderea. Aici am avut o a doua mare īmpotmoleală īn joc, şi anume la penultimul poster, cel cu The Bandit Brothers (bine că nu le zice The Wet Bandits, ca-n Home Alone ...). Unul din fraţi trebuie omorīt, ceea ce nu e cine ştie ce, dar ălălaltul trebuie neapărat prins viu, şi asta mi-a scos peri albi, pentru că nu ajungeam defel īn poziţia īn care să-l īnhaţ de gīt. Nu ştiu prin ce combinaţie măiastră am reuşit pīnă la urmă, parcă m-a ajutat şi faptul că am dat cu calul peste el (trample) şi n-a mai apucat să tragă cu flinta aia a lui ... Şi nici nu merge să te īnvīrţi īn jurul lui apăsīnd de nebun tasta de Grab (adică F) am făcut o dată treaba asta, am reuşit să-l prind, dar ... din păcate atunci cīnd ai prins de guler un inamic, tasta F devine tastă de Release ...)
Ranch Hand este meseria de cowboy mīnător de vite prin preerie, noroc că īn cele mai multe cazuri turma de bovine se grupează de la sine īn jurul unui Longhorn, consucătorul turmei, bou veteran, şi e de ajuns să-l dirijez pe ăsta ...
Pony Express ... adică simpaticele curse contracronometru, sub cele mai diferite pretexte şi pe cele mai diferite trasee, uneori şi cu timpi intermediari obligatoriu de realizat, şi cu inamici pe drum care trăgeau īn disperare, iar eu nu puteram răspunde din lipsă de timp ... īn cel mai bun caz īncercam un Trample Kill, da nici ăla mereu ...
Rescue şi Law Man se cam combină īn mintea mea şi īnseamnă că şeriful m-a delegat să menţimn ordinea īn oraş īn timp ce el bea la saloon probabil, şi asta īnseamnă să-i iau la raşpel pe pistolarii recalcitranţi dar şi să salvez eventualii ostatici, care adesea sīnt chiar cu arma la tīmplă.
Acum, să nu vă īnchipuiţi că aceste misiuni sīnt foarte multe ... nu, avem 6 partide de pocher, 6 animale de vīnat, vreo 10 bandiţi din Wanted de prins, tot cam atītea misiuni Pony, cam de 15 ori putem alege să fim Sheriffs Deputy etc. Ce mă enervează este că la statusuri nu scrie nimic de scalpurile luate. Păi, degeaba am dat eu zece dolari pe un cuţit de scalpat? şi degeaba mă risc īn plină luptă să scalpez inamicii morţi? (scalparea se poate face doar īn primele 15-20 secunde de la doborīrea adversarului, acestea fiind īnsă clipe cīnd īn mod normal continuă schimbul de focuri cu colegii de breaslă ai răposatului ...)
Aparent Gun e constiuit dintr-un singur (mare) nivel, dar pe sistemul meu se vedea destul de bine unde sīnt trecerile dintr-un subnivel īn altul, şi anume există un timp de īncărcare a noii zone (fără ecran de Load, ci doar blocīnd imaginea pe frame-ul curent cīteva secunde). Subnivelele, adicătelea zonele din joc, au nume specifice (Hecht Ranch, Empire, Dodge City, Badlands, Devils Canion, Piper Lake etc.)
http://img20.imageshack.us/my.php?image=0060mu.jpg
Restul statisticilor sīnt destul de clare, avem cele 20 de arme de care spuneam şi cele 30 de upgrade-uri (şi accesorii) posibile. Partea cu Kills vorbeşte deja de la sine.
Īn concluzie, cu ce am imagine am rămas eu despre acest joc? Un third-person action, pigmentat cu o spoială de RPG, destul de variat şi fun. Mie mi-a plăcut: Gun este un exemplu, poate un pic nefinisat, despre importanţa care trebuie să fie acordată jucabilităţii. Căci la ce bun un joc īntins pe zeci de ore, la care să mă aşez zilnic ca şi cum m-aş duce la slujbă, doar-doar l-oi termina?
Mai bine un joculeţ simpatic, rezonabil de scurt (vreo 10 ore), garantat pentru destindere şi care simulează foarte bine, zic eu, viaţa şi munca de pistolar emerit īn Far-West. Şi aici Gun şi-a atins scopul cu vīrf şi īndesat.
Īn general review-urile revistelor şi site-urilor de specialitate nu i-au acordat mai mult de nota 7 sau 7,5. Şi ce dacă? Mie mi-a plăcut mult.
Al dracu' Controloru ăsta ...
who cares ce zice revista. mie mi-o placut si Unreal 2 pe care l-am jucat de 3 ori desi revistelor nu le-a placut. idem cu "Knights of the Temple 2".
impartit la numarul de ore cit m-am jucat, s-au meritat banii care i-am cheltuit.
de fapt am luat relativ putine tzepe in privinta asta ca m-am invatat sa nu ma duc cu asteptari supra la magazin.
am luat tzapa in 2004 cu "Soldner" care l-am jucat o dupa masa si cu "Anno 1503" si "Civilization 3" pe care, desi le-am luat, n-am apucat sa le joc mai mult de 5-6 ore.
Da, cam aşa este, important e să-ţi placă ţie jocul, nu redactorului XYZ.
Pe de altă parte, teoretic d-aia dăm bani pe revistele alea, pentru ca redactorii să ne arate ce e mişto de jucat şi ce nu - chestia nu se aplică şi la site-uri desigur, că acolo eu unul nu cotizez, n-am nici un fel de membership ...
De pildă pare-mi-se că pe Soldner īl cam desfiinţaseră ... aprecieri de 20% - 30% erau la ordinea zilei ... ţin minte nişte povestiri cu faze d-ale generalului chinez Pong Ping sper că nu confund jocul ...
Pe de o a treia parte, d-aia există demouri, pentru ca să vedem ce şi cum. Īn ultima vreme īnsă distribuitorii preferă să bage bani īn hype īn loc să-i convingă pe developeri să facă un demo convingător.
De-aia īn ultima vreme prefer să joc joace mici şi cul (sau joace vechi şi cul, mă rog )
io anu asta cumparai:
Stronghold 2, pe care nu l-am jucat inca
Oblivion
Quake 4, pe care nu l-am jucat inca,
Civilization 4
mi se merita sa iau mai multe deodata, ca iau de la amazon.co.uk si imi vine mai ieftin la shipping&handling.
Mamma mia! asta īn .ro s-ar duce īnspre 6-7 milioane, deci vreo 120 - 140 GBP la curs de 50.000
Quake 4
Trăiască deci Sold-Out-urile la preţuri īncepīnd cu 300.000 RON! acuma i-a lovit pe comersanţi damblaua de Paşti şi bagă jocuri (vechi, normal) la reducere, 2 jocuri la 650.000 sau 3 jocuri la 850.000. Cea mai tare combinaţie pe care o văzusem ea Commandos 3 plus Homeworld 1 plus nu-mai-ştiu-ce-dreq, la 850.000. Restu-s cam naşpa ...
draq, oblivion l-am luat la 42 din UK si inca collector's edition (pre-order). la amazon.de ar fi fost undeva la la 54
smecheria e, ca la amazon.co.uk, cam toate-s mai ieftine decit la amazon.de, chit ca platesc shipping.
Strongold 2 mai nou e low budget, adica pe la 20.
numa la Civ 4 am platit pretul full de 45. amu cam regret dar am fost la conrad si nu vroiam sa ies cu mina goala
N-am avut de lucru şi mi-am luat un PlayStation 2 ... taman acuma cīnd se pregăteşte, prin toamnă pare-mi-se, PS3-ul. Dar era o ofertă atīt de specială
... anume PS2-ul costa 599,99 RON adică practic era vorba de 6 milioane lei vechi, şi īmpreună cu consola am primit şi 4 jocuri: Ratchet and Clank 3, World Rally Campionship 2004 (cred că era vorba de 2005), This Is Football 2004 (din nou, cred că e 2004, că n-am reţinut) şi nu-mai-ştiu-care Grand Prix.
Deci 2 jocuri de curse, unul de acţiune (e 3D, nu platform) şi unul evident de fotbal, pe care īl şi reţinusem mai demult că e bun şi dă clasă la seria FIFA ...
Mai rămīne să īmi iau memory card-uri şi trec şi la descrieri de jocuri PS2.
daca era un portable play station ziceam si io...
oare nu erai mai bine servit cu un xbox360?
ca tot dadusi aproape 200EUR.
No, XBox-ul (primul) īn .ro e de la 10 milioane īn sus, nici nu se compară ca preţ ... iar XBox 360 nici nu cred că se pomeneşte p-aci, nemaivorbind de preţ.
Şi să aştept pīnă īn noiembrie să apară PS3 (asta īn Japonia, SUA şi Europa de Vest) la cca. 400 USD ... iarăşi nu-mi convine
Iar PSP era out of the question, nu-mi plac deloc portabilele
Despre CSI:Miami nu sīnt prea multe de zis, decīt că seamănă foarte mult cu CSI originalul, că nivelele se īncarcă mult mai greu decīt la CSI, şi că are nivele de dificultate ajustabile din setări (mai multe hinturi vizuale, mai uşor de pus īntrebările etc.).
Iată ceva poze din CSI:Miami.
Unul din suspecţi spăla bani īn Romānia
http://img59.imageshack.us/my.php?image=0011yo.jpg
şi şi-a vīndut sufletul pentru mai puţin de saijde mii de parai. Mare corupt, domle
http://img141.imageshack.us/my.php?image=0028uv1.jpg
şi totuşi nu era el cremenalu, dacă am reţinut eu bine.
Deşi jocul este cumpărat cīt se poate de original, io-te bugu' care nu-mi permite să-l īnchei (sīnt spre sfīrşitul celei de-a cincea şi ultimă misiune):
http://img134.imageshack.us/my.php?image=0030pa.jpg
Īl rog respectuos pe index să se īntoarcă de urgenţă īn range, pīnă nu mă enervez
(Beleaua se īntīmplă atunci cīnd deschid ecranul de puzzle, la propriu e vorba de nişte fragmente de fotografie rupte care trebuiau potrivite astfel īncīt să reconstitui poza. Pesemne domnii programatori n-au numărat bine fragemntele
) )
Īntr-un post anterior ( http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=6877&st=0 ) pomeneam de un joc adventure mai vechiuţ şi dădeam şi un screenshot.
Era vorba de mult-aplaudatul The Longest Journey, care mie personal nu mi-a făcut o impresie extraordinară, adică e un joc bun şi atīt. Povestea e prea complicată pentru gustul meu. Adică, īn afară de a rezuma īn trei cuvinte premizele - Pămīntul aşa cum īl ştim noi este doar jumătatea axată pe tehnologie (numită Stark) al unui dublet care mai cuprinde lumea Arcadia, axată pe magie; echilibrul celor două lumi, păstrat cu sfinţenie de-a lungul timpului, este acum īn primejdie, şi numai tīnăra April Ryan īl poate restabili n-aş şti să spun mai multe despre intrigă şi desfăşurarea acţiunii.
Īntre timp a a apărut urmaşul lui The Longest Journey, pe nume Dreamfall. Adventurele clasic, point-and-click, a devenit acum un action-adventure īn toată regula, cu puzzle-uri contratimp şi tpot tacīmul. Povestea capătă un rol şi mai important, lasīnd gameplayul pe locul doi ... īn momentul de faţă, n-aş şti să zic dacă a fost o mişcare īnţeleaptă sau nu.
Īntr-una din locaţii apare un panou de afişaj (un fel de teletext al viitorului, sau poate un terminal conectat la Internet pe care rulează livescore.com ) cu rezultatele unor meciuri din Newport asta fiind undeva īn America; doar că numele echipelor sīnt scandinave, un fel de divizia B sau C a Norvegiei.
http://img141.imageshack.us/my.php?image=diviziab1bx.jpg
Am verificat şi pe net, şi din cīte se pare echipele de p-acolo sīnt de fapt nume de străzi. Se vede că Ragnar Tornqvist, creierul din spatele celor două jocuri TLJ, este norvegian.
Pe de altă parte, am rīs bine de tot la īnceputul lui Dreamfall văzīnd numele şi deviza companiei de mutări mobilier (MOVIT We like to move it, move it):
http://img230.imageshack.us/my.php?image=weliketomoveitmoveit4ry.jpg
Vorba aia, unde sīnt lemurienii din Madagascar (filmul, nu jocul)?!? )
Din păcate, noua revistă de jocuri de care pomeneam undeva pe la Noi apariţii de jocuri (http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=610&st=120#), şi anume Games Arena, dă semne de sincopă.
Au apărut doar primele două numere (īn decembrie şi ianuarie) iar cel de-al treilea număr n-a mai apărut pe hīrtie, ci doar īn format electronic (pentru cine e interesat să-l downloadeze, vezi la www.games-arena.ro).
Numărul 4, care se presupune că trebuia să apară prin aprilie-mai, n-a ajuns īncă pe piaţă
Bine zicea cine zicea că o revistă care rezistă se vede abia de la numărul al patrulea īncolo ...
Mda, deci am dat īn damblaua jocurilor pe consolă.
Acum, după vreo şase luni de butonat PlayStationul 2, dacă stau şi mă gīndesc, astfel de videogames sīnt foarte simple īnşăuntrul lor, vreau să zic că totul se reduce la a apăsa butoanele controllerului īn ordinea corectă, cu intensitatea potrivită şi pe durata corespunzătoare.
Pare şi simplu şi neinteresant, doar că producătorii de jocuri (cei talentaţi, evident) ştiu să ambaleze acest miez destul de fad īntr-un ambalaj superatrăgător, şi să ţină astfel jucătorul (inclusiv subsemnatul ) īn priză vreme de ore īntregi.
Să zicem că īntr-un briefing de misiune vi s-ar cere ceva de genul ai trei cercuri concentrice, fiecare format din şase puncte plasate īn vīrful unui hexagon; cīnd auzi un sunet, localizează punctul-sursa, apasă şi ţine apăsat butonul R1, īnvīrteşte butonul direcţional ca să aduci cursorul īn acel la acel punct, apoi apasă butonul-cerc. Continuă aşa pīnă nu mai auzi nici un sunet.
Este evident un mini-game de reflexe, dar e urīt ca noaptea şi ca impozitele, şi nu ştiu cīţi s-ar băga să-l joace. Īn schimb, ce au făcut producătorii lui Sly 3: Honour Among Thieves? Au zis aşa: Prietenii tăi trebuie să sape un tunel subteran ca să ajungă īn camera secretă. Dar stăpīnul locului a implementat un străvechi sistem chinezesc de detectare a intruşilor pe baza unor vase de porţelan aflate pe nişte piedestaluri. Orice lovitură de tīrnăcop a amicilor va face să se clatine un vas. Tu trebuie să ajungi cīt mai repede la el şi să-l opreşti din clătinat īnainte să cadă şi să alarmeze gărzile. Fii atent, pentru că nu se ştie care vas anume va fi afectat
Şi e mult mai haios să-l vezi pe personajul principal (care este şi mai haios, pentru că este un raton super-furăcios ) cum aleargă printre oalele alea īncercīnd să le stopeze la timp căderea, să-ţi smulgi părul din cap dacă din nebăgare de seamă l-ai făcut să rateze şi ai pierdut jocul, şi să te bucuri ca un copil cīnd īn sfīrşit misiunea s-a īncheiat cu succes.
Rezultat: jucătorul e extrem de bucuros şi simte că n-a pierdut timpul degeabă. Efortul de a parcurge curba de īnvăţare (curbă extrem de lină dealtfel) n-au fost īn zadar.
P.S. Şi nici măcar nu sīnt multe lovituri de tīrnăcop, vreo cinşpe. Iar ordinea īn care īncep să se bălăngăne vasele e totdeauna aceeaşi, deci poate fi memorată relativ lesne. E ca şi cum jocul ţi-ar spune: Da, măi, ai ratat, ce păcat, dar hai că nu-i greu, ai mīnă bună, sīnt sigur că data viitoare o să reuşeşti . Şi asta nu se īntīmplă numai īn jocul suspomenit, ci īn mai toate celelalte jocuri de consolă (vezi cursele din NFS Underground, combo-urile din jocurile cu bătăi şi aşa mai departe
).
A apărut pe piaţă un CD cu jocul care a făcut valuri astă-vară, anume Romānii īn spaţiu. (E vorba de piaţa oficială, adică la chioşcuri şi tarabe). Preţul e de 150.000 de lei dacă am văzut eu bine ... ceea ce e extrem de puţin pentru un joc original (nepiratat, vreau să spun) şi nou-nouţ.
Sau poate n-am văzut bine şi era 150.00 RON ...
Povestea din joc zicea că Ceauşescu n-a murit īmpuşcat la Revoluţie, ci a izbutit să-i bată şi pe ruşi şi pe americani, cucerind īntreg Pămīntul. După un secol, e rīndul īmpăratului Băsescu să subjuge īntreaga Galaxie īn numele romānilor, iar singurele grupuri de rezistenţă sīnt formate din unguri.
Normal că a ieşit scandal la Budapesta pe tema asta, ceea ce a prins bine jocului, altfel nici dracu n-ar fi auzit de el. Mă īntreb cine o să dea ăi 150.000 lei ... că de obicei cīt plăteţti, atīta face. Dai un milion, te alegi cu World of Warcraft, dai 150.000, te alegi cu Dizzy - joc bun la vremea lui, dar oarecum depăşit azi.
Ratchet and Clank 3 pe PlayStation 2
Au fost foarte inspiraţi cei care au ales R&C 3 ca unul din cele 4 jocuri care să īnsoţească oferta de Playstation 2 din primăvară. Joculeţul (de fapt ce zic eu joculeţul, că e joc īn toată firea, a durat cca. 60 de ore pīnă să-l termin bine, acuma eu nu sīnt un geniu īn domeniu, ba chiar sīnt un fel de antitalent, deci puteţi tăia vreo 30% din durată ca fiind dată de incompetenţa mea, īn cazul de faţă incompetenţa avea totuşi şi cauze obiective, era prima dată că foloseam un PS2 şi mai ales un controller DualShock2 şi butonaşele lui drăguţ colorate)
deci joculeţul a extrem de fun şi acaparant şi are loc a long time ago, īntr-o galaxie far-far-away, ca să zic aşa, īn care Ratchet e un soi de iepuroi (numele lui ştiinţific pe care-l foloseşte este cel de Lombax, dar tot a iepure arată) iar partenerul lui e un roboţel alburiu cu ochi verzi pe nume Clank, care ia īntotdeauna caimacul īn aventurile celor doi, deşi greul cade īn sarcina lui Ratchet.
Şi aventurile sīnt de tip James Bond (dealtfel p-acolo pīn galaxia lor, Clank a ajuns erou de serial, iar Ratchet a ajuns să se oftice pe tema asta) īn intro īl vedem pe roboţel pe post de mister Bond, James Bond, īn ceva care seamnă cu o scenă din Casino Royale
n-am citit cartea, iar filmul n-a ieşit īncă pe ecrane parcă, aşa că nu ştiu sigur
I might never know, since I never loose
neapărat trebuie să dau search pe Google după citatul ăsta, păcat că Google n-are şi criteriu de căutare după accentul englezesc extrem de pronunţat
R&C 3 este un joc de action-adventure combinat cu secvenţe de platformă. Dacă ar fi să stabilesc proporţiile, numai 5% e adventure (īn sensul gameristic al cuvīntului, adică ia obiectul, combină-l cu altele, activează uşa ş.a.m.d. ), vreo 70% e action, adică bătaie cīt cuprinde, şi restul de 25% e platform, adică sărituri de precizie şi tot restul
Intriga e simpluţă, veşnicul savant nebun care vrea să stăpīnească lumea robotizīnd toate fiinţele din galaxie şi pe care R şi C trebuie să-l pună cu botul pe labe. Din fericire, umorul e omniprezent şi pus acolo deliberat, īn genul lui Monkey Island. Pe bad guy īl cheamă dr. Nefarious, īn engleză are o semnificaţie anume, pe care am uitat-o (e de rău oricum, atīt denumirea, cīt şi faptul că am uitat-o, se simte nevoie de lecitină), dar eu tot domnu Neferos īi ziceam ... şi are o moacă de te tăvăleşti pe jos de rīs, un rīs cam īn genul celui stīrnit de Darth Vader īn parodia Spaceballs. Păcat că nu pot face capturi de ecran de pe Playstation 2 (mă rog, de pe ecranul televizorului ...) să vedeţi mīndreţe de ţeastă. Şi nici cu servitorul lui pe nume Lawrence nu mi-e ruşine, majordomii britanici sīnt creme de la creme, vorba francofoniei din noi; şi la sfīrşitul sfīrşitului, cīnd Nefarious e īnvins şi exilat pe un amărīt de meteorit, Larry al nostru n-are altceva mai bun de făcut decīt să se travestească īn Beatles şi să bage un solo de chitară.
[urmare din postul trecut ]
Ca arme, avem aşa:
Pistolul un pistol cīt se poate de obişnuit, singura proprietate remarcabilă este că are un auto-aim, se focalizează automat pe inamicul cel mai apropiat, ceea ce e un imens avantaj īn condiţiile īn care ţintirea cu ajutorul unui controller PS2 e īntotdeauna problematică. (Īn paranteză fie zis, din punctul meu de vedere shooterele pe consolă sīnt un dezastru, poate e cazul să cumpăr ceva accesorii mai deosebite, de pildă un mouse USB sau un pistol pentru PS2 )
Biciul plasmatic la īnceputul jocului e imposibil de ignorat, o plesnitură de bici nimiceşte sau cel puţin ameţeşte orice lighioană aflată prin preajmă. Şi-a dovedit valoarea īn canalizarea planetei Aquatos unde, ca īn orice canalizare, locul e strīmt şi lighioanele multe şi dubioase īn acest caz era vorba de nişte scīrboşenii simpatice făcute din mīzga verde a conductelor, şi veneau īn trei tipodimensiuni; cea mai mare, tata-al lor, adică, odată doborīt se desfăcea īn 2 bestii mai mici, care odată doborīte se transformau īn cīte 4 mărunţei. Concluzie: īntīlnirea cu 2-3 tata-al lor implica de fapt omorīrea a vreo 15- 20 inamici. Mană cerească pentru bici ...
Două din favoritele mele au fost Suck Cannon-ul (parcă aşa se chema ... nu stau să mai pornesc jocul să-i văd exact numele, şi oricum contează doar ce anume face o armă, nu cum se cheamă) şi Vortex Rifle (acelaşi comentariu ca mai sus). Sistemul lor de funcţionare era similar, īn sensul că ambele aspirau inamicii. Doar că S.C. era portabil, ca şi cum Ratchet ar fi purtat un aspirator după el pe care-l putea īndrepta spre duşmani după pofta inimii, iar V.R. zvīrlea īntr-un punct fix o tornadă care sucţiona (vorba celor de la
Divertis) tot ceea ce trecea prin preajmă. Şi cum inamicii erau mulţi dar tembeli, ei aveau grijă să vină buluc pe calea cea mai scurtă spre Ratchet, neţinīnd cont de vīrtejul care le aspira camarazii ...
Dar să vezi nervi şi draci cīnd īţi dai seamă că S.C. nu funcţionează decīt pe inamicii de talie mică ... grrrr! ... bine că V.R. şi vīrtejul său prindeau tot ce mişcă ... noroc că există o sală de antrenament plină cu dummies de dimensiune mică, nişte roboţei mititei, caraghioşi şi nepericuloşi, şi acolo īţi poţi creşte īndeminarea la aceste armew exotice fără teama că se īnfundă ţeava aspiratorului, ca să zic aşa.
Păcat că sala de antrenament nu creşte practic deloc nivelul armei, pentru că adversarii sīnt foarte slabi roboţei mititei, caraghioşi şi nepericuloşi, cum spuneam ca atare, din cīnd īn cīnd, dacă aveam chef să cresc nivelul armei, mă duceam pe una din hărţile deja parcurse, că este voie, şi dădeam īn adversari cu arma pe care voiam s-o upgradez. Şi culmea e că nu era deloc - dar deloc! plictisitor, chit că, de pildă, harta Crash Site am parcurs-o de cel puţin patruzeci de ori, că o ştiu şi acum, cu toate ascunzişurile (asta nu-i greu, fiindcă nici una din hărţi nu e mare) şi toţi adversarii care apar, īn ordinea corespunzătoare.
Aşa deci ziceam de nivelurile armelor ... fiecare armă are cinci niveluri, ultimul fiind desigur cel mai devastator. Au fost arme pe care nu le-am folosit aproape deloc, ca de pildă cea care trăgea cu un soi de bombiţă nucleară (devastatoare, dar numai pe o rază mică şi foarte imprecisă) cu toate astea simpla curiozitate m-a făcut să parcurg aceleaşi hărţi de cīteva de ori numai ca să văd cum e la ultimul nivel.
Mă uit acuma la un filmuleţ .mov care arată posibilităţile editorului de nivele din Neverwinter Nights 2: un copac cu tot cu frunze este luat din listă şi pus pe teren. Şi stau şi mă uit cu gura căscată cum i se clatină frunzele-n vīnt, şi mă gīndesc cītă putere a plăcii grafice (şi poate şi a procesorului, pīnă nu apar plăcile acceleratoarele gen PhysX Ageia) este consumată pe o chestie care, s-avem pardon, nu are deloc relevanţă īn gameplay.
Ce dacă sīnt 300 de crengi şi 150.000 de frunze care se bălăbăne īn briza dimineţii? Cīnd se lasă cu bătaie īntre erou şi inamici, pun pariu că nici măcar una din frunzuliţe n-o să joace vreun rol ... dacă era FPS, mai ziceam, hai că mă ascund după trunchiul gros al copacului (şi nici atunci nu era nevoie de de frunziş), dar īntr-un RPG ... mă rog ...
Şi mă apucă dracii cīnd mă gīndesc că pentru asemenea mărunţişuri nu-mi mai rulează mie jocurile noi pe GeForce 4 Ti 4200 din dotare, şi că am nevoie de un GeForce de cel puţin generaţia a şasea, că FEAR sacadează rău de tot, Quake 4 poate fi jucat doar la detalii modeste, de Prey nu am curajul să mă ating ...
Cam ăsta ar fi motivul subconştient, cred, pentru care am ajuns cu o consolă īn braţe că pe astea barem le upgradezi o dată la cinci-şase ani, cam cu banii daţi pe o placă de ultimă generaţie ...
Fahrenheit - pe PS2
A primit o grămadă de premii, de genul cel mai original joc al anului, cel mai bun adventure al anului, cea mai uimitoare secvenţă de joc, cea mai bună muzică şi tot aşa. Totuşi, mie mi se pare un joc prost. Să mă explic.
E genul de joc care, ca să aibă succes, trebuie să īmbine armonios mai multe elemente -
poveste, gameplay inovativ, control, răsturnări de situaţie, personaje, grafică şi aşa mai departe adică să ia puţin din toate şi să le īmbine astefel īncīt să nu se simtă că dacă le iei la bani mărunţi nici una nu străluceşte.
Pentru critici şi majoritatea jucătorilor se pare că Fahrenheit a reuşit. Pentru mine nu. Să mă explic, again .
Dacă unul din elementele mai sus-pomenite scīrţiie, el trage īn jos şi restul. Īn cazul meu, acest element a fost controlul. Şi nu e vorba de dificultatea de a mīnui controllerul. Ba dimpotrivă, controlul e simplu şi intuitiv, făcut parcă special pentru console. E interesant că au existat mulţi jucători de Fahrenheit pe PC care au fost extrem de deranjaţi de schema de control, inclusiv eu la vremea cīnd am jucat demo-ul pe PC,
Mai precis, iată ce se īntīmplă īn momentul cīnd īncepe o secvenţă action: pe ecran apar două cercuri īmpărţite fiecare īn sferturi colorate. Fiecare cerc corespunde cīte unui stick al controllerului, iar fiecare sfert corespunde unei direcţii (sus, jos, dreapta, stīnga). Funcţie de sfertul sau sferturile care se aprind (că uneori se aprind 2 simultan), eu trebuie să mişc stickul īn direcţia cerută. Se aprinde sfertul de sus al cercului din dreapta, rezultă că trebuie să mişc stickul din dreapta īn sus. Şi aşa mai departe. Din cīnd īn cīnd jocul contabilizează procentul de reuţite şi decide dacă personajul controlat de mine a reuşit sp evite un atac, să dea o lovitură, să īncheie la timp o manevră etc.
Ei, şi fiind vorba de secvenţe de acţiune, ar fi frumos să văd şi eu ce se īntīmplă, bătăile alea adevărate stil Matrix, săriturile de pe un bloc pe altul ... ei bine, nu se poate, decīt eventual cu coada ochiului, pentru că trebuie să mă zgīiesc cu mare atenţie la sferturile alea ... parcă ar fi două fese şi eu sīnt infirmierul care trebuie să decidă unde face injecţia (parcă īn sfertul din exterior şi de sus, dacă ţin bine minte ce-mi spunea o tanti doctoriţă ...).
Şi uite aşa devine omul foarte interesat de capitolele prin care a trecut deja, capitole care se salvează automat şi care pot fi revăzute şi/sau rejucate. Şi tot aşa creşte aşa zisa rejucabilitate, dar pe căi extreme şi nedemne, ca să mă exprim gentil...
Nu mai zic de bătaia cu păianjenii virtuali (mă rog, din lista personajelor reiese că ar fi Giant Mites, adică molii uriaşe, cum ar veni, dacă mai ştiu o brumă de franco-engleză, dar tot a păianjeni arată) īn care, după ce că sīnt stresat de schema aia de luptă descrisă mai sus (vezi sfertul care se activează, mişcă stickul corepsunzător), cadenţa activării sferturilor e infernală, iar culorile sferturilor sīnt foarte spălăcite şi deci abia-mi dădeam seama ce şi unde trebuie să mişc.
Şi sīnt virtuali pentru bīntuie doar imaginaţia personajului principal
io am jucat Quake 4 pe 1280x1024 cu 4xAA pe un X850 XT PE (AGP), care in ziua de azi ar trebui sa costa undeva la 200-250. problema e, ca n-are shader 3.0
daca vrei sa mai joci ceva cvasi actual cit de cit, mai ieftin de atit oricum nu scapi.
pe mine ma pasc 2 upgrade-uri, unul pentru computerul de lucru iar celalalt pentru cel de jocuri in care n-am mai bagat un cent din iulie 2005.
numa la 'al de lucru calculasem minim 1000 (cu compromisuri)
la ala de jocuri nici nu vreau sa ma gindesc, mai ales ca devin necesari 2G RAM
Mda, din 1000 euro īţi iei toate trei consolele , deci şi-un XBox 360, şi un PS# cu un Wii cīnd or binevoi să apară.
Mi-oi mai upgrada io calculatorul cīnd procesoarele comerciale or trece de 10 GHz ...
Īn schimb, ieri am văzut primul joc PS2 care a scăzut sub pragul psihologic de 49,99 lei noi. Se īntīmplă īn magazinul Diverta de la noul Mall Lujerului, jocul este chiar Ratchet and Clank 3, de care tocmai vorbeam, şi preţul este de 29,90 lei noi, adică vreo 9 euro.
Cum era chestia aia ... Sic transit gloria mundi ...
pai un xbox360 deja costa 400 in varianta in care incepe sa aibe rost sa cumperi.
si n-are port HDMI, n-are drive HD si corespunde unui PC "mediu" in ziua de azi. nu tu mod-uri iar jocurile sunt stufos mai scumpe decit cele de PC (55 vs. 45).
iar PS3 o sa coste 600 in europa.
pe mine ma batu gindul sa iau un xbox360 pe post de player DVD, dar pt. ca n-are iesire HDMI mi-am luat pe 100 un player dedicat.
nu-s ieftine nici consolele si nici flexibile ca un PC nu-s.
iar PC-ul il scot de la impozit pe cind la consola as avea probleme.
Tocmai, ăsta şi este rostul unei console, şi anume să NU fie flexibilă, ci să facă ceea ce ştie ea mai bine, adică să ruleze jocuri, filme şi muzici.
Am neplăcuta senzaţie că īncepīnd cu noua generaţie de console (XBox 360, PS3) o să avem de-a face cu nişte copii nereuşite de PC-uri. Şi cel mai mare pericol va fi apariţia HDD-urilor - nu ştiu dacă XBox 360 nu are deja aşa ceva ...
Căci, pe un PS2 de exmplu, după ce am cumpărat jocul, nu pot face altceva decīt să-l īnserez īn unitatea DVD şi ... jocul trebuie să meargă! Nu există posibilitatea de patchuri descărcabile de pe internet, pur şi simplu jocul trebuie să fie bug-free de la bun īnceput. Un producător care lansează un joc ciuruit de buguri nu va avea viaţă lungă pe piaţă. (Asta teoretic).
Ceea ce duce la o calitate superioară a jocurilor PS2 faţă de cele pe PC. Exemplu concret: Beyond Good and Evil, care pe PC are tendinţa constantă de a se bloca (şi asta nu doar la mine, ci este o problemă cunoscută ... fără ultimul patch scos pe piaţă, mulţi nervi īţi vei consuma cu aceste blocări), īn timp ce pe PS2 mi-a rualt impecabil. (Ambele versiuni erau cele originale).
Dar, odată cu HDD-urile din console, o să avem parte de jocuri instalate pe HDD (ca īn cazul PC-urilor) şi de posibilitatea de a descărca patchuri de pe internet. Aşa că domnii producători vor putea deveni nesimţiţi şi vor putea lansa jocuri neterminate, īn ideea că las' că vine el şi patchul, important e să prindem bătaia peştelui de Crăciun ...
Ptiu, 'r-aţi ai dreq!
Exemplu-de-puzzle-caremi-a-mers-la-inimă (Kya Dark Lineage) :
E vorba de o lume fantastică, deci şi acest puzzle se prevalează de elemente fantastice. Īn speţă e vorba de un soi de ciupercă, mare cīt vreo trei staturi de om, plină cu aer şi care serveşte īn joc la amortizarea căzăturilor de la mari īnaălţimi. Īn momentul ăla, ciuperca bubuie şi personajul pică la pămīnt nevătămat. După vreo patru-cinci secunde, ciuperca se umple cu aer şi se reface la loc.
Acuma, imaginaţi-vă o galerie de mină īn care unicul mijloc de transport posibil este o plută-dirijabil, susţinută din stīnga şi din dreapta de căte o ciupercă din astea. Dacă una din ciuperci se sparge, atunci flotabilitatea e asigurată doar de o singură ciupercă timp de 4-5 secunde, şi pluta see īnclină puternic īntr-o parte, nu mult, ci exact atīt cīt trebuie pentru ca personajul principal (e o adolescentă pe nume Kya, cu muuulte probleme emoţionale faţă de tatăl său vitreg mai precis īl detestă din tot sufletul ) să aibă probleme īn a-şi menţine echilibrul. Dacă ambele ciuperci sīnt simultan sparte, atunci pluta se prăbuşeşte, şi doar o minune o mai poate redresa. Minune ar īnsemna ca īn jumătatea de secundă cīt durează căderea una din ciuperci să se refacă, asigurīnd un minim de flotabilitate. Dar asta nu se īntīmplă prea des.
Pluta poate fi manevrată, dar nu direct din butoanele gamepadului, ci plasīnd-o pe Kya pe una din cele două plăci de pe fundul plutei. O placă este pentru a porni pluta, cealaltă pentru a o opri.
Acuma, mina asta e parşivă şi, din loc īn loc, din peretele stīng şi/sau cel drept tīşnesc flăcări la intervale prestabilite... ghici care este efectul? Evident, o flacără din stīnga va distruge ciuperca din stīnga. La fel īn drearpta.
Şi atunci, dacă īnaintezi īntr-o rīnă şi o faci pe Kya să ţopăie ca să nu pice peste bord, de obicei nu mai ai timp pentru altceva. Dar ar trebui să-ţi faci, macar ca să sari pe placa de stop şi să opreşti pluta undeva īntre două focuri, ca să se refacă ciuperca distrusă. Mai grav este cīnd din greşeală sari pe placa de Stop şi opreşti pluta taman īn dreptul unei guri de foc deocamdată stinse. Pac! Repede pe placa de Īnainte, pīnă nu se aprinde gura de foc, p-ormă repede pe placa de Stop, să-ţi mai tragi sufletul īn zonele neutre.
Dacă laşi pluta să meargă īn voia ei, cu ciuperca din dreapta distrusă, şi ţopăind-o pe Kya, e posibil să ajungi ăn situaţia comică īn care taman cīnd dreapta s-a refăcut, stīnga a tocmai a fost distrusă, c-aşa s-a īntīmplat, să ajungă īn dreptul focului cīnd nu trebuie ...
Şi, bineīnţeles, ciupercile pot fi distruse şi din greşeală, căci Kya are un bumerang pe care-l poate arunca asupra lor. Şi dacă apeşi din greşeală pe tasta de aruncare confundīnd-o ăn focul acţiunii cu tasta de jump ...
Seamănă a joc de copii, nu? Şi poate chiar este, dar amuzamentul, plus nervii de rigoare cīnd te īneci ca ţiganul la mal, sīnt garantate. Nici măcar nu contează că am reluat secvenţa de vreo cinşpe ori pīnă să o duc la bun sfīrşit ...
Şi e doar un exemplu de puzzle gīndit cu cap şi cu mult fun īn el. E totuşi destul de greu de descris īn cuvinte, e mai simplu să-l joci ... Şi, fireşte, nu e singurul puzzle amuzant şi bun pentru destindere din acest joc. Din păcate, īntr-un joc pe computer n-o să vedeţi aşa ceva, cu excepţia unor cazuri speciale, gen Prince of Persia sau Splinter Cell, de pildă, care şi ele au fost dezvoltate avīnd īn minte schemele de joc de pe console.
ypsilonalpha, daca imi permiti off topicul, domnule, jocurile ca jocurile, dar ai un fel placut de a (le de)scrie !
Pacat ca te "pastrezi" doar pentru cateva subiecte, unele destul de putin interactive. Ei, dar poate ai destula interactivitate in jocurile astea ...
Păi tocmai că aştept păreri, discuţii, dezbateri, alea-alea, aşa cum de fapt şi am scris īn primul post al topicului, dar dacă nimeni īn afară de dead-cat nu se bagă ... io ce să fac?
ypsilonalpha, nu stiu daca iti mai amintesti dar Hanu asta e mare ! Ai unde si cu cine discuta.
Sincer imi pare rau ca nu ma pasioneaza jocurile despre care scrii (desi ceva pofta mi-ai facut cu descrierile tale, numai ca nu am "resursele" necesare pentru a juca si eu ).
Si ma mir ca nu ai gasit mai multi musterii interesati de discutii ...
Ca să folosesc termenii din threadul cu ... Trenduri pe Han ... m-am retras şi eu īn propriul jurnal, doar că ăsta nu e īn secţiunea de jurnale, ci la Jocuri.
Pai, daca tot citesti si tu acel thread, de ce nu intervii si tu acolo ? Macar cu un cascat.
De fapt, poate ne spui de ce te-ai retras ...
QUOTE (calfa @ 22 Nov 2006, 07:39 PM) |
Pacat ca te "pastrezi" doar pentru cateva subiecte, unele destul de putin interactive. Ei, dar poate ai destula interactivitate in jocurile astea ... |
Legat de MMORPG-uri...
Pana in momentul de fata nu cred ca exista un MMO care sa egaleze feelingul unui single player.Au si ele punctele lor forte, dar devin in final repetivite, chiar mai rapid decat un single.Un MMO ar trebui sa fie facut sa dureze, dar dupa mine nu exista la ora actuala vreunul care sa reuseasca sa te tina atras de el mai mult de cateva luni prin diversitatea continutului.Majoritatea reusesc sa-si mentina jucatorii lipiti de ele prin creearea unei dependente.Sigur, exista oameni care joaca WOW inca de la lansare, dar din experienta mea pentru majoritatea jucatorilor "hardcore" WOW nu mai inseamna un joc, ci se aseamana mai mult a slujba.Majoritatea continutului din MMO-uri este prea monoton, nu merita nicidecum orele de grinding pentru cateva minute de fun adevarat.O mare problema este ca in acest tip de jocuri se rasplateste excesiv timpul alocat in defavoarea indemanarii jucatorului.Astfel multi jucatori devin dependenti avand senzatia ca in timpul in care nu joaca pierd efectiv ceva, lucru care este adevarat intr-o masura deoarece altii pot progresa in timpul in care tu nu joci.In plus, esti fortat la a face anumite lucruri in timpul alocat jocului daca doresti sa faci fata.Daca nu te concentrezi pe a omori aceesi monstri de mii de ori la rand sau completand aceleasi dungeonuri in fiecare saptamana(ceea ce devine foarte, foarte plictisitor, credeti-ma), vei ramane in urma cu nivelul si echipamentul, jocul devenind inchis.
Am jucat WOW vreo 6 luni, poate chiar mai mult pe oficial, si am cunoscut multi carora desi le era efectiv sila de joc continuau sa se logheze pentru ca simteau ca "asa trebuie".Majoritatea jucatorilor au sentimentul ca "munca" face parte integranta dintr-un astfel de joc, auzeam deseori oameni nemultumiti ca trebuie sa pretreca nu stiu cat timp muncind pentru a intra in o anumita ghilda sau a face rost de un aumit item.Multi nu reusesc sa se lase deoarece au senzatia ca vor pierde tot ceea ce au "relizat", personajul la care au "muncit", etc.Mai toti sunt constienti ca jocul presupune ore de munca si doar cateva minute de distractie, dar totusi continua sa joace.
Astfel de jocuri creeaza in mentalitatea jucatorilor sentimentul unor false realizari, am vazut oameni care urlau de bucurie in microfoane cand obtineau un anumit item, oameni care deveneau extrem de furiosi cand pierdeau unul, ajungandu-se pana la amenintari cu moartea in unele cazuri.
Stiu care pare greu de crezut pentru cineva care nu a jucat astfel de jocuri, dar pe internet veti gasi destul de bloguri ce prezinta povesti ale unor depependenti de MMO-uri.Evident, in multe dintre cazruile prezentate acolo o mare parte din vina o poarta si psihicul jucatorului, dar acelea sunt cazuri extreme, soldate cu divorturi, pierderi de slujba si chiar sinucideri, pe cand o dependenta mai putin radicala se gaseste la mult mai multi jucatori.
QUOTE (Gothmog @ 3 Dec 2006, 11:41 PM) |
Majoritatea jucatorilor au sentimentul ca "munca" face parte integranta dintr-un astfel de joc, auzeam deseori oameni nemultumiti ca trebuie sa pretreca nu stiu cat timp muncind pentru a intra in o anumita ghilda sau a face rost de un aumit item.Multi nu reusesc sa se lase deoarece au senzatia ca vor pierde tot ceea ce au "relizat", personajul la care au "muncit", etc. |
QUOTE (Gothmog @ 3 Dec 2006, 11:41 PM) |
Am jucat WOW vreo 6 luni, poate chiar mai mult pe oficial, si am cunoscut multi carora desi le era efectiv sila de joc continuau sa se logheze pentru ca simteau ca "asa trebuie". |
AOE III te downgraduie daca nu joci macar o data pe saptamina (parca). Pot s-o uite. oricum de multiplayer am chef rar, asa ca, for all i care...
La Multi Ani, ypsi, tie si ... Cronicilor tale !
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)