Ok vad ca nu se "arunca" nimeni... hai ca-ncep eu cu una din cele mai citite carti ale lui Hesse.
Rezumatul: Intamplarile se petrec candva in perioada Evului Mediu tarziu... Narcis si Gura-de-Aur se cunosc in tinerete la scoala unei manastiri. Narcis era un student eminent si plin de devotiune, Gura-de-Aur nu era nici el slab totusi ceva in personalitatea sa nu se potrivea cu locul respectiv. Narcis il ajuta sa descopere in launtrul sau amintirea mamei care murise in copilarie, si de atunci Gura-de-Aur hotaraste sa paraseasca manastirea si sa cunoasca lumea.
Cea mai mare parte a cartii urmareste istoria vietii lui Gura-de-Aur, cum el incepe prin a invata dragostea trupeasca de la nenumarate femei, cum isi descopera apoi inclinatia de artist si intra in atelierul unui sculptor, cum pentru el mereu apare contradictia dintre dorinta de a experimenta lumea si nevoia de interiorizare pe care o presupune crearea unei opere de arta.
La sfarsitul cartii Gura-de-Aur revine la manastire si lucreaza la o ultima opera. Intre timp Narcis ajunsese abate daca nu ma-nsel, in orice caz e descrisa opozitia dintre vietile celor doi, si prietenia ciudata care ii lega. Finalul nu-l dezvalui ca sa nu stric placerea celor care n-au citit cartea inca...
Impresia mea: cu siguranta una din cele mai bune carti a lui Hesse, personajele par perfect incadrate in timpul in care traiesc, istorisirea in sine se potriveste foarte bine Evului Mediu. Ca toate cartile lui Hesse e scrisa intr-un stil biografic, placut, firesc. Imaginea de baza a cartii e amintirea mamei pierdute, cautarea ei in viata, in arta, dorul dupa ea...
Alte opinii daca mai sunt, va invit...
Prin "interiorizare" am vrut sa spun retragere din lume. Evident, artistul se exteriorizeaza in raport cu obiectul creatiei sale, dar totodata el trebuie sa-si petreaca timpul intr-o oarecare ruptura fata de lumea exterioara. Asa reiese din mai multe scrieri ale lui Hesse.
Numele Gura-de-Aur poate suna putin bizar pentru noi, dar cred ca echivalentul sau in germana (Goldmund) era destul de folosit in Evul Mediu. S-ar putea sa fie totusi si un nume ambivalent: pe de o parte e legat de atitudinea mistica, iar pe de alta poate sa sugereze dragostea pentru femei (tin minte ca unul din personajele femine ale cartii spunea asa ceva).
Oricum, nu ma omor dupa simbolistica numelor. Ideea e ca personajul in sine are ceva boem dar si un fel de seriozitate si interes cu care trateaza atat experientele placute cat si cele neplacute (cum e de pilda epidemia de ciuma din ultima parte a cartii).
Si acum imi aduc aminte cu placere de perioada cand am citit cartea. A fost acum doia ani cand eram in concediu la Sovata. Afost frumos: si cartea si statiunea, totul. Parca se impletesc acele amintit (placute!) intre starea generata de concediu, de peisajele acelea si nu in ultimul de sentimentel create de carte. Imi insufla o stare de liniste, de impacare, parca de poveste, poate ar fi mai pe aproape.
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)