Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: The Dude pe 5 Oct 2012, 08:40 PM

adevarul...

Se spune ca intr-un loc de pe lumea asta exista un magazin care comercializeaza adevar.
Un om sincer si bine crescut, dar in dezacord total cu gradul de adevar pe care il purta cu sine (din nastere, ori dobandit) decide ca astfel, prin achizitie, sa isi completeze bagajul cu ceea ce ii lipsea.

Intrat in magazin, constata curand ca toate produsele expuse contineau adevar numai procentual: sampon de par cu 65% adevar, crema de ghete cu 40% adevar, lichior de anason cu 75% adevar, covrigi cu susan avand 50% si in sfarsit tot felul de alte produse, niciunul cu un continut de adevar mai mare de 85 de procente..

Contrariat, omul nostru se adreseaza unui vanzator intrebandu-l daca magazinul nu are in oferta sa de produse si adevar pur

E un produs care se vinde tare greu, aproape deloc si este cerut de foarte putina lume..
Nu are mare cautare, insa magazinul nostru are in spatele rafturilor, intr-o camera retrasa, si asa ceva. Doriti sa va conduc ?

Da..sigur..Clientul era decis, asa ca s-a lasat condus de vanzator pana in fata raftului, unde in spatele unor usi de sticla asigurate existau numai cateva sticlute, toate purtand o eticheta minuscula ce anunta o concentratie de 100% adevar. Cu gesturi precise, vanzatorul a deschis usa dulapului a scos una dintre ele, apoi privind-o indelung a continuat sa ii vorbeasc clientului:

Nici nu e foarte scump. Efectul survine aproape imediat si nu exista niciun risc biologic. Va avertizez insa ca din clipa in care acest elixir isi va face efectul asupra dumneavoastra, rudele va vor abandona pe rand; la fel prietenii si colegii. Veti deveni brusc antipatic pentru toti cunoscutii. Nu veti ma putea socializa cu nimeni, iar lumea intreaga va va izola si ignora. Mai rau decat atat, dumneavoastra insiva nu va veti mai putea nici accepta si nici suporta…veti experimenta o criza existentiala acuta, cu multe si complicate imputari

Adevarul pur, pana la urma, nu e decat o altfel de otrava.
Pentru ca traim intr-o lume in care notiunea de adevar nu mai are nicio valoare
El suprima fiinta, asa dupa cum secretiile viperei, corect administrate, interzic functionarea ei organica.

Inca doriti sa cumparati o doza ?


Sa spui adevarul…..intotdeauna o alegere proasta.

Trimis de: The Dude pe 5 Oct 2012, 09:10 PM

Neperechea..

Oamenii nepereche sunt fiinte solitare, aflate in ratacire si confuzie, plutind in echivoc si deriziune.
Spre deosebire de ei, oamenii pereche se intalnesc pretutindeni, comunica usor, se asociaza si disociaza la fel de simplu..Traiesc direct, limpede si eficient.

Daca lucrurile nu merg, oamenii pereche se pot recombina intre ei, oricand si ori de cate ori e nevoie. Au explicatii modeste, dar multumitoare si suficiente, pentru fiecare dintre gesturile lor, iar atunci cand nu le gasesc imediat…ei bine, atunci uita de ele cu aceiasi dezinvolta impacare.

Oamenii pereche sunt ingaduitori cu semenii lor, asa dupa cum sunt ingaduitori cu ei insisi, au somnul tihnit si privesc totul cu un optimism superficial. Sunt indiferenti in fata alternativei, pentru ca orice s-ar intampla…e bine.

Oamenii nepereche sunt tristi. Au griji mai mari decat cele care le apartin si nevoi imposibil de implinit. Traiesc intr-o continua nemultumire si sunt o adevarata pacoste pentru oamenii pereche si chiar si pentru ei sunt o povara.

Oamenii pereche se scurg prin timp asemeni unui parau de munte.
Oamenii nepereche se impotmolesc in tot locul.

Pe pamant, oamenii nepereche se afla in loc strain.
Cand se vor intoarce acolo de unde au venit, pentru ca plecarea lor e inerenta, lumea asta are sa arate cu totul altfel… insa nu stiu daca ea va arata mai bine.

Trimis de: The Dude pe 6 Oct 2012, 01:07 AM

Parasailing in bg

http://www.trilulilu.ro/muzica-acustica/nicu-vladimir-ia-ti-zborul-1


Lasă, Doamne, soare-n umbre,
Prea-s multe frumoase slute!


Intai mi-au cerut prin semne sa ma dezbrac si sa imi scot incaltarile….ca intr-un fel de ritual de purificare…
Am pastrat doar slipul..Restul hainelor, nu foarte multe, au ramas pe un scaun.

Se umfla un perete-n noapte
Sub cerul surd si mut
Se schimba garda peste soapte
Un tipat se usuca-n lut

Doi dintre ingrijitori au venit pentru mine si au inceput sa ma imbrace..Mi-au pus intai vesta cu multe catarame si panglici, de care au tras cu sarguinta, pe rand, intr-o anumita ordine, pana cand ea s-a ajustat perfect. Apoi mi-au pus genuncherele si cotierele..si casca….harnasament de cavaler pregatit pentru infruntare de catre scutierii lui ..

Nu e ceea ce crezi…..”concentrarea ta iti determina realitatea…”

Mi-am smuls din chica pieptul
sa-mi leagan ceru-n roua

Mi-adun copacii singur
din sudoarea noua.

Cand fluturi, ganduri frunze,
din frunze se ridica ?
O dimineata supla,
vremea nu se mai strica..

Cand au terminat asta, sky-jetul in spatele caruia m-au ajutat sa urc, calarind in volte largi marea si valurile, transport pana la barca ce se afla pregatita in larg. Nava cosmica, gata pentru a andoca naveta spatiala ce ma comuta.

de-atîta timp murim în taină
cu gîndul răstignit în gît
visînd că s-ar deschide-o poartă
în care să-şi dea foc un sfînt

Punctul de plecare mai intai, apoi plaja, dupa aceea ansamblul de hoteluri…toate diminuand si parasind forma pentru altceva, moment incarcat de emotii, experienta initiatica in prag de debut…

de-atîtea ori sporind în cale
numărul umbrei, te-am aflat.
am întrebat: presimţi vreo zare?
ţi-a fost răspunsul: bla, bla, b-bla !!


Permisiune acceptata de a urca la bord..Apoi alte brate pricepute in treaba lor, ma monteza in hamuri si chingi complicate, legate intre ele cu alte catarame si cremaliere..





Cand au terminat mi-au spus sa sed si sa astept.

Trimis de: The Dude pe 6 Oct 2012, 01:11 AM

Taie, Doamne, drum de rouă,
Pe fântâni cenuşă plouă,
Zorii află gropi în cale,
Lupi flămânzi se-aţin pe zare,
Vulpile pe culme latră,
Mieii tunşi împing la roată.

Manevre de evaziune ale salupei, dupa care capitanul cu capul intors din profil spre bancheta din spate, lipsit de interes, cu tigara in coltul gurii si aproape silabisind:

“low, and across the beach Sir, or high in the open ?”

…”as high as you can skypper..and as far as you may go !”…

…….get me outta here into another space….


de-atîta timp prăsim şopîrle
şi-n amurgu-ăsta ochi apun
musteşte-o spaimă gri în urme
şi-n sîngele unui meci nul


Barca huruindu-si zgomotos motorul, cotit brusc, aproape din loc, apoi spre larg cu viteza si trufie..sfidand distanta si dunele desertului marin, insurubandu-se cu tupeu in neant si in necunsocut..multe minute, plaja doar o linie, iar hotelurile colturi zimtate ale conturului ei.



Lasă, Doamne, vânt pe cloacă,
Vânt înalt ridică-n poartă,
Paşi subţiri învârt noroaie,
Şoapte scad prin muşuroaie.

Cu pregatitul parasutei nu-i deloc simplu. Trebuie sa nu se ude, iar vantul din larg nu lasa libertatea dorita de manevre. Oamenii nervosi se certau intre ei reprosandu-si unul altuia lucruri. Apoi au ridicat-o si au reusit sa o pastreze drept. Pentru asta barca in deplasare, iar eu pe ea, in sens invers, in tangaj, siaj, blazaj…incorsetat. Echipamentul greu si ciudat. Sa ajung pana la locul in care ma vor atasa…procedura simpla si rapida..”check, and double check…let him go…take him up..”

Trimis de: The Dude pe 6 Oct 2012, 01:16 AM

http://www.trilulilu.ro/muzica-acustica/nicu-vladimir-ia-ti-zborul-1




...ma-ntorc in mine frate...ca glontul sub camasa,
sa explodez in toate, cand vantul ma dezleaga...

Ia-ti zborul, ia-ti zborul din munte focuri urca,
Ia-ti zborul, ia-ti zborul furtuna ganduri strambe.





Mi-am smuls din stanca bratul
sub strigatul furtuna.

Din lacrima imi fac lance
sa mi-o aprind pe umar.
Trecand prin mine neted
soarele-adie lanul,
cu mine se inalta,
valuri zamislind valuri.

De-acum ridica-ti ochiul,
cu frunte se ridica,
taind carare zarii
vremea nu se mai strica

Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Din munte focuri urca
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Furtuna ganduri strambe.







Inaltarea e un proces delicat de extractie.
Eliberator de visari abandonate, scaieti inca agatati indaratnic de hainele tale....

Detasare de amintire.
Refuz la cotidian, rutina si compromis.
Invitatie la uitare si abandon…exterminatorul

“E un lucru trist sa uiti un prieten…nu toata lumea a avut un prieten…”

Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Din multe focuri multe
Ia-ti zborul, ia-ti zborul
Furtuna gandu-ti frange



Vazduhul …Noua lumi angelice si toate celeste…
Ingerii au pastrat pentru ei locul cel mai curat.
Salasul zeilor. Cand te inalti in vazduh te purifici..


Cu fiecare metru prin care te departezi de pamant lepezi din tine o cantitate proportionala din murdaria lumii acumulata in tine. Cand ajungi cel mai sus devi limpede, translucid si transparent. Asta se intampla probabil cand mori.. “The readiness it’s all”.

Trimis de: The Dude pe 6 Oct 2012, 01:22 AM

Urca-aripi de fiare arse
Vreamea-ascute foc prin plase
Vremea-innoada ganduri roase
Taie-ti drum in drum

Cand esti in zbor mai e si vantul…el zice..asta face vantul mereu: el zice.
Asculta vantul…caci are atat de multe lucruri sa iti spuna..
Cand o sa iti lasi mintea sa taca el iti va vorbi…

Inveleste-ti rasu-n umbre,
Prea-s in drum doar coturi strambe -
Gheara stie lin sa umble,
Uita ce si cum,
Lin pe cale urca-ti urma,
Musuroaiele-si tin gura,
Urma-n urma scapa turma,
Primul, la ce bun?





Nici un punct de reper..poate doar capatul coardei.
Barca, nu mai mare decat un punct si dara de alb din urma ei..
Pierdut ? fara repere..?

“Not untill we are lost do we begin to find ourselves”

Iata, iata - spini de panda ard pe crang,
Iata, iata - sopate arse curg,
Iata, iata - caluseii-n joc se frang,
Iata, iata - aerul ti-e stramt.


Toate lucrurile frumoase de pe aceasta lume vor sa ne smulga, sa ne desprinda de ea, dar noi ne tinem puternic ancorati in rahatul nostru.

“ The truth may hurt for a little while, but a lie hurts forever”.


Purificator.

Viata e plina de lucruri fermecatoare pentru cei care au ochi sa le vada..

Trebuie doar sa vezi ceea ce privesti

Trimis de: The Dude pe 6 Oct 2012, 01:25 AM

http://www.trilulilu.ro/muzica-acustica/nicu-vladimir-ia-ti-zborul-1





Robert Falcon Scott ajuns la Polul Sud doar pentru a constata ca Roald Engelbert Amundsen (la randul lui invingatorul invins) i-o luase inainte.
Amiralul Donitz, care isi atinge visul atunci cand el nu mai avea nicio valoare, intrucat primeste controlul total al flotei germane, ca succesor al fuhrerului, atunci cand flota nu mai insemna nimic. La fel Borges obtinand postul pe care si l-a dorit intreaga viata, acela de director al bibliotecii din Buenos Aires, exact in ziua in care isi pierde definitiv si ireversibil vederea. Pedepse aspre ale infumurarii si vanitatii….

Nobletea e antonim cu ticalosia..stiai ?

Cat ma joc cu asfintitul,
blana sa mi-o laude;
Si fara sa vrea elicea drumul o sa-l caute…

Dupa marea lovitura, totul curge repede
Isi scot labele din gura, zeci de chestii netede


Jos,..ramas in urma, motorul barcii tot mai incet, glasurile echipajului continuand cearta lor, inca si mai incet. Cealalta cearta din inauntrul meu. Marea cu puncte albicioase ale meduzelor, cu scanteierile pescarusilor lacomi. Intre ele grijile ce ma intuneca, ghinionul care ma urmareste, necazurile sosite din toate directiile posibile..eram dintro data usor ..

“caci omul atat cantareste, cat singur se pretuieste”.



vai, vai, vai !- aici lumina albă zace

destrăbălîndu-se-ntr-un curcubeu

şi fiecare, fiecare-şi ia ce-i place

şi fiecare zbiară eu, Eu, EU !!



Opusul razboiului nu e pacea: e creatia.
Pacea e starea pe care o poti atinge doar prin inaltare.

“Daca as fi Dumnezeu i-as ierta pe toti !”
Absurdul e ca, probabil, iadul este intr-adevar gol…

Trust it’s a must !!
Unele lucruri sunt adevarate chiar daca nu crezi in ele..

Trimis de: The Dude pe 6 Oct 2012, 01:28 AM

Apoi smucitura troliului cabestan…implacabil semn al intreruperii din reverie
Reantoarcerea pe pamant. Suntem liberi doar daca alegem sa fim liberi.

Iata, iata - aripi grele trec in scrum,
Iata, iata - te tocesti de-acum.

As putea desface nodul asta, care e chiar o invitatie la asa ceva. Atatea catarame, panglici, instrumente metalice de fixare, elemente asiguratoare pentru ca eu si parasuta sa nu ne putem desparti si numai un simplu nod care ma leaga de pamant…Il poti si ajunge daca te inclini in hamuri..Constatarea asta te lasa visator..

Macaraua insa trage inapoi simplu, constant si eficace…
Daca m-as desprinde m-as putea ranii…adica ranii grav..poate chiar fatal…
Nu sunt in tara mea..cine stie cum ma vor trata daca gresesc ceva
Sau daca nu mor din prima….Asta e amutitor.

Poate alta data…in conditii mai bune si intr-un mediu mai cunoscut.

Astfel misei pe toti ne face gandul
Si-astfel al hotararii proaspat chip
Se ofileste’n umbra cugetarii.
Si marile, inaltele avanturi
De aceea isi intoarna stramb suvoiul
Si numele de fapta-l pierd

Instructiuni de aterizare..” yo’re looking good
straight your feet and stay calm..calm.."

"Grab it as it touches the platform.. …"



şi cerul către cer se-ntoarce
şi frate - lutul către lut
şi orice punte se desface
sub tîmpla celui surdo - mut



multe operatiuni suprapuse in graba..
…e ora pranzului si echipajului ii e lehamite
.. a tot tras la nebuni de azi de dimineata..

Lasă, Doamne, soare-n umbre,
Prea-s multe frumoase slute!
Roata scuipă clipe strâmbe,
Curg pe zare stoluri ciunte,
Colţi de fum se-nvârt în pleoape,
Vizuini îşi poartă-n toate.
Vulpile pe culme latră,
Mieii tunşi împing la roată.

Stii ca te vad de cele mai multe ori ?

Noapte de sanziene…




“si-ai ramas ca o parere, ca o amintire trista,
pe peronul de la gara dand aiurea din batista”




...multumiri speciale: nicu vladimir, mircea florian, mircea vintila, nencho sybev-parasailling albena team, vinului sofia si rachiei, , nikon, my balls, frank zappa, will shakespeare & last but not least:...nicu vladimir......also: lyubo, vania, daniel, gyorgy, milan, hritchko, latev, all kaliakra animation team...and did i mention nicu vladimir ?

Trimis de: The Dude pe 7 Oct 2012, 05:42 PM

O batrana care locuia modest, in sihastrie si pustietate, gaseste in nisip un diamant urias.
Fara sa ii dea mare atentie, desi stie exact despre ce este vorba, femeia ia piatra si o pune in altarul chiliei in care se inchina seara de seara.

Trec mai multe saptamani, apoi cateva luni si la sihastrie ajunge un calator fara capatai, ratacit si epuizat.
Din toata saracia, fara sa trebuiasca macar sa ceara, el primeste toate cele ce ii sunt necesare: o mancare buna si indestulatoare, o baie plina de arome, haine proaspete si frumos mirositoare....Un adapost curat si primitor in care sa isi petreaca noaptea.


Seara, inainte de culcare, dorind sa multumeasca divinitatii pentru ajutorul primit, drumetul foloseste altarul chiliei si descopera acolo piatra pretioasa.
Isi da seama imediat de valoarea ei si de imensa oportunitate, asa ca mai inainte de a o fura, ori de a o prelua prin forta, se decide sa o ceara in mod onest.

Femeia nici nu clipeste.
Desigur. Poti avea piatra fara nicio problema.
E un lucru de care nici nu am mare trebuinta.
Ti-o daruiesc cu inima impacata. Cu placerea de a darui.

Omul pleaca si ajunge repede intr-un oras. Stie ca valoarea pietrei este atat de mare incat, o data vanduta, ea ii va asigura o viata plina de confort pana la sfarsitul ei. Mai stie ca indiferent de cursul intamplarii, va pastra mereu o constiinta curata si impacata. Ca nu isi va putea reprosa nimic si ca nici nu isi va putea imputa nimic in legatura cu viitoarea lui noua situatie.

A castigat.....In pariul cu viata intamplarea asta a basculat totul in favoarea sa..

Si totusi..

Dupa alte cateva luni, omul se intoarce la sihastrie si ajuns in fata batranei ii returneaza diamantul fara niciun alt comentariu..

Intelesese ca cineva care se poate dispensa fara nicio ezitare de o asemenea bogatie, detine fara indoiala valori infinit mai mari..iar lacomia lui, pentru inceput, la ele tanja.

Exista insa bunuri de necuantificat.
Unele in fata carora lacomia e nefunctionala.
Unele a caror insemnatate este atat de mare, incat pot face sa paleasca oricare alta fantasma....chiar si pe aceea a unui imens diamant si a nenumaratelor avantaje materiale pe care el le are de oferit.

Abia alegand aceasta cale calatorul ratacit devine un castigator............................................................

Trimis de: The Dude pe 13 Oct 2012, 08:53 PM

Trimis de: The Dude pe 17 Oct 2012, 11:55 AM

Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopï pe toate.

Trimis de: The Dude pe 8 Jul 2013, 08:24 AM

Un batran Indian Cherokee i-a spus intr-o zi nepotului sau:

- Fiul meu, exista o lupta intre doi lupi inauntrul fiecaruia dintre noi.

Unul din ei este Raul si inseamna manie, gelozie, lacomie, resentimente, inferioritate, minciuna, egoism si trufie…

Celalalt este Binele si inseamna bucurie, pace, dragoste, speranta, umilinta, bunatate, incredere si adevar.


Baiatul a stat o vreme pe ganduri apoi a intrebat:

- Bunicule, care dintre cei doi lupi va castiga lupta pana la urma ?

- Cel pe care il vei hrani fiule…

Trimis de: Marduk pe 8 Jul 2013, 09:37 AM

Trimis de: The Dude pe 10 Jul 2013, 08:12 AM

Buddha a spus:
”De fiecare data cand nu resimti suferinta la un rau care ti se face, tot atat de mult rau moare in lume.”


Langa Tokyo traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen.
Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.

Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza. Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea.

S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil.

La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.


Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?
- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.
- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
- Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.

Trimis de: The Dude pe 12 Jul 2013, 08:23 AM

Aflat in pustietatea desertului, un dervis gaseste un vas vechi afundat in nisip. Cercetandu-l atent, dervisul constata ca el contine un duh, pe care se si grabeste sa il elibereze.

Recunoscator Ginul care locuia lampa (un spirit bun) se ofera sa ii indeplineasca trei dorinte, pentru ca avea aceasta putere si pentru ca il socotea pe dervish vrednic de o asemenea rasplata.

Stiindu-si limitele, dervisul ii cere prima data duhului sa ii dea in dar atat de multa inteleptciune incat celelalte doua dorinte sa fie cel mai bine alese.

Ascult si ma supun ! Ginul se executa si cum dervisul devenise ganditor si intarzia cu celelalte solicitari, l-a intrebat:

- Asadar care sunt urmatoarele tale cereri ?

- ...acum…Acum nu mai am niciuna...!!....zise dervisul multumit !


Caci intr-adevar, niciun intelept nu si-ar dori vreodata altceva decat ceea ce a primit deja....

Trimis de: exergy33 pe 12 Jul 2013, 08:38 AM

QUOTE(The Dude @ 10 Jul 2013, 09:12 AM)

Trimis de: The Dude pe 12 Jul 2013, 06:47 PM

Un soldat, numit Nobushige, se duse la Hakuin şi-l întrebă:

- Există cu adevărat rai şi iad ?
- Cine eşti tu ? ...îl întrebă Hakuin
- Sunt un samurai.
- Tu ? se miră Hakuin, ce nobil te-ar lua pe tine în garda lui ? Ai o mutră de caraghios !

Soldatul se înfurie şi duse mâna la teacă, dar Hakuin continuă:

- Ai şi sabie! Pariez că-i prea tocită ca să-mi tai capul !

Nobushige trase sabia din teacă, dar Hakuin îi spuse:

- Aşa se deschid porţile infernului !

La aceste cuvinte, samuraiul, înţelegând în sfârşit pilda maestrului, puse sabia în teacă şi se înclină.

-....si aşa se deschid porţile raiului, zise atunci maestrul.

Trimis de: Marduk pe 13 Jul 2013, 10:40 AM

Felicitari si multumiri pentru aceste pilde.

Trimis de: The Dude pe 16 Jul 2013, 11:06 AM

Asculta http://www.trilulilu.ro/muzica-rock/mircea-florian-si-ceata-melopoica-sa-nu-credeti-li minunata melodie
urmarind versurile ei...si comentariile foto.


Sa nu credeti... ca ma joc acum...



Sa nu credeti.. totul pare fum....



Dar la miezul noptii...



Mort pe jumatate...



La castel in poarta, oare cine bate ?





Pe mine "The Dude" ma cheama
si cu toti eu sunt de-o seama !



Dumnezeu mi-e ruda buna...






Imi arunc iubirea-n vanturi
e usoooooor....sa culegi struguri....




Sunt prea multi sa-i lingem singuri...in Asia cu patru varfuri...



Sa nu credeti... ca ma joc acum..



Sa nu credeti... totul pare fum..

Dar cine-i stanca neagra
si acel vechi castel,
unde curge’n vale raul mititel ?



Pe mine "The Dude" ma cheama
si cu toti eu sunt de seama...



Dumnezeu mi-e ruda buna !



Imi arunc iubirea'n vanturi,
e usor sa culegi struguri.



Sunt prea multi sa-i lingem singuri



in Asia cu patru varfuri....


Sa nu credeti...ca ma joc acum...
Sa nu credeti..totul pare fum..

Dar la miezul noptii..




...mort pe jumatate..





La castel in poarta, oare cine bate ?

Pe mine "The Dude" ma cheama..





...s-am venit la tine mama, sa ma’nveti sa dorm sub luna..




Caci mana mea nimic nu face...



Gura chiar de-i plina tace...




Ochii imi sunt plini de ace,
Gandul intr-o apa zace....




Sa nu credeti...ca ma joc acum..
Sa nu credeti...totul pare fum....





Du-te catre ceruri, pentru viata mori,
si iti va fii mormantul incununat cu flori !




Pe mine "The Dude" ma cheama,



ce v-am spus nu e o zeama
ce se bea urland la crama.



Ce v-am pus e o licoare



stoarsa dintrun om ce moare...

Astazi doare, maine moare,

Totul s-a schimbat in boare.....







multumiri speciale: mircea florian, dietrich krauser, andrei cristea, mihai crețu, costin petrescu, gaby caciula...tuturor artistilor citati prin fotografiile lor, unei anumite dispozitii, soarelui, verii......si lui Ed..

Trimis de: The Dude pe 18 Jul 2013, 11:24 AM

Ed mi-a dat esentele neamestecate, in sticle separate. La asteptam de ceva vreme. Era catina in una, brad in a doua si ceva care n-a vrut sa imi zica in a treia, da asta din urma mirosea cel mai fain.

Pai acum, ulceaua aia de miere de 20 de ani, atacata de furnici care au pierit inecate in actiunea lor si pe care nu ma incumetam sa o arunc..si cele doua bidoane de palinca de 8 litrii, cu un aspect incert si cu gust clar de inselatorie etilica, dar in limita gradelor de tarie….

Am facut curat in garaj si pana sa le pun la cos le-am selectat pentru ?…nu stiu pentru ce, dar am citit ca mierea nu se poate strica niciodata…iar alcoolul ?...nici el…Da in ulcea cantitatea de miere o concura pe cea a furnicilor moarte…care si-au lasat si ele o nu stiu ce substanta…benefica..

Apoi le-am pus in putineiul de 30 pe toate la un loc… si esenta de menta din izma creata, stoarsa acu’ doi ani la robot, din zeci de pungi de plante proaspete si carnoase, si catina si bradul si cealalta…dar de amestecat…?….abia la cateva zile am avut vreme de asta…apoi in alta zi am strecurat furnicile si ce a ramas e un lichid grosut si albastru..pe care iar l-am strecurat…si e foarte tare, foarte cristalin, foarte limpede acum, foarte aromat…..insa mult prea dulce pentru gustul meu..si descurajant de vascos.

*********

Ed a venit sa isi ia partea.
A adus friptura de miel din sloi si gogosari de peste iarna.
Pentru fiecare sticla de esenta, cate o sticla de licoare preparata...La paritate.
A declarat cu respect si umil ca nu stia de bauturi albastre, dar ca in general e buna….O sa o bea nevasta-mea, ca eu raman la tuica…

Calin zice : bai frate asta e medicament… !
Dupa doua mari pahare, amestecate cu gheata din turturi tinuta vie in groapa, zice : Ma simt mult mai bine…Zau ca e medicament..si capul i-a cazut intr-o parte, apoi s-a culcat…Am intrat in tratament imediat si eu..

Apoi inserarea…tot muntele s-a linistit dintro data …si toata ploaia si toata ceata…Chiar si frigul....albastreala contra albastreala…deja ma simt mai bine…si cabanei ii place…mustaceste, asa printre relicvele din rafturi…intelegatoare, cu subanteles si insinuant…

…iar peste deal… ?..
...ce e acolo, peste deal si padure….sub luceferii palizi ai boltii… ?

...Stapane, e luna lucind prin copaci !

..iar eu m-am intors catre cabana, privind-o in ochi si spunandu-i soptit :


TACI !

Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sa suni pana adorm, catre cerul senin…

Atunci asfinti dupa creste si luna



Si cornul sunaaaaaaa................Insa foarte putin.

Trimis de: The Dude pe 18 Jul 2013, 08:51 PM

....medicamentul lui Ed.........

Trimis de: The Dude pe 22 Jul 2013, 07:13 AM

Trimis de: The Dude pe 23 Jul 2013, 07:38 AM

…………..pai nu ma nea Nelule, ca n-am venit pe foame. Nu vanez nimic…Sa fiu daca mint ! si pe urma las masina aici, la mata…Cand ma intorc, de aici o iau si ai sa vezi atunci daca am ceva in tolba sau nu..Ca n-am decat carabina…Ce dracu sa fac cu carabina la tine aici ?.…sa iau vreun elefant, vreun leopard ceva ?...c-am auzit ca prin padurea asta trece si vaporul…nu-i asa ? Vreau numai sa merg in spalatura, de vale, sa vad daca mai functioneaza, ca are anu’ de cand n-am mai umblat cu ea…Poc, poc…si gata…Ce maaaaaa ? ...ai idee cat mai costa o sedinta in poligon.. ?...sau, ca nici nu te mai lasa cu cartusele tale.. ?....trebuie sa cumperi numai de la ei, la pretul lor...doar nu m-am subrezit la minte ?

Nuuuu, ca am niste baloane colorate. La dus le las umflate pe versant, ajung dincolo, le iau la geana si le pocnesc, daca luneta mai e in linie…Daca nu, macar sa stiu, sa merg cu ea la tovarasu’ Grigore….Ca daca am maine nevoie si nu stiu pe ce pot conta… ?...Da, sigur ca mai traieste Grigore…si e bine mersi..Intreaba mereu de dumneata…Sa iti dau mobilul lui ?

Spalatura e o falie lunga de vreo 300 de metrii. Cu multi ani in urma pamantul s-a rupt si s-a dus in jos nascand un mal de vreo 10 metrii si dezvaluind in structura depozite nestiute de sisturi..Cineva le-a vrut exploatate si atunci s-a deturnat un curs de apa pentru asta..De aia ii zice spalatura..Pentru mine e doar o vale adanca, seaca si parasita..pentru vanatori e granita perfecta intre fondul bogat I. al Acvilei si fondul sarac C. a lui Vulturul.

Nea Nelu mi-a zis sa nu tin carabina la vedere, ca nu-i bine sa fiu vazut in fond cu arma si singur…Mi-a mai zis sa evit localnicii pe cat pot…si ca daca o fi, si-o fi, sa avem intelegere : ca e un cerb ranit de altii si ca ne-am inteles sa il caut eu si sa il curm..Din partea Asociatiei..Da e vreunul pe bune, intreb eu ? Da, unul mare. Dar e de acum doua zile…Asa ca ori e mort, ori nu mai moare…Se face bine…Dar daca te vezi cu el : fa-l si da un telefon imediat..Cat timp iti trebuie pentru sedinta, ca deseara am cumetrie si nu plec pana nu te vad intors… ?

Din culme era mult mai simplu, insa a fost vorba sa nu ma expun, asa ca am ales drumul prin padure. Nu imi convenea deloc ploaia, cine a stiut de ea ?…ca era senin cand am plecat..Noroc ca am pelerina mereu cu mine…si uite ce bine prinde, lasat pe umar, cu teava in jos, nu se vede nimic din puscoci..Si acum trebuie sa intalnesc movila la care cotesc dreapta…si mai am inca zece minute apoi…ca sunt trei kilometrii cu totul..dara…numai ce iaca larma mare din codru si behait si latrat de tap, hurducaieli de trap..Vin din fata, dar nu seamana cu nimic din ce stiu…pare sa fie un caprior mare alergat de lupi, ca zgomotele vin ca un evantai si asta e stilul lor de atac in haita…Insa nu-i vremea lor....si nu stiu de ei pe aici…ori fi sacali aurii… ?....Ca cica au luat mare amploare la noi sacalii…O fi vreo turma de porci… ?...da aia nu latra…

Grabit m-am tras din poteca tulburand un tufis si m-am lasat pe vine sa vad despre ce e vorba…da in fata bocanitul de cornuta a incetat brusc..apoi si tropaiala…orice salbaticie e acolo, m-a simtit !…Pai judeca ma, judeca, judeca… !!!!...Deci e un animal haituit acolo…niste predatori, si el fuge sa scape si da de alt pericol in cale…Montez incarcatorul si bag si glont in teava..au trecut cateva secunde bune..

Sunt in afara de sezon, asa ca nu pot impusca nimic, dar daca sunt atacat de spurcaciunile alea le pot speria de moarte…Si ies in carare in picioare, mare si mult cu pelerina infoiata...si arma in cumpanire....cu gluga trasa…si cerbul imi vine din fata ca o sageata...Exact in acel moment iesind din ezitare…Ce istet este si cat de inteligent…fix in mine …nici n-am timp sa ma dezmeticesc, ca la trei metri face un salt lateral si o coteste prin dreapta, unde era desisul mai mare….A disparut magic si genial…Din doua rele a ramas fara niciuna, iar relele se confrunta acum intre ele…Ce imi pasa daca iese vreo bazdaganie ?... daca se da la mine o taxez instant…orice ar fi…Am 4 in magazie si unul pe teava ; inca vreo 8 in cutie, dar nu va fi timp de realimentare daca sunt mai multi…

Insa nu iese nimic…Padurea a inghetat intr-o liniste in care mai multe vietati stau impietrite si au nervi intinsi la maxim..Apoi fornaiala din tufisuri, fata si lateral, glasul meu pornind pe volum mare cu amenintari si strigaturi…Sa afle ca sunt om, nu altceva…Si apoi bubuitul cutremurator al cartusului, foc in aer..de avertisment…si iar cuvinte grele si zgomot mult…si pauza…..Si iar liniste mare cat China….

Raman asa cam doua minute…nimic nu se mai intampla, deci nu voi fi atacat…Ce idee, ce salbaticie sa atace un om aici ? In campie, intr-o padure cu vanat rar si prapadit.. ?...Ca e cel mai amarat fond C...Ce idee si pe mine...?....uite ca a stat si ploaia…Asa ca ma ridic, caut tubul pe jos, impiedic, pun arma pe umar si ies in drum cantand God rest a merry gentlemen cu plamanii bine umflati…si stiu ca nu va mai fi nimic din povestea asta si sunt perfect calm si perfect relaxat si gata…inapoi la ce mi-am propus..si inainte spre rapa spalaturii, ca nu-i departe…si merg, incet, in ritmul cantecului, in cadenta mersului…fara sa ma ingrijesc sa bag alt cartus in locul celui tras…

….asa ca atunci cand il descopar in miezul drumului, in dunga si respirand greu, epuizat, dar demn si maret, incercand cu efort sa isi tina capul drept si ochii deschisi..cu o galca supuranda pe coapsa dreapta si cu rani proaspete, sangerande, pe spate…atunci cand il vad in poza asta n-am nicio reactie din cele pe care vanatoarea mi le-a inoculat in ani lungi de exercitiu..Raman si eu stana privindu-l si astept sa plece, dar nu face niciun gest. Nu face niciunul, nici atunci cand dau cativa pasi inapoi, ca sa il asigur ca nu ii vreau raul…Nu misca…dar dupa aia se aseaza mai bine in dunga si acum pot sa vad ca din pulpa ii e desprinsa atarnand o halca de carne intunecata si ca tot conturul ranii e albit de puroi…

...Si aflu ca n-are sanse, ca va muri din aceasta rana, sau de urmaritorii lui, cei de acum, ori altii….si inteleg ca e condamnat ….si mai pricep din privirea febrila ca stie ca va muri…dar vrea sa se petreaca asa cum alege el, nu cum vor altii….si decid pe loc sa accept oferta si cererea lui mandra si demna…si onoarea pe care mi-o face..si despiedic…si epolez lent…pe indelete dandu-i timp sa se razgandeasca…..si ii caut in reticol inima…si ma mai uit inca o data adanc in ochii lui pe jumatate inchisi si la trupul frisonanand, atunci cand, fixat pe arma, cu capul in obrazar, imi opresc respiratia …..si…..

Trimis de: Felina pe 23 Jul 2013, 09:37 AM

frumos mai povestesti!

Trimis de: abis pe 23 Jul 2013, 10:02 AM

Da.... The Dude are un stil, asa, care te fura si te duce departe, pur si simplu sa tot stai si sa citesti... Omul asta ar trebui sa scrie carti, nu doar aici, pe forum. Sper ca o (mai) face.

Trimis de: Felina pe 23 Jul 2013, 10:12 AM

abis, eu sunt f multumita si daca scrie doar aici - ma simt privilegiata, intelegi? as fi printre putinii care au acces, asa, la prima mana.

Trimis de: Marduk pe 23 Jul 2013, 01:28 PM

QUOTE(The Dude @ 18 Jul 2013, 12:24 PM)

Trimis de: The Dude pe 23 Jul 2013, 06:38 PM

He, he, he..multumesc, multumesc....

Povesti vanatoresti...prind de fiecare data



PS...da Formic...foarte bun
..siropul de plante nu arata defect, insa culoarea a surprins pe toata lumea..nu indraznesc sa il mai diluez..

Trimis de: The Dude pe 23 Jul 2013, 07:07 PM

Maestrul Hakuin era admirat de vecini pentru puritatea vieţii sale.
Alături locuia o fată frumoasă, fiica unor negustori de alimente.

Într-o zi, ca un trăsnet picat din senin, părinţii descoperiră că fiica lor era însărcinată. Deşi fata nu voia să spună cine-i tatăl, până la urmă mărturisi că era Hakuin. Atunci, părinţii furioşi, se duseră la maestru. „Aaa, da?” a fost singurul lui răspuns.

Când s-a născut copilul, i l-au adus lui Hakuin, care l-a îngrijit, fără să-i pese că-şi pierduse reputaţia.


După un an, tânăra mamă nu mai rezistă şi spuse adevărul. Tatăl copilului era un tânăr care lucra în târgul de peşte… După ce părinţii se împăcaseră cu ginerele, tinerii părinţi se duseră la Hakuin să-şi ceară iertare şi să-şi ia copilul înapoi. Hakuin nu le reproşă nimic, ci spuse doar atât: „Aaa, da?”

Trimis de: Felina pe 24 Jul 2013, 10:52 AM

Trimis de: The Dude pe 24 Jul 2013, 01:46 PM

Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaş ajunse într-o odaie care avea pe toţi pereţii oglinzi imense.
Astfel se văzu dintr-odată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâşnească din dinţi şi să mârâie.
Fireşte, şi câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-şi colţii fioroşi.

Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte şi în alta pentru a se apăra de atacatori, după care, lătrând cu furie, se aruncă asupra unuia dintre presupuşii săi adversari.

În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare şi plin de sânge.

Dacă ar fi dat din coadă prieteneşte o singură dată, toţi câinii din oglindă ar fi răspuns în acelaşi fel si întâlnirea lor ar fi fost doar o sărbătoare.

Trimis de: Felina pe 24 Jul 2013, 03:28 PM

daca ar fi atat de simplu intre oameni. dar cu oamenii e alta poveste, caci ei au deschis cutia pandorei.

Trimis de: The Dude pe 24 Jul 2013, 08:11 PM

...da...si toate relele au scapat si s-au raspandit in lume....dar a ramas Speranta !
..Felina: a ramas ultima in cutie Speranta... si stii cum se zice: "ultimul scapa turma"

Ea e cea care a reabilitat pe Pamant ordinea divina adaugand relelor din cutia deschisa (cruzimea, aroganta, suferinta, vanitatea, lacomia și gelozia, ura, bolile, lenea, tristetea, teama, inselaciunea) binele pe care a trebuit sa il creeze prin opozitie (blandetea, bunavointa, altruismul, caritatea, credinta, dragostea, insanatosirea, vrednicia, curajul, dreptatea)


Speranta, Felina...

Trimis de: The Dude pe 24 Jul 2013, 08:20 PM

Un calugar batran, plecat in pelerinaj, a intalnit un calugar tanar care mergea spre acelasi loc.
Au stat de vorba si au vazut ca impartasesc o multime de lucruri. Asa ca au hotarat sa faca impreuna calatoria sfanta.
Au ajuns pe malul unui rau. Podul plutitor trecuse. Calugarul cel varstnic s-a asezat pe tarm in asteptarea podului.
Celalalt, mai tanar, a mers mai departe, pasind pe apa.

Cand a ajuns in mijlocul raului, s-a intors si a strigat catre celalalt:
- Hai si tu! Esti in stare! Numai sa crezi!

Calugarul cel varstnic a clatinat din cap si a ramas nemiscat, pe malul raului. Celalalt a staruit:
- Daca ti-e frica, te pot ajuta! Hai! Vezi bine ca se poate, de vreme ce eu ma aflu aici!

Calugarul cel varstnic a clatinat iar din cap si nu s-a miscat. Tanarul a trecut dincolo si l-a asteptat.
Apoi batranul a trecut cu podul plutitor.

- De ce ai asteptat? l-a intrebat tanarul.
-Si ce-ai castigat daca te-ai grabit? i-a spus batranul. Daca stiam cum esti, nu m-as fi incumetat sa plec la drum cu tine!

Calugarul cel varstnic i-a urat apoi drum bun si a plecat singur mai departe.


Puterea si harul nu trebuie risipite pe fapte marunte.
Caci ajuns la o varsta inaintata si constient de puterea si credinta sa, batranul nu mai simtea nevoia sa arate ceea ce poate.

Trimis de: The Dude pe 25 Jul 2013, 07:15 AM

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.

La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfecþiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!

Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!"

Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori,
insã pe cealaltã nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat
seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi."
"De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospãteazã casa."

Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea

Trimis de: The Dude pe 25 Jul 2013, 07:28 AM

- Ce-ti trebuie ca sa fii liber, este intrebat maestrul ZEN intalnit pe CALE ?
Acesta raspunde simplu :
- Doar de tine ai nevoie !

Trimis de: Marduk pe 25 Jul 2013, 08:20 AM

M.y.m.m.d

Trimis de: The Dude pe 25 Jul 2013, 01:09 PM

Un Intelept avea o conversatie cu Dumnezeu intr-o zi si intreaba:

-"Doamne, as vrea sa stiu cum sunt RAIUL si IADUL".

Domnul l-a condus pe Intelept in fata a doua usi. EL a deschis una dintre usi si Inteleptul a privit in interior.
Era o camera cu o masa mare rotunda. In mijloc era un platou mare plin cu friptura ce mirosea de l-a facut pe Intelept sa saliveze. Persoanele din jurul mesei erau slabe si galbejite. Pareau a fi infometate. Tineau niste linguri ale caror manere erau legate fix de bratele lor si puteau ajunge la platou, dar manerele fiind mai lungi decat bratele lor, nu puteau duce friptura la gura...
Inteleptul se cutremura la vederea mizeriei si suferintei lor. Domnul spuse: "Ai vazut IADUL."

Au mers la a doua usa si au deschis-o. Era la fel ca prima. Aceeasi masa rotunda cu platoul mare cu friptura care l-a facut pe Intelept sa saliveze. Persoanele erau echipate cu aceleasi linguri cu manere lungi fixate de bratele lor, dar aici aratau bine hranite si rumene, radeau si vorbeau.

Inteleptul spuse:
-"Nu inteleg nimic"
- "Este simplu", spuse Domnul, "e nevoie de pricepere. Vezi tu, cei de aici au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce lacomii de dincolo se gandesc doar la persoana lor."...Acum ai vazut RAIUL...

Trimis de: Felina pe 25 Jul 2013, 01:32 PM

cool!

Trimis de: The Dude pe 26 Jul 2013, 07:10 AM

Ihi.....tradus in limba romana ar veni: "dar din dar se face rai"

Trimis de: The Dude pe 26 Jul 2013, 08:26 AM

pentru ceilalti:

„Un caine frumos, foarte obosit, s-a ratacit prin curtea casei mele.
Dupa felul in care arata si dupa cureaua pe care o avea in jurul gatului, am putut repede sa imi dau seama ca era un animal bine ingrijit si curat.
S-a apropiat de mine cu calm, m-a lasat sa il mangai pe crestet si apoi m-a urmat in casa gasindu-si repede un colt al holului in care s-a ghemuit si a adormit imediat.

Dupa circa o ora, s-a dus la usa si s-a cerut afara. I-am deschis si a plecat imediat.

A doua zi, cam pe la aceiasi vreme, cainele a revenit, a intrat in casa, si-a ocupat coltul lui si a adormit tot cam un ceas, dupa care s-a trezit si a plecat. Povestea s-a repetat mai multe saptamani la rand.

Plin de curiozitate am gatat la zgarda animalului un bilet pe care am scris urmatorul mesaj: „as vrea sa aflu cine este proprietarul acestui minunat si simpatic catel pentru ca sa il intreb daca stie ca el vine aproape in fiecare dupa masa sa traga un pui de somn in casa mea”
In ziua urmatoare cainele avea la curea o nota de raspuns: „traieste intr-o casa in care sunt sase copii din care doi sub varsta de trei ani..recupereaza si el cum poate..Il pot insoti maine ?”

Trimis de: The Dude pe 26 Jul 2013, 01:15 PM

"Un călugăr instruit l-a abordat pe Hui Neng, al Şaselea Patriarh al Şcolii de meditaţie (Ch'an):

Călugărul: Explicaţi-mi rogu-vă aceste scripturi.

Hui Neng: Regret, dar sînt analfabet. Citiţi-mi scripturile ca să le înţeleg.

Călugărul: Cum puteţi înţelege scripturile dacă nu ştiţi să citiţi?

Hui Neng: Adevărul şi cuvintele sînt două lucruri diferite. Cuvintele pot fi comparate cu un deget. Putem arăta luna cu degetul dar degetul nu este luna. A privi luna înseamnă a privi dincolo de deget. Cuvintele sînt ca un deget îndreptat spre adevăr. În general, noi nu vedem decât degetul. Adevărul se găseşte dincolo de deget."

Trimis de: The Dude pe 27 Jul 2013, 12:10 PM

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care
erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…

Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioadade timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a inselai nteleptul.

-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!

Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.

-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

- Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

Trimis de: Marduk pe 27 Jul 2013, 02:38 PM

Trimis de: Felina pe 28 Jul 2013, 11:13 AM

u.a.u.
uau!
da

Trimis de: The Dude pe 29 Jul 2013, 07:26 AM

O bijuterie valoroasa si unica

- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun… Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:

- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…
Apoi, dupa o mica pauza adauga:

- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.

- Aaa… incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.

- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:

- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.

Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.

Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.

- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.

- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!

Flacaul incaleca si pleca in goana… Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:

- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.

- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.

- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.

- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.

- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze…

Trimis de: The Dude pe 30 Jul 2013, 07:56 AM

O teribila furtuna se abatu asupra marii. Vantul sufla înghetat, brazdand apa si înaltand-o în valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producand curenti care patrundeau în adanc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtandu-le la zeci de metri de tarm.

Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa întindere de noroi unde se zvarcoleau în agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe încat plaja parea ca devenise rozalie.
Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.

Stelele marine erau aproape nemiscate.
Trageau sa moara.

În multime, tinut de mana de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata, copilul lasa mana tatalui sau, îsi scoase încalsamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse în apa. Dupa aceea, se întoarse înapoi si repeta operatiunea.

De pe parapet, un om striga spre el:
- Dar ce faci, baiete?
- Arunc în apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.
- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranþa nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se întampla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!

Copilul zambi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncand-o în apa raspunse:
- Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.


Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, îsi scoase pantofii si sosetele si coborî si el pe plaja. Începu sa adune stele de mare si sa le arunce în apa. O clipa mai tarziu coborara înca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apa. Dupa alte cateva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apa. Astfel fura salvate toate.



Morala
Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - îndrazneala de a începe.

Trimis de: Marduk pe 30 Jul 2013, 09:29 AM

"Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - îndrazneala de a începe."
Corect, doar ca lumea ar trebui sa inteleaga si sa accepte schimbarea.

Trimis de: The Dude pe 30 Jul 2013, 07:53 PM

"Pofta vine mancand"...

Dar trebuie, mai intai, asezat pe masa, acel platou imbietor, aromat si armonios decorat, care sa tenteze meseanul...
Nu toti se vor inghesui in noul fel de mancare, dar de indata ce putinii care se incumeta sa il guste au sa il anunte ca minunat, cererea lui va creste...va deveni un aliment de baza, iar lumea il va asimila ca pe ceva de care nu se va mai putea dispensa...


...trebuie o piatra care sa urneasca intreaga rostogolire...


dar pana la o intamplare din asta minunata, la scara mondiala, care sa schimbe spectaculos cursul istoriei umane, hai sa salvam fiecare cate o stea de mare...
...hai sa luam pe rand lucrurile mici si neansemnate cu care facem zilnic compromisuri din rutina, graba, ori neatentie...


cred ca asta era sensul butadei...

Trimis de: The Dude pe 31 Jul 2013, 07:25 AM

Trimis de: The Dude pe 1 Aug 2013, 07:45 AM

"Intr-o zi, o directoare de succes de la resurse umane a fost calcata de un autobuz in timp ce se plimba si a murit. Sufletul ei a fost intampinat la portzile Raiului de catre Sf. Petru in persoana.

- Bine ai venit in Rai. Dar inainte sa te instalezi, se pare ca avem o problema. Vezi tu, n-am mai avut niciodata un director de la resurse umane care sa ajunga pana aici si nu suntem prea siguri ce sa facem cu tine.
- Nici o problema, doar lasati-ma sa inauntru.
- As vrea eu, dar am ordine de sus. Vei petrece o zi in Iad si una in Rai si apoi vei alege in care din ele vei vrea sa-ti petreci eternitatea.
- De fapt eu m-am decis. Prefer sa raman in Rai.
- Imi pare rau, regulile sunt reguli.

Si astfel Sf. Petru o pune intr-un lift si s-a dus direct in Iad. Usile s-au deschis si ea s-a gasit calcand pe iarba verde a unui teren de golf minunat. Mai departe era un local si in fata ei erau toti prietenii ei, directori cu care lucrase si toti o aclamau. Au alergat toti spre ea, au sarutat-o pe ambii obraji si au discutat despre vremurile trecute. A jucat o runda excelenta de golf apoi, seara s-a dus intr-un local unde a mancat o cina excelenta formata din friptura si homar. A facut cunostinta si cu Diavolul, care era de fapt un tip de treaba (chiar dragut) si s-a distrat de minune spunand bancuri si dansand. Toti au dat mana cu ea si si-au luat ramas bun in timp ce se urca in lift.
Urmatoarele 24 de ore si le-a petrecut in Rai odihnindu-se pe nori si cantand la harpa. S-a distrat de minune, si cele 24 de ore au trecut fara sa-si dea seama.

Sf.Petru a venit si a luat-o.
- Deci, ai petrecut o zi in Iad si una in Rai. Acum alegeti eternitatea.
- Nu credeam c-am sa spun asta, adica, in Rai a fost grozav, dar cred ca m-am simtit mai bine in Iad.
Asa ca Sf.Petru a escortat-o la lift, care s-a reintors in Iad. Cand usile s-au deschis, l-a gasit ca fiind un peisaj dezolant, pustiu, acoperit cu gunoi si mizerie. Prietenii ei erau imbracatzi in zdrente si colectau gunoiul in saci.

Diavolul a venit si el si si-a pus bratul in jurul ei.

- Nu inteleg, spuse femeia tremurand, ieri cand am fost aici era un teren de golf si un local unde am mancat homar, am dansat si m-am simtzit bine. Acum nu mai e decat pustiu si gunoi, iar prietenii mei sunt toti mizerabili. Diavolul s-a uitat la ea si a zambit.
- Ieri te recrutam. Azi esti angajata…"

Trimis de: The Dude pe 5 Aug 2013, 07:12 AM

Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă:

- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Bătrânul îi răspunse intai, printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Omul nostru incepu prin a-i răspunde cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânâr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi găsi în ei.

Trimis de: Marduk pe 5 Aug 2013, 01:33 PM

"- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi găsi în ei."

Man, y.m.m.d. Thanks.

Trimis de: The Dude pe 6 Aug 2013, 07:24 AM

Vecinul meu Pisu sta sa moara.

El e un om al muntelui, pe la 50 si ceva...

Cabana mea e la circa un kilometru de casa lui. Acoperind distanta, trebuie insa sa urci si sa cobori dealuri, taind o padure deasa….Asa ca ii calcam rar pragul si in reprize de scurta durata, ciocnind insa de fiecare data cate un pahar si sporovaind despre intamplarile din sat petrecute in intervalele dintre vizite.

Pisu s-a ingrijit de gospodarie inca de mic. Fratii lui au plecat pe rand la scoli, la oras si nu s-au mai intors. El a ramas cu ai batrani. Pe la 25 de ani s-a insurat cu Gica, fata unui localnic, cu tate mari si inconjurata de multe povesti picante. S-a insurat pentru ca ii venise vremea, nu din alt motiv. Au ramas patru ani impreuna, in care n-au reusit sa aiba vreun copil si nici sa se acomodeze. Dupa asta ea a plecat, nimeni nu poate spune unde.

Pisu nu stie ce-i iubirea, nici ce-i poezia, nici ce-i tandretea ori delicatetea. Are o sensibilitate care il face sa ofeteze din timp in timp, insa eu nu am reusit sa o leg de nimic, desi am cautat cu atentie sa fac asta.

In serile cu luna plina, cand privea cerul, o facea doar ca sa poata sa culeaga eventuale informatii despre evolutia vremii, iar televizorul il oprea de fiecare data imediat dupa buletinul de stiri, la care oricum nu era atent. Nu bea in exces, nu a avut conflicte cu altii, pasiuni, patimi, ori obsesii.

Nu s-a remarcat prin nimic in sat, in familie deloc, printre cei care il cunosc nici atat; asa ca Pisu, daca ar mai avea timp ar putea concura cu mari sanse la titlul mondial al anonimului perfect.

Din casa parinteasca, dupa plecarea parintilor (amandoi in acelasi an) a ocupat o singura camera din cele cinci, pastrandu-le insa mereu curate pe cele nelocuite. Era, este inca, o incapere simpla, cu un pat, o masa, o masina de gatit, un televizor vechi ce nu prindea decat postul national, un scaun si un scaunel. Toate lucrurile ce ar fi trebuit sa umple un dulap erau atarnate de pereti, iar masina de gatit, pe lemne, tinea loc si de soba. Am remarcat in mai multe randuri ca nu existau decat trei pahare si doua cani, intre care una serios ciobita.

Curand Pisu se ca reuni cu inceputul lui, plecand dintre noi fara sa stie prea multe despre lumea prin care a trecut. O boala grava l-a atins direct cu faza ei terminala. Nu a vazut niciodata marea, nu a intrat niciodata in vreo sala de expozitii, la vreun spectacol de teatru, nu stie de montagne ruse, de cinemaul 3D, de opera, operetea, ori de concertul simfonic. Stie de calculatoare si de retea pentru ca a vazut laptopuri pe la turisti, iar telefonul mobil ii este cunoscut de la vecini. Nu are unul.

Sigur ca si pentru el a existat intotdeauna alegerea, insa de apartinut nu i-a apartinut niciodata. Pentru ca in viata, de cele mai multe ori, alegerea nu e la noi ci mereu in alta parte..Intamplari, evenimente, temeri, oameni, fapte, credinte, slabiciuni, boli, dragoste sau ura,toate la un loc sau fiecare din ele, decid in numele nostru fara sa ne intrebe ce si cum. Iau apoi hotarari carora nu li te poti opune si pe care nu trebuie decat sa le urmezi cu gandul simplu si suficient ca “eu asta sunt, asa mi-a fost harazit si nu pot face altfel”.


De oamenii pe care soarta ii pastreaza in vertijurile ei, nelasandu-le vreo optiune reala, nici nu trebuie sa iti para rau. Nimeni nu asteapta nimic de la tine in asta; insa pentru fiecare om care pleaca de aici fara sa stie prin ce a trecut, noi toti ar trebui sa ne simtim vinovati.

Psete putin timp vecinul meu Pisu are sa moara, lasand inca un loc liber in cercul meu de vecinatati, cateava ore neocupate in programul vizitelor de la cabana si un mare hau in inima mea, unul ce se va alatura tuturor acelor lucruri propuse, niciodata faptuite si devenite brusc irealizabile.


Pisu...un om mai putin.

Trimis de: The Dude pe 6 Aug 2013, 12:01 PM

Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut: FACAND CURATENIE!
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect "in caz ca vine cineva".

Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina.
Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!

Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific "starea" in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.

Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat: Viata e scurta.
Bucurati-va din plin de ea!


O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila.

Trimis de: The Dude pe 6 Aug 2013, 02:48 PM

În timpul unei bătălii cruciale, un general a hotărât să atace, cu toate că armata sa era cu mult depăşită numeric de cea inamică.
El era încrezător în victorie, dar oamenii săi erau cuprinşi de îndoială. În drum spre câmpul de luptă s-au oprit la un altar.
După ce s-a rugat împreună cu soldaţii săi, generalul a scos o monedă şi a zis:

“Voi arunca acum moneda. Dacă nimereşte capul vom câştiga, dacă e pajura vom pierde. Acum e mometul pentru ca destinul să ni se arate.”

Zis şi făcut. A aruncat moneda în aer. Toţi aşteptau cu nerăbdare să vadă ce le-a hotărât soarta.

A ieşit capul. Soldaţii au răsuflat uşuraţi. Plini de încredere au atacat armata inamică şi au ieşit victorioşi.


După bătălie un locotenent remarca: “Nimeni nu poate schimba destinul!”


“Într-adevăr!” i-a replicat generalul şi i-a arătat locotenentului moneda. Aceasta avea capul pe ambele părţi.

Trimis de: The Dude pe 7 Aug 2013, 08:12 AM

Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera.

Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra.

Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara.

Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.

Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.

Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.

Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.

Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat.

Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!

Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: "Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?".

Sora ii raspunse surprinsa: "Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva".
Apoi adauga trista: "Poate voia doar sa te incurajeze".


Cateodata darurile pe care le facem sunt, putin, gresit sau chiar deloc intelese...
Asta nu le stirbeste cu nimic din valoare si nici nu ar trebui sa le afecteze in vreun fel.
Din cand in cand cineva pricepe, dar si ignorate darurile pe care le facem vorbesc tot timpul numai despre noi..

Trimis de: Felina pe 7 Aug 2013, 10:40 AM

cat de frumos!

Trimis de: Marduk pe 7 Aug 2013, 12:23 PM

QUOTE(The Dude @ 7 Aug 2013, 09:12 AM)

Trimis de: The Dude pe 7 Aug 2013, 01:07 PM

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.

S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.

Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.

Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”

Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.

A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva?
Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!

Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat! Cui dai?



Cui are nevoie…Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!

Trimis de: The Dude pe 8 Aug 2013, 12:36 PM

NOTA: cele mai multe dintre povestirile din acest topic sund reluari. In afara unor mici comentarii nu am decat meritul de a le fi adunat intr-un singur loc. Ca intr-un spectacol, ele sunt doar fundalul neceasar unor proiectii proprii si suportul care sa le sustina.

Trimis de: The Dude pe 8 Aug 2013, 12:41 PM

Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:
Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si - ca toti ceilalti - Iubirea.

Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara.
Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment.


Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise:

“Bogatie, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.”


Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superba nava.

“Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot ajuta, Iubire…” - raspunse Orgoliul - “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”.


Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea:
“Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”
“Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân singura...”


Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata.

Dintr-o data se auzi o voce:
“Vino Iubire, te iau cu mine “

Vorbea un batrân.
Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este.

De cum sosira pe tarm, batrânul pleca.
Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea:

“Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?”
“A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea.
“Timpul?” - se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?”

Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse:

“Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în viata!”

Trimis de: The Dude pe 9 Aug 2013, 07:08 AM

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac.
El avea însă un cal frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere.
Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:
“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”

Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.
Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”
“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”

Toţi au râs de el. După 15 zile însa calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
“Ce mai noroc!” strigară sătenii.


Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.
“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”
“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusâşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”




Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă.
Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi.

Trimis de: The Dude pe 11 Aug 2013, 08:13 PM

"Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii !...Ce ciudata e viata lor !...Ce tragica le e soarta !...
Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii.

Sunt muritori. Numai putina vreme li-i dat sa-si caute fericirea.
Trebuie sa o prinda repede, sa o stranga cu graba la piept pana nu le scapa din maini....

Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere.............

Gandul mortii isi arunca umbra peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire...

Pot sa planga.

Cata poezie intr-o lacrima umana."


Heinrich Heine















































































"Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii !...Ce ciudata e viata lor !...Ce tragica le e soarta !...
Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii.

Sunt muritori. Numai putina vreme li-i dat sa-si caute fericirea.
Trebuie sa o prinda repede, sa o stranga cu graba la piept pana nu le scapa din maini....

Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere.............

Gandul mortii isi arunca umbra peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire...

Pot sa planga.

Cata poezie intr-o lacrima umana."








....multumiri speciale fotografilor, lui Heine, pajistilor din grantchester, berii silva, ei, motatei mijlociii, lui lee & co, garii lehliu, setarilor in iso de la nikon, verii 2013, melancoliei si plictisului......

Trimis de: The Dude pe 13 Aug 2013, 06:57 AM

“A fost odata un sarpe boa, care traia in stare de razboi civil! Capul si coada nu se intelegeau.
- De ce, striga coada, sunt intotdeauna ultima iar tu, mereu in fata? De ce hotarasti numai tu drumul pe care apucam?

Capul dispretuia aceste tanguiri si nu raspundea. Intr-o zi, pe la pranz, capul a vazut o broasca apetisanta. A vrut sa o apuce cu o miscare prompta, dar coada se incolacise solid in jurul unui copac, iar broasca a scapat ca prin urechile acului.
- Esti nebuna? a bombanit capul.
- Nu ma voi misca pana cand nu vei recunoaste drepturile mele egale cu ale tale si nu voi putea, si eu, sa merg prima si sa aleg drumul.

Timp de trei zile, au tot discutat. Au schimbat multe insulte si argumente. Pe scurt, pana la urma, capul a cedat. Coada s-a descolacit si, foarte vesela, a luat-o inainte. Din pacate, nu avea ochi si, a cazut intr-o rapa iesita in cale, tragand si capul dupa ea. Si astfel au pierit amandoi.”

Trimis de: The Dude pe 16 Aug 2013, 07:56 PM

A fost odata ca niciodata un discipol care il intreba pe maestrul sau:

- Care este lucrul ce ma separa de adevar?

Maestrul ii spuse:

- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune douasprezece povestioare care iti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai inteles, nu te opri din a medita asupra lor pana ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pana vor deveni din nou simple.

Prima poveste:


A fost odata o picatura intr-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se intimpla cu multi oameni.
Traiesc inlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.


A doua poveste:


"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.

"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura inca o data si norul o elibera, iar aceasta cazu din nou in Ocean.


A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.


A patra poveste:

"Nici o picatura nu are nicio valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.


A cincea poveste:

"Fara nici o indoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama.
Eu sunt mai importanta decat oceanul." Spuse picatura din ocean.


A sasea poveste:

"Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.


A saptea poveste:

"Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " .....spuse picatura din Ocean.


A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.


A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.


A zecea poveste:

"Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."


A unsprezecea poveste:

"Tu te afli in mijlocul iubirii mele" ii spuse Oceanul picaturii de apa.
Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.


A doisprezecea poveste:

"Daca as putea cuprinde" gindi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea, atunci as deveni Oceanul."


Cum gindi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.






Discipolul il intreba pe maestrul sau:




- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Trimis de: The Dude pe 20 Aug 2013, 07:01 AM

Imaginează-ţi că există o bancă care îţi creditează în fiecare dimineaţă contul cu 86.400 lei. E un cont special. În fiecare seară şterge tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în timpul zilei.
Ce ai face? Nu ai scoate până la ultimul bănuţ din acel cont?

Fiecare dintre noi avem un astfel de cont. Se numeşte TIMP.

În fiecare dimineaţă te creditează cu 86.400 de secunde. În fiecare noapte trece la pierdere tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în mod util. Nu are sold, nu transferă ce nu ai folosit de la o zi la alta. În fiecare zi îţi deschide un nou cont. Dacă nu foloseşti tot depozitul dintr-o zi, e pierderea ta.

Nu există recuperare, nu se poate lăsa pe mâine. Trebuie să foloseşti depozitul zilei de azi.

Investeşte-l în aşa fel încât să obţii maxim de sănătate, fericire şi succes.

Ceasul ticăie. Profită din plin de fiecare zi.

• Pentru a realiza valoarea UNUI AN, întreabă un student care şi-a picat examenele.
• Pentru a realiza valoarea UNEI LUNI, întreabă o mamă care a dat naştere prematur copilului ei.
• Pentru a realiza valoarea UNEI SĂPTĂMÂNI, întreabă editorul unui ziar săptămânal.
• Pentru a realiza valoarea UNUI MINUT, întreabă o persoană care a pierdut trenul.
• Pentru a realiza valoarea UNEI SECUNDE, întreabă un şofer care tocmai a evitat un accident.
• Pentru a realiza valoarea UNEI FRACŢIUNI DE SECUNDĂ, întreabă persoana care a câştigat medalia de argint la Olimpiade.


Preţuieşte fiecare moment pe care îl ai!
Valorifica-l cum poti tu mai bine.
Şi ţine minte: timpul nu aşteaptă pe nimeni!

Trimis de: The Dude pe 21 Aug 2013, 07:26 AM

Povestea spune ca in urma cu un numar de ani un om si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani pt ca a risipit o hirtie aurie de impachetat foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si deveni si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun. Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunind: "Acesta este pentru tine, taticule".

Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind a vazut ca, de fapt, cutia era goala. El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind da dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?" Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut." Tatal a ramas perplex. S-a pus in genunchi si si-a imbratisat fetita si rugat-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.



La scurt timp dupa aceasta, micuta fetita a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie alaturi de patul sau tot restul vietii sale. Si de cite ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar si isi amintea de dragostea care a pus-o fetita acolo.

Trimis de: The Dude pe 22 Aug 2013, 08:08 AM

• Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti...
• Iarta-i, oricum!

• Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunsa...
• Fii bun, oricum!

• Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...
• Cauta succesul, oricum!

• Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
• Fii cinstit si sincer, oricum!

• Ceea ce construiesti in ani, altii pot darama intr-o zi...
• Construieste... oricum!

• Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
• Fii fericit, oricum!

• Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine...
• Fa bine, oricum!

• Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns...
• Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!


• La urma urmei este intre tine si Dumnezeu.
• N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum...

Trimis de: The Dude pe 23 Aug 2013, 10:48 PM

Trimis de: The Dude pe 24 Aug 2013, 07:01 AM

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit:

- Nu mai pot ! Viata mi-e un chin !

Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:

- Acestea sunt suferintele tale. Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare. Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.

-Vezi?, îl lamuri înteleptul.

În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar cu apa, sau marea.

Trimis de: The Dude pe 26 Aug 2013, 07:12 AM

Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri.

Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.

- Scuzati-ma, unde ne aflam?
- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.
- Singur? Prietenul meu nu poate intra?
- Regret, nu permitem intrarea animalelor...

Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte.

- Putem primii putina apa?
- Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul.

Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit.

- Multumim, dar unde ne aflam?
- In Rai, le-a raspuns portarul.
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai...
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi ca ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!

Trimis de: The Dude pe 27 Aug 2013, 07:52 AM

..........................................


Lecţia nr. 1: Vei primi un corp
Corpul pe care il primesti la nastere este unic si, indiferent daca iti place sau nu, este al tau pe toata durata vietii. Fii de acord cu el, accepta-l, primeste-l. Nu vei mai primi un altul de-a lungul acestei existente pe pamant. Iar ceea ce este cu adevarat important este ceea ce se afla inlauntrul tau, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe.

Lecţia nr. 2: Ti se vor da lectii
Pentru ca ai fost trimis in viata si ti s-a dat un corp, vei primi in continuare si lectii. Viata este un sir nesfarsit de lectii din care, indiferent de varsta, sex, viata, timp si perioade temporale, vei avea de invatat de fiecare data.
Cu fiecare zi care trece, vei avea cate ceva de invatat. Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienta de viata. Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de cate ceva. Vei fi nevoit sa inveti, vei vrea sa inveti. Iar traversarea acestor lectii, acumularea de experienta dau de fapt sens existentei tale.


Lecţia nr. 3: Nu exista niciodata greseli. Doar lectii
Incercarile, reusitele, dar si greselile fac parte din lectiile pe care le ai de invatat. Victoriile fac parte din lectii. Experientele nefericite si nereusite fac parte din lectii.
Greselile sunt iminente, poate chiar necesare pentru a atinge intelepciunea spirituala. Este important sa-ti percepi greselile personale, dar si pe ale altora ca facand parte integranta din procesul de invatare.
Este important sa iesi din ele cu fruntea sus si cu zambetul pe buze - zambindu-ti tie, zambind celorlalti, iertandu-te, iertandu-i pe ceilalti, aratand compasiune, aratandu-ti compasiune. Iertarea inseamna stergerea datoriilor emotionale, eliberarea de orice resentiment sau sentiment de vina. Iertarea nu inseamna doar o lectie in plus, ci o lectie invatata, un pas urias spre ceea ce ti-ai propus.

Lecţia nr. 4: Lectia se repeta pana cand este invatata
Lectiile sunt repetate pana la invatarea lor completa. Mai mult ca sigur ca asa este. Lectiile se incapataneaza sa revina ostentativ in viata ta pana cand vei fi capabil sa le intelegi ca atare, pana cand vei intelege ca o greseala nu este un capat de lume, dar cel mult o lectie.

Provocarile, problemele, nemultumirile, toate acestea vor aparea in mod constant in viata ta daca nu le percepi ca pe ceea ce sunt. Niste provocari, nemultumiri, probleme, LECTII din care ai intotdeauna ceva de invatat...

Eliminarea probemelor inseamna de fapt acceptarea cauzalitatii si asumarea propriei responsabilitati pentru ele. Ca sa inveti o lectie trebuie sa iti asumi greselile invatarii ei. Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru ele si pentru ceea ce ti se intampla. Fara sa cauti vinovati in jurul tau, fara sa gasesti pretexte sau motive pentru nefericirea ta actuala.

Lectia nr. 5: Nu incetezi niciodata sa inveti
Crezi ca la un moment dat vei termina de acumulat lectii si informatii. Crezi la un moment dat ca ai invatat tot ce putea invata. Ca mai mult de atat nu se poate. SE POATE.

Intotdeauna vei avea ceva de invatat. ALTCEVA. Atata timp cat esti in viata, atata timp cat ai un trup si un suflet si te lasi prins in ritmul vietii, vei avea de invatat. Pentru ca nu exista etapa a vietii tale din care sa nu ai de invatat.

Daca reusesti sa fii flexibil, sa-ti constientizezi punctele slabe, sa te desprinzi de obisnuinta adaptandu-te schimbarilor, iti vei inlesni cu mult procesul de invatare si drumul catre multumirea de sine.

Lectia nr. 6: Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici”
Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” chiar daca asa pare. Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” daca vrei sa fii fericit “ACUM”. Ca sa fii fericit in acest moment trebuie sa te bucuri de ceea ce ai in acest moment. Trebuie sa extragi din ceea ce ai ACUM ceea ce este mai bun. Trebuie sa fii multumit de tine insati, de punctul in care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai facut fara conditionari. "Ceea ce este" aduce mai rapid fericirea decat “ceea ce ar putea sa fie”, ceea ce ar putea sa fie in alta parte, in alte circumstante, in alte conditii, langa o alta persoana, intr-un alt timp, poate alta…

Lectia nr. 7: Cei din jurul tau sunt oglinzi care te reflecta pe tine
Lasa deoparte tendinta de a-i judeca pe ceilalti, de a-i respinge, de a-i iubi, de a-i uri, de a-i tine la distanta. O faci intr-un mod subiectiv, raportandu-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urasti sau le iubesti la tine insati. Acceptarea de sine (cu felul tau de a fi, de a simti, de a gandi), asa cum este sinele tau, este o lectie pe care trebuie sa o inveti ca sa ii poti accepta pe ceilalti asa cum sunt ei.


Lectia nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ti se intampla in viata
Ceea ce ti se intampla in viata depinde de tine si doar de tine. Nu este un truism. Alegerea iti apartine. Ai la indemana, la fel ca toti ceilalti, resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti de la viata. Startul spre fericire se da de la aceeasi linie. Ca sa reusesti, uneori trebuie sa inveti sa si pierzi, sa lasi sa plece, sa depasesti momente, sa ai curaj, sa indraznesti, sa visezi, sa-ti aduci aminte ca ai putere, sa crezi cu adevarat ca destinul tau depinde de tine.

Lectia nr. 9: Raspunsurile pe care le cauti se gasesc de fapt inlauntrul tau
Toate raspunsurile pe care le cauti in jurul tau se gasesc de fapt inauntrul tau. Asculta-te, stai de vorba cu tine, vezi ce-ti spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinte ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde. Ai incredere in ceea ce iti spun toate si ai incredere in tine. Lasa-le sa te inspire. Lasa-le sa te transforme. Iti pot furniza cel mai precis si corect raspuns pe care l-ai primit vreodata.



Lectia nr. 10: Vei uita toate aceste reguli la nastere

Trimis de: Felina pe 27 Aug 2013, 10:10 AM

Trimis de: The Dude pe 29 Aug 2013, 07:54 AM

Cu voce timida si ochii plini de asteptare, micutul priveste pe tatal sau si-l intreaba:
“Taticule, cat castigi pe ora?”

\Tatal cu un zambet sever raspunde:
“Auzi, fiule, aceste lucruri nu ti le spun nici tie, nici mamei tale…”

Copilul insista: ” Dar taticule, spune-mi cat castigi pe ora?
Reactia tatalui a fost putin severa, dar ii raspunde: “Cinci dolari pe ora”
Atunci copilul intreaba: “Tata poti sa-mi dai 2 dolari?”

Tatal s-a suparat si cu multa bruschete ii spuse: “Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te, deja trebuia sa dormi si sa nu ma mai deranjezi…baiat profitor!”


Un pic mai tarziu, tatal reflecta asupra problemei, se simte vinovat si nu poate urmari programul TV.
Se gandea ca poate copilul avea nevoie de bani ca sa cumpere ceva de mare interes pentru el, se ridica si pleca spre camera copilului. Cu voce timida intreba:
- “Dormi fiule?”
- “Nu tata….”
- “Asculta fiule, aici ai cei 2 dolari pe care i-ai cerut…”
- “Multumesc taticule” spuse copilul si bagand manutele sub perna mai scoase trei dolari.
- Atunci spuse: “Taticule, acum sunt fericit….am deja cinci dolari”
- Bine, fiule, acum spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani?”
Copilul raspunse : “Taticule,ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?

Trimis de: The Dude pe 30 Aug 2013, 10:53 AM

Am avut un vis.

Mergeam pe o plaja, iar Domnul pasea alaturi de mine. Pasii se imprimau pe nisip, lasind o urma dubla: una a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezenta o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma si am vazut toti pasii care se pierdeau in departare, dar am observat ca in anumite locuri, in loc de doua urme, nu mai era decit una singura. Ce surpriza!

Locurile in care nu se vedea decit o singura urma, corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele: zile de neliniste si de rea vointa, zile de egoism sau proasta dispozitie, zile de incercari si de indoiala, zile de nesuportat, ori zile in care si eu fusesem de nesuportat. Si atunci intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:

"Totusi, ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, in zilele cind aveam cea mai mare nevoie de Tine?"

Iar Domnul mi-a raspuns:
"Dragul meu, zilele in care n-ai vazut decit o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat pe brate.."

Trimis de: Marduk pe 30 Aug 2013, 01:58 PM

Trimis de: The Dude pe 2 Sep 2013, 08:14 AM

A fost odata un baietel cu un caracter foarte urat.

Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet plin de cuie si i-a spus:

- Bate cate un cui in pomul din spatele gradinii de fiecare data cand te superi sau te certi cu cineva!

In prima zi baiatul a batut 37 de cuie. In saptamanile care au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute in copac s-a micsorat de la o zi la alta.

Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-un copac!

In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut niciun cui in pom. S-a dus prin urmare la tatal sau sa-i spuna ca nu a mai batut niciun cui in acea zi.

Tatal lui i-a spus atunci:

- Scoate cate un cui din pom pentru fiecare zi care trece fara sa iti pierzi rabdarea!

Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din pom. Tatal l-a condus pe baiat pana in fata pomului si i-a spus:

- Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveste cate gauri sunt in copac! Nu va mai fi niciodata ca inainte…

Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi rani, la fel ca acestea…

Trimis de: The Dude pe 4 Sep 2013, 11:45 AM

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a-i cere sfat:

-Parinte, sunt un om destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa?
-Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine!

L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:
-Vezi acest vlastar?
-Da, parinte!
-Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt.
-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a spus:
-Smulge-l acum pe acela.
-Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.

Intorcandu-se cu inca 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse calugarul.
-Parinte, dar acela e un copac mare si batran, cu radacini adanc infipte in pamant. Nu am putea nicioadata sa-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Si apucaturile rele din suflet sunt la fel! Orice pacat pare la inceput inofensiv si fara mare importanta, dar, cu timpul, prinde radacini in fiinta omului, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mic, il poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in viata mai tarziu va fi mult mai greu.

“Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra daca in noi raman radacinile. Acestea vor creste din nou.”

Trimis de: The Dude pe 6 Sep 2013, 09:41 AM

Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii: Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!

La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare.

Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios. Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade.

Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste: Doamneeee!!!

In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer.

Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice… vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?

Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
- Foarte bine, raspunse vocea.

Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:

- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate.

Amin.



.........

Trimis de: Marduk pe 6 Sep 2013, 01:45 PM

Trimis de: The Dude pe 11 Sep 2013, 08:24 AM

A fost odata ca niciodata un deal, si pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visele lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:
- Eu vreau sa fiu transformat in corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii.
- Eu, a zis al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet care sa tina comorile cele mai mari ale lumii.
- Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul asta si sa se uite cu respect spre mine toti oamenii.

Intr-o zi au venit acolo taietorii de lemne. Primul copac jubila cand a fost taiat, caci se vedea cea mai mare corabie construita vreodata. Al doilea la fel, caci se vedea o lada plina de aur curat. Al treilea era ingrozit, dar a fost si el taiat.

Primul copac a fost dus intr-un sat de pescari si transformat in cateva barci de pescuit. Al doilea, in loc de lada cu comori, a fost facut iesle pentru animale. Al treilea a fost taiat in doua bucati si lasat intr-un grajd, vreme de multi ani.

Visurile copacilor pareau sa fi fost sfaramate. Corabiile, comorile si semetia pareau acum atat de departe. Dar...
Peste ani, o femeie insarcinata nu a avut unde sa nasca si a nascut in ieslea facuta din trunchiul primului copac. Mai tarziu, fiul ei a iesit pe mare intr-o zi cu barcile facute din cel de-al doilea copac si s-a facut furtuna mare. El a spus furtunii sa stea si furtuna L-a ascultat. Dupa o vreme, omul acela a carat in spate lemnele facute din cel de-al treilea copac si a fost rastignit pe o cruce facuta din lemnul acestuia.

O iesle poate sa tina cea mai mare comoara, o barca de pescuit poate sa il transporte pe cel mai mare rege, iar doua lemne pot fi copacul cel mai inalt vazut vreodata.



Aveti vise ce par a fi sfaramate? Vi se pare ca sunteti intr-o situatie fara iesire?




Poate va mai ganditi.

Trimis de: The Dude pe 16 Sep 2013, 08:01 AM

A fost odata o fata oarba care se ura pe sine din cauza ca era oarba.
Ura de fapt pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna gata sa o ajute.

Intr-o zi ea i-a spus prietenului:
"Daca as putea sa vad lumea, m-as casatori cu tine."

Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi.

Cand bandajele au fost date jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.

El a intrebat-o:
- Acum ca poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?

Fata s-a uitat la el si a vazut ca acesta era orb. Numai vazand ochii lui inchisi a fost socata. Ea nu se asteptase la asta. Gandul ca va trebui sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.

Prietenul ei a plecat si a doua zi i-a scris o nota: "Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"

Trimis de: fiatlux pe 16 Sep 2013, 03:28 PM

idealu' idealist era sa nu-i scrie nimic ; dragostea inseamna sa dai fara s-astepti ceva ; si-apoi de unde nu e ,nici D-zeu nu cere ! (care-i emoticonu' pt nesuferite ? )

Trimis de: The Dude pe 16 Sep 2013, 08:15 PM

...ar putea fi asta...


mai nu o iubea de adevarat, a vrut numai sa o faca sa vada pentru ca a crezut ca are ce sa ii arate....marimea sentimentului conteaza foarte mult intr-o relatie armonioasa




oricum...iubirea e oarba...asa se spune

Trimis de: fiatlux pe 16 Sep 2013, 09:02 PM

si-avea nevoi e sa-l vada ! pe sentiment adica !? io eram cu lacrimi in ochi in romantismu' meu si tu m-aduci pe pamant !

PS Dudee! scuza-ma ca m-am bagat in vorba !

Trimis de: The Dude pe 22 Sep 2013, 07:26 AM

Sunrise and the new day's breakin' through
The morning of another day without you

....atatia ani de atunci.....cred ca eram in Eforie..sau poate Neptun..?

.....Am facut patura guguloi si am aruncat-o pe balcon in aranjamentul floral din fata hotelului..m-am strecurat apoi abil din camera (parinti sforaind) si am coborat scarile fara sa folosesc liftul...usa lui se deschidea cu zgomot chiar in fata receptiei....am iesit prin poarta din spate..

Apoi am dat roata, am recuperat patura si am zbughit-o spre plaja...Aveam 12 ani, eram la mare, era 4,30 dimineata si imi propusesem sa prind rasaritul acolo....M-am cocolosit in patura si m-am pozat in locul cel mai potrivit al plajii....

Au venit apoi niste tineri americani. Faceau parte dintrun cor care cutreiera lumea cu un spectacol...Erau bauti....O fata s-a desprins din grupul lor si a venit la mine. Omidificat in coconul meu m-am facut ca nu ii dau importanta...

- Hi...what are you doing here ?
- Waiting for the sun to come up....

- It’s called sunrise you know ?.....Jeeee, thats funny...wanna have it together ?
- .....well...i don’t mind if i do....i-am facut loc in patura si am privit-o pentru prima data

.....Nu i-am vazut decat ochii si parul negru, lins.....dar mai ales atitudinea...pe asta am vazut-o cel mai bine

- Did you ever seen sunrise before ?
- Never.....far as i can remember...

- Then give me your hand...i will put it there...Don’t move your fingers because if you don’t know how you may hurt me....
It will be a new day for you all over...and then she smile....


Sa stii cum sa daruiesti este un talent rar.
Nu oricine poate darui cu adevarat.

Nicio femeie nu mi-a mai facut vreodata un cadou mai placut ori ambalat mai frumos: intr-un rasarit al soarelui din mare...


.....si nici nu am aflat niciodata cum o chema....



my lady d'arbanville


And as the hours roll by, no one's there to see me cry
Except the sunrise ...

Trimis de: The Dude pe 23 Sep 2013, 08:46 AM

VAPORAS DE PLACERE






....excursie pe mare cu vaporasul...
E optional, o singura zi – 80 euroi/pers.

Turul litoralului bulgar, in sistem ultra-all.
Cap Kaliakra included; cu debarcare si plimbare......Plimbareeee????

O adevarata chiverniseala..

******************

Conditie minima 20 de turisti, insa abia ne-am adunat 11, asa ca pana in ultimul moment plecare....incerta..!

Dimineata, la bar, in asteptarea unui raspuns am mai convins trei nemti (Gunter, Mosquito si Toddy) ..Abia asa ne-au luat.

Insa era deja o ora intarziere, iar pentru ca vasul nu fusese pregatit..iaca cum s-au facut deja doua ore....Tot scenariul a trebuit reconfigurat, ca si ziua e mai scurta in septembrie...Deh...planeta si ciclurile ei rusinoase...(vezi hotia cu anul bisect..cand poate, la patru ani o data, mai ciupeste si ea cate o zi de invarteala...)

************

Cu hamul cel nou, care suporta doua camere pro (gripp on) si una compact, toti erau cu ochii pe mine (80-400 e impresionant oricum, daramite in harnasament si cu extensia TC) .

Mai eram si singurul cu ditamai rucsacul, asa ca atunci cand am pasit pe pasarela de abordaj, am simtit ca trebuie sa ma explic capitanului care ne ajuta intinzand fiecaruia mana in sprijin:
- Stiti, sunt fotograf profesionist si asta e echipamentul meu...Ma rog, o parte din el...
Sugubatul ma masoara din priviri, apoi zice zambind :
- ..e in regula, noi nu taxam over-charge pentru excursiile de o zi...Stiti ca dureaza doar o singura zi nu-i asa ?? si se uita cu subanteles la gogeamite bagajul

*************

In fine, imbarcare, prezentarea navei intr-un wellcome cocktaill. Capitanul mare pisicher, numai poante de bun gust, dar cam ironic si plin de intepaturi;

- Acolo sunt pungile pentru rau de mare, daca vreunul din dvs. are nevoie e rugat sa foloseasca una, insa numai in partea din spate a vasului; altfel toata lumea va avea nevoie, si vor fi mari probleme, caci vomitatul e contagios si stocul de pungi limitat. Nici nu vreau sa ma gandesc...

**********

Trimis de: The Dude pe 23 Sep 2013, 08:49 AM

Ne indepartam si marea e absolut superba, macar ca e cam incretita si bate un vant destul de rece si suparator. Fac poze peste tot, din toate unghiurile si fara nicio restrictie; tot repozitionandu-ma, ma trezesc iar langa capitan :
- Exista in traseu vreun punct din care tarmul sa nu se mai poata vedea ?.. intreb mai mult de dragul conversatiei decat din curiozitate.
- Da, in orice moment; dar trebuie sa intrati in cala pentru asta...De acolo deja nu ar trebui sa se mai veda nimic, pentru ca nu exista ferestre hublou.

Ma gandeam la o replica pe masura, dar pana sa imi vina, omul s-a tirat. Oricum, un fel de incordare s-a instalat prin asta intre noi.

*************




Vaporasul se infige tot mai curajos in valuri si atinge un punct din care suntem informati ca pe stanga se poate zarii litoralul romanesc.

Vorbeste capitanul, Popov pe numele lui, in aceiasi engleza cu accent slav, printr-o portavoce (am uitat sa zic ca ocupa si pozitia de ghid). De aici, luam iar distanta in larg si atingem curand o zona cu apa cristalina si incredibil de limpede si spectaculoasa (prin dreptul balcicului...cred). Imi vine sa plang ca n-am luat si un filtru de polarizare, dar asta e...Aici urmeaza un coffeebreak, pentru a admira in voie marea si pentru a ne incarca cu tot soiul de energii..

************




Intreb daca putem sa facem baie. Capitanul se uita la mine apoi la luciul apei si intr-un tarziu catadicseste sa raspunda:
- Nu cred...apa aici, acum, nu poate avea mai mult de 10-12 grade..
- Buuuuuun...- zic eu deja enervat si reformulez :
- Avem voie sa facem baie ?
- ....Pauza este de o ora. Daca doriti. ?..Pe timpul verii pentru asta si opream pe aici..

Apoi duce porta-vocea la gura si zice, tot in engleza mai mult pentru ceilalti: Sasha, domnul cu parul lung vrea sa se scalde...Te rog pregateste un halat si prosoape... trusa de prim ajutor aparatul de resuscitare si colacul de salvare..Ultimele trei instructiuni, pe alt ton dar suficient de tare pentru a putea fi auzite de toata lumea, starnesc chicoteli si glumite.

************

Io nu voiam sa ma dau mare, dar aveam cu mine doua aparate compact underwater de testat...si ma socotisem ca nu aveam unde sa mai gasesc o apa asa lichefiata ca asta...Sincer ?....nici nu mai vazusem una asemenea vreodata...

**************

Asa ca sub supravegherea atenta a publicului spectator, m-am dezbracat (rezonabil) si cu mult curaj (constrans de imprejurari) am plonjat...Baarrrrrrrr, ca intr-un cub de gheata...Simteam totul in mine amortit si era ca si cum ma miscam cu incetinitorul...Dar m-am tinut cat am putut de tare ascuns de privirile pline de sarcasm ce ramaneau atintite pe mine (incurajandu-ma cu gandul la tipul ala din supravietuitorul - bear grills).... :

- Domunle...suntei OK ?..intreaba ironic porta-vocea.
- ....Pot oricand sa chem o ambulanta...La noi au salupe rapide pentru situatii din astea...asa sa stiti....

*************

Trimis de: The Dude pe 23 Sep 2013, 08:51 AM

...ah capitanul suveran....

Se termina si treaba asta, cu mine frecat pe spate si incurajat de ceilalti, starnind o simpatie si un consens nemeritate dar exemplare ..insa motivat si de o doza considerabila de tequilla...

Ambarcatiunea se misca in continuare frumos si contureaza litoralul pana in zona carstica Cap Kaliakra (ceva pentru care trebuie sa fiu platit ca sa pot descrie cum se cuvine).




Infumurat peste masura Popov personal manevreaza nava milimetric printre stanci, la un moment dat reusind performanta de a se strecura printre doua coloane stergandu-le practic pe amandoua simultan. Turistii murmura cu teama, dar aplauda la final.



Suntem doar « persoane particulare » imposibil sa socializam, sau macar sa formam o opinie comuna. Nu suntem un grup. Cum e deja trecut de orele 14.00 suntem anuntati ca urmeaza pranzul ce se va servi pe puntea principala multumita vremii care permite asta. Sunt trei feluri de mancare si ma intreb in mintea mea cam pe unde e ultra-all-inclusive-ul...adica din ce as putea sa aleg ?




Cu acest prilej insa ajungem sa ne cunoastem : sase nemti, doi italieni, trei rusi, un roman, o frantuzoaica si o israelianca, toti seniori.
Cei trei nemti sunt singurii care se stiu intre ei dar nu sunt in relatii prea bune (Mosquito e usor retard). Unul de isi zice Heintz pare sa fie decanul de varsta si a si preluat controlul. Se adreseaza capitanului in numele nostru si imparte directive peste tot.

...Chipurile, peste masura de impresionat de noi capitanul a decis sa dea cep unui butoias cu rachie pe care il are la bord de mai multi ani...E doar o regie ieftina, valabila pentru toate excursiile, dar fraierii pun botul imediat. Colegii mei sunt atat de entuziasmati incat sorb licoarea ca pe apa. Desi exista si la barul ambarcatiunii si era moca, nimeni in afara mea, nu s-a interesat de asa ceva pana atunci...

Rachia e un fel de palinca....nu se bea oricum, asa ca mucificarea isi face repede lucrarea ei...Eu fac poze in draci...evreica e singura care da bine in cadru, dar e preocupata de unul din nemti si nu resusesc deloc sa o surprind...Pozeaza de fiecare data cand imi apare...E intr-un profund proces de pozare, caci isi construieste o imagine pentru alesul ei..

*************




Acum cica sa adunam niste bani, ca ciubuc pentru capitanul care s-a ostenit atat cu noi si care basca, si-a mai sacrificat si rezerva strategica de rachie....Circula un plic si o indicatie 5 euro/caciula. Cotizez.


Eiiii....decanul de varsta, cu plicul in mana, cere porta vocea si multumeste pentru traseul intelept ales, pentru excursia frumoasa si serviciile exemplare..Multumeste si zeilor pentru vreme si pentru ca au facut toata intamplarea posibilila atunci cand ea era atat de aproape de abandon...Capitanul jubileaza si da se preia megafonul in timp ce eu intervin si il interceptez..

Trimis de: The Dude pe 23 Sep 2013, 08:53 AM

In cuvantul meu multumesc mai intai marii pentru ca e frumoasa, chiar daca azi a fost rece si distanta...Dupa aia zic de calitatea vaporasului, despre care sunt sincer cand afirm ca e una exemplara. Adaug apoi ca in inima mea Popov s-a instalat deja in galeria dedicata capitanilor alaturi de nume sonore precum: Capitanul Robert Smith (actually: Edward John Smith - ex Titanic), capitanul James Kirk (ex Starship Enterprise ), Captain Beefheart (ex The Magic Band &. Mothers of Invention) Capitanul Columb (spargatorul de oua) Capitanul Zelea Codreanu (ex iron guard) si Capitanul Colombo (ex Peter Falk) , Captain William Kidd (ex Royal Navy) and Captain Hector Barbossa (ex Black Pearl). Pe Capitanul America si pe Capitanul Haldan nu ii citez....In mod cu totul neasteptat interventia mea dezlantuie hohote isterice de ras...Sunt atat de surprins ca raman cu chestia aia in mana nestiind ce sa fac...Ridic instantaneu bratul spre cer si scandez de trei ori ATTICA! ATTICA! ATTICA! ..."ATTICA! ATTICA! REMEMBER ATTICA?"....Grupul, pentru ca taman a devenit asa ceva, ma imita urland in dementa ATTICA! ATTICA! ATTICA!...e rachia si efectele ei...

Sunt imbratisat si pupat de toata lumea...cand ajung la evreica trag cat pot de timp ca sa prelungesc momentul...Dupa aia ne imbratisam toti, rusii se pupa pe gura, si ne promitem sa o facem lata in noaptea care urmeaza, la hotel...

Decanul ne invata un cantec care repeta doar patru, cinci cuvinte…Ne pune sa il cantam in canon si buna dispozitie e generala…Apoi continuam (la sugestia frantuzoaicei) cu Frère Jacques, si iar cu nemtii la Meine Liebe Augustin...Kalinka Kakaia, doar mamaim....

Capitanul, cu plicul intr-o mana si cu porta-vocea in alta e interzis...Nici nu stie ce sa faca...asta clar nu i s-a intamplat niciodata...N-ar fi trebuit sa scoata butoiasul ala....Nu mai poate controla nimic..e rasmerita: The Mutiny on the Bounty



In fine, la coborare toti mai trag o dusca ca sa ii tina pana la hotel, acolo unde sunt singurul caruia i se permite sa dea o fuga pana in camera ca sa scap de aparatura...

Urmeaza un chef monstru...de care nu e frumos sa povestesc...Sunt prietenii mei...

Dar de frantuzoaica tot zic....Era cleste...Nu mai stia de ea...Cica :
- Mais vous, vous est roumain vous... Les Roumains sont des vrais révolutionnaires! dit moi quesque ce cette chose avec Hanna Montana ?
Imi pica greu fisa, dar imi pica :
- Rosia Montana.!!..o corectez nuantand fiecare litera..E o mare neintelegere care se va rezolva firesc (nu vreau sa fac propaganda in ciuda unor pareri ferme---rufele murdare trebuiesc spalate in familie...quand meme)


Apoi, pe la 5.30 m-am tarat cum am putut pe plaja, pentru ca sa prind rasaritul soarelui acolo...


Fara sa vreau mi-am amintit.......atatia ani de atunci.....cred ca eram in Eforie..sau poate Neptun..?
.....Am facut patura guguloi si am aruncat-o pe balcon in aranjamentul floral din fata hotelului..m-am strecurat apoi abil din camera (parinti sforaind) si am coborat scarile fara sa folosesc liftul...usa lui se deschidea cu zgomot chiar in fata receptiei....am iesit prin poarta din spate..




PS...nciuna din fotografiile utilizate nu apartin, nici mie, nici excursiei mele. Lui Dumnezeu i-am reprosat multe in ultimul an, dar am realizat simplu si direct cat de indatorat ii sunt in toate... a fost una din minunile lui, pentru care ii multumesc si ii cer spasit iertare.

Trimis de: The Dude pe 25 Sep 2013, 10:42 AM

Lev Tolstoi - VULTURUL



Un vultur şi-a clădit cuibul în vârful unui arbore înalt, departe de mare. Aici şi-a scos puii.
Intr-un rând, vulturul se întorcea în zbor, spre cuib, cu un peşte mare în gheare.

Jos, la rădăcina copacului, lucrau mai mulţi oameni.
Cum au văzut peştele, au înconjurat copacul şi au prins a striga şi a arunca în vultur cu pietre.
Vulturul a scăpat peştele din gheare, iar oamenii l-au ridicat de jos şi au plecat.

Pasărea s-a aşezat pe marginea cuibului, iar puişorii au ridicat capetele şi au început să piuie: îi cereau de mâncare.


Vulturul era ostenit şi nu putea zbura din nou până la mare; s-a vârât în cuib, şi-a întins aripile peste vulturaşi, i-a mângâiat şi le-a netezit penele, rugându-i parcă să mai aştepte puţin. Insă cu cât îi mângâia mai mult, cu atât ei ţipau mai tare.
Atunci, vulturul a zburat de lângă ei şi s-a aşezat pe creanga cea mai de sus a copacului.

Vulturaşii au început să ţipe şi să piuie şi mai jalnic.
Scotând şi el un strigăt puternic, vulturul şi-a întins aripile cu greu şi şi-a luat zborul către mare.

S-a întors târziu, seara; zbura încet şi aproape de pământ. In gheare ţinea din nou un peşte mare.

Când a ajuns lângă copac s-a uitat în jur dacă nu sunt iar oameni prin preajmă şi, strângându-şi repede aripile, s-a aşezat pe marginea cuibului.


Vulturaşii şi-au ridicat capetele, şi-au căscat ciocurile, iar vulturul a sfâşiat peştele şi i-a hrănit pe rând.

Trimis de: The Dude pe 27 Sep 2013, 09:40 AM

Lev Tolstoi -LEBEDELE


Zburau lebedele în stol, din ţinuturile îngheţate spre tările calde. Zburau peste mare.
O zi şi o noapte au zburat pe deasupra apei şi încă o zi şi o noapte, fără să se odihnească. Pe cer era lună plină şi lebedele vedeau apa albăstruie licărind jos, departe. Toate se istoviseră bătând din aripi, însă nu se opreau ci zburau înainte. In frunte zburau cele bătrâne şi voinice, în urmă cele tinere şi mai plăpânde.

La urmă zbura cea mai tânără. Puterile îi slăbiseră. Nu putea să zboare mai departe. Mai dădu odată din aripi şi, cu aripile desfăcute, se lăsă în jos. Cobora tot mai aproape de apă, tot mai aproape, iar tovarăşele ei se vedeau tot mai departe, ca nişte fulgi albi în lumina lunii. Strângându-şi aripile, lebăda se lăsă pe apă. Marea unduia sub ea, legănând-o. Stolul de lebede abia se mai zărea, ca o dungă albă pe cerul limpede şi abia li se mai auzea freamătul aripilor în liniştea depărtării...

Când nu se mai văzu nimic, lebăda îşi plecă uşor capul pe spate şi închise ochii. Stătea nemişcată; numai marea, săltând şi coborând valurile mari, o legăna uşor. Inainte de luminatul zorilor, un vântuleţ uşor începu să mişte faţa mării. Apa stropi pieptul alb al lebedei; atunci, ea deschise ochii. In răsărit, se înflăcărau zorile; luna şi stelele păliseră. Lebăda răsuflă adânc, îşi întinse gâtul, desfăcu aripile şi, bătând de câteva ori cu ele apa, începu să zboare. Se înălţă din ce în ce mai sus şi, când marea rămase departe în urmă, zbură înainte, înspre ţinuturile calde.


Zbura singură, peste apele tainice, într-acolo unde zburaseră şi tovarăşele ei.

Trimis de: The Dude pe 30 Sep 2013, 08:56 AM

Lev Tolstoi - Sîmburele


Mama a cumpărat prune ca să le dea copiilor după masa de prînz şi le-a aşezat pe o farfurie.
Vania, care nu mai mîncase pînă atunci prune, le tot mirosea de zor. Tare-i mai plăcea cum miros şi tare-ar mai fi vrut să le guste! Tot dîndu-le aşa tîrcoale, băieţelul pîndi clipa cînd nu era nimeni în odaie şi, nemaiputîndu-se stăpîni, înhăţă o prună şi o mîncă pe furiş.
Cînd s-a apropiat ora prînzului, mama a numărat prunele şi văzînd că lipseşte una, i-a spus tatălui.
Stăteau cu toţii la masă şi tatăl a întrebat:

— Ia să-mi spuneţi, copii. Nu cumva a mîncat cineva din voi o prună?
— Nu, au răspuns copiii în cor.

Vania, roşu ca un rac, a spus şi el:
— Nu, n-am mîncat-o eu!
— Că unul din voi a mîncat pe ascuns o prună, a mai spus tata, nu-i frumos deloc, dar nu despre asta-i vorba. Nenorocirea-i alta. Fiecare prună are înăuntru un sîmbure. Şi dacă cineva nu ştie cum să le mănînce şi înghite sîmburele, a doua zi moare. De asta mi-e frică.

Atunci Vania, galben la faţă, a zis repede:
— Ba nu, că sîmburele l-am aruncat pe fereastră.



Toţi au izbucnit în rîs, iar Vania a început să plîngă.

Trimis de: The Dude pe 1 Oct 2013, 09:57 AM

Lev Tolstoi - Fetita si ciupercile

Două fetiţe se întorceau cu ciuperci acasă.
In drum, ele au trebuit să treacă peste o cale ferată. Crezînd că trenul e departe, s-au urcat pe terasament, ca să treacă peşte şine.
Deodată a şuierat locomotiva. Fetiţa mai mare a fugit înapoi, iar cea mică a trecut în fugă linia ferată.

Sora cea mare i-a strigat celei mici:
— Nu veni îndărăt!

Insă locomotiva era atît de aproape şi pufăia atît de tare, încît fetiţa cea mică n-a auzit; a crezut că-i strigă să se întoarcă îndărăt. A alergat înapoi peste şine, s-a împie-dicat, a scăpat ciupercile pe jos şi s-a apucat să le adune.
Locomotiva era aproape. Maşinistul şuiera din răsputeri.

Fetiţa cea mare striga întruna:
— Lasă ciupercile!

Cea mică însă înţelese că-i cere să le strîngă şi se tîra pe jos după ele.
Maşinistul n-a putut opri locomotiva. Şuierînd din toate puterile, a trecut peste fetiţă.

Fetiţa cea mare ţipa şi plîngea.
Călătorii priveau în-groziţi de la ferestrele vagoanelor, iar conductorul alergă la celălalt capăt al trenului să vadă ce s-a întîmplat cu fe-tiţa.



După ce trenul a trecut, toţi văzură că fetiţa stătea în-tinsă între şine cu faţa la pămînt şi nu se mişca.
De abia cînd trenul s-a depărtat de tot, fetiţa a ridicat capul, s-a sculat în genunchi, a adunat ciupercile şi a alergat la sora ei.

Trimis de: The Dude pe 2 Oct 2013, 08:18 AM

Lev Tolstoi - Ciinele lui Iacov


Un paznic avea o nevastă şi doi copii: un băieţel şi o fetiţă. Băieţelul era de şapte ani şi fetiţa, de cinci. Aveau un cîine lăţos cu botul alb şi nişte ochi mari.

Odată, paznicul a plecat în pădure şi i-a poruncit neveste-sii să nu lase copiii să plece de-acasă fiindcă toată noaptea au umblat lupi în jurul casei şi s-au dat la cîine.
— Copii, să nu vă duceţi cumva în pădure! a spus femeia, apoi s-a apucat să coasă.

Îndată ce mama s-a aşezat la lucru, băiatul a îndemnat-o pe surioara lui:
— Hai în pădure, ieri am văzut un măr plin de mere coapte.
Fetiţa s-a învoit:
— Hai! Şi au fugit amîndoi în pădure.

După ce mama şi-a sfîrşit lucrul, a chemat copiii, dar ei n-au răspuns. Mama a ieşit pe prispă şi a început să-i strige. Copiii, nicăieri. Bărbatul a venit acasă şi a întrebat:
— Unde-s copiii?


Nevastă-sa a răspuns că nu ştie.
Atunci paznicul s-a supărat pe nevastă şi a alergat să-şi caute copiii.

Deodată a auzit cîinele schelălăind. S-a repezit într-acolo şi i-a văzut pe copii stînd sub un tufiş şi plîngînd, iar lupul se încleştase cu cîinele să-l sfîşie. Paznicul a înşfăcat toporul şi a omorît lupul. Apoi a luat copiii în braţe şi a fugit cu ei în casă.

După ce au ajuns acasă, mama a închis uşa şi s-au aşezat cu toţii la masă. Deodată au auzit cum scheaună cîinele la uşă. Au ieşit în curte şi au vrut să-i dea drumul în casă, însă cîinele era însîngerat şi nu putea umbla. Copiii i-au adus apă şi pîine. Dar el n-a vrut nici să mănînce, nici să bea, ci numai le lingea mîinile.

Pe urmă s-a întins pe o parte şi n-a mai scheunat.
Copiii au crezut că a adormit, dar cîinele murise.

Trimis de: The Dude pe 3 Oct 2013, 12:08 PM

Lev Tolstoi - Focul


Era în toiul secerişului. Bărbaţii şi femeile din sat se duseră cu toţii la cîmp. Acasă rămăseseră doar bătrînii şi copiii. Intr-una din căsuţe era o bunică cu trei nepoţei. Bunica aprinsese cuptorul şi se culcase să se mai odihnească. Pentru că o tot supărau muştele, bătrîna şi-a tras pe faţă un ştergar şi de la o vreme a furat-o somnul.

Una din nepoatele ei, Maşa (care n-avea decît trei anişori), a deschis uşa cuptorului, a umplut un hîrb cu tăciuni aprinşi si s-a dus în tindă. Acolo erau rînduite mănunchiuri de paie anume pregătite de femei pentru legatul grîului în snopi. Maşa a aşezat frumuşel tăciunii sub paie şi a început sa sufle în ei. Cînd paiele au luat foc, fetiţa s-a bucurat tare mult. A intrat în casă, şi-a luat de mînă frăţiorul pe nume Kiriuşka (un băieţel de un an şi jumătate, care abia începuse să umble) şi i-a spus:

— Pliveşte şi tu, Kiliuska, ţe mai cuptol am făcut! Paiele ardeau acum cu vîlvătaie mare şi trosneau. Dar cînd tinda s-a umplut de fum, Maşa s-a speriat şi s-a dus fuga înapoi în casă. Kiriuşka s-a împiedicat de prag, a căzut în nas şi s-a pornit de plîns. Maşa l-a tras şi pe el, cum a putut, în odaie şi amîndoi s-au ascuns sub laviţă. Iar bunicuţa dormea liniştită înainte şi nu auzea nimic.


Cel mai mare dintre copii, Vania, un băieţel de opt ani, se juca pe uliţă. Dar cînd a văzut că din tinda lor iese fum gros, a intrat fuga pe uşă, a trecut cu chiu cu vai prin fumul înăbuşitor, s-a năspustit în odăiţă şi a început s-o zgîlţîie pe bunica. Bătrînica, toropită de somn cum era, a uitat de copilaşi şi a zbughit-o pe uşă afară, ducîndu-se fuga pe la curţile oamenilor după ajutor.

In vremea asta, Maşa şedea pitită sub laviţă şi tăcea mîlc. Numai frăţiorul cel mic ţipa cît îl ţinea gura, pentru că îl durea năsucul.
Tocmai pe el îl auzi Vania. Fratele mai mare se uită numaidecît sub laviţă, o văzu pe Maşa şi-i strigă:

— Fugi!

Maşa se năpusti în tindă, dar nu mai putu să treacă din pricina focului şi a fumului şi se întoarse iar în odaie. Atunci Vania deschise fereastra şi-i porunci fetiţei să sară afară. După ce ea se strecură cu greu prin ochiul strîmt, Vania îl apucă pe cel mic ca să-l aducă şi pe el spre geam. Dar micuţul era greu şi se opintea, plîngea şi-l îmbrîncea cum putea pe Vania. Abia după ce căzu de două ori, Vania îl trase pe fereastră. Chiar atunci uşa odăii luă şi ea foc. Dar cînd izbuti în cele din urmă să-i scoată capul pe geam şi se pregătea să-l împingă afară, copilaşul, acum foarte speriat, se agăţă cu mînuţele de el şi nu voia cu nici un chip să-i dea drumul.

Atunci Vania îi strigă Maşei:

— Trage-l de cap! Şi în acelaşi timp îl împinse binişor din spate.


Aşa au izbutit să-şi scoată frăţiorul pe fereastră în uliţă şi au scăpat cu toţii.

Trimis de: The Dude pe 4 Oct 2013, 10:26 AM

Cateodata, sau poate mereu, marea in luna octombrie are stralucirea argintului...in fiecare toamna, pentru o perioada de doar cateva zile, se intampla mereu fenomenul asta...Vantul bate puternic, ziua e insorita, iar suprafata marii , cutata si nervoasa scanteiaza argintiu...

In fiecare an, cand isi simte sorocul aproape, vara face mereu figura asta: mimeaza ca pleaca, trantind si bufnind, suparata foc, pentru ca imediat dupa toana asta, sa isi arate inca o data splendoarea mai inainte de a parasi scena diluandu-se pe nestiute in culorile toamnei..
Vara de dupa vara se numeste „vara indiana” si e acalmia ce anunta sfarsitul, inceputul mortii naturii.

E cea mai frumoasa fata a verii, cand ea e matura, inteleapta, controlata si chibzuita, constienta de fiecare gest si intelegand, asa cum se intampla intotdeauna spre final, cat de pretuita e de ceilalti.

Curand dupa ea frunzele ruginite vor cadea, natura schimba culorile in toata paleta, pentru a sfarsi in cenusiu si alb...monocromie, esecul grotesc al fiecarui an: iarna....


Sunt in vara mea indiana...

Trimis de: The Dude pe 7 Oct 2013, 05:36 AM

la bal...intr-un moment de acalmie Gicu Dudescu :
- Ce faci maine ?
Dintre lucrurile pe care le tot fac "maine"...aproape niciunul nu se intampla...Asa ca, luat din scurt si pe nepregatite, raspund sincer :
- Nimic deosebit.
- Atunci te invit la masa...la 17.00 la Cosho.
- OK...

Gicu e un personaj important iar relatia noastra, firava si periferica, nu gaseste nicio explicatie pentru invitatia lui.


Ospatarita, cu sprancene foarte pronuntate si cu o atitudine ferma, sta cu creionul in aer asteptand. Gicu zice :
- Ciuperci cu salata de morcov si telina si cartofi natur cu patrunjel
- Vin rosu, doua pahare, dar mai inainte doua sarailii....

Si pentru dvs ?
Ma gandeam la un snitel, dar Gicu preia si centreaza :
-...dansului adu-i te rog tochitura cu mamaliguta...apoi spre mine drept scuza :
- Ai increderea....habar n-ai ce fac astia aici..

Ospatarita asteapta o confirmare si o primeste din priviri. Intreaba imediat :
- ..vreun aperitiv ceva ?
- Eu iau o palinca..Gicu arata apoi spre mine si pana sa apuc sa zic ceva ospatarita citeste rar din carnetel :
-....un vegeto, o tochitura, doua sarailii, o palinca....si un wiskey pentru dvs..aveti incredere...e ceva deosebit.. "habar n-aveti ce au astia aici"....

E bizar sa incepi cu desertul, insa e un experiment foarte interesant. Chestia e ca m-am mozolit tot cu baclavaua aia, asa ca m-am cerut la toaleta..ca mai era si alta nevoie.

E un hol larg cu multe oglinzi si lavoare, iar din el dau doua usi : pentru domni si pentru doamne.
Dar eu ma reped la spalat pe maini si asa cum procedez, nici nu am observat-o apropiindu-se.
E o mireasa, care ma intreaba:
- Sunteti cu doamna ?
Ma uit in jur...nimeni...
- ..cu prietena sau ceva ?
- Sunt cu Gicu...raspund naiv...

Mireasa e incurcata rau...are mainile in sold si e tare preocupata. Se gandeste o vreme, dar renunta. Zice:
-...Uite ce e...am nevoie urgenta de o femeie..
-...si eu..raspund pe negandite...

Mireasa chicoteste...Supralicitez :
-...Stiti la mine s-a facut anul...

Zice :
- Eu trebuie sa fac pipi si nu pot neajutata in rochia asta...
O masor din cap pana-n picioare si in mintea mea ii dau dreptate.

- Dar unde e alaiul ?
-...sunt furata.....

Ies, dau de ospatarita si ii cer sprijin:
- Noi nu avem voie in acel loc..Noi personalul..E numai pentru clienti acolo..Dar surade politicos si ma asigura ca rezolva ea de aici..
Ceea ce si face, caci la o masa sunt doua doamne angajate intr-o disputa foarte vie. Se duce la ele, le spune ceva, apoi una se ridica si pleaca spre toaleta.

Dupa o vreme mireasa iese numai zambet. Ma cauta din ochi..ma gaseste si imi flutura o mana...Da simte ca nu-i deajuns si vine la masa noastra. Ma ridc.
- Va multumesc mult ! Puteam sa mor acolo...Faceam blocaj, ca eram de 20 de minute si nu venea nimeni..
- De ce n-ati iesit sa cereti ajutor ?
- Nu stiu...?..Dumneavoastra de ce nu cautati ajutor acolo unde trebuie ?...zambeste cu subinteles..

Gicu, desi nu pricepe nimic, se ridica si el...
- Va doresc casa de piatra si mult...mult noroc... !
-..si eu va doresc mult, mult, mult noroc...
- Credeti ca am atata nevoie ?
- Cu siguranta...Taman sunteti pe cale sa faceti un lucru pe care mai devreme sau mai tarziu il veti regreta amarnic..
- Fiecare cu regretele lui...rade, ma saluta inclinand capul..mai intai pe mine, mai dupa aia pe Gicu..isi pune apoi mana in mana intinsa a unui tip aparut de nicaieri si paseste spre iesire.....Intreaga sala o urmareste din priviri...

Nici n-am aflat cum o cheama...


Gicu avea nevoie de o introducere la un medic...iar ospatarita a avut mare dreptate...

Trimis de: Felina pe 7 Oct 2013, 11:02 AM

Trimis de: The Dude pe 8 Oct 2013, 07:04 AM

yap...da am uitat sa zic...Gicu e octogenar, e un obisnuit al casei Cosho (de acolo si familiaritatea ospataritei), si ca vinul de acolo e din productia proprie a localului....



..mercic....

Trimis de: The Dude pe 8 Oct 2013, 07:07 AM

O fetita a gasit intr un tufis, in timp ce se intorcea de la scoala, un sarpe ranit.
Cum iubea animalele, l-a luat acasa, hotarata sa-l ingrijeasca si sa suporte consecintele cand vor afla parintii ei.
Dupa ce l-a ingrijit, sarpele i-a zis: "Sunt un sarpe fermecat, si, pentru ca m-ai ingrijit, am sa-ti indeplinesc o dorinta".

Fata a stat si s-a gandit. Ea nu dorea sa fie cea mai frumoasa sau cea bogata din lume. Ci i-a spus sarpelui asa: "As vrea ca de fiecare data cand parintii mei se gandesc ca regreta ca ma au, sa aud in mintea mea un piuit"... Si sarpele i-a indeplinit dorinta. Fata se gandea ca, la al treilea piuit sa plece de acasa, deoarece se saturase sa fie mereu certata din motive prostesti.


A doua zi, fata iar a fost certata, dar spre uimirea ei, nu a auzit niciun piuit in minte. Si, de fiecare data cand era certata, nu auzea nimic in mintea ei...


A ajuns fata la 23 de ani, la 30, 50, si nu auzea niciodata niciun piuit...




Morala: Oricat ni se pare ca am fi de certati si de nedreptatiti de catre parinti, acestia nu regreta niciodata ca ne-au nascut...

Trimis de: The Dude pe 9 Oct 2013, 07:15 AM

Se spune că demult s-au întâlnit câteva sentimente şi câteva calităţi ale omului.
Când PLICTISEALA bombănea a treia oară, NEBUNIA a propus: hai să ne jucăm de-a ascunselea.

INTRIGA a făcut pe mirata iar CURIOZITATEA, fără să se abţină, a întrebat: - De-a ascunselea? Şi cum este asta?

“Este un joc în care eu mă fac (îmi acopăr faţa) şi încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce voi vă ascundeţi. Când termin de numărat, vă voi căuta până vă găsesc”, explică NEBUNIA.

ENTUZIASMUL dansa de mulţumire iar BUCURIA ţopăia pentru că a reuşit să convingă ÎNDOIALA şi chiar INDIFERENŢA, cea pe care n-o interesa nimic.

Dar nu toţi au vrut să participe. ADEVĂRUL a preferat să nu se ascundă.
De ce? Pentru că la sfârşit îl găseau mereu.

ORGOLIUL considera că jocul acesta era o prostie.
În fond îl deranja că nu fusese ideea lui. Iar LAŞITATEA a preferat să nu rişte.

***********

NEBUNIA a început iute să numere.

Prima care s-a ascuns a fost LENEA care, aşa cum face mereu, s-a tolănit pe prima piatră care i-a ieşit în cale.

INVIDIA s-a ascuns după TRIUMF, care prin propriile puteri, a reuşit să se urce în copacul cel mai înalt.

GENEROZITATEA aproape nu reuşea să se ascundă. Fiecare loc i se părea minunat pentru oricare dintre prieteni.

Lacul cristalin pentru FRUMUSEŢE.

Coroana unui copac era perfectă pentru TIMIDITATE.

O adiere de vânt i se părea magnifică pentru LIBERTATE.

În fine, după ce s-a gândit la toţi, GENEROZITATEA s-a ascuns într-o rază de soare.



EGOISMUL în schimb a găsit un loc foarte bun de la început. Era aerisit, comod, doar pentru el.

MINCIUNA s-a ascuns după curcubeu.

Iar PASIUNEA şi DORINŢA, printre vulcani.


Când NEBUNIA aproape terminase de numărat, DRAGOSTEA încă nu găsise un loc să se ascundă căci toate erau ocupate.

Până ce într-un târziu a văzut o tufă de trandafiri şi s-a hotărât să se ascundă între flori.


“Un milion!”, zise NEBUNIA. Şi începu să caute. Prima care a apărut a fost LENEA care era la doi paşi.

PASIUNEA şi DORINŢA s-au simţit în vibraţia vulcanilor.

Fără să vrea a găsit INVIDIA. Şi a găsit imediat şi TRIUMFUL.

Pe EGOISM nici n-a trebuit să-l caute pentru că a ieşit singur. Ascunzătoarea lui era de fapt un cuib de viespi.


De atâta căutat, NEBUNIEI i s-a făcut sete. Şi apropiindu-se de lac a descoperit FRUMUSEŢEA.

A fost mult mai uşor să găsească INDOIALA. Stătea şi nu putea să se hotărască unde să se ascundă.

Aşa i-a găsit pe toţi.


TALENTUL era în iarba crudă

NELINIŞTEA, într-o peşteră întunecată.

MINCIUNA, în spatele curcubeului


Şi a găsit chiar şi UITAREA, care uitase că se joacă de-a ascunselea.


Doar DRAGOSTEA nu era de găsit.


NEBUNIA a căutat în fiecare copac, în fiecare izvor, pe crestele munţilor.

Şi când era să se dea bătută, a văzut tufa de trandafiri.

A luat un băţ şi a început să mişte crengile. Imediat s-a auzit un ţipăt de durere.

Spinii răniseră ochii DRAGOSTEI.

NEBUNIA nu ştia ce să mai facă să se scuze.
A plâns, s-a rugat, a implorat, a cerut iertare şi a promis să rămână mereu împreună.





De atunci DRAGOSTEA este oarbă şi NEBUNIA este mereu lângă ea.



De aceea se spune că “Să iubeşti este o nebunie".

Trimis de: The Dude pe 11 Oct 2013, 08:04 AM

Depinde cum privesti lucrurile.

Povestea spune ca un rege african avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: "E foarte bine!"

Intr-o zi, regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine!" .
La asta regele a replicat: "Nu, nu e bine deloc!" si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.

Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l "prepare".

Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era... intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege. La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si, cuprins de remuscari, a ordonat ca prietenul lui sa fie eliberat.

"Ai avut drepate", i-a spus prietenului proaspat eliberat.
"A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca patania cu canibalii.
"Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru."
"Nu ", a replicat prietenul , "Este foarte bine!".
"Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?".

"Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine."



Indiferent in ce situate te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea.



O zi mai buna decat cea de ieri!

Trimis de: The Dude pe 14 Oct 2013, 08:47 AM

A fost odata un grup de broscute...
... care voiau sa se ia la intrecere.

Telul lor era sa ajunga in varful unui turn foarte inalt.

Se adunasera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.

Cursa urma sa inceapa...

Totusi...

Dintre spectatori nu credea niciunul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in varful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: "Oh, ce obositor! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!"
sau: "Nici n-au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!

Broscutele incepura se abandoneze pe rand
... Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...

Spectatorii continuau sa strige: "E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!"

Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... Doar una singura se catara consecvent mai departe...
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!

In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in varful turnului!

Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in varf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.

Asa se afla ca...

Broscuta invingatoare era SURDA!!!


Morala?

Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti... fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet! Tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!
Deci: Fii MEREU... OPTIMIST!

Trimis de: fiatlux pe 14 Oct 2013, 01:51 PM

"Este foarte bine "

Trimis de: The Dude pe 15 Oct 2013, 08:02 AM

Soimii

Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.

Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.

- Cum ai facut? si-a intrebat supusul
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.


Morala:uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

Trimis de: The Dude pe 16 Oct 2013, 11:55 AM

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut.

Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata.
El a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanii. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor.

Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanii.

Magarul pricepu ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu.
Taranul privi in adancul fantanii si ramase uluit de ceea ce vazu. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui.

In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanii, sari peste ghizduri si iesi frematand...



Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati... Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.

Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti.

Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte. Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica si egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia.... nu problema.

"Tot ceea ce oamenii iti vor spune ca nu poti face, incearca si vei afla ca poti."
Henry David Thoreau

Trimis de: fiatlux pe 16 Oct 2013, 12:06 PM

tocmai ma scuturam ! da' mai am ! merci Dude !

Trimis de: The Dude pe 17 Oct 2013, 07:06 AM

Trimis de: The Dude pe 17 Oct 2013, 07:12 AM

In prima zi de facultate, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul.

Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: – Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?

Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.

Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.

Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata.
Ne-am imprietenit pe loc.

Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei “masinarii a timpului ” confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.

De-a lungul anului, Rose a devenit ” mascota ” campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.

La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei.

A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.

Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam.
Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes.
Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori.
Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama.

E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88.

Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.

Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii.
Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut.

Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant ” Trandafirul “.

Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca:
Nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.


aceasta e o poveste adevarata...

Trimis de: The Dude pe 18 Oct 2013, 08:32 AM

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său.

Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:
"Dă Doamne să mânânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!"

În acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei:
"Dă Doamne să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!"

Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica, însă, pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulţumească cu ceea ce ar fi primit.

Aşa este şi în viaţă.

Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli şi devotaţi, răbdători şi sinceri.

Alţii, însă, sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, aşteptând doar prilejul să fure şi să profite de pe urma ta.

Când ai în preajma ta prieteni adevăraţi, bucură-te pentru ei şi pentru prietenia voastră; când vezi, însă, că de tine se apropie şi cei asemenea pisicii, nu-i goni şi nu te purta cu ei aşa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei şi încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci şi pe ei mai buni.

Trimis de: exergy33 pe 18 Oct 2013, 08:56 AM

QUOTE(The Dude @ 17 Oct 2013, 08:12 AM)

Trimis de: fiatlux pe 18 Oct 2013, 09:07 AM

Trimis de: The Dude pe 20 Oct 2013, 07:47 AM

QUOTE(exergy33 @ 18 Oct 2013, 08:56 AM)

Trimis de: The Dude pe 20 Oct 2013, 07:50 AM

@Fiatlux



Let Hercules himself do what he may,
The cat will mew and dog will have his day.

Trimis de: The Dude pe 20 Oct 2013, 06:55 PM

...apropo de titlul acestui topic...


Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns

Trimis de: The Dude pe 20 Oct 2013, 07:00 PM

Parisul in 5 prieteni



Ce idee si pe mine...sa incerci sa inseli iubirea taman la ea acasa..... si inca, la ea acasa, fugind din calea ei...





Seine...malurile Seinei …

Eu toamna asta ma vroiam in Amsterdam, vroiam la coffee shop, la mary-jane si la mushroom dream….. Suspect insa, de prin iulie mesajele au inceput sa curga..primul a fost Andrei, apoi a fost Ducu, Ely si Kami, Tica la urma, iar C. ….frantuzul C….asta nu m-a mai cautat deloc...

Toti au fost loviti brusc de nostalgie si de dor...tare,tare, suspect…


Mi-am zis ca se merita un mic Paris.


…..si uite asa din doua rataciri am ajuns la Gara de Nord, Parisul imi flutura de departe turlele lui Sacré Coeur, complice (e smecheria noastra, doar a noastra !) atunci stiu ca incepe aventura. Coboram printre multimea aferata ce vine sa lucreze aici intr-o luni dimineata ; face naveta asta cu Thalys-ul in fiecare zi, ma strecor printre, si o iau drept inainte pe Bd.Lafayette care ma va duce direct la Grévin. Aveam ceva de mers, dar pica bine fiindca se deschide la 10. Calculasem totul, facusem traseul, ba chiar l-am si respectat !




Ely


S-a intamplat sa pot sa ii fac binele in mai multe randuri. Zeii au ales sa nu primesc nimic in schimb de la ea...sau poate ca s-au inselat... ?

Era prin ’86...Se dadeau prime si eu, mare sef de tarla eram cu lista de propuneri la Biroul Personal, la madam Petruta, o super excroaca cu care nu era bine sa te ai rau...Din prima mi-a cerut sa fac cateva modificari, iar in timp ce eu operam a intrat in birou o fata...Inalta, silfida, modesta, in acord cu generatia ei....

- Ma numesc Dabuleanu Rodica, am absolvit Mecanica Fina acum un an si caut de lucru...am auzit ca intreprinderea dumneavoastra angajaza....Este adevarat ?
-....unde ai auzit draguta ?...la europa libera ?...i-a raspuns Petruta fara sa isi ridice ochii din liste....Nu, nu-i nimc adevarat...De fapt trebuie chiar sa facem reduceri...

Nici macar nu s-a uitat o singura data la ea...Urmaream totul, chipurile absorbit in redactarea documentului; nimic nu mi-a scapat...Am intors capul peste umar si am catarit-o dintro singura privire....Era exact asa cum mi-o imaginasem dupa tonul vocii...nici nu stiu cum mi-a venit...m-am ridcat si m-am indreptat spre ea cu bratele intinse :


- Ahhhh, Ely (primul nume care mi-a dat in cap) ??? Tu ??? Tu aici ??....Nu se poate asa ceva...crede-ma chiar nu se poate... !!!....Nu mai departe decat aseara ma gandeam la tine..Iti vine sa crezi asta ??

Si fara sa mai astept vreo confirmare am luat-o in brate si am pupat-o pe ambii obraji...
- Ce bine arati, Dumnezeule mare...tu te-ai facut de-a dreptul o frumusete.....

Radeam si o tineam de mana, iar ea radea si ea....intrebandu-se probabil unde, cand, dar mai ales in ce circumstante ne-om fi cunoscut....

Am luat-o de dupa umar si am condus-o la usa biroului rugand-o, la ureche, sa aiba multe incredere si putina rabdare...

....acoperind o suprafață de circa 846 hectare, în vestul Parisului, Bois de Boulogne formează unul dintre «plămânii» Capitalei. Este de două ori și jumătate mai întinsă decât Central Park de la New York, și de 3,3 ori mai mare decât Hyde Park de la Londra, dar de 5,9 ori mai mică decât Pădurea Soignes de la Bruxelles. Bois de Boulogne ocupă situl vechii păduri Rouvray.


Petruta s-a lasat greu...Nu ca ar fi fost o treaba dificil de facut, insa trebuia ca eu sa raman dator la pretul corect...

- Sa stii ca noi avem reguli pentru angajari si niciuna din ele nu ia in calcul marimea sanilor, adancimea decolteului, sau zvetetea popoului.....
- Iar eu trebuie sa ma insor....si n-am cum sa fac asta lucrand 12 ore pe zi, sapte zile din sapte...



...grădina serelor de la Auteuil și-a păstrat farmecul pe care îl avea încă din secolul al XIX-lea. Întinsa porțiune cultivată cu flori este înconjurată de azalee, palmieri, precum și de o mulțime de alte plante verzi ornamentale. Clădirea centrală cuprinde un palmariu, precum și o seră tropicală unde cresc bananieri, papirus, strelitzia uriașe. În celelalte sere crescorhidee, begonii, caladium. Expozițiile de azalee și de crizanteme au o reputație deosebită. Dincolo de grădină, se întinde stadionul Roland-Garros, cunoscut prin «Internaționalele»de tenis de câmp, care se desfășoară în lunile mai - iunie.


Pe Ely au angajat-o pentru intretinere confectii, etajul IV...O echipa din subordinea unui departament pe care le coordonam...Ierarhic intre noi mai erau un maistru si un sef de atelier. Prima data cand am revazut-o a fost le exact doua luni dupa.... Aducea o cerere de transfer catre una din sectiile de productie...o treaba urata, caci insemna un fel de abandon miselesc catre ceva mai usor si cu mai multi bani....

I-am aprobat fara niciun comentariu....Cu cererea in mana si cu ceva mustrari in suflet, si-a luat inima in dinti si a spus:

- Va multumesc extrem de mult (tin minte precis formularea asta « extrem de mult »), apoi a adugat :
- Noi nu ne cunoastem nu-i asa ?
- Ahhh, dar ba da. Tu ai lucrat la intretinere si acum mergi in productie.. Nu esti tu Dabuleanu Rodica ???

Pe chipul ei, atunci, am vazut o lumina care echivala cu ceva de o magnitudine cam de o mie de ori mai mare decat orice alt mod de a iti exprima recunostinta...Cica astea sunt credite care se aduna, iar in ziua de apoi.....


***************

A trecut un an...sau poate doi...eram de garda, de noapte, si a venit la mine plansa si agitata rau de tot...Arata chiar jalnic. Imi cerea sa ii permit sa plece imediat, fara sa i se taie ziua...ca avea probleme complicate si se tot invoise....si inca o invoiala nu mai mergea...dar ma stia de om cumsecade, asa ca...si iar lacrimi, si iar smiorcaiala...

I-am cerut, si mi-a povestit o chestie putin credibila cu un iubit plin de ifose si de neancredere...Unul teribil de periculos...trebuia sa plece caci in noaptea aia urma sa fuga de el, sa se mute la o sora sau ceva...Caci el era de neanteles si nu ar fi lasat-o sa plece altfel cum...



În inima pădurii, putem vizita parcul Bagatelle, cu o suprafață de 24 de hectare. De la jumătatea lui martie, până la jumătatea lui aprilie, parcul este înfrumusețat de plantele bulboase. Jardin de Bagatelle este fermecător în perioada înfloririi trandafirilor (din iunie până în octombrie). Aici, îndrăgostiții își au locul preferat, de aici expresia «faire la bagatelle». În grădină, se găsesc restaurante de primă clasă, dar nu este potrivit să vă aventurați noaptea, pe întuneric, neînsoțit, întrucât crima și prostituția, aici, sunt de nestăpânit....



Sigur ca i-am dat voie....insa la vre-o doua ceasuri s-a intors cu o ditamai valiza, cerandu-mi sa ii permit sa ramana in fabrica pana a doua zi cand avea tren...Lucrurile s-au complicat. Sora nu a primit-o, iar ea plecase irevocabil...nu se mai putea intoarce.....

I-am propus sa locuiasca la mine o zi, doua, pana isi rezolva problema...Aveam trei camere, eram singur, iar apartamentul nu era departe....A zambit amar si cu subanteles, dar a acceptat...se gandea ca venise vremea sa plateasca si era gata sa o faca cu toata deceptia pe care i-o provoca caderea inca a unei statui...

Cele doua zile au devenit cinci...Nu s-a intamplat nimic.... Ea era de noapte, eu de zi....A facut curat si a gatit...Pastram o camerea inchisa si o mare distanta, insa stam impreuna o ora seara si o ora dimineata cand ne petreceam...ce mai prietenie s-a legat in orele astea ?....una care, iaca, a durat o viata.

Începând cu Regența, pădurea a fost adoptată de lumea elegantă. S-au construit edificii somptuoase la Neuilly, la Muette, la Bagatelle...
La 21 noiembrie 1783, din parcul vechiului castel La Muette, situat în Bois de Boulogne, s-a înălțat, avându-i la bord pe fizicianul Pilâtre de Rozier și ofițerul Marchiz d'Arlandes. După un zbor de 25 de minute, montgolfierul care atinsese altitudinea maximă de 1.000 de metri și parcursese o distanță de 9 kilometri, trecând pe deasupraParisului, s-a așezat pe Butte aux Cailles, azi Place Veraine, în arondismentul al XIII-lea al Capitalei.

Ely a emigrat a doua zi dupa revolutie...un fel de a spune...A plecat cam pe prin iunie 1990, intr-o chestie in care nimeni nu s-ar fi incumetat...In Franta insa a reusit imediat...a urmat Sorbona si apoi s-a angajat la (sau ceva care avea sa devina) Alcatel cu multi bani...imi scria mereu si foarte, foarte intim...

In 2004, la Sibiu, intr-o pensiune, taman cand iesea din baie, i-a cazut prosopul si a ramas goala...Nu s-a acoperit, nu s-a jenat, nu a facut nimic mai mult decat sa ridice prosopul....Arata extraordinar si cred ca salivam abundent

Daca o facem acum omoram toata prietenia noastra...
Vrei sa o facem ?
Tu vrei ?

Vreau sa ramanem prieteni...
Si eu vreau la fel... s-a intors in baie si cand a revenit era imbracata deja....

a doua zi eu am plecat, ea a a ramas la consfatuirea ei si nu ne-am mai vazut de atunci....Imi scrie regulat insa.

....in1852, împăratul Napoleon al III-lea a cedat orașului Paris pădurea Boulogne, și a însărcinat municipalitatea pariziană să cheltuiască două milioane de franci, în patru ani, pentru înfrumusețarea ei. Haussman și colaboratorii săi au înfăptuit o operă remarcabilă. Vechiul zid împrejmuitor a fost dărâmat, iar pădurea a fost transformată în parc, după modelulHyde Park din Londra, care fusese admirat de împărat


In iulie m-a sunat disperata...i-au gasit ceva la un san...trebuia musai sa ne vedem...Eu insemn noroc si incredre pentru ea...trebuia neaparat sa ne vedem, iar ea nu putea pleca din oras, ca intra in chimioterapie....



Ne-am vazut in prima zi a sosirii mele....Isi invinsese teama, nu mai avea nevoie de curaj si era foarte, foarte prinsa...M-a lasat clar sa inteleg ca intalnirea cu mine insemna pentru ea o importanta busculada de program....Mi-a si permis sa platesc toata consumatia...la un local in fite, unde numai cafeaua costa vreo 25 euroi....

Ce m-a durut insa.. ?
Pai gestul ei.

Stateam si depanam, iar ea s-a cerut la toaleta...tocmai rememoram o amintire grea, pentru care eu as fi fasat sa ma scap pe mine mai repede decat sa o intrerup cumva...

Nu s-a mai intors...Din capul culoarului mi-a expediat un pupic suflat din palma, mi-a aratat ceasul de pe perete, si mi-a facut semnul telefonului..apoi si-a fredonat mana a PA…si dusa a fost…


Citisem brosuri si cazuistica pentru cancerul la san. Adusesem poze din perioada in care am coabitat…informatii despre colegi..despre prietenul ei de atunci, de care ma intreba mereu in scrisori…..ce pacat Ely de toate astea..... dar ce bine Ely pentru moralul tau…

Trimis de: The Dude pe 20 Oct 2013, 07:04 PM

…se apropie ora pranzului si ma indreptam spre brutaria mea de pe Rivoli. E ceva de mers, inca vreo ora jumate, asa ca pe la mijlocul distantei, dupa ce trec de Hôtel de Ville (frumoasa primarie a Parisului) cobor usor spre Seine si ma asez pe o banca la soare in gradina lui Palais Royal. Dupa ce fireste am pozat coloanele lui Buren (trebuie sa le stii, sunt niste coloane cu dungi albe si negre pe vertical) Am stat pe banca o ora, m-am incalzit la soare, e o fantana mare acolo care ma tot adoarmea. Dar, cum e ora mesei, sunt repede impresurat de tot felul de functionari din zona, care vin sa-si manance tartina in parc. Imi e foame, asa ca o iau la picior spre brutaria cu pricina.






Tica

M-a sunat de ziua Frantei. Era mort...vorbea cand in franceza, cand in engleza, cand in romana..Ca daca nu vin nu sunt prieten cu el...ca i-au gasit diabet si ca are sa moara...ca nevasta e c**va si ca il inseala....ca frate-su a avut accident..

Nuuuuuuuuu, plateste el tot...Si drum, si casa, si masa...si tot ce se va intampla...ca vrea sa mergem la serbarea vinului....si la chinezoi....ba au alea niste chestii ca nu iti vine sa crezi...parca bagi sabia’n teaca....bai nu poti sa crezi...si au gura umeda...stii tu...ca Otilia....cum mai, aia de pe tabla butii....se iubea cu mihutoiu si i-o trageam toti...dar tu nuuuuuu, tu mare scula....ingeras tu....ce scarba imi faceai atunci cu toate ifosele tale de aristocrat ratat...





Tica a lipsit de la intalnirea noastra din Paris...Nici nu mi-a raspuns la telefoane...Am dat numai doua, ca am zis ca asa e de bun simt...ca nu trebuie sa iti presezi un prieten care s-a razgandit...dragul de Tica....Ce mi-ar fi placut sa il pot imbratisa....In seara aia am batut strazile pana la rataceala…Tica, Tica, Tica…

Ajung, imi iau baghetele si traversez Seine pe la Notre-Dame. In gradina din spate ma asez si infulec parisul din baghete. Cu nesat si incantare ! Beau apa din rucsac, mananc un mar apoi urc celebrul Bd St.Michel spre Jardin du Luxembourg. Trec pe langa Sorbona si sunt in Quartie Latin.






Ducu,

ce frumos s-a facut...Avea fata de sobolan si arata ca dracu...fugeau fetele de el, dar stia sa deseneze...Desena atat de frumos Ducu....

Trei ore mi-a vorbit fara oprire de el...Nu m-a intrebat nimic, nu mi-a spus nimc despre noi (in afara constatarii legate de imbatraneala mea). Vroia sa stie de Dana....cum s-a despartit de Doru...?..Cum mai arata... ?....s-a ingrasat ?....mai poarta camasile alea cabrate ? ...dar coafura ???....tot asa ???...tot valvoi ??....cine e tipa aia, despre care se spune ca ar fi distrus casnicia... ??...Dar nu e asa ca Doru ala nu era decat un mascarici.. ???....Ce dracu’ ma...se compara caricatura aia cu mine.. ?

......Eiiiii, daca Dana ar accepta sa vina aici...Ce viitor.....eu nu i-as cere nimic...as face orice numai sa o stiu aici...sa o stiu scapata din iadul ala....ca a ales prost tampita, dar.....

...si iar despre salariul anual, despre pretuire pe care i-o arata Conrad marele sef al trustului, cel mai cel....Sunt un succes Dude...unul atat de mare ca nici nu poti sa iti imaginezi.....

La anu’, imdiat dupa sarbatori ma baga in board, iti dai seama ?...si zau habar n-am ce masina sa imi iau, ca dincolo de o functie nu mai poti sa circuli cu ce ai vrea tu…circula imaginea in locul tau..si asta e plina de pretentii..

Uite-te putin, asta e costum de 3000 de euro, ceasul l-ai vazut ?…daca iti zic cat costa te ia ameteala..cu tot ce ai pe tine nu faci nici cat pretul curelei lui…ha, ha, ha…hai ca glumeam da-ma dracu’….stii tu…nu m-am schimbat deloc….acelasi tip de nota 10…

..nu Ducu…te-ai schimbat cu totul…esti cineva necunoscut..de fapt esti altcineva..

Adio Ducu…sa stii ca ai fost un succes..unul atat de mare incat nici nu poti sa iti imaginezi…nu stiu cIne esti acum...


…si ma indrept iar catre Seine cautand piata St.Germain-des-Prés. Ajung repede, la fix. Aici sunt turisti. Cafenelele literare sunt pline, o bere mica e 10 euro (dar e cazul ?) fac repede pozele (Lipp, Flore, Les Deux Magots), intru in biserica St.Germain, ma rog, si ma odihesc vreun sfert de ora. Continui apoi pe strada Bonaparte spre Seine. O traversez pe celebrul Pont des Arts impovarat de tone de iubire si juraminte (lacatele indragostitilor !) Las in urma Institut de France si urc spre nord.





Kami

....m-a iubit Kami

Atunci mi-a spus asta direct...si eu m-am speriat. Umblam dupa Mirela. Lucram la ea de luni de zile si acum taman ce se vedea luminita cu Mirela, putea sa pice.....Ha, ha, ha...culmea era si o Luminita....si pana la urma ea a fost sa fie...da eu eram chitit pe Mirela si Kami mi-a zis ca ma iubeste, si eu i-am spus despre un altfel de dragoste pe care am si invitat-o sa o impartim...si ea m-a crezut si am fost, si am ramas, iubiti...in alta dimensiune si cu alte norme...cu alta masura...si Kami...s-a facut si ea cu Ionica, iubind in alta parte...iar eu, inselatorul, iubeam pe unde puteam si o tot indemnam pe Kami sa creada ca numai noi suntem acolo, in lumea de deasupra lumii...

turnul...ah turnul...cum il zdrobea el pe Guy de Maupassant cu tonele lui de inutilitate..





In august 1986, in cortul ala din satul de vacanta al Neptunului...scandalizand vecinii cu ahhhh, ohhh, acum, acum....ahhhhhhh....

Kami...intoarcere in timp...

Neschimbata, punctuala si indatoritoare...
Gata la o noua repriza la care am visat impreuna, dar pentru care niciunul din noi nu s-a dovedit pregatit cu adevarat..si eram evident amandoi dezamagiti unul de altul..de cum aratam…ca vremea ne-a pedepsit..ca ea, vremea n-o stie decat pe a ei…una si buna..

Kami m-a invitat la un muzeu de cartier, a avut un program al vizitei mele...si a plans la despartire, strangandu-mi insistent mana....dupa ce, mai inainte, am ramas imbratisati minute...atat de lungi...atat de grele...atat de pline.....

Kami.....cat de prost am putut sa fiu....

Trimis de: The Dude pe 20 Oct 2013, 07:06 PM

Cand m-am indepartat suficient de centru gasesc o cafenea in plin happy hour - o bere de 500ml costa 3 euro !!! Beau doua !!! Si nici macar nu e o cafenea oarecare. E o cafenea celebra. Unde a fost impuscat Jean Jaurès ! Super, poza imediat ! Gata, am fost si la wc, s-a facut mai racoare, o pornesc cu curaj spre casa. Sunt obosit dar si inviorat…cu berea

Andrei,

.....ce mai Andrei....cat de Andrei....Neschimbat.
nu a vrut cu niciun chip sa ramana la localul in care ne-am intalnit....A trebuit sa strabatem jumatate de oras ca sa ajungem acolo unde si-a dorit el...carciuma Bucuresti...ca sa mancam sarmale, sa bem tuica si sa taiem mamaliga cu ata....

Imi era asa dor de sarmale...si de mamamliga si de ata....

Andrei mi-a zis si de experientele sale homosexuale...care chiar se merita frate...sa sti ca e misto de tot sa sugi...alea se simt mult mai bine ca decat tine cand fac asta...stii cum e sa simti cum...calda si cu un anume gust al ei...inconfundabil...stii ca atunci cand saruti sexul unei femei e un gust special...cred ca testosteronul te face sa il simti ca pe ceva extraordinar...Noi nu stim cum e de fapt...nici lesbiencele nu stiu, ca si ele sunt luate de val...asa si cu juisarea....stii...ca nu se poate sa nu fi pupat si tu o tipa dupa ce...stii gustul ala...bai e bun....nuuuuu, intre noi nu poate sa fie vorba, noi suntem prieteni...nu putem fii si iubiti....dar daca ai ocazia te rog sa incerci....crede-ma, nici Mercury, nici Michael, nici Leo V, nici, Jagger...nu...nu era niciunul vreun fraier....

ahhhh...e ca si cum m-ai jignii...platesc eu ce darcu...dar cum iti inchipui....nu ai deja destule pe cap...in plus de banii astia ai putea si tu sa mergi la luvru...


Andrei...toate bune si frumoase, insa platind in felul asta tu m-ai jignit.

Un prieten bun uita si iarta...sa ne vedem cu bine Andrei......

cand ai sa revii in tara te voi insoti la sampanie, branzeturi si coq au vin.......gasesc eu un local francez prin bucale...


..seara, in metrou intre ganduri, apoi dupa masa si un pahar de vin, adorm bustean ! Ma visez la Amsterdam, in gara. Coboram din tren, ma taram pana la parcare si luam masina. Adorm iar. Cutreierat…Paris..maine din nou ! Gara din Amsterdam..in tacere cu reprosuri nerostite si cu atata manie adunata in suflet pe malul canalului…cu spatele la mine...la noi....

Trimis de: The Dude pe 20 Oct 2013, 07:09 PM

In Paris am locuit o camera modesta a unui hotel (pensiune) modest...dar era o mansarda, asa ca s-a potrivit…
Parisul si mansarda…man that’s a combination…

In Paris am plans.

Am facut multe economi si m-am tinut de la o gramada de lucruri, dar baghetele alea si untul, gemul si croasantele, cacaoa cu lapte...nimic nu le poate egala…

In Paris nimeni nu m-a bagat in seama si asta a fost singurul lucru nemaipomenit.

In Paris am fost impostor....Ce bine...cat de mult de bine sa fi nimeni in acasa altcuiva.......

Sa stii Paris ca am sa ii povestesc despre tine cabanei mele...pana la urma singurul prieten fidel pe care inca il mai am....

Am baut mult, am trait cateva mari deceptii si m-a durut rau de tot cineva.



In Paris mi-au furat oglinzile de la masina (dar cu stil...altfel decat in Ferentari)
....si in Bois de Boulogne o fata mi-a aratat sexul ei invitandu-ma la consumatie (era o oferta pe care o repeta pentru fiecare trecator). Un sex foarte frumos....

What you see is what you get
No one's been disappointed yet
Don't be scared give me a try
There is nothing you can't buy



in Paris am baut absint si am fumat iarba...calatorind in cotloane ale visului de care nici nu stiam,
vecinul pakistanez de palier avea toate solutiile si toate retetele...

I got things you won't believe
Name your pleasure I will sell
I can fix your wildest needs
I got heaven and I got hell







Ce frumos ar fi fost daca.....daca Parisul meu s-ar fii putut imparti...?



In Paris m-am imprietenit cu un porumbel care venea zilnic sa capete resturi...il invatase cel care a locuit camera inaintea mea...il va hrani cel care imi va urma....se pricepe la astea.






Pe porumbelul meu din Paris l-am numit Teo...as fi vrut sa ii zic Syd, dar numele era deja luat....

Trimis de: fiatlux pe 20 Oct 2013, 07:51 PM

uite , de la mine si de la Rodin, niste miini prietenoase

Trimis de: The Dude pe 21 Oct 2013, 07:19 AM

...tinutul de mana...

parinte-copil...autoritar, protector, asigurator, educativ

copil-copil....la scoala in coloana...organizatoric, institutional, prietenos, complice..

el-ea... tandru, discret, intim, incert, plin de promisiuni...mai tare ca sarutul si infinit mai important ca patul...


Camille Claudel şi Auguste Rodin



"Simbolistica mâinilor (mâini pe care le întâlnim în multe din lucrările lui Rodin) e fascinantă. E de ajuns să vezi „Secretul” care reuneşte două mâini drepte de la două persoane diferite ascunzând ceva…. Întrebarea pe care ţi-o pui imediat este: ce se ascunde între cele două mâini? Eram patru persoane care ne uitam la lucrare în acelaşi timp şi probabil fiecare o vedeam altfel…o înţelegeam diferit."

Trimis de: fiatlux pe 21 Oct 2013, 08:50 AM

n-ar mai incapea comentariul meu ! le zici intr-un ..feel (ha! ce chesti-a iesit ..cu feel-ul asta...involuntar dar adevarat !) deci ..ti-a trecut? pot sa ma stramb la loc !?

Trimis de: fiatlux pe 21 Oct 2013, 09:02 AM

apropos de Camille ! cand am fost la Rodin ,s-a brodit (v-am zis? ca ma duce cineva ..de nu stiu unde ajung si ce ..bine-gasesc) sa fie si o exp Claudel de unde m-a profund marcat....ca >>





http://www.camilleclaudel.asso.fr/pageweb/profondepensee.html

Trimis de: The Dude pe 21 Oct 2013, 11:44 AM

.......mi-ai intins o mana... ..poti sa te strambi din nou......

Trimis de: The Dude pe 21 Oct 2013, 11:46 AM

Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul sa-si petreaca o noapte la o familie foarte saraca, cu scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor care nu au bani.

La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a spus:

"Tata, a fost o experienta foarte buna.
- Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg,
- Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna,
- Noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au padurea intreaga."

Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul incheie: "Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce saraci suntem!"

Concluzie:

Cand masuram ceea ce avem, rezultatul este perceptia noastra despre viata.

Daca avem dragoste, prieteni, sanatate, simtul umorului si gandire pozitiva, avem totul in viata.

Gandeste-te un moment si decide:

ESTI BOGAT SAU SARAC?

Trimis de: The Dude pe 22 Oct 2013, 09:53 AM

Pe o strada din Paris statea un orb cu o palarie la picioare si o placuta de lemn pe care scria cu creta alba: "Va rog, ajutati-ma, sunt orb". Oamenii treceau nepasatori...

Un ziarist care se intampla pe acolo, vazu foarte putini bani in palarie.
Fara sa ceara voie, lua placuta, o intoarse pe dos, scrise altceva, o puse la picioarele orbului si pleca.

Spre seara ziaristul se intoarse pe acelasi drum, trecand din nou pe langa orbul care cersea. Acum palaria lui era plina de bancnote si monede. Orbul recunoscu pasii ziaristului si il intreba daca el este cel care i-a rescris placuta si ce anume scrisese.

Ziaristul raspunse: "Nimic care sa fie in neconcordanta cu anuntul dumitale, doar ca exprimat cu alte cuvinte” si surazand isi continua drumul.


Orbul nu a aflat niciodata ce scrisese ziaristul, insa noul lui anunt spunea: "Astazi e primavara in Paris, si eu nu o pot vedea".


*****************


"I was walking in New York City and I brushed up against the man in front of me. I felt a cardboard placard on his back. And when we passed a streetlight, I could read it, it said "Please don't pass me by - I am blind, but you can see -I've been blinded totally - Please don't pass me by." I was walking along 7th Avenue, when I came to 14th Street I saw on the corner curious mutilations of the human form; it was a school for handicapped people. And there were cripples, and people in wheelchairs and crutches and it was snowing, and I got this sense that the whole city was singing this:

Oh please don't pass me by,
oh please don't pass me by..."






Now I know that you're sitting there deep in your velvet seats and you're thinking "Uh, he's up there saying something that he thinks about, but I'll never have to sing that song." But I promise you friends, that you're going to be singing this song: it may not be tonight, it may not be tomorrow, but one day you'll be on your knees and I want you to know the words when the time comes. Because you're going to have to sing it to yourself, or to another, or to your brother. You're going to have to learn to sing this song, it goes:

Please don't pass me by,
ah you don't have to sing this .. not for you.
Please don't pass me by,
for I am blind, but you can see,
yes, I've been blinded totally,
oh please don't pass me by.



Leonard Cohen - Please Don't Pass Me By

Trimis de: The Dude pe 23 Oct 2013, 12:22 PM

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna, draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributiein mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta:
"Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un
cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie:
"Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii.
"Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie - TRUPUL nostru.
Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie - AVEREA noastra.
Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie - FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie - SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge. Sa-l cultivam, sa-l facem puternic si sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru eternitate

Trimis de: abis pe 23 Oct 2013, 12:40 PM

Sotiile 4, 3 si 2 macar erau sincere.

Scuze, nu m-am putut abtine.

Trimis de: The Dude pe 23 Oct 2013, 12:56 PM

...deci...adica, asadar, sa intelegem ca : trupul tau, averea ta, familia si prietenii tai sunt sinceri...iar sufletul...fandosit ?


ca asa ar reiesii....



Scuze...nici eu nu m-am putut abtine....

Trimis de: The Dude pe 23 Oct 2013, 02:38 PM

Un cal, deprimat, se tranti intr-o zi pe jos si nu mai voi cu niciun chip sa se ridice.

Stapanul, disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul.

Acesta sosi, examina animalul si zise:
- Aaaa, e foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.

Porcul, auzind totul, fugi la cal:
- Ridica-te, altfel se sfarseste rau!!!
Dar calul dadu incapatanat din cap.

A doua zi, veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor:
- Nu reactioneaza, mai asteptam o zi, desi nu cred ca sunt sperante!

Porcul, auzind tot, fugi din nou la cal:
- Trebuie sa te ridici, altfel vei pati mari necazuri!
Dar calul, nimc!

A treia zi, constatand lipsa oricarui progres, veterinarul ii ceru stapanului:
- Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri!
Porcul fugi disperat la cal:
- Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te impuste!!!
Calul se ridica, se scutura, facu cateva miscari de dans, o lua la fuga in galop si sari cateva obstacole.

Stapanul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit, ii spune veterinarului:
- Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol!!!
Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul! Haide sa taiem porcul si sa facem o masa mare!!!

*

Morala Zen: Vezi-ti mereu de treburile tale!!!

Trimis de: fiatlux pe 23 Oct 2013, 04:11 PM

Trimis de: The Dude pe 24 Oct 2013, 07:19 AM

...imorala ta....if i may...(ma rog: "imoralitatea" ta)


TO INTERFERE, TOO INTERFERING, INTERERING WITHOUT CONSENT

Sunt atitudini de condamnat, de evitat si indica un comportament reprobabil...

...iar aceasta este o opinie generala, la care, cel putin pana acum chiar si purtarea te de aici a facut aluzie in mai multe randuri..


Acum, probabil ca te-ai lasat sedusa de tentatia pe care unele actiuni o induc...Sau mai bine zis: ai nesocotit linia subtire ce delimiteaza "treaba mea" de....alte treburi...Daca vrei, rosia montana, impotenta lui ponta, impostura lui basescu, gazele de sist, etc...sunt tot "treaba mea", dupa cum motivele pentru care ea a plecat, interesul lui X pentru pictura nonfigurativa si grija porcului pentru cal..nu au fost, nu pot fi si n-au niciun motiv sa devina "treaba ta"


...intr-un univers civilizat


P.S. Abis, Fiatlux...nothing personal...Pildele pe care le public aici sunt atent selectate si contin adevaruri in care cred. Simt nevoia sa le sustin ori de cate ori imi pare ca au fost, ori pot fii, gresit intelese, sau superficial interpretate..

Trimis de: The Dude pe 24 Oct 2013, 07:25 AM

Un intelept calatorea impreuna cu fiul sau prin munti. La un moment dat, fiul cade si se loveste si tipa de durere:
- AAAuuuu!!!
Spre suprinderea sa, isi aude vocea repetandu-se, undeva in munte...
- AAAuuuu!!!

Curios, striga o intrebare in directia muntelui:
- Cine esti?
Si primeste si raspunsul:
- Cine esti?

Apoi striga din nou catre munte:
- Te admir!
Iar vocea ii raspunde:
- Te admir!

Intrigat si agasat de raspunsurile primite, striga:
- Esti un las!
Si primeste raspunsul:
- Esti un las!

Disperat, se uita catre tatal sau si intreaba:
- Tata, ce se intampla?
Tatal ii raspunde, calm:
- Fiule, fii atent, te rog.
Apoi striga in directia muntelui:
- Esti un campion!
Vocea ii raspunde:
- Esti un campion!

Baiatul este in continuare intrigat, dar tot nu intelege.

Tatal ii explica:

- Oamenii numesc acest fenomen ecou, dar in realitate este chiar viata.

Iti da inapoi tot ceea ce spui sau faci.

Viata noastra este pur si simplu o oglinda a actiunilor noastre.

Daca vrei mai multa dragoste in lume, adu dragostea in inima ta.

Daca vrei mai multa competenta in echipa ta, devino mai competent.

Acest tip de relatie se aplica la orice, in orice aspect al vietii.

Viata iti va da inapoi tot ce i-ai dat chiar tu.

Viata ta nu este o intamplare. Este reflexia ta!

Trimis de: abis pe 24 Oct 2013, 09:34 AM

QUOTE(The Dude @ 24 Oct 2013, 08:19 AM)

Trimis de: fiatlux pe 24 Oct 2013, 09:46 AM

OK ! imi vad de treburile mele !

Trimis de: The Dude pe 24 Oct 2013, 12:52 PM

...sper ca ele sa includa si parcurgerea periodica a acestei rubrici ....

Abis...no problemo...

Trimis de: The Dude pe 28 Oct 2013, 08:41 AM

Un important om de afaceri a fost la un moment dat întrebat:

“Cum ai reuşit să faci atât de multe în viaţă?!”

El a răspuns:

“Am visat. Apoi mi-am pus mintea să îşi imagineze ceea ce vreau să fac. După care m-am dus la culcare şi m-am gândit la visele mele. Noaptea am visat despre visele mele. Şi când m-am trezit dimineaţa am văzut modalităţile prin care să îmi transform visele în realitate. În timp ce unii spuneau ‘Nu poţi face asta, nu e posibil…’, eu înaintam pe drumul meu şi obţineam ceea ce îmi doream.”





Tu ce vise ai? Indiferent cât sunt de mici sau de mari, nu le lăsa să moară! Protejează-le! Hrăneşte-le! Ai grijă de ele în zilele grele! Speră din toată inima că visele tale vor deveni realitate!

Trimis de: fiatlux pe 28 Oct 2013, 09:55 AM

vise? vise zici? ce chestie ca de fro trei ore mai incearca unii sa ma convinga

aistea


PS - nu uit ! nu iert !!! am trecut p-aici da' asaaa..pa degeaba ?? ramai dator ! ce-mi plac indatoratii !

salve

Trimis de: The Dude pe 28 Oct 2013, 10:10 AM

..e neintelegere Fiat...nu faceam eu morala...ci doar o comentam pe cea din replica ta...
uita si iarta...e mult mai comod asa...


"Pe peretele din camera mea e un tablou infatisand un demon...il privesc si ma gandesc: cat de obositor trebuie sa fie sa fii rau..." bertolt brecht




PS....te pretuiesc mult...asa sa stii
PS'...nesuferito.......

Trimis de: fiatlux pe 28 Oct 2013, 01:31 PM

ok! te iert, da' n-am sa te uit ! si cu ...Keith Jarrett...Keith Jarrett...datorie 0 ! treaca ...ce ..bunaaa-s !

Trimis de: The Dude pe 29 Oct 2013, 12:35 PM

Fiat.... ......


Pisoiul-Lev Tolstoi


Vasea şi Katia erau fraţi şi aveau o pisică. Primăvara, pisica s-a pierdut.
Copiii au căutat-o peste tot, dar n-au putut-o găsi.
Odată se jucau lîngă hambar şi au auzit, de undeva de sus, un mieunat subţire.
Vasea s-a urcat pe scară, în podul hambarului, iar Katia sta jos şi întreba mereu:

— Ai găsit-o? Ai găsit-o?

O bucată de vreme Vasea nu i-a răspuns. În sfîrşit i-a strigat:
— Am găsit-o! E pisica noastră... şi are şi pisoi. Sunt aşa de frumoşi! Vino încoace repede!

Katia a alergat în casă, a făcut rost de lapte şi i-a dus pisicii.
Erau cinci pisoi. După ce au mai crescut puţin şi au început să se mişte din colţul lor, copiii şi-au ales un pisoi cenuşiu, cu lăbuţe albe, şi l-au luat în casă. Pe ceilalţi pisoi mama i-a dăruit, iar pe acesta l-a lăsat copiilor. Copiii îl hrăneau, se jucau cu el şi-l culcau în pat cu dînşii.

Într-un rînd au ieşit să se joace în drum şi au luat pisoiul cu ei.

Vîntul spulbera paiele de pe drum şi pisoiul se juca cu firele de paie, iar copiii făceau haz privindu-l. Mai apoi, au găsit pe marginea drumului măcriş, s-au apucat să-l cu¬leagă şi au uitat de pisoi.

Deodată au auzit pe cineva strigînd tare: „înapoi, înapoi!” şi au văzut un vînător venind în goana calului. Înaintea lui, doi cîini alergau să apuce pisoiul. Prostuţ cum era, pisoiul, în loc să fugă, s-a lăsat la pămînt, şi-a încovoiat spinarea şi privea ţintă către ei.

Katia s-a speriat de cîini, a început să ţipe şi a fugit. Vasea s-a repezit într-un suflet spre pisoi şi a ajuns lîngă el odată cu cîinii. Cînd cîinii erau cît pe ce să înşface pisoiul, Vasea s-a trîntit cu burta peste el şi l-a acoperit.

Tocmai atunci s-a apropiat şi vînătorul şi a alungat cîinii, iar Vasea a dus pisoiul acasă şi de atunci nu l-a mai luat la cîmp.

Trimis de: fiatlux pe 29 Oct 2013, 02:07 PM

APROPOS DE pisoi ,poveste reala ! Am avut doi ..frati ,unul cu o malformatie a maxilarului ,dar superdotat mental ..un destept si-un viteaz, ce mai; celalalt frumos, dar mai puturos, mai fricos ; locuiau la casa parinteasca ; pt a preveni o invazie de soareci, am decis sa urcam un pisoi la pod ; neinspirat l-am ales pe cel fricos ; ne-am luat cu treaba si-am uitat de el ..cateva ore cand ne-am amintit si am fost surprinsi sa nu auzim nici un mieunat, zgomot ..ceva ..dinspre pod ;am intrat in panica ..am inceput sa-l strigam , am urcat in usa podului ..nimic ; pe la 10 seara se-aude-un mieunat si il vedem pe fratele ..urcat pe casa ,in dreptul podului ; am urmarit si pozat toata evolutia ; pe scurt , s-a alaturat celuilalt si l-a ..incurajat ,pur si simplu, sa coboare , facind cateva probe..sus ..jos ; happy end !
PS-Din pacate cel frumos a fost ..terminat de cainii vecinilor si a ramas doar istetul

Trimis de: The Dude pe 30 Oct 2013, 08:47 AM

...daaaaaa, animalele sunt mult mai inteligente decat le credem noi...Uite la vanatoare, iepurii din camp au invatat sa fuga cand sunt surprinsi ...fix printre vanatori !!... ...adica direct inspre bataia pustii...care paradoxal e cea mai corecta solutie...

Ideea e ca atunci cand vanatorii fac scotoceala, de fugit nu fug decat iepurii care isi pierd cumpatul..Ceilalti raman pititi, vad ce se intampla si invata din ceea ce vad...

Cand un iepure vine spre vanatori, dorind sa treaca printre ei, acestia sunt in prima faza atat de surprinsi incat nu reactioneaza imediat din motive de etica (niciunul nu stie daca vanatul nu va fi revendicat de colegul de flanc si nici cine ar avea prioritate la primul foc..sunt date interpretate la repezeala si subiectiv, asa ca oamenii se tot invita intre ei din priviri)..Profitand de confuzia asta, animalul ajunge sub unghiul, si intr-o zona, dincolo de care focul nu mai e permis (cativa metrii in fata, linia vanatorilor si apoi spatele ei)....

Si nu-i nicio coincidenta..imediat ce ajunge in spatiul protejat, iepurele nu mai alearga ca nebunul, isi reia fuga in salturi (semn ca se simte in siguranta) si face chiar si pauze pentru a isi alege drumul....



vanatorul isi musca buza si da cu sapca de pamant....

Trimis de: The Dude pe 30 Oct 2013, 12:24 PM

Pasarica - Lev Tolstoi


De ziua lui, Serioja a primit tot felul de daruri: titirezi, cai, poze .. Insă cel mai de preţ dintre toate darurile a fost capcana de prins păsări pe care i-a dăruit-o unchiul său. Capcana era făcută dintr-o ramă în care era prinsă o plasă, cu o scîndurică deasupra. Pe scîndurică se presărau seminţe şi capcana se punea afară. Cînd vreo pasăre se aşeza pe scîndurică, scîndura se întorcea şi pasărea se prindea în capcană. S-a bucurat mult Serioja şi a alergat s-o arate mamei.

— Nu-mi place jucăria asta, i-a spus mama. Ce-ţi trebuie ţie păsărele? De ce să le chinui?
— Am să le pun în colivii. Ele au să cînte, iar eu am să le dau de mîncare.

Apoi Serioja a făcut rost de seminţe, le-a presărat pe scîndurică şi a aşezat plasa în grădină. Aici a stat mult şi a tot aşteptat să vină păsărelele. Insă păsărilor le era frică de dînsul şi nu se apropiau de plasă. Atunci, Serioja s-a dus la masă şi a lăsat capcana în grădină. După masă, cînd s-a uitat, capcana era închisă, iar în plasă se zbătea o păsărică. Serioja s-a bucurat şi a dus-o în casă.

— Mama! Uite! Am prins o păsărică. Nu-i aşa că-i o privighetoare? Vai, cum îi bate inima!
— E un scatiu, a spus mama. Bagă de seamă, nu-l chinul, Ai face mai bine să-i dai drumul.
— Ba nu, am să-i dau apă.şi mîncare.

Serioja a pus scatiul în colivie şi două zile la rînd i-a presărat seminţe, i-a schimbat apa şi i-a curăţat colivia. A treia zi a uitat de scatiu şi nu i-a mai schimbat apa. Mama l-a dojenit:

— Vezi, ai uitat de scatiu. Mai bine dă-i drumul!
— Ba nu, de-acum înainte n-am să mai uit; chiar acum pun apă şi îi curăţ colivia.

Serioja a vîrît mîna în colivie şi a început să o curăţe. Scatiul, speriat, se zbătea, lovindu-se de gratii. După ce a isprăvit treaba, băiatul s-a dus după apă. Mama băgă de seamă că el a uitat să închidă uşiţa coliviei şi a strigat după el:

— Serioja, închide colivia, că zboară, şi dacă se izbeşte, se prăpădeşte păsărica ta.
Dar n-apucase mama să-şi sfîrşească vorba, că scatiul găsise uşiţa. Bucuros, îşi desfăcu aripioarele şi zbură prin odaie, spre fereastră. N-a văzut însă geamul, s-a izbit în sticlă şi a căzut pe pervaz.

Serioja a luat în grabă păsărică şi a pus-o în colivie. Scatiul nu murise încă, dar zăcea cu faţa în jos, cu aripile desfăcute şi răsufla greu. Serioja l-a privit multă vreme, apoi a început să plîngă.
— Mamă, ce să fac acuma?
— Acum nu mai poţi face nimic.

Toată ziua Serioja nu s-a mişcat de lîngă colivie, mereu cu ochii la scatiu; iar scatiul zăcea tot aşa cu faţa în jos, răsuflînd greu şi repede. Cînd Serioja s-a dus la culcare, scatiul mai trăia încă, însă multă vreme copilul n-a putut dormi. Cum închidea ochii, îi apărea în gînd scatiul, întins jos, abia suflînd. Dimineaţa, cînd s-a apropiat de colivie, a găsit scatiul cu faţa în sus, cu lăbuţele chircite, ţeapăn.



De atunci, Serioja n-a mai prins niciodată păsărele.

Trimis de: fiatlux pe 30 Oct 2013, 01:00 PM

fara cuvinte ca-s ocupata cu plansu'

Trimis de: The Dude pe 31 Oct 2013, 09:10 AM

Fiatlux...





*******************************************


Un şoricel trăgea cu ochiul printr-o crăpătură a zidului şi a văzut ţăranul şi nevasta acestuia deschizând un pachet.
"...Interesant de văzut ce mâncare este în pachet", s-a gândit şoricelul în sinea lui şi s-a cutremurat văzând pe cei doi soţi scoţând o capcană de şoareci.

A ieşit şoricelul în curte şi a început să strige: - Este o capcană de şoareci în casă, este o capcană de şoareci !!!

Găina a cotcodăcit, şi-a ridicat capul şi i-a zis: - Stimate şoricel, eu ştiu că-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o importanţă.

Şoricelul s-a îndreptat către purcelul din curte, care i-a arătat simpatie şi i-a spus:
- Îmi pare aşa de rău domnule şoricel, dar nu este nimic de făcut decât să mă rog pentru tine.

Şoricelul s-a îndreptat spre vacă, dar ea l-a privit cu dispreţ:
- Poţi să crezi că sunt în pericol, ha, ha...

Trist şi speriat s-a întors şoricelul acasă să se descurce singur cu capcana de şoareci.

[...]

Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci când se închide o capcană de şoareci.

Nevasta ţăranului a sărit din pat să vadă ce s-a prins în capcană. În întuneric nu a văzut că era coada unui şarpe otrăvitor ce s-a prins în capcană. Şarpele a muşcat-o şi ea a fost transportată la spital. A fost tratată şi a revenit acasă cu temperatură mare. Toţi ştim că cel mai bun tratament în caz de temperatură mare e o supă proaspătă de găină. A luat ţăranul găina şi a tăiat-o ca să gătească supa.
Vecini şi prieteni au venit să viziteze bolnava şi stăteau cu ea cu schimbul. Ca să-i hrănească s-a văzut nevoit ţăranul să taie porcul. Femeia era pe moarte şi nu după mult timp a murit. Mulţi cunoscuţi au venit şi pentru masa de după înmormântare a trebuit ţăranul să taie vaca.

MORALA: Ori de câte ori veţi auzi că cineva are o problemă şi vi se va părea că ea nu vă va atinge, amintiţi-vă că atunci când cel mai slab e ameninţat, toţi suntem în pericol!

Trimis de: The Dude pe 4 Nov 2013, 09:21 AM

Trimis de: The Dude pe 5 Nov 2013, 09:37 AM

Pilda gâştelor



Se spune despre unii oameni, mai ales despre femei, că sunt precum gâştele, când fac gălăgie, când vorbesc mult. Şi de multe ori femeile se supără dacă îndrăzneşti să le spui că sunt precum gâştele. Dar ce ştim noi despre gâşte?

Iată ce ne spune ştiinţa:

Când fiecare gâscă îşi mişcă aripile, ea creează un curent ascendent pentru pasărea imediat următoare. Zburând în formaţie de „V”, întregul stol măreşte raza de acţiune a zborului cu 71% faţă de cazul în care fiecare pasăre ar zbura pe cont propriu.

Oamenii care merg în formaţie, împreună, în aceeaşi direcţie şi au simţul comuniunii pot ajunge la destinaţia pe care şi-au fixat-o mai repede şi mai uşor pentru că ei călătoresc ajutându-se unii pe alţii.

Atunci când o gâsca iese din formaţie, simte imediat rezistenţa aerului şi intră rapid din nou în stol pentru a beneficia de curentul ascendent creat de pasărea din faţă.

Dacă am avea acest simt al gâştelor, am rămâne în formaţie cu acei oameni care merg în aceeaşi direcţie cu noi.


Când gâsca din frunte oboseşte, ea intră înapoi în formaţie şi o alta îi ia locul în frunte.

Este de bun simţ să cedezi locul atunci când ai o slujbă solicitantă sau o ascultare care te depăşeşte. E o dovadă a inteleptciunii şi a responsabilităţii.

Gâştele din spate gâgâie pentru a le încuraja pe cele din faţă să menţină viteza.

Şi oamenii trebuie să-i încurajeze pe conducătorii lor, pe cei ce le conduc destinele, căci nu întotdeauna tăcerea e şi folositoare.

În sfârşit şi acest mesaj este important: dacă o gâscă se îmbolnăveşte sau este doborâtă de o împuşcătură şi iese din formaţie, alte două gâşte o însoţesc şi coboară cu ea pe pământ pentru a-i oferi ajutor şi protecţie. Acele două gâşte stau cu gâsca bolnava sau rănită până când poate zbura din nou sau până când moare; şi numai atunci pleacă singure sau cu o altă formaţie pentru a prinde din urmă stolul lor.

La fel ar trebui să procedăm şi noi cu fraţii care ies din formaţie sau sunt „împuşcaţi în aripi” de vreun „vânător”. Să ne aducem aminte de acela care a preferat să îngrijească de un bolnav, decât să ajungă să atinga un scop pe care si l-a ales ca tinta.

Dacă am avea simţurile gâştelor, ne-am sprijini unul pe altul aşa cum fac ele.

Oare am ajuns la măsura gâştelor? Nu mă refer la gălăgie şi vorbărie, că acolo le-am depăşit…

Trimis de: The Dude pe 7 Nov 2013, 09:26 AM

Remember a day before today
A day when you were young.
Free to play alone with time
Evening never came.



Ela s-a intalnit cu Grig pe la 13.30 in Romana.
Au mers apoi in parc la Cismigiu si de acolo la o terasa din centrul vechi. Amandoi s-au plans unul altuia de oboseala. Ela a spus de zilele proste care o asteaptau in viitorul imediat, de examenul de peste doua zile pe care nu l-a pregatit nici macar succint, de stres, de colega de camera prea nazuroasa si de primavara capricioasa care o pune in dezacord cu posibilitatile garderobei. Grig a ascultat cu gandul aiurea si a incercat sa fie cat mai amuzant, insa nimic nu i-a iesit, asa ca a ramas morocanos si monosilabic. Era o dupa-amiaza de sambata, cu vreme schimbatoare si n-au mai fost la film, ca niciunul nu avea chef. Pe la 17.00 s-au despartit cu cate un pupic pe obraz. Ela s-a grabit spre casa unde avea sa invete toata noaptea, iar Grig a zis ca se va odihnii in contul cheltuielilor exagerate de energie si a solicitarilor deosebite cu care a trebuit sa se confrunte in ultima vreme.

****

Dupa ce a urcat-o in autobuz, Grig a plecat inapoi spre centru vechi unde avea intalnire cu Andy, Nicu si Golea pentru o bauta. Vor sta acolo cat au sa ii tina paralele, iar a doua zi nu se va da jos din pat, decat cel mult pana la calculator..

****

Inca din autobuz Ela l-a sunat pe Seby…relatie veche nedusa chiar pana la capat si aparuta brusc in actualitate. Seby e atletic si face impresie peste tot, iar pe Ela a sicanat-o mult in prima repriza…intalniri anulate, promisiuni neonorate, disparitii spontane si neexplicate in decor. Multe fete oftau dupa Seby, iar atitudinea lui fata de ea semana cu o jignire repetata.


Adevarul e ca Ela a fost pe vremea aia fascinata de el…si nici acum nu s-a eliberat de sentimentele astea, doar ca le interpreta altfel pana ca el sa reapara…Nu il vroia in agenda, oricum prea aglomerata de cele trei relatii intre care nu putea decide, dar nici nu avea sa lase neclarificata povestea asta in care odata, in trecut, se investise atat de serios.

****

Spre zori Grig si baietii au renuntat pe sapte carari la turul cluburilor si au decis sa inchida seara cu un mic masaj erotic de recuperare. Andy aflase o adresa noua…Din fericire pentru Grig ultima etapa era aproape de linia de metrou ce avea sa inceapa sa circule curand…Asa ca impreuna cu Golea au mai ramas la fete si dupa aia, ca sa mai omoare din timp si sa nu trebuiasca sa astepte deschiderea portilor ca milogii.

Asa cum si-a propus va lenevi toata duminica si isi va freca calculatorul, iar faptul ca Ela avea de invatat era o intamplare de-a dreptul fericita pentru perioada asta, in care tipa il cam agasa si numai prin prezenta.

*****

Tot spre zori Eli s-a trezit epuizata dupa o noapte agitata petrecuta sub Seby si in care el s-a straduit sa recupereze tot timpul pierdut din relatia lor. Ar fi ramas si duminica, insa camera de hotel trebuia eliberata pana in pranz…si apoi mai era si examenul de luni…apoi ceilalti, Ilie si Tony…poate are sa iasa un ceas, doua, cu unul din ei…sau poate se va odihni…pe astia i-a tot amanat si nu poate renunta la niciunul pe moment.

*****

Duminica dupa pranz Grig a suntat-o pe Ela si amandoi s-au plans unul altuia de oboseala. Au stabilit sa se intalneasca luni dupa serviciu si dupa examen, insa fiecare dintre ei a stiut ca asta nu se va intampla. S-au vazut abia joi si au fost impreuna la un film….In general au o relatie foarte buna, moderna si plina de optimism…

Atat de multi oameni frumosi pe lumea asta…



The keeper of the city keys
Put shutters on the dreams.
I wait outside the pilgrim's door
With insufficient schemes.

Trimis de: The Dude pe 8 Nov 2013, 10:58 AM

Zece negri mititei au papat trei oua
Unul s-a intoxicat si-au ramas doar noua



Noua negri mititei au plecat la inot
Unul s-a inecat pe loc si-au ramas doar opt



Opt negri mititei au mancat castane coapte
Unul s-a fript tare rau si-au ramas doar sapte



Sapte negri mititei construiau la case
Unul si-a rupt un picior si-au ramas doar sase



Sase negri mititei incaltau opinci
Unul a alunecat si-au ramas doar cinci



Cinci negri mititei au plecat la teatru
Unul a jucat cam prost si-au ramas doar patru



Patru negri mititei au mancat ardei
Pe unul l-a piscat cam tare si-au ramas doar trei



Trei negri mititei au fost la razboi
Unul a fost impuscat si-au ramas doar doi



Doi negri mititei au tras cu tunul
Unul a murit din ei si-a ramas doar unul!

Trimis de: The Dude pe 11 Nov 2013, 02:13 PM

Paradoxul Vremurilor Noastre în Istorie


Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.


Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor
superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi, Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare
si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Octavian Paler

Trimis de: The Dude pe 12 Nov 2013, 08:30 AM

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.

La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.

Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:

”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”

Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.

Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.

Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:

”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”

Celalalt l-a intrebat:

-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?

Acesta i-a raspuns:

-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip… Si cum ar fi sa incepi sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele atunci cand ai nevoie?

Trimis de: Marduk pe 12 Nov 2013, 02:16 PM

De unde "colectezi" pildele astea? M-am intrebat mereu de unde le iei, nu ca n-as fi avut incredere, chiar si citate imi plac, dar vroiam sa stiu mai multe despre aceste pilde, unele le stiam din ce-am mai citit, arabe, chineze, nipone etc. Azi n-am mai rabdat si m-am dus pe google sa vad ce-mi intoarce. Ca sursa am gasit mai multe site-uri:
http://jurnalspiritual.eu/pilda-nisip-si-piatra-prietenie-iertare-amintiri/
http://seldar.lejer.ro/eu/
.........
Exista o legatura intre postarile lui The Dude si aceste site-uri?

Trimis de: The Dude pe 12 Nov 2013, 03:10 PM

QUOTE(The Dude @ 8 Aug 2013, 12:36 PM)

NOTA: cele mai multe dintre povestirile din acest topic sund reluari. In afara unor mici comentarii nu am decat meritul de a le fi adunat intr-un singur loc. Ca intr-un spectacol, ele sunt doar fundalul neceasar unor proiectii proprii si suportul care sa le sustina.

Trimis de: Marduk pe 12 Nov 2013, 04:30 PM

Nu ma deranjaza ca le publici aici, cum am spus sunt binevenite, de la mine multumesc, dar nu crezi ca ar trebui sa mentionezi sursa?

Trimis de: The Dude pe 13 Nov 2013, 08:08 AM

...categoric NU !!

Marduk, aici The Dude publica eseul "Ploaia Care Va Veni !!"
O lucrare ampla, realizata in tehnica colajului, care asociaza pilde si povestiri filozofice si/sau religioase, cu aforisme, intamplari si comentarii foto proprii. Se vrea o intrepriindere noua, e conceputa ca un ansamblu unitar si contine alternante de ritm si de unghiuri, cu multiple perspective.

Nu zic mai multe, dar adaug ca aici nu este Biblioteca Sateasca si nici Scoala Populara.

Oriunde am citat am folosit ghilimele, sau caracterele italice..chiar si acolo unde am reinterpretat un text ce mi-a parut prea sarac.

atat despre asta.....

Trimis de: The Dude pe 13 Nov 2013, 08:12 AM

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:

Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.


Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”

Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.

Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.

Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”

Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.

In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.

Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”

Trimis de: Marduk pe 13 Nov 2013, 10:58 AM

QUOTE(The Dude @ 13 Nov 2013, 08:08 AM)

Trimis de: The Dude pe 14 Nov 2013, 08:43 AM

Era un sat mereu atacat de mistreţi. În fiecare zi vierii sălbatici intrau în sat şi făceau mare tărăboi căutându-şi hrana. Sătenii au încercat diferite metode pentru a lupta şi a-i vâna, dar fără prea mult noroc.

Într-o zi, un inţelept veni să-l sfătuiască pe mai marele statului. Acesta le-a spus sătenilor să îi asculte întocmai sfaturile şi instrucţiunile. Deznădăjduiţi, sătenii au acceptat. Înţeleptul le-a spus sătenilor să adune mâncarea din toate gospodăriile şi să o pună în mijlocul unui câmp. Ei i-au urmat sfatul şi îndată au văzut sute de mistreţi apropiindu-se de locul unde fusese pusă mâncarea.

Mistreţii au fost îngrijoraţi iniţial, dar odată ce au luat o înghiţitură, au prins curaj şi s-au întors în zilele următoare. În fiecare zi, sătenii puneau cât mai multă mâncare iar mistreţii veneau acolo să mănânce. După un timp, înţeleptul spuse oamenilor să ridice 4 stâlpi mari în colţurile câmpului. Mistreţii erau prea ocupaţi să mănânce şi n-au observat.

După câteva săptămâni mistretii aveau deja obiceiul de a veni să mănâce mâncarea pusă de săteni. Înţeleptul a pus apoi oamenii să împrejmuiască cu un gard câmpul şi să facă o poartă mare pe unde să poată intra mistreţii să mănânce. În cele din urma sătenii au reuşit să facă gardul şi au închis poarta prinzând mistreţii înăuntru. Mistreţii fuseseră învinşi în final.

Morala:

Obiceiurile pot fi dezvoltate cu uşurinţă şi dificil de descotorosit.

Mistreţii au fost prinşi datorită lăcomiei lor de a obţine hrana fără efort. Ei au devenit aşa de încrezători şi s-au complăcut în situaţia aceasta.

Nici nu şi-au dat seamă că sunt prinşi în cursă.

Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistreţilor deoarece devenim la fel de încrezători în ocupaţiile şi afacerile noastre dar nu ne dăm seama că într-un fel sau altul cădem şi noi în capcană.

Căutăm siguranţa mai mult decât libertatea.

Trimis de: The Dude pe 15 Nov 2013, 08:31 AM

O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.

A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.

Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?"

Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi."

Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului."

Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata."

Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem."

Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta."

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.

Trimis de: The Dude pe 18 Nov 2013, 08:28 AM

Trimis de: The Dude pe 19 Nov 2013, 08:50 AM

Trenul vietii

Acum catva timp am citit o carte in care viata a fost comparata cu o calatorie de tren. O lectura foarte interesanta.

Viata este ca o calatorie cu trenul: Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.

Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.

Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.

E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.

Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.

Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic... Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat.

Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne
lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.

Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...
....dar fara intoarcere.

Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.

Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei...

Sa ne aducem aminte, ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.

Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.

Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.

Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren.....
Da, cred acest lucru.

Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa. Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.


Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.

Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe

Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc
Calatorie placuta !

Trimis de: fiatlux pe 19 Nov 2013, 09:30 AM

de mine nu scapi tot indes in ..valijoara ; pb e ca pe-o parte le bag si pe alta ies ca n-a fost pregatita pt atataaa bagaj ; si da , intalniri intamplatoare (oare?) ,unele benefice , altele care te-mping sa te-arunci din mers ,dar toate is bune la ceva - te ajuta sa inveti cum sa calatoresti etc ..plata ..la finalul calatoriei !
mai Dude mai ! putem schimba locurile ?
merci

Trimis de: The Dude pe 19 Nov 2013, 10:48 AM

Trimis de: fiatlux pe 19 Nov 2013, 11:11 AM

daaa...fraier pa fraiera

Trimis de: The Dude pe 19 Nov 2013, 11:37 AM

... ...incerc sa imi imaginez cum vine asta...




sorry...




Johnny Cash - Folsom Prison Blues




I hear the train a comin'
It's rolling round the bend
And I ain't seen the sunshine since I don't know when,
I'm stuck in Folsom prison, and time keeps draggin' on
But that train keeps a rollin' on down to San Antone..
When I was just a baby my mama told me. Son,
Always be a good boy, don't ever play with guns.
But I shot a man in Reno just to watch him die
When I hear that whistle blowing, I hang my head and cry..


...ALL ABOARD !!!

Trimis de: fiatlux pe 19 Nov 2013, 03:14 PM

Trimis de: The Dude pe 19 Nov 2013, 03:43 PM

Some people try, try to hide how they feel inside
Same thing make you laugh it can make you cry
Cause people lie but a lie can't last forever
We all know them suckas hate to see you doing better
So through the rain let ya smile be your umbrella
And let the sunshine bright, brighter than ever
Just remember when you smile'n they all frown
Cause whenever you fly high they wanna shoot you down
I got my feet on the ground, my head in the clouds
They wanna see me fail but i can't stop now

Hook

No one ever lives the honest way
And i can't go back to yesterday
So i say, so i say, let's fly away

omu' "n-a jucat pe partea mea"....dar le zice bine

Noah- Fly Away

Trimis de: The Dude pe 20 Nov 2013, 08:51 AM

Somerul se prezintă la Microsoft pentru a ocupa un post de curăţitor de wc-uri.

Directorul de departament îl cheamă la un interviu. La final spune:
- Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă.

Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.

Tipul îi răspunde:
- Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.

Omul pleacă amărât. Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni, şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari, şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi.

Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de de 4 ori.

La puţin timp îşi cumpără un scuter, apoi o camionetă, în final îşi face o firmă serioasă.

Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA.

Începe să fie preocupat de viitor, şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.

- Din păcate eu nu am adresă de e-mail!

- E incredibil! – se miră agentul. – Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail... Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!...

La care omul: Aş curăţa WC-urile la MICROSOFT !

Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!

A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar!

A treia concluzie: Acestă poveste ai primit-o şi tu prin internet ! Deci, eşti mai aproape de curăţatul wc-urilor dacât de milioane!

Şi totuşi: O ZI BUNĂ ÎN CONTINUARE!

P.S. (Fiatlux) Nu-mi da replay la acest e-mail, am plecat să cumpăr căpşuni!...

Trimis de: fiatlux pe 20 Nov 2013, 09:08 AM

lasa si mie ..un kil ..acolo!

Trimis de: The Dude pe 20 Nov 2013, 09:54 AM

...that will be 10 bucks...hai, marca banu'....marinarii pe coverta... plata'nainte...ca la...c...ommerçantii cinstiti

Haida....ca ma asteapta niste milioaneee...

Trimis de: fiatlux pe 20 Nov 2013, 10:07 AM

esti la taraba deja !

Trimis de: The Dude pe 20 Nov 2013, 10:12 AM

"pe treaba"....

Trimis de: fiatlux pe 20 Nov 2013, 10:39 AM

sa-ti pun sh-o ..

manea ?!

Trimis de: The Dude pe 20 Nov 2013, 02:52 PM

...Ok...mi-ai pus-o..... ...mercic...

uite...la schimb...iti pun si eu o intalnire de zile mari...

Fine And Mellow
Billie Holiday, Coleman Hawkins, Lester Young, Ben Webster, Gerry Mulligan, Vic Dickenson, Roy Eldridge ...





...ghici, ciuperca cine din ei e cel mai mare iubit al meu..??

Trimis de: The Dude pe 21 Nov 2013, 08:31 AM

Povestea Lumanarii

M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.

De fapt eu am doar două posibilităţi:

Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.

Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.

Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.

Trimis de: fiatlux pe 21 Nov 2013, 10:18 AM

Salutare, umbra veche...

adevarat ! parca te-asemeni ! din profil, asa !

Trimis de: The Dude pe 21 Nov 2013, 01:51 PM

..nu-s eu ala rotofei...

eu is asta

Trimis de: fiatlux pe 21 Nov 2013, 02:52 PM

phii! pai alea-s profiluri ??alea-s.. ..lu-ma-nari !!! io cugetam (adanc ) la ala ...socio-politico-economico- umano-sufletesc !! capisci ?

Trimis de: The Dude pe 21 Nov 2013, 07:04 PM

Niet !



Io scormoneam tot adanc.....si gandeam c-o sa zici ca "ard" de unu singur...si aveam si replica: "stralucesc si eu cum pot...si am si niste stelute sclipitoare.....nu-i lucru putin. Daca ne-adunam mai multe lu-ma-nari.....vor fi si stelute mai mule.....N-ar fi ditamai lumina, insa cineva ratacit ne-ar putea lua drept far..si asta chiar ar fi o mare scofala........"

Trimis de: The Dude pe 22 Nov 2013, 08:14 AM

Am invatat

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CI PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Trimis de: The Dude pe 25 Nov 2013, 08:34 AM

Anne şi Maggie au copilărit în aceeaşi suburbie a oraşului Chicago, au fost la acelaşi liceu şi apoi la aceeaşi facultate. S-au angajat la aceeaşi companie de asigurări. Ba mai mult, lucrau împreună în acelaşi departament.

Cu toate că aveau multe în comun, exista o deosebire evidentă între ele, iar această deosebire le-a afectat direcţia în viaţă. Citeşte mai departe, sunt atât de multe de învăţat din experieţa de viaţă ale celor 2 prietene.

În timp ce Anne era extrovertită şi foarte prietenoasă, Maggie era introvertită şi foarte rezervată. De exemplu, atunci când luau masa împreună cu restul colegilor, Anne întotdeauna intra în vorbă cu cei care se aflau la aceeaşi masă cu ea, în timp ce Maggie prefera să-şi vadă doar de ale ei.

Compania era uriaşă, iar marea majoritate a oamenilor nu se cunoşteau. Anne a profitat de oportunitate şi şi-a făcut foarte mulţi prieteni noi. Maggie doar câţiva. Lui Anne îi făcea plăcere să cunoască noi persoane, să afle mai multe despre vieţile lor, să facă schimb de idei. Maggie foarte rar intra în conversaţii, cu excepţia cazurilor în care la masă se aşeza un bărbat atractiv. Altfel stătea tăcută, cu o mutră plictisită.

Într-una din zile Anne a stat de vorbă cu un om mai în vârstă de la departamentul de personal. Au ajuns la un moment dat să vorbească despre cariera femeilor. Ea s-a confesat că a trecut ceva vreme de când nu a mai învăţat noi deprinderi şi spera ca slujba să îi ofere noi provocări care să îi permită să se dezvolte.

La cîteva zile după acea conversaţie, omul mai în vârstă a oprit-o pe Anne pe coridor. I-a pomenit de un post nou în departamentul de pesonal şi s-a oferit să o ajute cu transferul dacă era interesată.

Cu toate că noua slujbă era doar o altă muncă de secretariat, care nu era mai bine plătită decât anterioara, Annei i-a plăcut ideea pentru că o parte a sarcinilor sale era să-i intervieveze pe cei care îşi dădeau demisia. Ea a încercat în noul post să afle motivele pentru care aceştia au hotărât să plece. A învăţat cum s-ar putea face ca munca acestora să fie mai atractivă:

În tot acest timp Maggie a rămas tot pe vechiul post.

După 2 ani, Anne a ajuns să ia doar interviuri. Acum vorbea atât cu cei care plecau din firmă cât şi cu cei care doreau să se angajeze. Unul din angajaţii intervievaţi a fost chiar Maggie, care tocmai îşi găsise o slujbă de secretariat mai bine plătită. I-a spus Annei că de când a lucrat în această firmă nu a avut niciodată oportunităţi speciale care să o ajute să avanseze aşa că a trebuit să îşi incerce norocul în altă parte.

Au mai trecut încă 2 ani înainte ca Anne să devină asistenta directorului de personal. Principala ei responsabilitate era să evalueze cele mai importante probleme legate de cariera femeilor.

Într-o zi a fost sunată de la o firmă de recrutare ce asista o bancă în recrutarea personalului. Banca tocmai trecea printr-o perioadă foarte dificilă, fiind acuzată de discriminări sexuale în rândul angajaţilor. Era dispusă să plătească un salariu foarte bun unui director de personal care cunoştea bine drepturile salariatelor.

De curiozitate Anne l-a întrebat pe cel de la fima de recrutare cum a ajuns să o contacteze pe ea. Acesta i-a mărturisit că pentru început a contactat o profesoară care scrisese despre probleme similare celor de la bancă în revistele de specialitate. Această profesoară şi-a adus aminte de Anne, care fusese de ceva timp la unul din seminariile sale. A remarcat-o atunci întrucât a vorbit cu foarte mulţi participanţi şi le-a sugerat acestora multe idei extraordinare. A rămas imresionată de felul ei prietenos, deschis de a fi.

Şi uite aşa Anne a devenit directoare de personal la bancă. Şi-a dublat salariul şi şi-a îmbogăţit CV-ul. Dar nu ar fi putut ajunge aici dacă nu ar fi avut parte de experienţa de ani de zile de la firma la care lucrase înainte.

Între timp Maggie s-a căsătorit, a renunţat şi la noua slujbă. Din nefericire căsnicia nu a durat şi s-a văzut din nou nevoită să se întoarcă la munca de secretariat.

Anne era mereu curioasă în ceea ce priveşte viaţa şi oamenii. Maggie era indiferentă şi necomunicativă.

Anne a atras în mod constant noi oportunităţi şi a dobândit noi aptitudini. I-a impresionat în mod plăcut pe cei cu care intra în contact, iar acest lucru a ajutat-o mult în avansarea în carieră.

Maggie nu s-a implicat deloc în relaţii. Aceasta a costat-o şi căsnicia şi cariera. Nu a reuşit să descopere cum să se exprime, cum să interacţioneze, cum să ofere ce are mai bun celor de lângă ea.

Reţine! Şi tu poţi să îţi ajuţi norocul. Fii deschis(ă) şi curios(curioasă) despre oameni şi viaţă. Fii dornic(ă) să ajuţi, să oferi. Fă-te util(ă)!

Trimis de: fiatlux pe 25 Nov 2013, 09:31 AM

Bonjour , maitre !
Da, am fost Meg si-acu' (adica mult prea tarziu ) vreau s-o fac pe Anne ! Si nu vreau la ..banca ci muuult mai suuus !
"totusi este trist in lume"...

batista !!!

Trimis de: fiatlux pe 25 Nov 2013, 08:58 PM

ok !nu mai am nevoie ! m-am sters pe maneca !!! esti la black monday ?

Trimis de: The Dude pe 26 Nov 2013, 08:59 AM

...sorry....




....they say it's never too late...

ps mie imi place la nebunie stersul asta cu maneca...ca e copilaresc...si plin de sens...in fine..

black ..asta e culoarea...un weekend de cosmar si o saptamana care se anunta cam la fel...sunt overwhelmed



*********************


Un pahar cu lapte

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.

Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.

El il bau incet si dupa aceea intreba:

-Cat va datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. - mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
- Si el raspunse: va multumesc din suflet...!

Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.

Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.

Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie. Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.

Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…

Dupa o lunga lupta, ea invinse boala...! Era in sfarsit sanatoasa..!

Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.

Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate...

In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte...

“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”

Trimis de: fiatlux pe 26 Nov 2013, 11:33 AM

Trimis de: The Dude pe 27 Nov 2013, 08:11 AM

....yammmmyyyyyy...marca marca mea preferata de cafea...

multam fain...

buna dimineata

uite, asta cred ca are sa iti placa tie:

Trimis de: The Dude pe 27 Nov 2013, 08:32 AM

...uite ca nu-i o saptamana atat de neagra pe cat se anunta...cel putin la propriu...

asadar Fiatlux..te-ai identificat cu Meg si cu Anne...ai facut si "lu-ma-narea"....ti-ai sters si nasul strengareste..

...bucura-te de zapada...ca nu-i asa cum se spune...


**************************





Intr-o zi, la o stana, a venit un lup si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A doua zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A treia zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A patra zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A cincea zi, alt lup a venit si a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
A sasea zi, o oaie a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.


.... ...io is lupul din ziua sase a povestii asteia..... ...ce zici ? ...cum imi sade ?

Trimis de: fiatlux pe 27 Nov 2013, 09:36 AM

zic ca ..o sa ti s-aplece !

Trimis de: The Dude pe 27 Nov 2013, 10:22 AM

... ...pai eu n-am papat nimic...m-o impuscat dijaba... ..era beut ciobanu...



bai...sa vezi aseara Peter Green-ul de la tine (una din favoritele tineretilor mele) sa vezi cum suna seara pe la 23.00 pe ninsoarea aia...
cu surround in 5+1 canale...pacat ca nu pot posta..


nici nu ti-am multamit...dar am zis ca daca spun ca e marca mea preferata de cafea se subantelege...

ai subanteles ?

Trimis de: fiatlux pe 27 Nov 2013, 11:16 AM

stai , ca-i o neintelegere ! n-am observat ca lupul no. 6 era o oaie am uitat-o! poezia ! eeei, se schimba situatia ;trebuie sa schimbi vanatorul sau padurea ! si de fapt cred c-ai fost in pasa proasta si deja ai schimbat rolurile !

PS- am facut luminarea
PS-eu nu-s prea protocolara ...mai mult in gand..asa

Trimis de: The Dude pe 27 Nov 2013, 01:43 PM

iaca...daca tot ai facut lumanarea...

se dedica lui Fiatlux


Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:


Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.


Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.


-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.


Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…


Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.



Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau… pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!

Trimis de: The Dude pe 29 Nov 2013, 08:44 AM

Diferenta dintre putere si curaj

Este nevoie de putere ca sa fii ferm.
Este nevoie de curaj ca sa fii delicat.

Este nevoie de putere ca sa cuceresti.
Este nevoie de curaj ca sa te predai.

Este nevoie de putere ca sa fii sigur.
Este nevoie de curaj ca sa ai indoieli.

Este nevoie de putere ca sa fii independent.
Este nevoie de curaj ca sa te sprijini pe ceilalti.

Este nevoie de putere ca sa fii ca ceilalti.
Este nevoie de curaj ca sa fii tu insuti.

Este nevoie de putere ca sa-ti ascunzi suferinta.
Este nevoie de curaj ca sa-ti arati durerea si sa lupti cu ea.

Este nevoie de putere ca sa induri abuzurile.
Este nevoie de curaj ca sa le opresti.

Este nevoie de putere ca sa iubesti.
Este nevoie de curaj ca sa te lasi iubit.

Este nevoie de putere ca sa supravietuiesti.
Este nevoie de curaj ca sa traiesti.

Este nevoie de putere ca sa intelegi si aceepti aceste cuvinte.
Este nevoie de curaj ca sa le trimiti celor care au nevoie de ele.

Fie sa gasesti intotdeauna curajul de care ai nevoie in viata!

Trimis de: fiatlux pe 29 Nov 2013, 09:26 AM

Este nevoie de putere ca sa citesti spunerile tale
Este nevoie de curaj ca sa recunosti ca le-ai citit si-ti folosesc !
Bonjour, maitre et..merci!

Trimis de: The Dude pe 1 Dec 2013, 07:20 PM

Fiat.....


...da, curaj si putere....cine le are ?....... toti incercam sa ajungem cumva la ele..

...fiecare cu ecuatia lui...tu crezi ca sunt la mine ?...eu zic ca stiu calea cea buna ca sa le pot afla...




Poate le gasim impreuna...eu, tu, el, ea....noi.....



Bonne soiree....



********




" ......dar de cate ori prieteni, n-am suras cu intristare, cand sperantele au fost inselatoare....
Cand necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul.....
Stiti de cate ori prieteni le-am prins jocul ?"

Trimis de: The Dude pe 2 Dec 2013, 08:20 AM

......se dedica lui March, Fiatlux, Cla, Felina, Dandanescu, Gryphon...tuturor celor care pentru mine incarca semantic sensul cuvantului prietenie...(regret ca nu imi vin toti in cap acum)


Prietenia - comoara cea mai de preţ

Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.

Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlni cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Morala

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.

Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ce înseamnă prietenia pentru tine ?. Tu ai putea trăi fără prieteni?…

Trimis de: fiatlux pe 2 Dec 2013, 04:24 PM

clar, io-s bufnita !
deci, draga Dude, eu mi-s onorata ca-s pe lista (desi trebuia inaintea lui Cla )
scriu..sterg..scriu ...sterg ..ma mai gandesc

Trimis de: The Dude pe 3 Dec 2013, 08:13 AM

.... catedrala de ifose...te-am trecut inaintea lui Cla....

Trimis de: The Dude pe 3 Dec 2013, 08:17 AM

Creionul

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:

- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:

- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

de Paulo Coelho

Trimis de: fiatlux pe 3 Dec 2013, 09:10 PM

QUOTE(The Dude @ 3 Dec 2013, 10:13 AM)

.... catedrala de ifose...te-am trecut inaintea lui Cla....

...din pacate timpul de gandire a expirat.....

Trimis de: The Dude pe 4 Dec 2013, 08:54 AM

mai...nu intram si nu iesim din lista asa cum ne taie capul....Daaaa ??..

...se ajunge usor pe lista, dar se iese greu, iar Aristotel ??..pai dincolo de speculatiile lui (a caror actualitate este de-a dreptul rusinoasa) ramane ideea esentiala, nealterata prea mult de timp: ...prietenia presupune o bunăvoinţă bilaterala, deoarece în relaţiile de prietenie virtuoase, fiecare doreşte binele celuialt. Prietenia "nevirtuoasa" se cheama altfel si nu apartine acestei discutii...Ar mai fii si aia unilaterala, cea care exista in absenta reciprocitatii, si pe care eu o experimentez cu foarte mult succes de ceva vreme...dar astea sunt alte discutii...

Rocada in lista ti-a fost permisa o singura data, si ai folosit deja incercarea....


****************


..."mari sanse ca sa iesi de pe lista" ???...
...eu as numi-o ne-sansa...sau chiar ghinion...intrucat imi place sa stam de vorba...

Trimis de: The Dude pe 4 Dec 2013, 09:01 AM

Demisia oficiala

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.


Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Rapciuga, repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate.
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.


Eu vreau sa cresc MIC!



.................................si nu numai de sarbatorile astea

Trimis de: fiatlux pe 4 Dec 2013, 12:15 PM

e ceva vreme de cand mi-am dat seama ca problemele adultilor (nu neaparat maturi )sunt niste fleacuri pe care unii le pun in varful listei existentiale ; total eronat ;ele trebuie trecute urgentisim la ...si altele ! am zis ! ma duc sa ma mai bucur putzin de soarele care se da pe gheatza (la cele cateva grade care este) !

http://www.youtube.com/watch?v=4mVBaKd45jk

Trimis de: The Dude pe 5 Dec 2013, 08:32 AM

micul print pica prost in casa asta ...

temporar discreditat prin contaminare.
te rog mult sa nu dezvolti subiectul.


*********

DACA

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-I vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind,ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni,tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde,dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

Dusman,om drag,rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

Rudyard Kippling

Trimis de: The Dude pe 7 Dec 2013, 10:01 AM

Concertul

Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse.

Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena.

Ingrozita, mama vazu ca baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea in scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a intins mana stanga si a inceput sa completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv. Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa. Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea. Si-au amintit doar de piesa clasica: „Twinkle, Twinkle Little Star”.

Poate ca asa stau lucrurile si cu Dumnezeu. Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut. Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa.

Data viitoare cand iti propui sa faci lucruri marete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea Maestrului, cum iti sopteste la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Fie sa-i simti bratele in jurul tau si cum te ajuta sa-ti transformi micile încercari in adevarate capodopere. Tine minte, Dumnezeu nu ii cheama pe cei pregatiti, ci mai degraba, ii pregateste pe cei „chemati”.

Viata se masoara mai exact prin vietile pe care le atingi, si nu prin lucrurile pe care le dobandesti.

Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa fie mereu alaturi de tine! Si tine minte:
„Nu te opri. Continua sa canti”.

Trimis de: The Dude pe 9 Dec 2013, 08:21 AM

Cutia cu piersici



Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.



In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??

Trimis de: Felina pe 9 Dec 2013, 12:33 PM

Trimis de: The Dude pe 11 Dec 2013, 09:22 AM

Urgent

Urgent...
este deja, un ritm de viata... O modalitate de a-ti trai viata.

Urgent...
e un cuvant cu care traim zi de zi pe parcursul vietii noastre agitate si caruia i-am pierdut deja tot sensul de “graba” si “prioritate”.

Urgent...
e modul cel mai rau de a trai pe pamant, pentru ca in ziua in care plecam lasam neterminate lucrurile care intr-adevar erau urgente.

Urgent...
Este sa faci o pauza in viata ta agitata si, pentru un moment, sa te vezi si sa te intrebi: ce importanta are tot ceea ce fac?

Urgent...
e sa te opresti si sa vezi... cat de mare esti!

Urgent...
e ca atunci cand te plimbi pe strada sa-ti ridici privirea, sa-ti intorci capul si sa privesti in jurul tau; observa cerul, copacii, pasarile... oamenii!.

Urgent...
Este sa fim mai umani... mai frati!

Urgent...
Este sa stim sa pretuim timpul pe care ni-l cere un copil.

Urgent...
Este ca intr-o dimineata sa te trezesti devreme si sa privesti rasaritul, sa-i simti caldura si sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru un cadou atat de mare.

Urgent....
Este sa te simti viu cu trup si suflet!... Sa-ti vezi bratele, picioarele, corpul, inteligenta si sa vibrezi cu adevarat cu viata!

Urgent...
Este sa faci pauza un moment in timp ce muncesti, sa iesi afara , sa respiri profund si sa simti cum aerul iti umple plamanii si... Sa realizezi ca esti viu!.

Urgent...
Este sa le spui oamenilor din jurul tau ca ii iubesti, cat ii iubesti astazi, si sa nu astepti ziua de maine ca sa faci asta.

Urgent...
Este sa nu lasi ca viata sa-ti treaca intr-o clipa si ca, atunci cand privesti in urma, sa nu fii deja un batran care nu mai poate da timpul inapoi...

Trimis de: The Dude pe 12 Dec 2013, 08:51 AM

Doar prin puterea mintii

La un intelept din vechime, pe numele lui Atreides, au venit, intr-o buna zi, cativa cunoscuti si i-au povestit despre un oarecare Providius,a carui intelepciune parea sa fie nemaiintalnita.
Auzind asta, Atreides a hotarat sa-l cheme pe Providius, pentru a-l pune la incercare, conform obiceiurilor vremii, cand inteleptii se intreceau pentru titlul de cel mai intelept om din lume.

Sigur ca in zilele noastre a devenit aproape imposibil de acordat un astfel de titlu, dar in vechime lucrurile stateau cu totul altfel.

Asa se face ca Providius a acceptat provocarea.

Totusi, pentru ca era foarte batran, Atreides s-a gandit ca ar fi prea obositor sa-si incerce fortele cu Providius in foarte multe probe, care mai de care mai sofisticata.

"E de ajuns o singura proba", i-a spus el indraznetului Providius.

"Pur si simplu, daca reusesti sa faci ceea ce iti voi cere doar prin puterea mintii, voi recunoaste ca esti mai intelept decat mine".

Replica lui Providius nu s-a lasat asteptata.

"O singura incercare mi se pare si mie suficienta."

Voi incerca sa fac ceea ce imi ceri doar prin puterea mintii", a spus el, cerand ca intrecerea sa inceapa imediat.

Obiceiul era ca la astfel de competitii sa asiste batranii locului, care sa depuna marturie pentru castigator.

Cum pe vremea aceea nu existau telefoane, a durat ceva pana au fost gasiti toti batranii, pana au venit in casa lui Atreides, pana s-au asezat in cerc in jurul celor doi competitori si pana li s-au explicat regulile jocului.

Atunci cand toate au fost puse la punct, Atreides i-a spus lui Providius in ce consta incercarea.

"Tu, despre care se spune ca esti mai intelept decat mine, daca vrei sa dovedesti aceasta, atunci determina-ma, doar prin puterea mintii si a cuvantului tau, sa ies din aceasta camera", a spus el si apoi s-a instalat si mai bine intre perne.

Surpriza a fost mare, nu numai pentru Providius, dar si pentru batranii prezenti.

Indiferent de varsta sau de experienta lor, cu totii si-au spus in barbi ca Atreides este, evident, castigatorul, care isi va pastra titlul de cel mai intelept om din lume, pentru ca nu are altceva de facut decat sa stea intre perne, indiferent ce ii va spune Providius.

Cu toate astea, Providius nu s-a dat batut.

A stat multa vreme pe ganduri, dupa care i-a spus lui Atreides:

"Sub nici o forma nu voi putea sa te determin sa iesi din aceasta incapere, doar prin puterea mintii mele.

Totusi, daca ai fi dispus sa accepti propunerea mea, cred ca stiu un mod de a te determina sa intri in aceasta incapere.

Incitat, Atreides a acceptat provocarea si a iesit in curte, asteptand sa vada ce va face Providius pentru a-l determina sa intre inapoi.

Gurile rele spun ca in clipa imediat urmatoare, cand a inteles ce s-a intamplat, lui Atreides i s-au muiat picioarele si a inceput sa respire neregulat.

"Am castigat, Atreides, a spus Providius, pentru ca mi-ai cerut ca prin puterea mintii mele sa te fac sa iesi din incapere, iar acum, asa cum poate vedea oricine, te afli afara".

Trimis de: The Dude pe 16 Dec 2013, 01:42 PM

Inima perfecta

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Trimis de: The Dude pe 18 Dec 2013, 12:20 PM

Clientul: Am o problema in sistem. Se blocheaza si trebuie mereu sa resetez.
Serviciul Tehnic: Puteti instala softul DRAGOSTE?

Clientul: Da, cred ca pot. Nu sunt un expert, dar cred ca ma pot descurca. Ce trebuie sa fac mai intai?
Serv.Tehnic: Primul lucru este sa deschideti INIMA. Ati gasit-o?

Clientul: Da, numai ca acolo ruleaza deja cateva programe chiar acum. Este bine sa instalez programe cand deja altele sunt rulate?
Serv.Tehnic: Ce programe sunt deschise?

Clientul: Sa vad... Sunt deschise programele DURERE.EXE, TRISTETE.BAT, DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM.
Serv.Tehnic: Nici o problema. DRAGOSTEA va sterge automat DURERE.EXE din sistemul operational curent. Va ramane in memoria dvs. permanenta, dar nu va mai perturba niciodata alte programe. DRAGOSTEA va suprascrie TRISTETE.BAT cu un modul numit BUCURIE.EXE. Dar trebuie sa dezinstalati singur DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM. Aceste programe nu permit instalarea completa a DRAGOSTEI. Puteti face asta?

Clientul: Nu stiu cum sa le dezinstalez. Au un mesaj de "eroare". Ma puteti ajuta?
Serv.Tehnic: Cu placere. Mergeti in [Start Menu] si cautati IERTARE.EXE. Faceti acest lucru ori de cite ori apar DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM, pana cind vor fi complet disparute din sistemul dvs.

Clientul: OK. Am terminat! DRAGOSTEA a inceput sa se instaleze automat! Asa este normal?
Serv.Tehnic: Este perfect! Trebuie sa primiti un mesaj care spune ca programul se instaleaza pentru toata viata in INIMA sistemului dvs. Aveti acest mesaj?

Clientul: Da, il am. Acum programul este complet instalat?
Serv.Tehnic: Da, numai ca aveti acum numai modulul de baza. Trebuie sa va conectati la alte INIMI ca sa puteti face upgrade-uri.

Clientul: Oh! Am deja un mesaj de eroare. Ce trebuie sa fac?
Serv.Tehnic: Ce spune acest mesaj?

Clientul: Spune: "Eroare 412 - Programul nu poate rula pe componentele interne". Ce inseamna asta?
Serv.Tehnic: Nu va ingrijorati, asta este o problema simpla. Inseamna ca DRAGOSTEA este setata sa ruleze pe o INIMA externa si nu a fost rulata inca in INIMA dvs. Este unul din cele mai dificile lucruri in programare. Trebuie sa aveti DRAGOSTE interioara pentru propriul sistem inainte de a incerca sa va conectati la DRAGOSTEA altor sisteme.

Clientul: Si ce trebuie sa fac?
Serv.Tehnic: Puteti gasi AUTOACCEPTAREA?

Clientul: Da, am gasit-o.
Serv.Tehnic: Excelent, incepe sa fie foarte bine! Acum inserati urmatoarele fisiere si copiati-le in directorul "INIMA MEA": IERTARE.DOC, AUTOACCEPTARE.TXT, BUNATATE.DOC si INCREDERE.TXT. Sistemul dvs. va rescrie toate fisierele. Apoi va trebui sa stergeti SARCASM.EXE si sa goliti cutia de gunoi astfel incat sa fiti sigur ca nu a mai ramas nimic rau si niciodata nu va mai fi rulat.

Clientul: Am reusit! Hei! INIMA mea incepe sa aiba noi fisiere: ZAMBET.MPG este pe monitor chiar acum si un mesaj imi spune ca PACEA.COM, COMPASIUNEA.EXE si MULTUMIREA.COM se instaleaza in toata INIMA mea!
Serv.Tehnic: Inseamna ca DRAGOSTEA este instalata si ruleaza. Ar trebui sa va descurcati singur de acum. Inca un lucru inainte de a termina ...

Clientul: Va ascult.
Serv.Tehnic: DRAGOSTEA este un program distribuit gratuit. Fiti sigur ca o daruiti curata la orice sistem cat timp veti fi conectat la serverul principal - MAREA DRAGOSTE! Veti primi inapoi module cu adevarat valoroase.

Clientul: Asa voi face. Multumesc pentru ajutor.
Serv.Tehnic: INIMA sa-ti fie binecuvantata cu multa DRAGOSTE!

Trimis de: dascalita pe 18 Dec 2013, 01:13 PM

Multumim de urare!

Cand ne vom robotiza, va fi asa de simpla instalarea unor astfel de programe?

Trimis de: fiatlux pe 18 Dec 2013, 01:42 PM

QUOTE(dascalita @ 18 Dec 2013, 03:13 PM)

Trimis de: fiatlux pe 18 Dec 2013, 02:09 PM

da' mi-a venit o idee ..intru-ntr-un robot ..sanatos ...(doar cu capu' si inima mea) ...ca-n Gattaca !

Trimis de: The Dude pe 19 Dec 2013, 03:19 PM

Sonata Lunii

Care dintre noi n-a avut vreodata un moment de mare durere?
Cine n-a simtit in vreun moment al vietii dorinta de a renunta?
Cine inca nu s-a simtit singur, extrem de singur si a avut senzatia de a fi pierdut sensul sperantei?

Nici oamenii faimosi, bogati, importanti nu sunt scutiti de a avea momentele lor de singuratate si de adanca amaraciune. La fel i s-a intamplat unuia din recunoscutii compozitori ai tuturor timpurilor, Ludwig Van Beethoven, nascut in anul 1770, in Bonn, Germania, care a murit in anul 1827, in Viena, Austria.

Beethoven traia una din aceste zile triste, fara stralucire si fara lumina. Era foarte abatut din cauza mortii unui principe al Germaniei care fusese ca un tata pentru el.

Tanarul compozitor suferea de o mare lipsa de afectivitate. Tatal sau era alcoolic inrait si il batea. A murit pe strada din cauza betiei. Mama sa a murit foarte tanara. Fratele sau de sange nu l-a ajutat niciodata cu nimic si la toate astea se adauga agravarea bolii sale. Simptomele de surzenie incepeau sa-l tulbure, gata sa-l lase nervos si iritat.

Beethoven putea sa auda doar folosind un fel de trombon ( palnie ) acustic in ureche. Lua cu sine totdeauna o hartie si un caiet pentru ca oamenii sa-si scrie ideile si asa sa poata comunica, insa nu toti aveau rabdare pentru asta, nici ca sa-le citeasca de pe buze.

Dar cum niciun fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, sosi ajutorul spiritual, prin intermediul unei fete oarbe, care locuia in aceeasi modesta pensiune, unde se mutase Beethoven, si care ii spuse aproape strigand „Eu as da totul ca sa pot vedea o noapte cu clar de luna”.

Auzind-o, Beethoven se emotiona pana la lacrimi. La urma urmei, el putea vedea! El isi putea pune maiestria in compozitiile sale.

Pofta de viata ii reveni si atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: „Sonata Clar de luna”.

În tema sa, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai sai sau ai altora, care duceau sicriul mortuar al principelui, protectorul sau.

Privind la cerul argintat de clarul de luna si amintindu-si de tanara oarba, ca si cand s-ar intreba de cauza mortii unui mecena atat de iubit, el se lasa cufundat intr-un moment de adanca meditatie transcendentala.

Unii specialisti in muzica spun ca cele trei note, care se repeta insistent in tema primei parti a Sonatei, sunt cele trei silabe ale cuvantului „why?” (de ce?) sau ale altui cuvant sinonim, in germana.

Dupa ani de la depasirea suferintei, va veni incomparabila “Oda a bucuriei”, ultima parte din Simfonia a IX-a, care incununeaza misiunea acestui compozitor, deja cu totul surd.

“Oda bucuriei” exprima recunostinta sa adusa vietii, pentru faptul de a nu se fi sinucis.

Totul datorita acelei fete oarbe, care i-a inspirat dorinta de a transpune in note muzicale o noapte cu luna.

Cu sensibilitatea sa, Beethoven a descris, prin melodie, frumusetea unei nopti scaldate de clarul de luna [razele lunii], pentru cineva care nu putea vedea cu propriii sai ochi.



Clar de luna este Sonata pentru pian nr. XIV in do diez minor, cunoscuta si cu numele de Sonata lunii. Beethoven a compus aceasta sonata in 1801 si a dedicat-o Contesei Giulietta Guicciardi de care era indragostit. În 1832, poetul Ludwig Rellstab a comparat melodia acestei sonate cu lumina lunii reflectata pe un lac. De atunci piesa este cunoscuta ca “Sonata lunii”. Sonata are trei miscari (parti).




Pe baza istorisirii relatate de muzicianul Enrique Baldovino

Trimis de: The Dude pe 23 Dec 2013, 04:20 PM

Bradul de Craciun


Iarna grea, iarna usoara
Se asterne peste tara,





Stelele din cer coboara
Ca o pasare usoara



Si pe crengi verzi se aseaza,
Raza vie langa raza,
Toti copiii sa le vaza.



Tara toata, ca semn bun,
Bradu-nalta de Craciun



In oras si in catun,





Si da viata peste an,
Il orneaza diafan
Ca pe propriul talisman.



Tara, brad, Craciun si iarna,
Vantul sufla larg din goarna,



Stelele caru-si rastoarna



Peste-a noastra bucurie:
Sarbatoare, veselie,




Visuri de copilarie

Trimis de: Marduk pe 24 Dec 2013, 04:22 PM

Un tramvai numit dorinta, 30 bani la a I-a, 25 de bani la a II-a, sau gratis pe tamponul clasei a II-a. Tramvaiul asta este tramvaiul copilariei mele, la clasa a I-a scara se cobora la fiecare oprire in statie si se ridica plecare. Iernile traite in anii copilariei era ierni adevarate, cu multa zapada de ne saturam de sanius, nu raceam atat de des sau poate ca nici nu prea dadeau atentie parintii unor raceli normale, trecatoare, tratate cu ceai, albastru de metil si frectii cu Carmol.

La multi ani! Sarbatori fericite, alaturi de cei dragi.

Trimis de: The Dude pe 27 Dec 2013, 09:53 AM

La Multi Ani Marduk....

Trimis de: The Dude pe 30 Dec 2013, 09:11 PM

Ploaia care va veni, in putine ore de acum inainte:









La Multi Ani 2014 !!

Trimis de: The Dude pe 14 Jan 2014, 09:07 AM

Eu inca mai cresc!

Edmund Hillary a fost primul om care a escaladat muntele Everest.
In 29 Mai 1953 a urcat pe cel mai inalt munte stiut de oameni.
A fost rasplatit pentru eforturile sale.

Cu toate acestea, pana nu citim cartea sa, "High Adventure", nu putem intelege ca Hillary a trebuit sa creasca pentru a obtine acest succes.

Vezi, in 1952 a incercat sa urce pe muntele Everest, dar a esuat. Cateva saptamani mai tarziu, un grup de englezi l-a rugat sa le adreseze cateva cuvinte membrilor. Hillary a pasit pe scena in aplauze furtunoase. Audienta recunostea incercarea sa de a atinge excelenta, dar Edmund Hillary se considera un esec. S-a dus de langa microfon si a inaintat pana pe marginea platformei.

A ridicat pumnul catre o poza a muntelui. A spus cu voce tare, Everestule, tu m-ai invins prima data, dar eu te voi invinge data viitoare pentru ca tu ai crescut deja cat ai putut sa cresti... dar eu inca mai cresc!

Trimis de: The Dude pe 15 Jan 2014, 11:46 AM

Despre gesturile marunte

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Cand am ajuns , la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...

In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa.

Deci am mers si-am batut la usa. " [i]Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o dintr-un film din anii '40.

Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.

Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.

"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.

Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.

"Nu e mare lucru" I-am zis eu.

" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.

Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: " Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"

"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.

" Oh, nu conteza" spuse ea. " Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".


M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori... " Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea." Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.

"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" Am intrebat.

Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa staau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.



Cum prima aluzie de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:

"Sunt obosita... Hai sa mergem."

Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.

Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.

"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.

"Nimic" am zis eu.

" Dar trebuie si tu sa te intretii."

"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu.



Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..

" Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. " Multumesc."



I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.

In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.

Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...

Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..

Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.
Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete.
Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.



Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam.
In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:" Ziua de azi este o zi speciala!"

Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul spectacol pe care il jucam.

[/i]

Trimis de: The Dude pe 16 Jan 2014, 12:49 PM

Mesaj de la Dumnezeu

Te rog sa fii atent pentru ca sunt schimbari pe care TU trebuie sa le faci in viata TA.
Acestea sunt schimbari pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a putea sa-mi tin promisiunea de a-ti asigura pacea, bucuria si fericirea in viata.

Imi cer scuze pentru orice neintelegere, dar tot ceea ce-ti spun nu-ti cere prea mult timp.
Stiu, ti-am dat deja cele 10 porunci. Pastreaza-le. Dar urmeaza si aceste sfaturi.

Nu te mai ingrijora!

Viata te-a invatat sa-ti faci griji. Ai uitat ca Eu sunt aici pentru a-ti lua greutatile si a le purta in locul tau? Sau iti face placere sa te necajesti pentru fiecare lucru mic care-ti iese in cale?

Fa o lista!

Ceva trebuie facut, sau de ceva trebuie avut grija? Fa o lista. Nu, nu lista TA. Pune-te pe lista MEA. Lasa-ma pe mine sa am grija de problemele tale.

Nu pot sa te ajut, pana nu te intorci la MINE. Si, cu toate ca lista MEA este lunga, Eu sunt totusi... Dumnezeu. Pot avea grija de tot ceea ce pui in mainile MELE. De fapt, ca sa spunem adevarul, Eu pot avea grija de mai multe lucruri pentru tine decat ai putea vreodata sa-ti imaginezi.

Odata ce mi-ai dat MIE greutatile tale, nu mai incerca sa le iei inapoi. Ai incredere in MINE.
Ai incredere ca voi avea grija de tot ceea ce-ti trebuie, de problemele tale, de incercarile prin care treci.

Ai probleme cu copiii? Pune-i pe lista MEA.
Ai probleme cu BANII? Pune-i pe lista MEA.
Ai probleme emotionale? Pune-le pe lista MEA.

De dragul MEU, pune-le pe lista MEA.Vreau sa te ajut. Trebuie doar sa ceri.

Lasa-le in pace!

Nu te scula dimineata spunand: "Ei bine, ma simt mult mai puternic acum, cred ca pot prelua controlul de aici incolo."

De ce crezi ca te simti mai puternic acum? Este simplu. Pentru ca mi-ai dat MIE greutatile tale si eu am grija de ele. De asemenea eu reinnoiesc puterea ta si te acopar cu pacea mea.Nu stii ca daca iti dau inapoi problemele, tu vei reveni acolo de unde ai plecat?

Lasa-le cu MINE si uita de ele. Lasa-ma numai sa-mi fac treaba.

Vorbeste cu mine!

Vreau sa uiti multe lucruri. Uita ce te scoate din minti. Uita ingrijorarea si necazurile, pentru ca stii ca am preluat controlul.

Dar este un lucru pe care te rog sa nu-l uiti niciodata. Te rog sa nu uiti sa vorbesti cu MINE DESEORI! Te iubesc! Vreau sa-ti aud vocea. Vreau sa MA incluzi in lucrurile care se petrec in viata ta. Vreau sa te aud vorbind despre prieteni si despre familia ta.

Rugaciunea este pur si simplu conversatia cu MINE. Vreau sa-ti fiu cel mai drag prieten.

Ai credinta!

De aici, de sus, vad o multime de lucruri pe care nu le poti vedea ce acolo, de jos.
Ai incredere in MINE, caci nu ai dori sa vezi cu chii MEI.
Voi continua sa am grija de tine, sa te veghez si sa-ti acopar nevoile.
Trebuie numai sa ai incredere in MINE.

Chiar daca am o sarcina mai mare decat tine, se pare ca ai mari probleme numai cu partea simpla care-ti revine. Cat de greu poate fi, doar sa ai incredere?

Imparte!

Ai fost invatat sa imparti lucrurile cu altii inca de cand aveai 2 ani. Cand ai uitat asta? Regula se aplica in continuare.

Imparte cu cei care sunt mai putin norocosi ca tine.
Imparte bucuria ta celor care au nevoie de incurajare.
Imparte rasul tau cu aceia care nu au auzit nimic de el de mult timp.
Imparte lacrimile tale cu aceia care au uitat sa planga.
Imparte credinta ta cu aceia care nu au deloc.

Fii rabdator!

Am condus lucrurile asfel incat, numai intr-o viata, sa ai mai multe experimente diverse. Tu cresti de la copil la adult, ai copii, schimbi multe slujbe, inveti multe, calatoresti in multe locuri, intalnesti mii de oameni si experimentezi atat de multe. Cum poti fi atat de nerabdator, cand MIE imi ia un pic mai mult decat ai crezut ca sa indeplinesc ceva din lista?

Ai incredere in cronometrarea MEA, pentru ca ea este perfecta.

Numai pentru ca am creat universul in numai sase zile, toti cred ca trebuie sa ma grabesc mereu, sa fie totul repede, repede.

Fii bun!

Fii bun cu toti, pentru ca EU ii iubesc tot atat de mult ca pe tine. Ei s-ar putea sa nu se imbrace ca tine, sau sa vorbeasca la fel ca tine, sau sa traiasca la fel ca tine, dar EU tot va iubesc pe toti. Te rog sa intelegi asta, pentru binele MEU.

V-am creat pe fiecare dintre voi, astfel incat sa fiti diferiti. Ar fi mult prea plictisitor daca ati fi fost identici.Te rog sa intelegi ca EU iubesc fiecare din aspectele care va diferentiaza.

Iubeste-te pe tine insuti! Cand EU te iubesc atat de mult, cum e posibil ca tu sa nu te iubesti? Ai fost creat de MINE numai pentru un singur scop - sa fii iubit si sa iubesti, la randul tau.

Eu sunt Dumnezeul Iubirii.
Iubeste-ma.
Iubeste-ti vecinii.

Dar iubeste-te si pe tine insuti.



Inima mea se intristeaza in durere cand te vad ca te superi, atunci cand lucrurile ies prost.



Imi esti foarte drag! Nu uita asta niciodata!

Trimis de: The Dude pe 21 Jan 2014, 10:55 AM

Micile lucruri din viata noastra

Micile pietre fac muntii mari
Micii pasi pot acoperi mile
Micile acte de bunatate si iubire
Dau lumii surasul ei cel mare

Cuvinte mici pot alina necazul
Micile imbratisari pot usca marile lacrimi
Micile lumanari pot lumina intunericul
Micile amitiri dureaza ani de zile

Micile vise pot duce la maretie
Micile victorii la succes
Micile lucruri in viata
Sunt cele care aduc cea mai mare bucurie.

Trimis de: The Dude pe 23 Jan 2014, 10:29 AM

Viata e un joc

Cu câţiva ani în urmă, Brian Dyson, preşedintele Coca Cola, a ţinut un discurs la o universitate despre legătura dintre muncă şi celelalte “responsabilităţi” pe care fiecare dintre noi le avem în viaţă.

“Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer.

Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.

Curând vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?

Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.




Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas.
Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!

Trimis de: The Dude pe 29 Jan 2014, 10:45 AM

Unul de-al nostru

… a fost odata, in vremuri deloc indepartate, intr-un satuc mic-mic, o famile de tarani care avea doi copii.

Tatal nu credea in Dumnezeu, si nu ezita sa spuna si altora ce simtea el in legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi Craciunul.

Sotia lui credea insa, si ea si-a crescut copiii astfel incat sa aiba credinta in Dumnezeu si in Isus, in ciuda comentariilor lui negative, prin care se impotrivea la orice.
Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau.

L-a invitat si pe el, dar a refuzat:

“Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce l-ar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!”

Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa.

N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, tot ce vedea era o furtuna de zapada.

S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.

Si chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, el a mers afara sa vada ce anume a lovit fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice.

Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop.

Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam.

Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.

„Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii.”

Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele.

Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele tot nu au inteles.

S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu.Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde le-ar fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta.

„De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii?”

Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om.

„Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!”, a spus el tare.

Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul.

Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmat-o spre acel loc sigur.

Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte:

„Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva!”

Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme:

„De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om?”
Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele – orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze.

„Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului!”

Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand.

Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui:

„Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!”

Trimis de: The Dude pe 4 Feb 2014, 01:09 PM

Eseu - Zmeul, personajul pozitiv din basme

Vom demonta astăzi încă un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.

Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.

Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete, care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi, o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.

Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că nici un zmeu nu le vrea.

Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.

Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.

Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.

Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.

Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.

Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.

Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele.

N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.

Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.

Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.

Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.

Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem de basm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm...

Trimis de: The Dude pe 12 Feb 2014, 10:59 AM

Ce este viata?

"Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.

O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”

Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”

Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”

O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”

Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”

Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”

Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”




Apoi veni noaptea.

Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”



Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera:
“Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…” "

Trimis de: The Dude pe 12 Feb 2014, 12:26 PM

Cineva l-a întrebat pe Mulla Nasroddin: “De ce eşti atât de trist?”

Mulla a răspuns: “Soţia mea a insistat să nu mai joc cărţi şi alte jocuri de noroc, să nu mai fumez şi să nu mai beau. Am renunţat la toate aceste lucruri.”

Omul a spus: “Soţia ta trebuie să fie foarte fericită acum”.

Nasruddin: “Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce să se plângă aşa că este foarte nefericită. Începe să vorbească, dar nuare de ce să se plângă. Acum nu mă mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam că dacă o să renunţ la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericită, dar a devenit mai nefericită ca oricând. ”

Dacă aţi continua să aruncaţi responsabilitatea asupra altora şi toţi ar face ceea ce le spuneţi să facă, mai devreme sau mai tarziu v-aţi sinucide. În cele din urmă, nu aţi mai avea asupra cui să aruncaţi vina.

Trimis de: The Dude pe 14 Feb 2014, 03:02 PM

Bunatatea vietii



Cu toate ca sunt atat de multe lucruri pentru care sa ne facem griji,
Exista cu mult mai multe lucruri pentru care sa fim recunoscatori.

Desi bunatatea vietii poate fi uneori umbrita,
Ea nu poate fi subapreciata.

Pentru fiecare act necugetat, destructiv
Sunt mii de acte mici, tacute de dragoste, bunatate si compasiune.

Pentru fiecare persoana care vrea sa faca rau
Sunt multi, multi altii care isi dedica vietile pentru a ajuta si a vindeca.

Este o bunatate in viata care nu poate fi negata.

Uita-te cu atentie la cele mai magnifice peisaje si la cele mai mici detalii,
Pentru ca bunatatea intotdeauna va straluci.

Bunatatea vietii nu are limite.
Creste mai abundent cu fiecare noua incercare.
Cu cat experimentezi si apreciezi mai mult bunatatea vietii,
Cu atat este mai mult de trait.

Chiar si cand vantul rece bate
Si lumea pare acoperita de o umbra cetoasa,
Bunatatea vietii exista.

Deschide-ti ochii, deschide-ti inima,
si vei vedea ca bunatatea este peste tot.

Desi bunatatea vietii pare uneori ca sufera esecuri,
Ea intotdeauna indura.

Pentru ca, in momentele intunecate, devine foarte clar ca viata este o comoara fara de pret.
Si asa bunatatea vietii devine si mai puternica datorita tocmai acelor lucruri care i s-au opus.

Cu timpul, cand frica iti va disparea pentru totdeauna
Vei afla ca bunatatea vietii a fost mereu la un moment distanta.

La urmatorul colt
In fiecare moment
Bunatatea vietii e gata sa te surprinda si sa te incante.

Lasa bunatatea vietii sa iti atinga spiritul si sa iti calmeze gandurile.
Si apoi imparte norocul tau cu altii.

Findca bunatatea vietii creste tot mai minunata de fiecare data cand este daruita.

Cu toate ca problemele in mod constant striga dupa atentie
Si conflictele apar sa urle si mai tare,

Bunatatea vietii devine mai puternica in liniste si pace, cu mai mult rost si semnificatie decat inainte

Trimis de: The Dude pe 17 Feb 2014, 10:46 AM

Profesorul filozof

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.

"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."

"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"

"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele"

"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."

"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã.

Trimis de: The Dude pe 18 Feb 2014, 11:43 AM

Parfum de femeie

In filmul "Parfum de femeie este o scena de neuitat: aceea in care protagonistul, interpretat prin Al Pacino, invita la dans o tanara femeie, la care aceasta ii răspunde:

"Nu pot, pentru ca intr-o clipa va sosi logodnicul meu."
"Intr-o clipa, se traieste o viata!", raspunde el, conducand-o sa danseze un tangou.

Aceasta scurta, dar memorabila scena contine unul din cele mai frumoase mesaje ale filmului:

Unii oameni traiesc alergand dupa timp, dar nu reusesc sa-l ajunga nici cand fug mai grabiti. Pentru altii, timpul mai degraba inrtarzie sa treaca si privesc lacomi spre viitor, uitand sa traiasca in clipa prezenta, care este singurul timp care exista in mod real.

Timp are toata lumea in mod egal. Nimeni nu are nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta consta in ceea ce face fiecare cu acest timp.

Trebuie sa stim sa profitam de fiecare clipa pentru ca, asa cum a spus John Lennon:
"Viata este ceea ce trece in timp ce facem planuri pentru viitor."

Trimis de: The Dude pe 21 Feb 2014, 03:19 PM

Doar asta conteaza!

Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari.

In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea.

Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas.

Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”…

S-a intristat crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii, si unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat:

-De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?”
-Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii!
-Nu… doar ca, vezi… noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… si asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va…
-Da, pentru noi doar asta conteaza!

Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum? Oricata bucurie ai adunat si ai daruit pana acum, iti doresc sa traiesti… pana la adanci batranete!

Trimis de: The Dude pe 26 Feb 2014, 11:13 AM

Privirea lui Iisus





In Evanghelia dupa Luca scrie:

Dar Petru a spus: „Omule, nu stiu despre ce vorbesti”. In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocos a cotcodacit, iar Domnul s-a intors si a privit drept spre Petru… iar Petru a iesit afara si a plans.

M-am inteles intotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, ii multumesc, ii implor adevarul.

Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreste sa-l privesc in fata… Iar eu nu pot. Chiar si cand ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cand simt ca el ma priveste direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatie nerostita in ochii sai, pentru vreun pacat nemarturisit. Sau poate vreo cerere: poate ca asteapta ceva de la mine.

Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si l-am privit in ochi! Nu exista nici o acuzatie, nici o cerere.
Singurul mesaj pe care il puteai citi in ochii lui era: „Te iubesc”.

La fel ca si Petru, am iesit afara si am plans.

Anthony de Mello, Cântecul pasarii

Trimis de: The Dude pe 28 Feb 2014, 09:32 AM

Nu mai aştepta să se schimbe lumea!


În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă.

Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos şi dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiţi fără folos atâţia bani. Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiţi picioarele”.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.



Morala:

Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor, mai bine.
Întoarce-ţi privirea către tine, investeşte în tine.
Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată facil.
Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

Trimis de: The Dude pe 3 Mar 2014, 03:49 PM

28 legi universale ale succesului


La fel cum sunt legi universale precum electricitatea, gravitaţia, magnetismul etc., Peter Arnold consideră că sunt câteva legi care sunt universal aplicabile Succesului.

1. Legea dragostei. Iubeşte pe toată lumea ca pe tine însuţi. Toate celelalte legi i se subordonează acesteia şi nu intră în contradicţie cu ea. Este o regulă biblică. Se aplică la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizaţii, tări. Are o bogăţie/valoare universală.

2. Legea cauză-efect. Există o ordine universală. Nimic nu este accidental. Totul se întâmplă cu un motiv. Pentru fiecare efect există o cauză sau un set de cauze.

3. Legea gândirii. Gândurile se materializează. Noi devenim ceea ce gândim.

4. Legea echivalenţei mintale. Pentru a avea succes într-un domeniu, trebuie să avem o imagine clară a acelui succes în mintea noastră, o imagine mintală a ideii noastre de succes, o viziune.

5. Legea corespondenţei. Viaţa noastră exterioară este o oglindă a celei interioare. Există o corespondenţă directă între experienţele şi gândurile noatre pe de o parte şi atitudinea noastră, pe de altă parte.

6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).

7. Legea valorii. Ceea ce credem şi apreciem cu adevărat se reflectă în ceea ce facem, chiar dacă poate cuvintele noastre sugerează altceva.

8. Legea motivaţiei. Tot ceea ce facem este declanşat de dorinţele noastre interioare, nevoi şi instincte, multe dintre ele venind din subconştient.

9. Legea activităţii subconştiente. Subconştientul nostru ne avertizează despre lucrurile din jur, în concordanţă cu dorinţele şi grijile noastre cele mai puternice.

10. Legea expectanţei. Ceea ce preconizăm cu încredere că se ve întâmpla, chiar se va materializa.

11. Legea concentrării. Indiferent asupra a ce ne concentrăm şi ne gândim în mod repetat, devine din ce în ce mai mult o parte a vieţii noastre interioare.

12. Legea obişnuinţei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obişnuinţele care ne îndepărtează de ţelurile noastre trebuie schimbate.

13. Legea atracţiei. Suntem cu toţii nişte magneţi vii. Atragem oameni, întâmplări şi împrejurări care se armonizează cu gândurile noastre dominante.

14. Legea alegerii. Suntem liberi să alegem ceea ce gândim şi în consecinţă suntem liberi să alegem toate celelelte părţi ale vieţii noastre.

15. Legea optimismului. O atitudine mentală pozitivă va merge mână în mână cu succesul şi fericirea. Optimismul ne face plăcuţi şi vioi, mai susceptibili de a reuşi.

16. Legea schimbării. Totul se schimbă, nimic nu este fix. Dacă nu profităm de schimbare vom deveni victimele ei.

17. Legea controlului. Avem părere bună despre noi înşine datorită faptului că simţim că ne controlăm propria viaţă.

18. Legea responsabilităţii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, şi tot ceea ce reuşim.

19. Legea compensaţiei. Cu ceea ce contribuim sau investim, aceea vom obţine. Întotdeauna vom fi recompensaţi pe deplin pentru ceea ce facem.

20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proporţională cu valoarea serviciilor aduse celorlalţi (sau, cum se spune, fii un stăpân cu inima unui servitor).

21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cât muncim mai mult, cu atât devenim mai “norocoşi”.

22. Legea supra-compensaţiei. Trebuie ca întotdeaună să “investim” mai mult decât obţinem; altfel nu vom obţine niciodată mai mult decât avem în acest moment. Trebuie să facem mai mult pentru ceea ce suntem “plătiţi” pentru ca în timp să fim răsplătiţi cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul “oferă mai întâi pentru a primi mai târziu”.

23. Legea “pregătirii”. Performanţa vine în urma unei pregătiri intense. Adevăraţii profesionişti investesc mai mult timp decât alţii în pregătire.

24. Legea eficienţei forţate. Pe măsură ce acţionăm devenim mai eficienţi. Niciodată nu avem timp să le facem pe toate, dar avem suficient timp să facem lucrurile cu adevărat importante.

25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat.

26. Legea creativităţii. Orice progres începe cu o idee în mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastră poate concepe şi crede cu adevărat, poate să şi obţină.

27. Legea flexibilităţii. Ai şanse mai mari de reuşită dacă ştii clar ce vrei sa obţii dar rămâi flexibil în privinţa felului în care vei acţiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunităţi.

28. Legea perseverenţei. Abilitatea noastră de a persevera, în ciuda obstacolelor şi a dezamăgirilor, denota încredere în noi înşine. Perseverenţa este “o calitate de fier” în drumul spre succes.



Peter Arnold

Trimis de: The Dude pe 4 Mar 2014, 02:49 PM

Unde mi-ai fost, băiatul meu?
Unde mi-ai fost, făptură de zeu?
Am dat piept cu munţii cu ceaţa în creştet
Şi paşii m-au dus pe căi încâlcite
Şi-apoi am păşit în trista pădure
Şi-n faţă mi-au stat duzini de mări moarte
Şi-adânc m-a-nghiţit cu gura mormântul
Şi va veni, şi va veni, şi va veni, şi va veni,
Şi va veni iar o ploaie grea!…


Şi ce-ai mai văzut, băiatul meu?
Şi ce-ai mai văzut, făptură de zeu?
Am văzut un nou-născut şi fiare dându-i roată
Şi diamante pe cale şi nimeni să treacă
Şi sânge curgând de pe creanga cea neagră
Şi-o odaie ticsită cu mâini bătătorite
Şi treptele albe-necate sub apă
Şi vorbitori sute, mii, cu limba tăiată
Am văzut săbii, puşti, chiar în mâini de prea tineri
Şi va veni, şi va veni, şi va veni, şi va veni,
Şi va veni iar o ploaie grea!…


Si ce-ai auzit, băiatul meu?
Şi ce-ai auzit, făptură de zeu?
Păi, cam un plesnet de trăznet ce-anunţă furtuna
Şi-un muget de val ce-nghite o lume
Şi sute de tobe cu beţele rupte
Şi ‘jde mii de şoapte şi nimeni s-asculte
Şi un om flămând, dar şi râsete prea multe
Şi-un cântec din şanţ, unde mort e poetul
Şi-un urlet de clown, ce plânge pe stradă
Şi va veni, şi va veni, şi va veni, şi va veni,

Şi va veni iar o ploaie grea!…
Si ce-ai întâlnit, băiatul meu?
Şi ce-ai întâlnit, făptură de zeu?
Un mic copilaş cu calul pe moarte
Un om mult prea alb c-un câine prea negru
O doamnă cu trupul cuprins tot de flăcări
O fată, apoi, mi-a dat curcubee
Şi un bărbat, sângerând de alean
Şi-un altul la fel, sângerând tot de ură
Şi va veni, şi va veni, şi va veni, şi va veni,
Şi va veni iar o ploaie grea!…

Şi ce ai de gând, băiatul meu?

Şi ce ai de gând, făptură de zeu?
Păi, o s-o iau înapoi ‘nainte să plouă
M-afund în adânc, în adâncul pădurii

Unde lumea e multă şi cu mâinile goale
Unde stropi de otravă potop cad în valuri
Unde casa din vale stă în faţa-nchisorii
Unde-ascuns e mereu călăul sub mască
Unde foametea-i mare şi-s suflete moarte

Culoarea e neagră şi zero e cifra
Şi cu vorbe, cu gânduri, suflări şi cuvinte
Voi fi-oglindă pe creste, ca toţi să mă vadă
Voi păşi pe oceane ce stau să mă-nnece
Dar cântu-mi voi şti ‘nainte de-a-ncepe

Şi va veni, şi va veni, şi va veni, şi va veni,
Şi va veni iar o ploaie grea!…



A Hard Rain’s A-Gonna Fall (muzică şi text: Bob Dylan)
Va veni iar o ploaie grea (traducere: Florian Pittiş)

Trimis de: The Dude pe 5 Mar 2014, 01:06 PM

Trenurile care pleaca sunt aceleasi care vin,



Gara e o simpla gara, doar orasul e strain.





Ce vreau azi de la tine, miine iar o sa vreau,


Insa miine-i prea departe, astazi prea aproape-ti stau...



Nu e luna care tace, nu sunt ciinii care latra,



Nu sunt pasii tai cei care se apropie de poarta...




de-atunci te astept, tu intarzii sa vii,
Si-asa-i fiecare seara, si-asa-i fiecare zï...

Trimis de: The Dude pe 7 Mar 2014, 08:01 AM

Ce-ti doresti cu adevarat?

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari.
Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti.
-"Nu foarte mult timp". - au raspuns pescarii la unison.
-"Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?"
Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor.
"Pai, si ce faceti in restul timpului?" a intrebat turistul.
"Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bemputin, cantam la ghitara cateva cantece si tot asa.... Avem o viata plina."
Turistul i-a intrerupt, "Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare."
"Si dupa asta?" au intrebat pescarii.
"Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota de traulere (barci de pescuit). In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City , Los Angeles , sau poate chiar la New York ! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera."
"Si cam cat timp ne-ar lua asta?" au intrebat pescarii.
"Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani." a replicat turistul.
"Si dupa asta?"
"Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant," a raspuns zambind larg turistul. "Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!"
"Milioane? Serios? Si dupa asta?" au intrebat pescarii.
"Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi......................"

Trimis de: The Dude pe 10 Mar 2014, 03:12 PM

Un copil a spus: Ce este iarba?



Un copil a spus: Ce este iarba?, aducându-mi-o cu mâinile pline;
Ce aș putea sã rãspund copilului?... Nu știu mai mult decât el ce este...

Presupun cã trebuie sã fie steagul dispoziției mele, țesut dintr-un material verde, plin de nãdejde.

Sau cred cã e batista Domnului,
Un dar parfumat și memento dinadins aruncat,
Purtând numele posesorului undeva prin colțuri, ca sã putem vedea și remarca și sã spunem: a Cui?

Sau poate cã iarba este ea însãși un copil... copilul zãmislit de vegetație.

Sau mã gândesc cã e o hieroglifã uniformã
Și înseamnã: a germina la fel pe zone largi și înguste,
Crescând deopotrivã printre negri și albi,
Kanuck, Tuckahoe, Congressman, Cuff, le dau același lucru, îi primesc la fel.

Iar acum îmi pare a fi frumosul pãr netãiat al mormintelor.
Cu tandrețe te voi folosi, iarbã rãsucitã,
Poate transpiri din piepturile tinerilor,
Poate dacã i-aș fi cunoscut i-aș fi iubit;
Poate cã te tragi din bãtrâni și din femei, și din vlãstarele luate degrabã din poala mamelor.

Aceastã iarbã este prea întunecatã ca sã fie din creștetele albe ale mamelor vârstnice,
Mai întunecatã decât bãrbile incolore ale bãtrânilor,
Prea întunecatã sã vinã de pe acoperișurile de un roșu vag ale gurilor.

O, recunosc, la urma urmei, atât de multe limbi grãitoare!
Și înțeleg cã ele nu vin de pe acoperișurile gurilor fãrã un rost.

Aș vrea sã pot traduce indiciile cu privire la morții tineri, bãrbați și femei,
Și cu privire la bãtrâni și mame, și la vlãstarele luate degrabã din poala lor.

Ce crezi cã se întâmplã cu tinerii și bãtrânii?
Ce crezi cã se întâmplã cu femeile și copiii?

Ei sunt bine și vii, undeva;
Cei mai mici germeni aratã cã, de fapt, nu existã moarte,
Și chiar dacã a fost, ea a dus înainte viața – și nu așteaptã la capãt s-o opreascã –
Și a încetat în momentul în care viața a apãrut.

Totul merge înainte și peste hotare... și nimic nu se prãbușește,
Și a muri este diferit de ceea ce presupune oricine, și mai propice.





Walt Whitman

Trimis de: The Dude pe 12 Mar 2014, 10:34 AM

Orbii si elefantii

Se povesteste ca la un moment dat, la Buddha au venit un grup de discipoli.

“Maestre, aici în sat traiesc o multime de ermiti si intelectuali care se complac întro continua disputa, unii spunând ca lumea este infinita si eterna, ceilalti ca ea este finita si muritoare; unii spun ca sufletul moare împreuna cu corpul în timp ce ceilalti ca el traieste etern si asa mai departe. Ce poti sa spui Maestre în ceea ce îi priveste?”

Privindu-i, Buddha le-a raspuns,

“Cânva demult traia un rege care chemându-si servitorii le-a spus: ‘Adunati-va cu totii, servitori credinciosi, apoi mergeti de strângeti la un loc pe toti oamenii nascuti orbi din împaratie, pentru a le arata un elefant.'”.

“Prea bine, marite rege” au spus servitorii, dupa care fiecare a plecat spre a îndeplini voia regelui lor.

Când toti cei nascuti orbi au fost adunati în locul desemnat de rege, acesta a venit în mijlocul lor si le-a spus, “Acesta este un elefant”. Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea si asa mai departe, spunându-i fiecaruia ca ceea ce i-a aratat a fost un elefant.

De fiecare data când regele prezenta elefantul unui orb, îl întreba pe acesta,

“Asadar orbule, ai vazut cum arata un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant?”

Cei carora li s-a prezentat capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala. Apoi cei carora li s-a aratat urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe; cei carora li sa-u aratat coltii de fildes ai elefantului au spus ca elefantul este ca un plug; cei carora li sa-u aratat trunchiul elefantului au spus ca elefantul este ca un grânar; cei carora li sa-u aratat picioarele au spus ca elefantul este ca si coloana care sustine un templu; cei carora li sa-u aratat coada au spus ca elefantul este ca o perie.

Apoi toti orbii adunati în acea piata au început sa se îmbrânceasca si sa tipe, “Asa arata elefantul!”, “Ba nu, elefantul nu arata asa!”, “Ba da!”, “Ba nu!”. În curând lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat la bataie.

Maestrul a încheiat, spunând "La fel sunt si acesti predicatori si intelectuali care vorbesc la nivel teoretic de lucruri pe care ei nu le-au vazut… Prin ignoranta lor sunt exact ca orbii din povestea cu împaratul: certareti si deformând realitatea într-un fel sau altul.

Trimis de: The Dude pe 14 Mar 2014, 09:00 AM

Cine moare?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile"responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli,inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Pablo Neruda

Trimis de: The Dude pe 21 Mar 2014, 12:32 PM

Trimis de: The Dude pe 21 Mar 2014, 07:16 PM

..doi vecini se certau intre ei...

un mar, ale carui craci grele de poame se aplecasera peste gardul ce le depsartea curtile, a lasat sa ii cada fructele acolo

cel in curtea caruia crestea copacul, credea ca merele i se cuvin...
vecinul sau insa spunea ca tot ce se afla in curtea lui ii apartine


cum, in vremea aia, pe drum trecea un intelept, vecinii l-au rugat pe acesta sa le judece cauza.

inteleptul a intrebat:

-Cum vreti sa se faca judecata: dupa dreptatea lui Dumnezeu, sau dupa dreptatea oamenilor ?

Dupa dreptatea lui Dumnezeu au raspuns vecinii la unison...


atunci inteleptul a dat un mar unuia dintre vecini, si tot restul celuilalt...dupa care s-a inclinat catre ei si si-a vazut de drum....

Trimis de: The Dude pe 24 Mar 2014, 01:58 PM

“Unii oameni spun că nu s-au descoperit încă pe ei înşişi. Dar sinele nu e ceva pe care trebuie să-l cauţi. Tu trebuie să-l creezi.” Thomas Szasz

Închipuie-ţi că la naştere primim fiecare o cutiuţă a vieţii cu care ne putem juca. Înăuntru se află piesele unui puzzle.

Fiecare dintre ele reprezintă un aspect al potenţialului nostru. Dacă le priveşti separat nu par să aibă prea mare însemnătate. Dar dacă reuşeşti să o aşezi pe fiecare dintre ele la locul ei, vei obţine o imagine cu ceea ce eşti şi ceea ce poţi deveni.

De cele mai multe ori aceste cutii rămân închise. Limitările impuse de mediul în care trăim şi opiniile celor din jurul nostru sunt cele care primează şi au un important cuvânt de spus asupra cursului vieţii noastre. Nicidecum potenţialul cu care am fost înzestraţi.

Motive pentru care se întâmplă aceasta sunt destule: nu ne-a spus nimeni că ar trebui să facem altfel; avem prea multe lucruri importante de care trebuie să ne ocupăm - trebuie să luăm note bune, trebuie să ne căutăm o slujbă bună, să ne creştem familia, să ne plătim facturile; avem atât de multe distracţii - emisiunile Tv, calculatorul şi internetul, ştirile, bârfele. A-ţi întoarce privirea spre tine, a deschide cutiuţa şi a încerca să rezolvi acel puzzle poate, poate vei descoperi o comoară, nu pare deloc atractiv.

E mult mai uşor să alegem varianta de a lăsa pur şi simplu ca viaţa să se întâmple decât să intrăm în joc şi să ne asumăm riscul de a pierde şi de a câştiga.

Dar viaţa nu este despre a pierde sau a câştiga. Este despre alegerea pe care o faci între a lăsa cutia închisă şi a da câştig de cauză soartei sau de a încerca să rezolvi puzzle-ul şi a lucra cu propriul potenţial pentru a vedea câte vise poţi transforma în realitate.

“Avem cu ce!”. Cu fiecare nouă zi din viaţa noastră vom avea ocazia să ne descoperim puţin câte puţin şi să ne dezvoltăm în direcţia care ni se potriveşte. Trebuie doar să fim dispuşi să răscolim prin lada cu zestre pentru a rezolva puzzle-ul.

Trimis de: The Dude pe 31 Mar 2014, 11:51 AM

Duderina Jones and the riders of the lost keys

I walk the streets under the rain
poetry in my misery
iIlost my way, i'm homeless
i lost my keys
I don't even know my own address
and there's nowhere iIwanna be

I. Men Erg

Nici n-a fost iarna...dar chiar si asa musafirii ocazionali care mi-au vizitat cabana cu ocazia singurei zapezi, au fost prieteni noi dobanditi la schi...Niste haiosi binevoitori ce, in schimbul gazduirii, s-au invrednicit sa ma ajute la o curatenie de fond, de care casuta aia nu cred sa fi avut parte vreodata. S-a scuturat, s-a aspirat, s-au spalat geamuri, vesela, lenjerie, aragaz, alea, alea.... Cand am plecat totul era luna.. La sfarsitul perioadei, proaspetii mei camarazi m-au asteptat cuminti, in vreme ce eu inchideam obloanele si asiguram grilajul metalic al usii.

Ca un ultim gest de bunavointa, Nicu, un baiat de meserie mecanic, mi-a atras atentia ca lacatele pe care le folosesc sunt de o calitate foarte slaba si simplu de spart; sfatul lui fiind acela de a le inlocui cat mai curand cu unele marca Granit, imposibil de distrus. Am luat nota.

II. Intamplarea

Sigur ca imediat ce am ajuns acasa, gandul unei asigurari mai bune a proprietatii mi-a iesit din cap. Ca de fiecare data cand ma intorc de acolo, totul e dat uitarii pana cand dor-ul ma cheama inapoi..Abia atunci locul acela devine din nou viu si actual. Abia atunci toate nevoile lui reintra printre preocupari...Si pentru asta eu am intotdeuna o lista: s-au terminat lumanarile, trebuiesc aduse baterii pentru lanternele de mana, gaz pentru opaitz, ulei pentru lantul de la drujba...

Dar acum a fost altfel. Un amic alaturi de care aveam de rezolvat o chestiune m-a rugat sa ne abatem din drum pe la Hornbach pentru o treaba a lui si acolo, insotindu-l am dat peste lacatele alea care m-au bucurat pana la extaz..M-am facut ca nu vad pretul (cu a carui realitate a trebuit sa ma confrunt insa la casa) si am ramas surpat in lista fara sfarsit a gradelor de securitate ce era atasata pliantului cu intructiuni.

III. Fatalitatea

Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns inapoi la cabana a fost acela sa probez lacatele Granit, care cereau mici adaptari. O jumatate de zi mi-a luat sa le pot face intrebuintabile, dar a meritat. La plecare cele doua pacanituri care confirma blocarea mi-au dat un sentiment de necuprinsa siguranta, pe drumul inapoi spre masina neaincetand sa imi laud initiativa si sfatul prietenului Nicu.

In chiar momentul in care ma dezechipam la porbagajul masinii am constatat insa cu stupefactie ca luasem cu mine, din inertie, cheile de la fostele lacate; cele montate acum pe grilaj avandu-le pe ale lor undeva inauntrul cabanei. Dezastruuuuu...

IV. Cautarea

Printr-un noroc aproximativ, ambalajul unuia dintre lacate a ramas in rucsac, asa ca aveam coordonatele de produs fara sa trebuiasca sa mai fac un drum la Hornbach pentru asta. Insa situatia era intr-adevar grava produsele Granit sunt anuntate ca indestructibile, geamurile casei sunt antiefractie, belciugele nu se pot sectiona caci au o foaie de tabla care nu te lasa sa ajungi la ele. Nu exista curent electric la care sa legi un polizor unghiular, grupul generator a ramas inchis in casa, cu bormasina acumulator nu poti gauri butucul pentru ca acesta are in cap o pastila rotitoare, frontal nici atat caci materialul de baza este otelul rapid.

Potcoava, la care oricum nu se poate ajunge e cementata si bomfaierul aluneca pe ea. Panza snur diamantata avanseaza in material dar foarte greu si foarte incet. Se si rupe des. Nu-i o solutie. Am incercat asta in alta situatie si de acolo am aflat. Atacul cu acid al mecanismelor de deblocare nu se intampla, caci elementele sunt ceramice.

Am mers la cei care fac chei dublura de la Bricostore. Nu au vrut sa ma ajute. Erau suspiciosi in legatura cu povestea mea, si oricum nu vedeau vreun castig deosebit in ea.

Am un coleg in politie. Ei tin o evidenta ferma a spargatorilor care pot deschide orice incuitoare. Omul s-a oferit sa ma ajute insa m-a atentionat: „ vezi ca ti-l bagi pe dracu’n casa..”..Nu sunt la mine lucruri de furat, sau care sa tenteze (poate doar clondirul de coniac de casa si depozitul de vin / bere, astea au cu ce se lauda). M-am gandit la vecini..Vilele lor impozante si izolate. Un infractor ajuns in zona s-ar putea crede in paradis....Nope, nu le pot face asta consatenilor.

Mi-am propus sa difuzez intamplarea pe toate canalele, doar, doar o sari cineva cu vreo sugestie...
Un amic mi-a dat ideea cu nitrogenul. Exista niste butelii comprimate si se pune mustiucul sprayului pe butucul lacatului, se apasa cateva secunde...Totul ingheata si devine casant. Cu o scula care se numeste „potoarca” se forteaza apoi butucul, verturile se sparg si lacatul se deschide.

Desi mi se rupea inima de lacate, am decis sa aplic aceasta metoda, insa de unde se pot cumpara buteliile astea ??....investigatii ample. Pana la urma am gasit...”la spital”. Butelia are marele avantaj ca e moca. E destul de mare si trebuie returnata intacta. Gasisem si azot lichid, mult mai potrivit job-ului, insa trebuia sa cumpar recipientul care costa o avere. De asemenea trebuia utilizat in cateva ore si era destul de periculos. Am ramas la butelie pe care a doua zi am si adus-o acasa. Un lacat mai vechi mi-a servit de cobai dar procesul s-a desfasurat foarte greu...Nici nu stiu daca potoarca n-a facut treaba de una singura..

Din alta sursa am primit sfatul opus: butelia cu gaz. Exista in targ minibutelii cu arzator cu tot (un fel de oxiacetilenica in miniatura) si ele pot produce o flacara de 1200-1300 grade pentru cateva minute. Tii flacara pe butuc si arcurile verturilor se vor arde...apoi iar, cu potoarca...

Insa toate incercarile mele in directia asta au trebuit sistate. Prospectul lacatului arata foarte limpede ca acest tip de yala utiliza verturi ceramice pivotante, invulnerabile la astfel de tehnici.

V. Ideea

Descumpanit din cale afara, am trecut la pregatirea unui scenariu la scara mare. Trebuia sa imprumut un grup generator si un aparat de sudura care sa i se potriveasca. In locatie, as fi taiat pe rand foaia de tabla ce masca lacatele, apoi belciugele. Dupa deschiderea usii, recuperam cheile din casa, apoi sudam inapoi tot ce taiasem. Metoda salva si lacatele...

Aflat in cautarea ipoteticului donator, am ajuns la Praktiker in alta chestiune, si pentru ca tot discutam cu un vanzator istet de acolo, l-am intrebat intr-o doara daca n-are vreo solutie si pentru povestea mea. Omul, priceput si politicos mi-a dezvaluit ca deschiderea unui lacat...oricarui lacat, e o treaba extrem de simpla. Ideal ar fi daca as putea sa ajung in posesia unei truse lock piking, insa se poate si fara ea. Cum ramasesem ca la dentist, omul m-a mai sfatuit sa verific reteaua internet..Ceea ce am si facut.

VI. Rezolvarea

Intr-adevar e greu de crezut. Toate fazele alea din productiile politiste, cele in care eroul deschide usa cu o agrafa sunt adevarate. Dupa patru filmulete si cateva minute de practica confirm fara nicio retinere: nu exista vreo broasca-butuc, lacat, inchizatoare pe care sa nu o pot desface cu cateva unelte improvizate (agrafa de birou, pix, sarma, surubelnita). Si nu sunt vreun talent. As spune ca dimpotriva, sunt ma degraba neandemanatic. Si cat de linistiti stam mangaind cheia si gandindu-ne cu bucurie ca bunurile noastre ne asteapta in liniste si in siguranta

Trimis de: Felina pe 31 Mar 2014, 12:14 PM

Trimis de: The Dude pe 3 Apr 2014, 07:24 AM

Trimis de: The Dude pe 6 Apr 2014, 05:13 PM

...in acea primavara Olivelu' vedea pentru a cincea oara liliacul, de data asta pricepand mult mai bine cum vine treaba cu ciclurile naturii...
Peste iarna fusese un copil cuminte, asa ca darul parintilor, usor neobisnuit (un puiut ghemotoc, galben ca un galbenus) era unul bine meritat si cu totii l-am socotit intelept si potrivit.

S-au placut de la prima vedere...Puiul o urma cu devotament peste tot pe Oly si invatase sa isi controleze nevoile in prezenta ei, iar Oly se ingrija ca puiul sa participe in toate jocurile ei si sa capete intotdeauna graunte, firimituri...mici si mari atentii..

Pentru puiul de om responsabilitatea invia...
Pentru puiul de gaina autoritatea capata contur.

Eu ??...eu n-am crezut niciodata ca pasarile de ograda (yard birds) pot fi inteligente...


************

In atelierul tatalui ei (plastician), atat de rar folosit, parintii au lasat ziua intreaga ferstrele deschise...Aerul statut se cerea primenit, pentru ca in anul ala era atat de mult de primavara...si Oly alerga de nebuna incercand sa acopere fiecare cotlon si puiul o urma cu incredere si speranta
...Apoi planseta aia, sprijinita precar de perete a fost dezechilibrata de curentii de aer, accidentul s-a produs, puiul prins dedesubt

intre lacrimile pe care le-am cunoscut, Oly le-a plans pe cele mai grele....


************

...peste ani:

Oly: - nu-i drept...
Dude: - nu e mereu asa ??


************


abia ne-am despartit de cateva minute....o alta deceptie, aceiasi Oly...si lectia puiului...

Oly e nepoata mea...pe vremuri era nepoarca mea...
Te iubesc Oly...si tu Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !

Trimis de: The Dude pe 9 Apr 2014, 12:37 PM

Principiul Narcisei Galbene

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:
-Mama, trebuie sa vii sa vezi narcisele galbene inainte ca vremea lor sa treaca!

Eu doream acest lucru, dar era un drum de doua ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii. Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi merge joia viitoare. In acea zi insa timpul s-a racit dintr-odata si a plouat.

Dar promisesem, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei am spus:
-Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil,sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri!

Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus:
-Noi conducem pe vremea asta, mama.
-Ei bine, nu merg nicaieri pina nu se face timp frumos.

Am crezut ca am fost destul de convingatoare.
-Sper insa ca ma vei duce la service ca sa-mi ridic masina, a spus fiica mea.
-Cat de departe trebuie sa mergem?
-Cateva strazi. O sa conduc eu, sunt obisnuita cu asta.

Dupa cateva minute, am intrebat-o:
-Unde mergem ? Asta nu e drumul spre service.
-Mergem spre narcisele galbene. Carolin a zambit.
-Carolyn, am spus eu cu asprime in glas, te rog sa intorci.
-Linisteste-te, mama. Nu-ti vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta.

Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana: “Gradina narciselor galbene”. Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.

Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul.

Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.

-Dar cine a facut asta?, am intrebat-o pe Carolyn.
-O femeie. Ea locuieste aici pe proprietate. Aceea este casa ei.

Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. “Raspunsuri la intrebarile pe care stiu ca ti le pui” era titlul.

Primul raspuns a fost un simplu: “50.000 bulbi.”
Al doilea raspuns a fost: “Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie de doua miini, doua picioare si putin creier.”
Al treilea raspuns a fost: “Am inceput in 1958″.

Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata.

M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand in timp propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.

Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp.

Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.

-Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel, am recunoscut eu. Cate as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!

Fiica mea mi-a spus raspuns in stilul ei direct:
-Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut.

Modul de a face dintr-o “lectie” o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: “Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?”. Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, dupa ce vom avea un copil, apoi altul. Dupa care suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si speram ca vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Apoi suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza…

Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.

Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa aceepti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.

Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea… si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.

Asa ca INCETEAZA sa mai astepti…
-pana cand masina ori casa este platita,
-pana cand iti iei o masina sau casa noua,
-pana cand copiii pleaca de acasa,
-pana cand iti termini studiile,
-pana cand slabesti 10 kg,
-pana cand te ingrasi 10 kg,
-pana cand te casatoresti,
-pana cand ai copii,
-pana cand te pensionezi,
-pana la vara,
-pana la primavara,
-pana la iarna,
-pana la toamna,
-pana cand mori…

Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie! Si poate ca astazi este cea mai buna zi ca sa plantezi primul bulb al propriei tale gradini de narcise… tu stii cel mai bine!

Trimis de: The Dude pe 11 Apr 2014, 09:52 AM

De ce nu suntem fericiţi?

Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.

Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o:

- Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?

Femeia îi răspunse:

- Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?

Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:

- Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?

Femeia îi răspunse:

- Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?

- Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”

„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”

Trimis de: The Dude pe 14 Apr 2014, 01:52 PM

Povestea supei din piatra

Cu mulţi ani în urmă, 3 soldaţi înfometaţi şi obosiţi de atâtea lupte, au ajuns într-un mic sătuc. Ţăranii de aici abia supravieţuiau de la o zi la alta ca urmare a unei recolte sărace şi a multor ani de război. S-au adunat repede în piaţa satului să-i întâmpine pe soldaţi însă au făcut-o cu mâna goală. Au început să se plângă că nu le-a mai rămas nimic şi că sunt muritori de foame.

Soldaţii au schimbat repede între ei câteva vorbe. Apoi s-au întors către bătrânii satului. Primul soldat le-a spus: “Pământul vostru sărăcit v-a lăsat fără nimic de oferit, dar vă vom împărtăşi noi din puţinul pe care îl avem: Secretul cu ajutorul căruia poţi face supă din pietre.”

Bineînţeles că ţăranii au fost intrigaţi de spusele soldatului. Au aprins focul şi au pus cel mai mare vas cu apă la fiert. Soldaţii au aruncat în apă trei pietricele.

“Aceasta va fi o supă foarte bună”, zise al doilea soldat, “dar un pic de sare ar face-o minunată”. În acel moment o ţărancă s-a ridicat şi a spus “Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai rămas câtăva.” S-a întors repede şi a mai adus şi un şorţ de bucătărie, un pătrunjel şi o gulie. În timp ce acestea au fost puse la fiert şi altor ţărani li s-a mai împrospătat memoria. În curând în oală au fost puse orz, morcovi, carne de vacă şi smântână. Până să fie gata supa, a mai apărut şi o sticlă de vin.

Tot satul alături de cei trei soldaţi s-au pus să se ospăteze. Au mâncat, au dansat, au cântat până târziu în noapte cum nu s-a mai întâmplat de mult.

Dimineaţa când cei trei soldaţi s-au trezit, toţi sătenii stăteau în faţa lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai bună pâine şi brânză. “Ne-aţi împărtăşit cel mai mare secret, acela de a face supă din pietre, a spus un ţăran soldaţilor, şi pentru aceasta nu vă vom uita”. Auzind acestea, al treilea soldat s-a întors către mulţime şi a spus:

“Nu e nici un secret, însă un lucru rămâne mereu adevărat: doar împărţind poţi face o mare sărbătoare.”

Trimis de: The Dude pe 16 Apr 2014, 08:10 AM

LEUL BIRUT DE OM

Se arata intr-un tablou
Un leu ne-nchipuit de mare,
alaturea de un erou
ce izbutise sa-l doboare.
Trecand un leu naprasnic, le-nchise-ndata gura, spunandu-le limbutilor ca si pictura
e buna , ca da unora prilej
sa para cel putin ca sunt viteji.
” Artistii pot pe multi sa-nflacareze
cu fantezia lor inaripata.
O, dac-ar sti si leii sa picteze,
ati mai vedea si adevarul cum arata!

MORALA : Nu exagera! cineva le va spune tuturor ca nu ai puterea pe care sustii ca o ai!

Trimis de: The Dude pe 28 Apr 2014, 07:35 AM

Povestea catelusului schiop

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”

Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”



Morala:

În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat!
Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!

Trimis de: The Dude pe 8 May 2014, 07:44 AM

Penicilina

Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.

A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.

"Vreau sa te platesc", a spus nobilul. "Ai salvat viata fiului meu".
"Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut," i-a raspuns fermierul refuzand oferta. In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
"Acesta este fiul tau ?" l-a intrebat nobilul .
"Da", a raspuns mandru fermierul .
"Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti." Si asta a facut.

Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary's Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.

Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. .

Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina.

Numele nobilului ? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau ? Sir Winston Churchill.

Trimis de: The Dude pe 12 May 2014, 08:24 AM

Un lup era flamand de atata vreme, incat incepuse sa invidieze bunastarea cainelui.

- Daca vii cu mine la ferma, vei avea de mancare din belsug pentru tot restul zilelor -ii zise acesta – atata doar ca trebuie sa-i dai ascultare stapanului.

Dar cand lupul vazu ranile de pe gatul cainelui, facute de zgarda, isi veni in fire si spuse:

- Ma intorc in padure, sa indur foamea in libertate!

Morala acestei fabule:
Libertatea nu are pret.

Trimis de: The Dude pe 14 May 2014, 08:46 AM

VULTURUL si CIOARA

Un vultur se repezi din inaltimea cerului drept spre miel si apucandu-l cu picioarele il rapi cuusurinta. O cioara vazuse asta si se credea tot atat de puternica se repezi la un berbec. Darzadarnic se opinti sa-l ridice. Nu numai ca nu fu in stare, dar pe deasupra se ma si incurca inlana sa, asa ca nu mai fu in stare sa zboare mai departe.Cand ciobanul o vazu cum se zbate, o prinse , ii tunse aripile si o dete copiilor sai ca jucarie. ”Taticule- intrebara copiii bucurosi- care este numele acestei pasari?” ” Acum un ceas – raspunse pastorul – ea se credea vultur, dar acum trebuie sa-si dea seama ca nu- i decat obiata cioara.”

MORALA: Masoara-ti puterile inainte de a face ceva. Altfel risti sa te faci de ras!

Trimis de: The Dude pe 15 May 2014, 08:28 AM

SCRISORI AUTENTICE ALE COPIILOR CATRE DUMNEZEU


"Draga Dumnezeule! Daca esti atent duminica in biserica, iti arat pantofii mei cei noi."

"Dumnezeu! Vreau sa traiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie."

"Niciodata n-as fi crezut ca movul se potriveste cu portocaliul, pana ce n-am vazut apusul de soare, ce ai facut marti seara. A fost tare misto..."

"La scoala de duminica ni s-a explicat ce si cate faci. Cine-ti face treaba cand esti in concediu?"

"De unde ai aflat ca tu esti Dumnezeu?"

"Pentru balul mascat vreau sa ma imbrac in drac. Nu-i bai, nu?"

"Tu chiar asa ai proiectat girafa, sau din greseala a iesit asa?"

"De ce lasi oameni sa moara si tot faci altii in loc?
N-ar fi mai simplu sa-i lasi in viata pe astia?"

"Dumnezeule! Ca ai facut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le incurci intre ele?"

"Tu stii despre lucruri, inainte sa fie inventate?"

"Bunicul a spus ca Tu deja erai cand a fost el copil. Cat de vechi esti?"

"Iti multumesc pentru fratior, dar eu m-am rugat pentru un catel."

"Cat timp am fost in vacanta, tot timpul a plouat si taticul a fost tare nervos si a spus niste lucruridespre Tine ...dar te rog sa nu-i faci rau!"

"Te rog sa-mi trimiti un ponei. Pana acum nu ti-am cerut nimic. Poti verifica."

"Cum se poate ca, pe vremuri, atatea minuni ai facut si acum nu-i nici una? Cum se poate, ca in ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi."

"Doamne, Te rog, sa mai pui o sarbatoare intre Craciun si Paste!"

"Poate Cain si Abel nu s-ar fi omorit, daca aveau camere separate. La noi, cu frate-meu functioneaza. .."

"Pun pariu ca e foarte greu sa iubesti pe toti de pe Pamant. Noi suntem doar patru in familie si nu merge."

Trimis de: The Dude pe 16 May 2014, 07:39 AM

“Intr-o zi, un intelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? – intreba din nou inteleptul.

- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:

-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

- Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:
- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

Trimis de: The Dude pe 20 May 2014, 08:04 AM

Clopotei de vant


Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru.

Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:

- Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau?
- De la clopoteii de vant, raspunse maestrul.
- Cum asa?
- De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cineva… Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericire…

Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara… Ba mai mult, dupa o saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara!


Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii. Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maesrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta:

- De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
- Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii?
- La poarta casei mele, maestre!
- Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului tau…

Trimis de: The Dude pe 21 May 2014, 11:47 AM

CEI 3 ''MOSNEGI''

O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã albã stând în fata casei.
Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
"Sotul tãu este acasã?" – întreabã ei.



"Nu, este iesit."
"Atunci nu putem intra" – replicã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
"Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru."
Femeia se duce si îi invitã.
'Nu putem intra toti în casã', replicã ei.



'Cum asa?' întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã. 'Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE.
Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.'



Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. 'Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!'

Sotia nu a fost de acord. "De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?"

Nora îi asculta dintr-un colt al casei. 'N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!' – a sugerat nora.

'Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei' îi zice sotul sotiei.
'Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.'
Femeia iese afarã si întreabã: "Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete.."
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi. Surprinsã femeia întreabã: "L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniþi si voi cu el?"
Cei trei mosnegi replicarã: 'Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!'

Trimis de: The Dude pe 26 May 2014, 07:17 AM

Povestea spune ca erau doi frati care se iubeau din tot sufletul. Amandoi erau agricultori.
Unul s-a casatorit si celalalt a ramas celibatar. Au hotarat sa imparta toata recolta pe jumatate, ca pana atunci.
Intr-o noapte celibatarul a visat: "Nu e drept! Fratele meu are nevasta si copii si primeste din recolta tot atat cat primesc eu. Voi merge la miezul noptii la hambarul lui de grau si o si-i adaug niste saci, fara ca el sa-si dea seama.
La randul lui, fratele casatorit a visat si el: "Nu e drept! Eu am nevasta si copii si tot viitorul meu e asigurat. Dar pe fratele meu cine o sa-l ajute? Voi merge la noapte la hambarul lui de grau si-i voi mai adauga niste saci fara ca el sa-si dea seama. "


Asa au facut amandoi fratii. Si surpriza! S-au intalnit pe drum in acea noapte, carand fiecare saci pentru celalalt. S-au privit intelegand ce s-a intamplat si s-au luat in brate frateste cu si mai multa dragoste si pentru totdeauna.

Cateodata este necesar sa facem un popas in viata si sa ne bucuram de lucrurile cu care suntem binecuvantati cand avem un frate. Este esential sa ne iubim si sa ne acceptam asa cum suntem. Nu putem darui daca nu-i iubim pe cei care sunt mai aproape de noi. Astazi este o zi buna pentru a incepe.

Trimis de: The Dude pe 27 May 2014, 07:21 AM

Mai mult decat un inel de logodna

Baiatul a intrat hotarat la bijutier si a cerut sa i se arate cel mai frumos inel de logodna pe care-l aveau. Bijutierul i-a aratat unul. Piatra frumoasa, solitara, stralucea ca un minuscul soare luminos. Baiatul a studiat inelul si, cu un zambet, l-a ales. A intrebat cat costa si apoi s-a pregatit sa il plateasca. "Va veti casatori curand?", l-a intrebat bijutierul. "Nu, raspunse baiatul. Nici macar nu am logodnica." Surprinderea muta care l-a cuprins pe bijutier l-a distrat pe cumparator. "Este pentru mama mea, a zis baiatul. Cand trebuia sa ma nasc a fost singura. Cineva o sfatuise sa ma omoare inainte de nastere ca sa scape de probleme. Dar ea nu a fost de acord si mi-a dat viata. Si a avut multe probleme, multe. A fost tata si mama pentru mine, mi-a fost prietena si sora, mi-a fost invatatoare. M-a facut sa devin ceea ce sunt. Acum, pentru ca pot, ii cumpar acest inel de logodna. Ea nu a avut niciodata unul. I-l dau in chip de promisiune. Asa cum ea a facut totul pentru mine, acum e randul meu sa fac totul pentru ea. Poate ca mai tarziu voi darui un alt inel de logodna, dar va fi al doilea."


Bijutierul nu a zis nimic. A cerul doar casierei sa faca o reducere din acelea care se fac numai pentru clientii importanti

Trimis de: The Dude pe 28 May 2014, 07:24 AM

Profesoara Debbie Moon studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat.

Atunci, o fetiţă din grup spuse:

- Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată.
- Ce înseamnă să fii adoptat? întrebă un alt copil.
- Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei, a spus fetiţa.

Trimis de: Felina pe 28 May 2014, 10:08 AM

ntr-o zi, un calugar tanar si-a intrebat duhovnicul:

- Avva, ce ma sfatuiesti sa fac, pentru ca de cand sunt in manastire tot spun rugaciunea lui Iisus dar nu simt nimic.

Parintele i-a raspuns:

- Mergi si ia un butoi mare cat sa incapi tu in el. Il asezi la o distanta de 10 metri de raul ce curge-n vale.
Iei sita aia veche din magazie si cari apa cu ea pana umpli butoiul in intregime. Vii la mine peste o luna.

Tanarul calugar a facut ascultare si a venit peste o luna la duhovnicul sau.

- S-a umplut butoiul, l-a intrebat duhovnicul?

- Nu.

- Dar sita? Cum era sita veche la inceput?

- Ruginita, Avva.

- Si acum cum este?

- Curata, a raspuns calugarasul.

- Vezi, a spus batranul: Nu umplerea butoiului este ceea ce urmarim noi, ci curatirea sitei!.

Trimis de: The Dude pe 29 May 2014, 07:19 AM

...Felinaaaaaaaa....

Trimis de: The Dude pe 29 May 2014, 07:21 AM

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!

Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

Trimis de: The Dude pe 2 Jun 2014, 08:30 AM

Al patrulea mag

Există o poveste tare veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin şi o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon,unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentru a-l îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet. Toate acestea l-au întârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fără el, însă nu s-a descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc, că soldaţii lui Irod omoară toţi copiii nou-născuţi şi că Sfânta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în faţa sa, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul pentru a-l omorî. Femeia îşi apăra cu disperare pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruţător rubinul şi i-a spus:

- Lasă copilul să trăiască şi îţi voi da această piatră scumpă. Nimeni nu va afla de târgul nostru.

Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit.Tânăra femeie i-a mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi recunoştinţă. Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat şi el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe Iisus,însă fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina, Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia. Bucuros că, în sfârşit, ştie unde îl poate gasi, s-a grăbit spre ludea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că Iisus Hristos este răstignit pe Dealul Căpăţânii. S-a grăbit magul spre locul acela cu dorinţa să-L vadă în viaţă pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe care îl păstrase de atâta timp. Insă, prin faţa lui au trecut doi soldaţi romani ce duceau în sclavie o tânără evreică.

Oprindu-i, magul le-a spus:

- Dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteţi vinde şi împărţi banii. Veţi câştiga mult mai mult lăsând fata liberă.
Lacomi, soldaţii au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de fericire nu ştia cum să-i mulţumească străinului. Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă măcar o clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Îi era ruşine să se închine împăratului împăraţilor fără nici un dar. Însă, când a ajuns lângă Cruce,

Mântuitorul S-a uitat drept spre el şi i-a spus:
- În sfârşit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu? - a întrebat mirat magul.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat.Darul tău a ajuns la Mine şi, îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care îl iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni.


Cine nu caută nevoile celorlalţi spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi mulţumire şi bucurie, nu va afla adevărata viaţă. Cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.

Trimis de: The Dude pe 4 Jun 2014, 07:17 AM

Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe
care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos
în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile
"corecte" din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o
generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre
felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală.

Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea!

Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se
aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.

Regula nr. 3: Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti
băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon
în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.

Regula nr. 4: Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când
o sa ai un şef!

Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea
ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă.

Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu
te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.

Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de
plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească
cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le
cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla
de paraziţii generaţiei părinţilor tău, încearcă să-ţi despaduchezi
propriul dulap.

Regula nr. 8: Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi,
însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate
încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare.
Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.

Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre.. Nu ai verile libere şi
pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te
găseşti". Faci asta în timpul liber.

Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală
oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la
serviciu.

Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să
lucraţi pentru vreunul dintre ei.