Versiunea pentru tiparit a acestui topic
Click aici pentru a vizualiza acest topic in formatul original
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa _ Poezie _ Marea
Trimis de: maria gheordanescu pe 14 Oct 2006, 12:25 AM
Din spume si din valuri de smarald
ai aparut si ai uimit genunea,
ai strabatut in uragane lumea
si ai izbit in mine cu picaturi de jad.
...si te-ai retras in zgomot larg
de orga ragusita, abisala
din sufletul ce mi-a ramas uitat
cu vela zdrentuita pe catarg.
Trimis de: maria gheordanescu pe 14 Oct 2006, 12:28 AM
interesant, dar mai scrie. Scrisul este si u exercitiu... 
Trimis de: mdA! pe 14 Oct 2006, 05:43 PM
.. cred ca eu n-am inteles ceva din cele doua mesaje... ori cineva a sters ceva.. ori.. Maria, tu te incurajezi in oglinda?
Trimis de: anisoara pe 21 Oct 2006, 04:03 PM
Farul
Implacabil şi mut
priveşte in tăcere
unduirea şoldurilor,
languroasei mări.
Sunetele metalice
ale vântului
ii excită sentimentele
şi simţurile.
Fermecată şi lascivă
ridică braţele umede spre
el
să-l cuprinda in imensitatea
ei.
Pletele răsfirate ii curg
pe umerii goi.
Buzele flămande de iubire
caută cu disperare şi nesaţ
hrana.
Din locul lui
incet-incet,
Străjerul apelor
coboară cu sfiala
adolescenţilor,
in ale inimii adâncuri
s-aprindă cu evlavia
călugarilor,
candela vie
a iubirilor
. |
Trimis de: maria gheordanescu pe 21 Oct 2006, 09:04 PM
Pe plaja...
Contemplu nisipul auriu, fierbinte
Ce unge trupul toropit de soare,
Dau filele cartii incet-incet, alene
Si ma rasfat cu marea la picioare.
Un tanar fuge sprinten dupa minge
S-o prinde-n valuri marea jucausa;
Alaturi, pe cearceaf, de sub umbrela,
Zaresc cum cade-n apa o papusa.
Copiii-si fac castele pe nisip
Ei fug la mal sa-si umple galetusa
Vapaia cade pe obraji rotunzi,
Un tanc peltic isi striga bunicuta...
Se sparg alene valurile-n stanca
Se unduiesc molatic, vaporase....
Si la sfarsitul zilei, pe malul umed inca
Mai stau pierduta, scaldandu-ma-n oceane.
Trimis de: maria gheordanescu pe 24 Oct 2006, 07:32 PM
La mare, pescarusii
Pe creasta valurilor marii
Agale, zboara pescarusii,
In valuri-si flutura volane
De spuma alba - evantaie
pierdute-n valuri risipite
si regasite printre stanci.
La mal se mai ridic-odata;
Si stropii cad pe spiridusii
Ce-si fac castele de nisip
Si dau un chiot de surprinza,
Ca spuma marii s-a topit...
Privesc la joc cu incantare,
L-acest ingemanat balet
Iti lasa pe nisip o scoica,
O galetusa s-un regret
Ca nu pot fi eu, val de mare,
Nici balerina nu pot fi,
Sa pot valsa ca pescarusii,
Sa fiu in joaca de copii,
In zbuciumul apei sarate
Sa fiu si eu un ....pescarus.
Trimis de: Rex_Pelasgorum pe 15 Dec 2006, 05:38 PM
Frumoase poezii. Ar trebui sa te axezi mai mult pe tema iubirii 
Trimis de: anushca pe 28 Feb 2007, 11:01 AM
limita
în locul unde nu mai există mare
norii se joacă de-a neputința
cu anotimpurile
firele de nisip se zvârcolesc
la fiecare secundă
pietrele se transformă în torțe
iar de-ți pui sufletul pe o urmă de pași
sarea îți roade tihna culorilor
cuvintele...
se opresc la o palmă de inimă
și doar păsările vin
și-mprăștie vântul
de la facerea lumii
Trimis de: Bianca_S pe 2 Mar 2007, 12:59 AM
Brate de aur nu pot opri marea
Din nesfarsitul zbucium de culori.
Ceruri smaltuite si timpul
Nu pot lupta cu umbra marii...
Imagini albastre nu pot acoperi marea
Cu panze.
Tehnic:Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)