Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Mihai pe 14 Aug 2006, 05:38 PM

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7832


Iata prima tema, de la care va invit sa creati si sa trimiteti materialele dumneavoastra literare in cadrul acestui topic:

===



Aşadar, timpul - un timp şi un alt timp.

Timpul trecând - timpul crescând şi mărindu-se. Care era eul timpului?

Un chip şi un alt chip.



("Vieti Duble", Birgita Trotzig)

===


Va reamintesc ca, avand ca baza acest citat, materialele pot fi orice tip de creatie literara, de la poezie si pana la parodie, de la epigrama, pana la roman. Puteti participa cu mai multe creatii trimise pentru aceeasi tema si totodata puteti participa la mai multe teme.
Materialele pot fi trimise pana pe data de 31 august.
Editat: Termenul a fost prelungit pana la 10 septembrie.



Mult succes!

(Intrebarile sunt asteptat in cadrul acestui topic: http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7832 )

Trimis de: Lorelei pe 14 Aug 2006, 06:10 PM

Trimis de: Mihai pe 14 Aug 2006, 06:14 PM

Debut in forta!

Bine ai venit la Han, Lorelei!

Trimis de: Lorelei pe 14 Aug 2006, 06:17 PM

Multumesc!

Trimis de: Cla pe 14 Aug 2006, 07:12 PM

Timp

Timpul sau timpi?
Vorbesc din timp ca nu-mi ajunge timpul.
Alerg in 2 sau 4 timpi si tot n-ajung la timp.
Timpurile care se schimba ne îndeamna sa ne gândim din timp.
Sa ascultam cu propriile timpane ce se intimpla, temporar.
Ca sa nu timpim prea timpuriu...


Ok, a fost doar o încercare...

Trimis de: alysoft2003 pe 14 Aug 2006, 10:57 PM

Sunt strop de timp in timpul ce ma inconjoara;
Prin cedri'aud cum striga seva catre ceruri,
Un chip frumos reflecta lacul, ma-nfioara
Ideea unui iad sau rai plin de poemuri.

A fost o alta incercare

Trimis de: contraste pe 15 Aug 2006, 09:24 AM

Lutul din noi

Trimis de: Tear pe 15 Aug 2006, 09:59 AM

As vrea
sa pot culege timpul in manusa
si sa-l arunc in lume primavara
cand florile, grabite sa-nfloreasca,
vor izbucni in muguri durerosi,
cand noi, grabiti sa iubim,
vom visa viitorul pierdut in timp,
vom simti in clipe vesnicia din noi,
vom incerca sa ramanem frumosi.

Alta incercare

Trimis de: exergy33 pe 15 Aug 2006, 10:31 AM

Fac si eu o incercare ... incercarea moarte n-are.

DUBLU CATREN
(lui OMAR KHAYYAM)


În timpuri împletite , cu rost sau fără rost ,
Nu are rost să cauţi , ce-a fost sau nu a fost .
Un cerc care se-nchide e viaţa mea şi-a ta ,
Circumferinţă care nu poate-a-ne-ncăpea .

Ce-i sfera ? ... de nu un simplu cerc ce se roteşte ,
Şi viaţa ? ... Absurdul ce ne doare , atunci când se sfârşeşte .
Şi voi ? ... Şi noi , ce suntem ? ... Nimicuri in mişcare .
Lumină şi-ntuneric ; Venire şi Plecare .

Trimis de: Titus Herbert pe 15 Aug 2006, 12:25 PM

Vorba lui Exergy...

S-a oprit timpul intr-un colt
Tacut, iar vremurile se zbateau in el
schimonosindu-i trupul
dar nu si fata impietrita
cu ochii tulburi ma privea neincetat
si-am inteles, ma eliberase.
Dar eu stateam acolo
sub vraja a mii de clipe
ce staruiau in fata-mi suspendate
...
dar s-au retras cu toatele in el
lasand nimic in urma.
ganduri sopteau in gandul lor
in asteptare incordata
pentru ca timpu-avea sa spuna
Stop.

T.H.

Trimis de: exergy33 pe 15 Aug 2006, 09:15 PM

Mai fac o incercare .


ÎMBRAC TIMPUL

Îmbrac acest timp
(hărăzit parcă numai mie)
ca pe o haină de sărbătoare .
În faldurile ample
se ascund evenimentele -
în aşteptare.
În buzunare
s-au refugiat iluzii şi vise,
iar de tivul atent cusut
amintirile atîrnă grele , de neputinţă .





Iar atunci
cînd după paravanul
ultimei CLIPE
mă voi dezbrăca
de secunde,
de ore,
de ani...
Timpul va fi exact ca şi mine,
inexistent,
infinit,
imperceptibil .

Trimis de: passenger pe 30 Aug 2006, 11:12 PM

Imi strabateam destinul(prezent neacordat) cand am zarit clepsidra, si-n gest pre-cugetat, eu i-am furat nisipul...Nici teama de ridicol(de prada in fiinta) si nici a vanatorii nu mi-au oprit curajul(intoasa neputinta) de-a trece iar prin dune...Un vant le modelase(o lume mereu noua) pe cand sagetatorul isi ingropase tolba, lasand doar o sageata...el isi tinuse vorba...

Cand am stiut ca pot opri cu-n zambet furtuna de nisip(prezentul regasit) si pasu-mi lasa urme, amprente peste vreme, am slobozit sageata in timpul dilatat si-am asteptat o clipa ca sa lucreze-otrava...Si timpul se crispeaza, si nu stiu cine-i tinta cand simt c-acapareaza otrava mea fiinta ce-mi ocoteste visul...Un mat de la regina..dar ce folos castigul?...

Cand am intors clepsidra(prezentului continuu) n-am banuit ca timpu-mi intinde o capacana si-am continuat(naiva) jocul de-a nepasarea..Dar mi-am jucat destinul la tombola uitarii si-n toiul vanatorii cand prada mi-era sansa pierdut-am(oare?) clipa-ntalnirii cu cel ce-a fost, ce este sau ar putea sa-mi fie liantul catre viata(iluzia regasirii)...


Cand i-am intalnit umbra peste dune mi-a destainuit ca au secat toate fantanile.. "in labirintul de nisip nu-i cale de eroare" mi-a spus,dar, ciudat, nu-mi era teama..L-am urmat fara sovaire pe un drum al tacerii...Ni se ingreunau aripile de nisip si atunci coboram pana aproape de abisul (ne)cunoasterii..Jinduiam uneori dupa somnul cu fata pe jumatate ingropata in nisip dar eram inca atat de departe ..Si in furtuna constiintei - mereu gandurile, fulgere razlete(sau mai degraba faruri), la cumpana dintre inchipuire si real..

Sunt eu (oare?) pleoapa care deschide ochiul furtunii atunci cand timpul cauta mult prea adanc in mine?
Sunt eu (cand?) nisipul nepericol ce fura din clepsidre materia pentru dune isi prelungeste clipa?
Cand ma-ncapatanez sa fiu poti oare demonstra ca oarba-mi este trecerea?
...Ascultand furtuna desertului stiu ca in eternitate secunda-mi este ocrotita de visul tau care nu doarme.


Cand voi gasi raspunsul la intrebarea muta ce-mi domina privirea, voi slobozi ecoul(chemarea presimtita), voi ingropa sageata si voi ramane fata (morgana printre dune) cu plete de nisip...

Trimis de: Kristin pe 31 Aug 2006, 04:18 PM

L-am constientizat cand m-am maturizat, spun unii. L-am stiut cand l-am simtit, spun eu.

Inca o dimineata fericita. Pentru ca exista. Ea, dimineata.

Incepe lectia… de pretuire. Deschid radioul, televizorul, messenger-ul, e-mailul, telefonul, fereastra, cutia postala, ochii. Toate deodata. Imi invit prietenii si necunoscutii sa predea lectia ca niste profesori adevarati ce sunt. Ma asez in fotoliul meu comod, pentru ca stiu sigur ca voi obosi curand.

Discernamantul meu de om “matur”(cica) cerne clipele de pretuit cu adevarat. Incerc sa invat ca nu mai sunt copil, ca realitatea nu mai e distorsionata “pozitiv”, ca viata asta nu are sfarsit, ca am timp sa cresc, sa ma dau mare…. sa mor.. hm.. mai vad eu daca mai ramane timp si de asta !

Rutina. Lectia decurge bine. Imi iau un cappuccino fierbinte, sa ma mai energizez putin. Am nevoie de asta, fiindca a invata sa traiesti frumos.. e tare obositor, credeti-ma.

Revad temele pentru acasa. Am luat la toate note mari. Scuze, aproape la toate. n ultima vreme, totusi, am devenit un elev mediocru. Am un vraf de caiete cu teme, corectate frumos cu rosu. S-au adunat multe de tot, a crescut in urma mea timpul ca piticul din poveste… Se pare ca el a crescut, eu am crescut.. dar asta, doar privind in urma. De acum, incepe progresia geometrica intoarsa pe dos, ca sa spun asa. EL mai e doar putin, iar eu cresc tot mai mult.

Il simt ca pe o fiinta umana. Cu EU si SUPRAEU. Cu ambitii. Suntem in razboi. Mi-a spus ca voi castiga numai daca iau note mari in fiecare zi. Dar nu pot, fiindca .. off.. uneori nu mai sunt atenta la lectii.. mai ales cand ma suna mama ca iar i-au iesit analizele proaste. Si chiar EI nu pot sa ii inchid telefonul in nas. Ea mi-a dat primele lectii despre timp. (gresite ??) Nu conteaza. E mama mea.

As vrea sa il pot manipula. Dar e un om destept. Joaca pe multe fronturi. Si minte. Si uite-asa, ma trezesc, mereu dezamagita, ca m-am pregatit degeaba pentru azi. Mi-am promis sa traiesc clipa. Insa nu stiu cum se face, ca mereu o scap. E mai rapida decat mine. Cand sa o traiesc, e deja “trecuta”, expirata ca un produs de la alimentara.

Dar eu perseverez, sunt foarte incapatanata. Poate ca voi reusi sa intind la uscat timpul. Ca Dali in pictura aia celebra. Destept baiat…

Poate atunci voi sti sa-l imobilizez si ii voi scurta trecutul. Si ii voi distruge multiplele capete cameleonice.

Hm.. ca m-am luat cu vorba…. Azi e 31 august si acus expira termenul CLIPEI de la han. Era cat pe ce sa o pierd si pe asta…

Dar am reusit s-o prind. Pe azi am 10. Asa cred eu.

Trimis de: nefertiti-old pe 3 Sep 2006, 07:53 PM

Avem prostul obicei sa dam timpului nume: ieri, azi, maine... Si sa ne planificam viata in functie de niste notiuni abstracte. Probabil din dorinta necontrolabila de a ordona timpul, mai bine zis de a ni-l subordona. Desi niciodata nu reusim. La fel cum niciodata nu ne dam seama ca nu reusim. Noi suntem prizonierii lui, nu invers. Nu poti inchide timpul intr-un ceas sau intr-un calendar. Nici imbatranirea nu o poti opri. Aici imbatranirea fiind doar un echivalent al trecerii timpului. Si, totusi, in fiecare zi ne caznim sa punem timpului fraie, ca si cum am vrea sa-l inhamam la o caruta. Sau la o trasura, suna mai elegant... Ne place sa credem ca-i dam bice cand vrem sau ca-l lasam la trap cand avem chef. Cand colo, el stie o singura directie, un singur ritm... asta ar fi eul timpului. Atat de multa monotonie ascunde trecerea timpului! Daca o urmaresti. Daca, insa, poti scapa de meteahna asta, ai sansa sa fii fericit! Sa scapi de obsesia clipelor care se scurg ireversibil si de cea a oglinzilor care iti reflecta chipul impregant de timp. E ca o igrasie...
Nu exista 'acum' si 'atunci', nici 'un chip si alt chip'; exista doar EU, sub forma unui chip care stie sa traiasca sau care doar isi inchipuie ca traieste. E alegerea fiecaruia. Inchipuie... aici e o cheie!

Trimis de: The Dude pe 4 Sep 2006, 10:36 AM

In toata existenta mea, singurul lucru care imi apartine cu adevarat este bucata de timp ce mi-a fost alocata. Ea este timpul meu, si fac ce vreau cu el. De cele mai multe ori, ce-i drept il irosesc, dar sunt si zile in care il valorific la maxim. Singura dimensiune care ar putea da iluzia ca timpul nu se afla in stapanirea mea deplina este ireversibilitatea lui, dar asta e doar o amagire....Din toate aceste motive nu te pot urma cu gandul, si ma grabesc sa ma intorc la timpul meu impersonal, obedient, abstract...atata cat mai e.....

Trimis de: contraste pe 4 Sep 2006, 11:55 AM

Bine ai venit printre noi The Dude

Trimis de: The Dude pe 4 Sep 2006, 01:43 PM

Bine v-am gasit contraste, si multumesc de urare...

Trimis de: Freesia pe 4 Sep 2006, 02:43 PM

Timpul este spatiul dintre noi...

Trimis de: rebel pe 5 Sep 2006, 01:32 AM

Apatie
-----
De la un timp nedefinit pornim în căutare,
Visând cu ochi deschişi la clipe de căldură.
Pe timpuri mulţumeam primind doar o frântură,
Acum râvnim tot timpul la-a dragostei culoare.

Cu timpul ne dăm seama ce scumpă e trăirea,
În timp ce-odinioară nu-i căutam nici rost.
E timpul să parcurgem ce alteori n-am fost
Pănâ nu fi-va timpul să irosim iubirea.

Trimis de: fargakos pe 5 Sep 2006, 12:22 PM

Scrisoare cu sens unic

Draga mama,
am in sfarsit timp sa iti scriu niste randuri. Stiu ca te bucuri cand te sun, dar de multe ori raman fara cuvinte sau pur si simplu nu-mi iese pe gura ce trebuie. Mi-e dor de voi si as veni cu primul avion daca n-ar trebui sa astept recuperarea micutului. Doctorul a spus ca o calatorie asa de lunga nu i-ar fi favorabila. Dar nu va faceti griji, Alex e bine si chiar a inceput sa manance destul de binisor. Oana lucreaza de dimineata iar eu am gasit de lucru seara la un restaurant ca sa fie in permanenta cineva cu el. Incercam si sper ca toata nebunia sa se sfarseasca cu bine. Alergam ba la doctori, ba la farmacie cand i se mai face rau, dar nimic nu e prea mult. Eu sunt bine, parca am mai slabit, dar recuperez cu sarmalele ce o sa le mananc cu pofta acasa. Mi-ai spus ca o sa ma astepte fierbinti in farfurie pe cand ne intoarcem.
Nu-mi vine sa cred ce a zburat timpul pe langa noi. Uneori mai uit sa intorc fila de la calendar si ma ratacesc cu zilele. Am noroc insa ca batranii care au stat aici inaintea noastra erau abonati la un ziar local si inca-l primim si noi. Aflam vesti, stiri, dar din pacate nu scrie nimic despre acasa.
Si totusi ce mult mai este pana sa ajungem acasa. Nu vreau sa te intristez dar sti cum m-am obisnuit sa iti spun mai toate. Principalul e ca incetul cu incetul se revine iar la normal. In vara sper sa reusim cu totii sa mergem la munte. Ei... s-a condensa si timpul asta cumva si ajungem acasa pe 20. Asa sper.
Te saruta si te imbratiseaza fiul tau.
P.S. Pupici din partea Oanei si din partea lui Alex, care iti transmite ca ii e pofta de ciocolata ta de casa.

Trimis de: factura pe 8 Sep 2006, 07:56 PM

Daca ar exista un singur veac de singuratate poate ca dupa moarte am deveni fluturi galbeni si am ramane imbratisati cu vremea.Azi am aflat ca timpul nu trece.Timpul se-nvarte-n loc.E acelasi timp.Care taraste dupa el amintirile pentru a le reda apoi mai sterse,mai schimbate ...si mai propri.

Trimis de: Kyklos pe 8 Sep 2006, 08:07 PM

Asadar, a fost odata ca niciodata un timp
Mai bazat decat vremurile apuse nu demult
Din rude mici , dar inalte in stat
Un eu nascut din pui de leu
Chipul il avea
Frumos ca noaptea acest timp
Un fund de sifon
E mic copil
Pornind agale timpul trece
Si sifonul tot sifon ramane
Acum ori niciodata...

Trimis de: Mihai pe 12 Sep 2006, 10:16 AM

Participarile pentru concurs s-au incheiat.

La adresa http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=7988 puteti nominaliza si comenta materialele trimise in cadrul acestei Teme.
In continuare, materialele ce vor fi trimise in cadrul acestui topic (ce nu va fi inchis), nu vor participa in cadrul competitiei.


Multumesc tuturor participantilor si le doresc mult succes!

Trimis de: Kitty pe 22 Sep 2006, 01:25 PM

Am auzit ca se mai pot posta incercari chiar daca nu intra in concurs...asa ca...

Trimis de: anisoara pe 3 Oct 2006, 03:07 PM

Am plecat de la ideea:
trecerea dintr-o lume in alta a spatiului n-dimensional, de senzatia unei continuitati temporale infinite, desi in coordonatele pamantene durata vietii este evident, limitata.
Acest gand l-am framantat in poezia " Efemeridele"

timpul
se
scurge
incet
pe
sigiile
scobite
in
stâlpii porţilor.

respiratia universului se concentrează in pupilă.

fecioare despuiate, din şirurile de mărgele ale stelelor,
gravitează pe orbite pulsante,
in jurul cutiei de rezonantă a paradisului pierdut.

mută cu greutate, spre stânga, limbile ceasului fixate pe sfârcurile sânilor.
bucuria netrăita deplin a nunţii, este traită şi retrăită
intr-un numar infinit de momente distincte.
cursa su timpul, spre izvor,
continuă
pană se inserează.

din penumbră,
pe deal,
luna trage roata de foc a carului,
rostogolind-o apoi,
in gurile nesăţioase ale pârâului

cuiburile intunericului
adăpostesc
puii liliecilor.
glasurile lor sparg cojile lemnoase ale tăcerii:
cer hrană.

Trimis de: Mihai pe 3 Oct 2006, 03:34 PM

Frumos

Bine ai revenit la Han, anisoara!

Trimis de: anisoara pe 4 Oct 2006, 01:53 PM

Multumesc.
Bine v-am gasit sanatosi si voiosi!
O toamna bogata si linistita, va doresc!