Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Click aici pentru a vizualiza acest topic in formatul original

HanuAncutei.com - ARTA de a conversa _ Cronica de Teatru si Film _ Jen

Trimis de: Mihai pe 25 Jun 2005, 08:48 AM

I would rather be a ghost, drifting by your side... as a condemned soul... than enter heaven without you. Because of your love... I will never be a lonely spirit.

Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale lui vermeer referitoare la filmele pe care le-a vazut.

Trimis de: vermeer pe 25 Jun 2005, 10:38 AM

Intr-o lume dominata de forta, agresivitate si munca, barbatul din film iese in evidenta cu usurinta. E ca o forma bruta aruncata cu intentie in ochii spectatorului. El nu e decat spontan, fara sa fie inteligent, dur fara nici o nuanta, sigur pe el ca si cum ar fi citit scenariul inainte, are miscari simple cu ajutorul carora poate face salturi spectaculoase, poate sfarama un nas sau poate sparge o usa, are un zambet care inspira incredere desi in fata lui stau mistere adanci si peste toate astea, de cele mai multe ori, e frumos. Jen nu e asa. Si nu e nici macar tipul femeii din filmele cu barbati frumosi. E fragila si dura, zambeste si uraste, e ironica si supusa, iubeste si crede, face miscari inutile cu care fulgera barbati greoi, plange si se roteste ametitor intr-un dans ca o lupta. Ea e femeia perfecta intr-o lume creionata rigid de scenarii proaste. E culoarea in lumea rece a formelor. E Sabia Destinului Verde sau Sabia Verde a Destinului. Sau poate nu e decat imaginea Destinului...

Trimis de: nefertiti-old pe 25 Jun 2005, 06:46 PM

Cine joaca in rolurile principale?

Trimis de: vermeer pe 25 Jun 2005, 07:43 PM

Cineva mi-a atras atentia ca am scapat din vedere principala calitate a lui Jen: ea zboara. Poate ca are dreptate, ea zboara, dar daca as fi vorbit despre zbor, nimeni n-ar mai fi crezut ca ea exista in realitate.

Filmul: Crouching tiger hidden dragon
Actorii din rolurile pricipale: Jen - Zhang Ziyi ; Li Mu Bai - Chow Yun Fat ; Yui Hsui Yen - Michelle Yeoh
'I would rather be a ghost, drifting by your side... as a condemned soul... than enter heaven without you. Because of your love... I will never be a lonely spirit.'

Trimis de: vermeer pe 29 Jun 2005, 09:48 AM

Filmul are la inceput cateva secvente superbe, o melodie halucinanta si un actor parca nepotrivit unui asemenea subiect, parere nici infirmata, nici confirmata, pana la sfarsit. Inca o intrebare suspendata in mintea mea inca nestearsa de viata trepidanta din jur. Ea, amintire veche, dezamagitoare intr-un film epic, siropos, scufundat in uitare, Titanic. Acum, plina de viata, o prezenta stralucitoare. Cred ca am sa declar aici ca imi pare frumoasa si interesanta in acelasi timp, idee intoarsa pe dos, nu de film, doar am spus asta in primele minute. Un subiect special, atins de fantastic (de ce oare toate intrebarile esentiale se pun cu ajutorul filmelor de acest gen? - stiu raspunsul, iti spun mai tarziu...), construit cu inteligenta si imaginatie, cu personaje vii, care atrag atentia. O lume neatinsa inca de realitate, o lume in care as putea trai, o inventie la care as apela fara regret, maine, de care am nevoie. Stergere selectiva a memoriei, vis probabil de neatins, uitare comandata constient, cu argumente, oricat de inutile. Absolut. Cel mai bun film pe care l-am vazut, si eu am spus asta, multi prieteni au spus-o, incep sa cred in acest adevar, fara insa sa incerc sa conving pe cineva de acest lucru. Indoiala. Sfarsitul e memorabil, de o nebunie frumoasa, reintalnire dupa stergerea memoriei, ascultand mirati motivele declarate in 'cererea de uitare', el, declarat de ea, banal si plictisitor, ea frivola si cu o slabiciune pentru sex (oare am inteles exact?). Caseta se derula incet, vorbele curgeau monoton, lipsa de intonatie, vorbele lui, se uitau mirati unul la celalalt, da, in aceasta clipa ne iubim, de ce n-am ramane impreuna? A fost nevoie de uitare?

Mai devreme sau mai tarziu, smulgerea din radacina a ratacirii e necesara, dar clipa (eterna?) in care simti ca iubesti trebuie traita cu orice risc, un miracol rar in gandurile, ochii si inimile noastre. Avem nevoie, pentru a intelege cine suntem, de un sentiment de neinteles.

Eternal sunshine of the spotless mind, Jim Carrey, Kate Winslet, fata din Spiderman (draguta si sexy) si inca cativa... parca si Frodo.
Stele? 6.

Trimis de: vermeer pe 21 Jul 2005, 07:43 PM

Viata e complicata . De ce am impresia ca suna fals si putin banal? Uneori, plictisit de carti, plictisit de realitate, imi caut intr-un film ideile care sa ma tina in viata. Sa-mi ofere portia de complicat de care am nevoie. In viata lui (am ales sa vorbesc despre el fiindca actorul care-l interpreteaza e un vechi client al meu, Jude Law) sunt doua femei extraordinare privite din unghiuri potrivite. Una stripteuza si chelnerita cealalata doar fotograf. Una tanara, prea tanara, frumoasa fara sa fie interesanta, cealalta de varsta medie, prea medie, interesanta. Cum poti pierde doua femei care te iubesc, cu o usurinta suspecta chiar si pentru un film? Simplu si incredibil de veridic. Prima, atunci cand ii spui ca iubesti pe altcineva (greu si atat de necesar de facut), cealalta fiindca nu poate intelege si accepta cum nu o ierti pentru un gest extrem, facut insa doar din dragoste. Mi-a parut bine, intr-un fel, cum a esuat cu fatza aceea a lui de indragostit plouat si zambetul rasuflat. Desi, nu cred ca invingatorul mi-a placut mai mult. Fara iertare nu exista fericire si, mai mult, daca iubesti nu privi inapoi. Trecutul te poate inspaimanta...
Closer... Jude Law, Natalie Portman, Julia Roberts, Clive Owen

Trimis de: vermeer pe 27 Sep 2005, 10:16 PM

Hope is a bad thing... Au trecut aproape doi ani de cand mi-am propus sa vad acest film vechi de 11 ani. Fidel unei idei suspecte de fals, cum ca filmele bune le vad doar in momentele potrivite, am asteptat cu incredere sa mi se intample din nou. Nici de data asta asteptarile nu mi-au fost inselate, iar ora tarzie din noapte a accentuat senzatia de adevar ghicit in fiecare secventa. Cred ca puterea acestui film nu sta in subiect (poate prea american si previzibil) ci in micile momente perfecte din care este alcatuit. Si daca in prima ora mi-am spus ca Red e personajul de film cu cel mai extraordinar discurs, spre sfarsit am crezut ca Andy e tipul croit pe tiparul unei lumi ideale unde prietenia exista si conteaza (ce surprinzator lucru am aflat...) si care aduce speranta existentei unei lumi interioare care nu poate fi supusa. Ar mai fi multe de spus, dar ar insemna sa mizez prea mult pe intelegerea mea... O singura idee, cea care mi-a dovedit ca era momentul sa vad acest film: zidurile, indiferent de semnificatia lor initiala, devin, pana la urma, ceea ce vrem noi sa fie. Si poate ca intr-adevar: hope is a good thing...
The Shawshank Redemption, Morgan Freeman, Tim Robbins si altii... 5*