Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Aramis pe 7 May 2006, 02:36 PM

Pentru ca s-a tot pomenit de acest roman in divrse topicuri si pentru ca multi au spus ca este printre romanele lor preferate, iata un topic dedicat Magicianului.

Iata ce am gasit pe site-ul unei librarii:

Plasata intr-o insula greceasca, actiunea romanului Magicianul pivoteaza in jurul tinarului profesor de engleza Nicholas Urfe, supus la un lung sir de incercari - prin spectaculoase jocuri cu masti si psihodrame in care abunda fantasmele erotice si manipularea istoriei - de catre "magicianul" Conchis.

” Romanul a aparut in 1965, dupa alte doua volume, si din toate punctele de vedere, cu exceptia datei de publicare, cel de fata este primul meu roman. Am incercat sa-l scriu la inceputul anilor "50, dar intre timp, atit starea mea, cit si naratiunea au suferit nenumarate transformari. In forma originala era vorba de un element evident supranatural - o tentativa de a scrie ceva in genul capodoperei lui Henry James The Turn ofthe Screw (O coarda prea intinsa). Nu aveam insa nici o idee coerenta incotro ma indreptam, atit in viata, cit si in carte. Eul meu obiectiv nu credea in acel moment ca voi deveni vreodata un scriitor publicabil; celalalt eu, subiectiv, nu putea abandona mitul caruia - printr-un efort pe cit de stingaci pe atit de laborios - incerca sa-i dea viata; imi amintesc perfect ca eram permanent nevoit sa arunc pasaje intregi la cos, fiind incapabil sa descriu ceea ce doream. Atit tehnica, cit si acea forta bizara a imaginatiei care mi se pare un fel de handicap al memoriei fata de realitate si existenta - impiedicind evocarea non-existentului - ma faceau nefericit, ma tintuiau in loc. Si totusi, atunci, in 1963, cind succesul romanului Colectionarul mi-a dat o oarecare incredere in forta mea literara, a venit si rindul acestui roman chinuit, ciuntit si refacut la nesfirsit sa-si impuna prioritatea fata de atitea altele incepute in anii '50..., dintre care, macar doua erau, presupun, mai bine realizate si m-ar fi putut face ceva mai bine cunoscut, macar in propria mea tara. “

Am citit aceasta carte acum cateva luni, in urma celor citite pe Han, dar trebuie sa recunosc faptul ca nu am fost prea impresionata. Da, e o carte bine scrisa, dar nu m-a marcat.

Trimis de: Erwin pe 7 May 2006, 09:16 PM

presupun ca exista in viata o anumita perioada in care suntem permeabili la un anume gen, sunt uneori coincidente fericite cand citim o carte care ne marcheaza... am citit "Magicianul" la vremea potrivita si avand starea psihica necesara pentru a fi impresionat, chiar daca nu imi amintesc mai nimic din naratiune, din caracterizarea personajelor (poate ar fi vremea sa-l recitesc), am ramas cu ideea ca a fost unul dintre cele mai bune romane citite vreodata...

Trimis de: nefertiti-old pe 7 May 2006, 10:09 PM

Eu am citit Magicianul si mi-a placut foarte mult. La inceput am fost tentata sa renunt, pentru ca mi se parea ciudata si nu prea pe gustul meu. Dar incet-incet m-a prins si n-am mai reusit sa o las din mana pana la final.

Cred ca e una dintre cele mai bine scrise carti.

Trimis de: Tear pe 8 May 2006, 08:52 AM

Trimis de: Leonardo pe 8 May 2006, 09:39 AM

Pentur mine Magicianul a fost mai mult decat o carte bine scrisa. Pare corect ce zice Erwin, conteaza mult si momentul in care ai citit o carte si cred ca eu am citit-o la timpul potrivit, respectiv pe la vreo 18 ani.
Am interpretat Magicianul si ca pe o lectie de viata: intotdeauna suntem dispusi sa riscam ceea ce avem deja valoros langa noi, atrasi fiind de ceva mai stralucitor. Iubim mai mult imagini si senzatii decat sufletul celui de alaturi.
Magicianul mi s-a parut ca un fel de cura initiatica pentru atractia stralucitorului, bombasticului, un mod de a invata sa apreciezi dincolo de imagine.

Trimis de: Lotte pe 8 May 2006, 11:42 AM

Ce m-a tinut lipita de Magicianul a fost modul in care imbinarea dintre realitate si fantastic te ajuta sa iti construiesti ipoteze in jurul misterului principal, numai ca sa ti le demonteze complet in urmatorul capitol. Este o carte care se joaca putin cu perceptiile cititorului, facandu-l sa se gandeasca aproape inconstient la propria sa structura psihologica.
Am ramas cu un gust amar dupa ce am terminat sa o citesc, constatand ca desi nu m-a facut sa ma simt imbogatita din punct de vedere artistic-literar, mi-a ridicat totusi cateva semne de intrebare referitoare la modul in care ne traim vietile fara a le intelege pe deplin, fara a ne da seama ce in ce joc am fost prinsi de soarta. O intrebare imi tot rasuna in minte, cea a Magicianului Conchis: "Tu ce bei? Apa sau valul?" si ma gandesc: am baut doar apa pana acum. . . si mai trist: n-am simtit niciodata o sete de altceva.

Trimis de: mirona pe 8 May 2006, 11:45 AM

Si eu am citit Magicianul cu ceva vreme in urma si mi-a placut mult, este o carte interesanta, cu greu ma hotaram sa-i inchid copertile in miez de noapte.

Conteaza mult starea de spirit atunci cand citesti o carte dar uneori suntem influentati si de parerile altora, avem anumite asteptari, ne imaginam altceva, nu degeaba exista si voba "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul"

Trimis de: Demiurgul pe 6 Jun 2006, 10:56 AM

Intr-adevar ,,,este o carte pe care nu poti sa o uiti... este singura opera a lui Fowles care face cat toate volumele lui Balzac

Trimis de: contraste pe 6 Jun 2006, 05:38 PM

Demiurgul bine ai venit la han !
Şedere plăcută!

Trimis de: wasp pe 6 Jun 2006, 09:02 PM

Pe undeva "Magicianul" mi se pare aproape de "Cartea de la San Michele" a lui Axel Munthe. Amandoua mi-au dat o senzatie de bine....

Trimis de: Leonardo pe 14 Jun 2006, 07:30 PM

'Omul are nevoie de mistere si nu de relevarea lor'

Trimis de: Yorick pe 2 Nov 2006, 08:11 PM

ţin minte că mă apucasem de ea, însă am lăsat-o din mână după vreo 50 de pagini. încă nu intrasem "în pâine". a doua oară când m-am încumetat să o citesc, m-a captivat total. ajunsesem să mă identific oarecum cu personajul principal, aşa că fiecare răsturnare de situaţie parcă mă lovea drept în moalele capului. după ce am citit si finalul neaşteptat, vreo două ore mi-a zvâcnit o durere surdă în cap.

Trimis de: katrynell pe 10 Jul 2007, 07:11 PM

Asa cum magia nu-i la indemana tuturor,nici "Magicianul" nu-i un roman la care ajung toti cititorii.Felicit pe Lotte pentru sesizarea comunicarii ce se realizeaza intre autor si cititor.Autorul nu face altceva decat sa ironizeze foamea de realitate,nevoia de a sti in permanenta unde ne aflam,cum sunt persoanele din fata noastra,ce sentimente au ceilalti.O disperare absurda a noasta,a tuturor de a ne ancora in concret,ca fiind unica dimensiune a realitatii.Realitatea insa nu e un teritoriu ce se lasa cucerit,dimpotriva e ea cea care triumfa asupra oricarui tip de imaginatie.

Trimis de: nefertiti pe 10 Jul 2007, 07:21 PM

katrynell.

Trimis de: katrynell pe 13 Jul 2007, 02:33 PM

Bine v-am gasit pe toti!
Dadeam eu buzna mai demult la Han de-as fi stiut ca are asa oaspeti alesi si gazde asa primitoare!

Trimis de: Nico pe 13 Jul 2007, 02:57 PM

Citita in vacanta de vara, pe cand eram in liceu, mi s-a parut foarte atractiva. M-a tinut in casa pana am terminat-o si ma consuma actiunea pana la epuizare. Am auzit insa si alte pareri despre ea..

Trimis de: Gordin pe 13 Jul 2007, 03:59 PM

Ah, Magicianul, eu l-am citit mai la batranete si nu cred sa-mi fi placut mai mult sau mai putin in alta perioada. Desi la inceput a fost taraganat sau poate mi s-a parut asa pentru ca citisem prea multe opinii favorabile si nu reuseam sa gasesc magia de care se vorbea, la sfarsitul cartii mi-am dorit sa merg in Grecia sa caut un Phraxos doar sa vad si eu cum e de fapt colorata lumea. Multi spun de momentul potrivit sa citesti o anume carte, care ar fi pe undeva prin copilarie, adolescenta, dar nu e ceva temporal ci legat de persoana, de inocenta. Cand maturizarea n-a sufocat complet inocenta cred ca poti sa citesti o carte fara sa pierzi nimic, nici macar timpul alocat unei a doua citiri. Ca de nu eram asa, altfel vedeam "Capra cu trei iezi" in care lupul "asaza cele doua capete cu dintii ranjiti in feresti" sau alte scene din diverse povesti.

Trimis de: N.V. pe 3 Sep 2007, 08:38 PM

Eu am citit "Magicianul" in clasa a IX-a, la cateva luni dupa ce implinisem 15 ani, intr-o perioada in care eram certata cu toata lumea si visam cu ochii deschisi momentul in care puteam sa-mi fac bocceluta si sa ma mut undeva, oricunde. Cartea mi-a placut de la inceput, in special descrierile mi se pareau extraordinare. Vizualizam foarte clar absolut tot. Tin minte ca la un moment dat mi-am ridicat ochii din carte si inca mai vedeam promontoriul. Am ajuns sa ma identific cu personajul, sa incerc sa intuiesc misterul, sa sufar pentru dragostea lor (deh, varsta tineretii ). Cu fiecare dezvaluire incercam sa recompun "realitatea" bazandu-ma cu toata convingerea pe datele pe care le aveam. Fiecare "lovitura" ma naucea din ce in ce mai tare, iar ultimele pagini le-am citit cu ochii bulbucati, ingrozita de faptul ca oamenii se pot "juca" fara nici o remuscare sau compasiune cu un altul.
Pe fondul afectiv pe care am citit cartea am ajuns la concluzia ca boceaua mai are mult de asteptat in cui, ca parca nu le stiu eu chiar pe toate si mai ales ca nu e deloc intelept sa renunt la oamenii in care pot avea incredere.
Singura problema cu cartea asta e ca in mod cert nu are acealasi efect (sau macar unul vag asemanator) cand o recitesti.

In legatura cu "Colectionarul", reputat ca fiind romanul de debut a lui Fowles, nu il recomand absolut deloc. Ma asteptam sa fie tot ceva asemanator "Magicianului" insa nici nu stiu daca am ajuns la jumatate si m-am enervat, asa ca am aruncat romanul in celalalt colt al camerei si am ales altceva de citit, fara sa-l mai redeschid.

Trimis de: Gea pe 10 Feb 2008, 01:46 AM

Si oare de ce eu totusi prefer "Daniel Martin"??? Ma incanta scriitura... deschid din cand in cand la orice pagina, parcurg cateva pasaje, pagini...

Trimis de: corinae pe 7 Nov 2009, 08:57 PM

QUOTE(N.V. @ 3 Sep 2007, 09:38 PM)