Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Ovidius pe 10 Mar 2005, 02:59 PM

In acest subiect vreau sa prezint expeditia lui Alexandru in Asia, asa cum Arrianus o prezinta la randul lui in cronica sa.
Comentariile vor fi binevenite.

Trimis de: skysurfer pe 14 Mar 2005, 11:28 AM

Noi asteptam Zorro. Sa nu ne uiti. Fa-o sa para interesanta, pentru ca am inteles ca filmul Alexander nu e prea bine realizat si a trecut cam usor peste una din cele mai mari figuri ale istoriei.
P.S.: Niciodata sa nu zici niciodata. Vezi ca ai inceput si tu un jurnal al tau? E drept ca e altfel, sper insa sa nu il uiti si pe cat posibil sa scrii cat mai des, pt ca pe mine unul chiar o sa ma intereseze.

Trimis de: Ovidius pe 14 Mar 2005, 12:55 PM

Trimis de: Ovidius pe 14 Mar 2005, 03:08 PM

In anul 356 i.e.n., la Pella (capitala Macedoniei), Olympia, sotia regelul macedonean Filip al II-lea da nastere unui copil pe nume Alexandru, nume ce nu va disparea de pe buzele oamenilor nici pana in ziua de azi. Pana la varsta de 20 de ani se remarca in cateva incursiuni ale macedonenilor in Tracia, cand a primit comanda unei unitati de cavalerie (avea 17 ani). Tot in aceasta perioada isi mai are izvorul si legenda lui Bucephalus in care se spune ca lui Filip ii este adus un cal spre cumparare, dar pe care nu reuseste nimeni sa-l incalece. Alexandru ii spune tatalui ca el va reusi, iar acesta, ii propune un targ: daca reuseste sa incalece calul, il va primi gratis, iar daca nu, va trebui sa-l plateasca. Alexandru si-ar fi dat seama ca saracul cal se temea de umbra sa si l-ar fi pus cu fata in soare asa incat acesta nemaivazand, se lasa incalecat. Era un cal negru cu cap mare, din care cauza, Alexandru ii puse numele Bucephalus (cap de bou). Il va urma pe Alexandru in incursiunea sa din Asia, pana in India, unde va muri. Unii spun ca de epuizare iar atii ca ar fi fost ucis in batalie.
In anul 336 i.e.n. pe cand Alexandru avea 20 de ani, tatal sau este asasinat. Se presupune chiar ca Olympia ar fi pus la cale asasinatul. Micul imparat preia fraiele Imperiului Macedonean si pregatirea armatei pentru incursiunea din Asia, pregatiri care au fost incepute de Filip in calitate de lider al Ligii de la Corint (elenii si macedonenii se pregateau de ceva vreme sa invadeze Asia deoarece persanii erau o permanenta amenintare). O data cu moartea lui Filip insa, incepe si agitatia popoarelor supuse. Primii sunt tracii (la NE). Afland de acestea, Alexandru isi ia armata si porneste impotriva lor. Bate tot ce-i iese in cale ajungand pana la Dunare. In timp ce era ocupat cu ordinea prin acele teritorii, afla ca tebanii (locuitori ai cetatii Teba) se rascoala. In doua saptamani parcurge cu intreaga armata aproape 400 de km si ajunge la portile Tebei unde se si zvonise ca el ar fi murit in luptele din Tracia. Ca sa le mai dea o sansa tebanilor, le ceru acestora sa renunte la rascoala si sa-si ceara iertare pentru nesupunere, insa nu primi nici un raspuns. A urmat cucerirea cetatii, omorarea celor prinsi si daca tin bine minte chiar a ras-o de pe suprafata pamantului, cu exeptia locurilor sacre. Arrianus explica cruzimea, prin faptul ca aceasta a fost doar o polita platita tebanilor, pentru fapte din trecut. Dupa aceste evenimente, toata lumea se calma si nu mai incerca nimeni sa se ridice impotriva. Asadar, Alexandru a obtinut ceea ce isi dorise si ceea ce era si normal pentru a putea continua expeditia in Asia: stabilitatea granitelor imperiului si frica vecinilor.
Am uitat sa vorbesc despre armata, dar o fac acum. Macedonenii dispuneau in acea perioada de cea mai puternica infanterie, si nu cred sa fie multi care sa nu fi auzit de falanga. Falanga era formata din soldati extrem de bine instruti si disciplinati, inarmati cu scuturi mari si sulite de 5-6 m lungime si se putea dispune in formatii diferite. Dupa mine, cea mai interesanta este aceea in care soldatii se apropie unii de altii astfel incat scuturile se lipesc unele de altele iar printre acestea ieseau temutele sulite. Rezultatul era un fel de arici. In fimele de desene animate cu Asterix si Obelix este redata cel mai bine. Acolo se facea "mishto" despre falanga romana (romanii au preluat si ei sistemul) cand era dispusa in forma de patrat, triunghi, dreptunghi si alte forme comice. Insa arma cea mai temuta era insusi Alexandru. De multe ori el era primul care intra in lupta si avea un efect psihologic imens asupra dusmanilor, care de cele mai multe ori fugeau cand il vedeau in fata. Cand nu era pe campul de lupta, era pe un deal din apropiere studiind cursul luptei si dand ordine. A castigat batalii in clara inferioritate numerica sau prins in capcana, dar datorita geniului sau, a reusit sa le castige pe toate, fara exceptie.

Trimis de: dead-cat pe 14 Mar 2005, 04:26 PM

ummm... formatiunea vazuta in Asterix e una de origine romana, care putea fi realizata numai cu scuturi dreptunghiulare, cum avea infanteria romana. un hoplit avea scut oval considerabil mai mic.

romanii n-au folosit phalanx, as such ci formatiuni derivate, mai intai maniplul a 2 centurii si apoi cohorta a 6 centurii (din motive de uniformizare).
s-a realizat ca phalanx, ca formatiune este prea greoaie si se pot obtine rezultate mai bune cu formatiuni mai mici. iar unde terenul nu era ideal apareau probleme de omegenitate in linie. de aceea, subdiviziile tactice ale unei legiuni erau mai potrivite decit un phalanx.

Trimis de: Ovidius pe 14 Mar 2005, 04:47 PM

dead-cat, multumesc pentru completari. Personal credeam ca falanga macedoneana avea scuturi dreptunghiulare....sechele de la Asterix.

Trimis de: jet li pe 14 Mar 2005, 11:34 PM

Aleandru a mers in Asia pana la Ind, asa am citit in ce a scris Plutarh in "Alexandru si Cezar" Nu a mers mai departe pentru ca pe malul celalt il asteptau armate de cate 1 milion de oameni si 40000 de elefanti. Acolo a construit o flota de corabii si a navigat pe rau in jos pana au naufragiat pe o insula din mijlocul raului. De acolo a plecat iar si a navigat de a lungul coastei , atacand si supunand populatiile de pe mal.
Ce am citit in carte si nu am vazut in film a fost batalia cu un rege indian Pirus. Alexandru si oamenii lui erau pe un mal al unui rau mare si Pirus dincolo, cu multa armata si elefanti. Nu putea Alexandru trece raul ziua din cauza asta, au trecut noaptea, l-au inconjurat pe Pirus cumva si l-au invins. Pirus era in centru armatei pe un mare elefant alb si toata lumea il vedea. Dupa batalie, Alexandru l-a intrebat pe Pirus ce sa faca cu el, Pirus a zis sa faca ce a invatat din ziua aceaa, despre cat de schimbatoare sun destinele oamenilor. Alexandru l-a lasat sa traiasca si l-a pus rege peste o tara si mai mare decat avea la inceput.

Trimis de: Ovidius pe 15 Mar 2005, 09:46 AM

jet li,
intr-adevar, Alexandru a mers pana la Ind dar a fost nevoit sa se intoarca din cauza ca soldatii macedoneni pur si simplu nu vroiau sa mearga mai departe si nu datorita fricii vreunei armate. Din contra, daca pe undeva il astepta vreo armata gata de lupta, acesta nu ar fi putut dormi linistit pana nu ar fi infrant-o.
La intoarcere spre casa a construit flota de care ziceai, flota cu care a "coborat" pana la Marea Arabiei atacand si supunand populatiile de pe mal. Naufragiul de care zici reprezinta de fapt un incident in care au fost avariate mai multe vase, deoarece fluviul era foarte greu de navigat in acea zona. Despre o esuare totala nu poate fi vorba deoarece flota era compusa din sute de vase...

Trimis de: jet li pe 15 Mar 2005, 12:05 PM

Am spus din ce mi-am amintit, acum am citit, regele acela se numea Poros nu Pirus, lupta cu el a slabit armata, macedoneana,acolo a murit si Bucefal, si au ajuns la Gange, asa e armata nu a vrut sa mai mearga inainte "Se spune ca acolo asteptau regii gandaritilor si praisitilor, cu optzeci de mii de calareti, doua sute de mii de pedestri si opt mii de care de razboi si sase mii d elefanti de lupta". Alexandru era suparat din cauza asta si a poruncit sa se faca arme foarte mari iesle cai ,si frane, si le-a lasat pe mal . Dupa asta el a plutit pe Ind in jos, cred, aici la Plutarh zice doar ca a facut o flota de corabii si a plecat spre Ocean, dar nu scri pe ce rau .

Trimis de: Ovidius pe 15 Mar 2005, 03:08 PM

Mergem mai departe....

Cu granitele asigurate, Alexandru, il pune la conducerea Macedoniei pe Antipatros si impreuna cu cei aprox 35.000 de ostasi pleaca spre Asia. Trece stramtoarea Dardanele si ajunge la raul Granikos, unde era asteptat de armata persana. Aici Parmenion (un general de-al sau) ii cere sa nu se grabeasca sa-i atace pe persi si sa fie prudent, dar, Alexandru constient fiind de puterea armatei sale precum si de capacitatea sa de comandant, nu-l asculta. Nu tin minte citatul, dar ii spune foarte frumos lui Parmenion ca orice ar face persii, el tot va gasi cum sa-i bata. Cu armata aranjata de-a lungul raului, Alexandru ordona trecerea trupelor peste malurile nu tocmai domoale. De cealalta parte, cavaleria persana clar avantajata de pozitia inalta de atac astepta miscarea macedonenilor. Se incinse o lupta crunta iar primii care intrara in contact cu persii cazura. In acest timp, Alexandru intra si el in lupta, pe partea dreapta a frontului. Persii, vazandu-l pe Alexandru in lupta, se napustira cu totii asupra lui (asupra trupelor comandate direct de el) si creeaza un gol in partea de mijloc, permitand astfel falangei & co sa treaca mai usor raul. Pe cat au fost persii de multi, pe atat a fost Alexandru de viteaz in lupta si a reusit sa tina piept pana la venirea restului trupelor. In plus era cat pe ce sa fie omorat: la vederea lui Mithridates (ginerele lui Darius), Alexandru se napusteste asupra lui si-l strapunge cu lancea. Imediat dupa aceea, Rhoesaces, un nobil persan ii da in cap o lovitura de sabie, care din fericire pentru el, ii indoaie doar coiful. In timp ce Alexandru il rapunea pe Rhoesaces, Spithridates (regele Lydiei) il ataca prin spate, ridicand sabia asupra lui. Noroc insa cu Cleitos, care-i taie mana lui Spithridates si-l scapa astfel pe Alexandru.
Cu toate trupele dincolo de Granikos, Alexandru reusi sa imprastie cavaleria persana, care fugea incotro putea. In spatele frontului, ramasesera insa pe loc pedestrasii eleni care se spune ca ar fi fost socati de infrangere. Deoarece expeditia lui Alexandru avea ca si scop raspandirea culturii grecesti in Asia si distrugerea Imperiului Persan, orice grec care lupta impotriva, era calificat de inalta tradare, asa ca macedonenii ii inconjurasea si ii nimicira om cu om. Din vreo 10.000 de oameni doar 2.000 au fost luati prizonieri si trimisi in Macedonia sa lucreze ca sclavi, restul....sa-i ierte Dumnezeu!
Dupa ce lupta se termina, Alexandru trece la ingroparea mortilor, atat a celor ce au luptat cu el cat si a celor din armata persana (dintre macedoneni, se spune ca ar fi murit nu mai mult de cateva sute). Apoi jertfeste zeilor pentru ca nu au fost impotriva lui si se pregateste sa mearga mai departe.

Schite cu lupta de la Granikos: http://www.allempires.com/articles/granicos/granikos.htm

Trimis de: carpatic pe 15 Mar 2005, 03:53 PM

Trimis de: Ovidius pe 15 Mar 2005, 04:38 PM

carpatic, multumesc pentru completari!

Trimis de: Ovidius pe 25 Mar 2005, 02:29 PM

Victoria de la Granicos i-a deschis lui Alexandru portile spre Asia. Cetate dupa cetate, ii iese in intampinare spre a face alianta cu el (pe vrute sau nevrute, nu aveau de ales), iar cei care nu vroiau sa deschida portile, erau rapid cuceriti. Alianta insemna de obicei supunerea fata de Alexandru, adica plata unui tribut, instaurarea democratiei (a sistemului elen de conducere a statului) si instalarea unei garnizoane macedonene in cetate. Aceasta insa nu era o regula. Erau cetati care aveau sa fie lasate cu aceeasi conducere si sistem de organizare iar altele care aveau sa fie rase de pe suprafata pamantului (acelea ce se impotriveau indaratnic).
Inaintarea armatei, s-a facut de-a lungul tarmului estic al Marii Egee, pana la Milet totul mergand fara mari probleme. Acesta insa, nu avea sa cedeze prea usor, mai ales ca in cetate se afla o garnizoana persana. Alexandru inconjura cetatea si se pregatise de asediu. Aduse masinariile de razboi cu care facu brese in zidurile de aparare iar in cele din urma cetatea ii cazuse in maini. Tot la Milet avea sa fie batuta si o parte din flota persana, care inca stapanea marile. Inca de dupa lupta de la Granicos, sfetnicii regelui i-au sugerat acestuia sa dea o lupta navala cu persii pentru a-i infringe si pe apa, dar Alexandru, constient fiind de superioritatea flotei persane formata din vestitii navigatori fenicieni si ciprioti, era de parere ca odata ocupata Asia, acestia nu mai aveau sustinere si vor fi nevoiti sa cedeze. Insa persii erau de alta parere si pleaca cu flota spre Macedonia. Nu stiu daca Divinitatea l-a ajutat sau nu pe Alexandru, dar de data asta chiar a fost de partea lui: comandantul flotei persane se imbolnaveste si moare, iar la final, flota macedoneana obtine victoria. Era anul 334 i.e.n.
Mai trebuie sa adaug aici ca Alexandru lasa o parte dintre soldati sa plece la vetrele lor pana in primavara, dar cu conditia ca la intoarcere sa aduca cu ei armata noua.
Mai departe Alexandru inainteaza tot de-a lungul tarmului pana la Side apoi o ia inspre NE pana la Gordieum, renumita cetate in care se afla carul cu nodul gordian. Nu mai povestesc cum au aparut acestea, ci spun doar ca nodul era in asa fel facut, incat nu i se vedeau capetele iar cel ce avea sa-l desfaca, se spunea ca va stapani Asia. Binenteles ca aceasta era o tentatie enorma pentru Alexandru, care, ajuns in fata nodului, incerca sa-l desfaca dar fara succes. Vazand ca nu poate, scoase sabia si incepu sa-l taie pana-l desfacu (ca fapt divers, funia era facuta din coaja de copac). Fericire mare ca superstitia nu s-a implinit iar el putea deveni regele Asiei.

Drumul strabatut de Alexandru: http://www.ac.wwu.edu/~stephan/Renault/boy.mp.html

Trimis de: Ovidius pe 1 Apr 2005, 04:53 PM

Alexandru coboara spre sud, pana la Tarsus unde poposeste pentru cateva zile din cauza unei raceli care era cat pe ce sa-l doboare (de tot). Arrianus presupune ca oboseala a fost de vina, iar altii spun ca, incalzit fiind, s-a scaldat in apa rece. Cert este ca a cazut la pat cu febra mare si nici un leac nu-si facea efectul. Intr-un tarziu, un medic pe nume Filip, preparase un leac special, dar pe cand il prepara, Alexandru primeste o scrisoare in care este atentionat ca Filip ar fi fost cumparat de Darius, si se pregatea sa-l otraveasca. Ii da si medicului sa o citeasca, dar acesta ii da de inteles regelui ca nu este adevarat ce se scria despre el. Vazandu-i reactia, Alexandru probabil ca isi dadu seama ca Filip avea intentii bune si bea medicamentul pana la ultima picatura. Dovada ca Filip a fost corect, este insanatosirea grabnica a lui Alexandru. Tot in Tarsus se mai "pierd" cateva zile cu sacrificiile, cu paradele si cu jocurile gimnice. In timpul acesta, Darius gasise o campie deschisa, unde putea sa-si desfasoare numeroasa armata persana si astepta marea infruntare, dar Alexandru nu mai aparea. Cum drumul spre iad e presarat cu idei frumoase, asa era presarat si drumul lui Darius cu ideile idioate ale sfetnicilor, pe care Arrianus nu-i considera altceva decat niste lacheii lingusitori care incercau sa profite de pe urma regelui. Vazand ca macedonenii nu mai apar, acestia se si grabira sa-l convinga pe Darius ca Alexandru s-a infricosat de marea lui armata si ca da inapoi. Prinzand curaj, persii ies din campie si marsaluiesc in "urmarirea" lui Alexandru, care la randul lui inainta spre ei, fara sa stie de miscarile lui Darius. Alexandru chiar a ramas surprins ca Darius se afla cu armata la asa mica distanta, dar indata ce afla, facuse adunare cu generalii si stabili sa atace cat mai in graba. Terenul era numai bun pentru macedoneni: o stramtoare strajuita de o parte de mare iar pe de alta de munte in, apropierea orasului Issos. Alexandru isi orandui oastea aproape la fel ca la Granicos: falanga in centru, in stanga cavaleria tesaliana si arcasi ciprioti iar in dreapta cavaleria, sulitasi si renumitii arcasi agriani. Pregatirea, dotarea si moralul armatei macedonene era cu mult peste cel al armatei persane, insa aceasta era de zece ori mai numeroasa.

Aici se poate vedea aranjarea armatelor: http://www.allempires.com/articles/issos/issos.htm

Chiar inainte de lupta, Alexandru trecu in revista toata armata, necontenind cu imbarbatarile, apoi ordona atacul falangei in fruntea careia se afla el insusi! Atacul fusese asa de puternic incat persii au dat inapoi. Pe partea dreapta, arcasii spulberasera trupele persane care credeau ca-i vor lua prin incercuire pe macedoneni, iar pe partea stanga cavaleria tinuse eroic piept cavaleriei persane care era mult mai numeroasa si nu tocmai slab pregatita. Pretul insa a fost mare: moartea comandantului Parmenion. Dupa ce flancul stang al persilor fusese imprastiat, iar centrul la fel, Darius o luase la fuga. La fel facura si cavaleria care vazandu-se singura, nu risca sa fie inconjurata. Aici se vede clar ca persii erau alb motivati, iar la fuga comandantului, efectiv s-au imprastiat cu totii. In total au murit peste o suta de mii! Se spune ca la un moment dat nu se mai putea trece decat peste morti, atat de multi erau.
Dupa ce-si vazu armata victorioasa, Alexandru fugi in urmarirea lui Darius, dar nu-l mai prinse. Tot ce gasi a fost mantaua, scutul si arcul acestuia. In mana lui Alexandru mai cazusera insa prizoniere, mama si sotia lui Darius dar purtarea lui fata de ele a fost exemplara, demonstrand ca este un rege pe cat de intelept pe atat de omenos si cu buna purtare in sange.

Trimis de: Ovidius pe 2 Apr 2005, 02:45 PM

Trimis de: Ovidius pe 2 Apr 2005, 03:19 PM

Mai departe, Alexandru isi conduce oastea spre orasul fenician Tyr (http://www.ac.wwu.edu/~stephan/Renault/boy.mp.html). Pana acolo, toate cetatile se predasera, insa cei din Tyr inchisera portile atat persilor cat si macedonenilor. Afland de hotararea tyrienilor, Alexandru se manie si convoca pe aliati, pe generalii de armata si pe comandantii de companii si le tinu urmatoarea cuvantare.
” Prieteni si tovarasi de lupta!
Gasesc ca ar fi primejdios sa atacam Egiptul atata timp cat persii mai sunt stapani pe mare; pe de alta parte, imi pare tot atat de periculos sa pornim in urmarirea lui Darius lasand in urma noastra o cetate a carei atitudine e nesigura, plus Egiptul si Ciprul in mainile persilor, mai ales daca ne gandim la greci. Persii ar putea pune din nou stapanire pe zonele de coasta si, in timpul inaintarii armatei noastre spre Babilon impotriva lui Darius, profitand de superioritatea flotei lor, ar putea muta razboiul in Elada. Sa nu uitam ca spartanii ne-au declarat fatis razboi si ca atenienii nu misca, deocamdata, nu din simpatie, ci numai pentru ca le e frica de noi. Daca vom pune mana pe Tyr, toata Fenicia va fi a noastra si, o data cu ea, e de asteptat ca flota feniciana – grosul si forta flotei perse – sa treaca de partea noastra. Nici vaslasii, nici marinarii fenicieni nu vor fi de acord, in momentul in care vom ocupa cetatile lor, sa-si mai primejduiasca viata pe mare pentru altii. Dupa aceasta, Ciprul nu va ezita sa treaca de parte noastra, iar daca nu, va putea lesne fi cucerit printr-o incursiune pe mare. Cand navele macedonene si cele feniciene vor pluti laolalta pe mare si cand Ciprul va fi al nostru, marea toata va fi a noastra si expeditia din Egipt nu va mai constitui nici o problema. Iar cand Egiptul va fi al nostru, nu vom mai avea nici o grija pentru Elada si pentru patrie, asa ca vom putea organiza atacul Babilonului siguri de situatia de acasa si cu mai mult prestigiu; intre timp, persii vor fi pierdut marea toata si tot pamantul de dincoace de Eufrat.“

In cuvantarea de mai sus se poate observa geniul strategiei lui Alexandru, care nu lasa nimic la voia intamplarii, cum de exemplu, a facut Hannibal 500 de ani mai tarziu, cand ocupat fiind cu atacul romanilor a ramas descoperit tocmai la el acasa in Cartagina, iar romanii binenteles ca nu s-au sfiit sa o ocupe, lasandu-l astfel izolat.

Va urma asediul Tyrului....

Trimis de: Ovidius pe 11 Apr 2005, 04:52 PM

Asa cum am zis, Alexandru pleaca spre Tyr, un oras aflat pe tarmul mediteranei, dar despartit de continent printr-un canal larg de aprox 2 km. Tyr-ienii aflasera ca macedonenii se indrepta spre ei si isi facusera provizii de mancare si armament. Cetatea era aparata atat de ziduri cat si de flota, deci era un obiectiv foarte greu de cucerit, dar ce putea sta in calea ambitiosului rege? Nimeni si nimic. Nici macar natura. Neavand flota, singura solutie era sa atace cetatea de pe uscat, dar pentru asta avea nevoie sa lege insula de tarm printr-un istm. Treaba incepu bine, insa, pe masura ce lucrarile avansau, tyr-ienii atacau de pe mare si dadeau foarte mult de furca muncitorilor. In timp ce istmul avansa, Alexandru isi dadu seama ca avea neaparat nevoie de flota, asa ca merse la Sidon de unde lua flota feniciana si pe cea cipriota (care intre timp trecusera de partea lui) si pleca pe mare spre Tyr. Dupa mai multe lupte, reusi sa distruga flota tyr-iana si sa ajunga la zidurile catatii, care cazusera si ele in cele din urma. Intrati in cetate, macedonenii facura un adevarat macel. Acesta se datora lungimii asediului ( 7 luni de zile. E unul din cele mai lungi asedii din intreaga istorie) si a modului de tratare a ostaticilor de catre tyr-ieni. Acestia, i-au urcat pe zidurile cetatii, apoi i-au injunghiat si i-au aruncat in mare.
In total au murit cam 8000 de tyr-ieni iar 30.000 au fost luati prizonieri si vanduti ca sclavi. Dintre macedoneni au murit cca 400 de oameni.

In timp ce era ocupat cu asediul Tyr-ului, Alexandru primi solie de la Darius, in care acesta, ii oferea o rascumparare pentru mama si sotia sa, ii oferea fata de sotie si tot teritoriul pana la Eufrat, in scopul incetarii razboiului si incheierii unei aliante. Alexandru, refuza insa, motivand ca i-ar putea lua fata de sotie si fara voia lui, iar teritoriul pana la Eufrat oricum il stapaneste.

Mergand mai departe spre Egipt, toate cetatile i se predasera, cu exceptia Gazei. Aceasta rezistase 2 luni, si a fost cucerita cam in acelasi fel ca si Tyr-ul doar ca in loc de istm, au fost construite rampe pe care au fost aduse masinile de razboi care de aici puteau sa bata pana in cetate. Locuitorii au avut si ei aceeasi soarta ca tyr-ienii, adica au fost omorati sau vanduti ca sclavi.
De acum, drumul spre Egipt era deschis.

Link cu poze si alte schite: http://joseph_berrigan.tripod.com/id34.html

Trimis de: Ovidius pe 14 Apr 2005, 12:13 PM

Inaintarea in Egipt se face prin orasele Pelusium, Heleopolis si actualul Alexandria, oras intemeiat chiar de regele macedonean. Arrianus spune ca insusi Alexandru a marcat cu faina, locul in care avea sa fie construita cetatea.
Tot prin locurile astea, se afla si templul zeului Ammon cu celebrul (pe atunci) oracol, iar Alexandru tinea neaparat sa stie daca zeii sunt sau nu cu el in aceasta expeditie. Asa ca mai facu o incursiune pana acolo, chiar daca drumul ducea prin desert si marcajele erau greu de gasit din cauza furtunilor de nisip. Insa cum norocul tine cu cei curajosi, indata ce pleca la drum incepura si ploile, care-i facilitara inaintarea prin pustiu. Ajuns la templu, nu se stie ce i-a “spus” oracolul, dar Alexandru sustinea ca acesta i-a “spus” numai de bine. Ar fi fost si culmea sa spuna la ostasi ca incursiunea va esua, sau ceva de genul asta. Asta se intampla in anul 332 i.e.n. Cu inima impacata, plecara mai departe spre Memfis, capitala Egiptului, unde reinstaureaza legislatia locala si pune conducatori, tot din randurile localnicilor, care il vedeau ca un adevarat eliberator. Se mai presupune si ca Alexandru este facut Faraon, dar Arrianus nu mentioneaza nimic in legatura cu asta.
O data administratia pusa la punct, Alexandru paraseste Egiptul si pleaca spre nord, prin Tyr, pana ajunsera la fluviul Eufrat pe care il trecura fara probleme. Mai departe inainteaza prin Mesopotamia pana la Tigru, unde, capturand niste iscoade, afla ca Darius, cu o armata mult mai numeroasa decat cele de pana acum, se pregatea pentru o noua batalie.

Trimis de: Ovidius pe 22 Apr 2005, 05:46 PM

Darius, cu o oaste formata din patru zeci de mii de calareti, un milion de pedestrasi, doua sute de care cosashe (care de lupta prevazute cu coase pe axul rotilor) si cativa elefanti, astepta la Gaugamela. De data aceasta, si-a ales locul intr-o campie deschisa in care putea sa-si aranjeze mai usor oastea numeroasa, nu ca la Issos, cand lupta s-a dat pe un teren ingust. In plus, chiar a curatat campia de eventualele piedici ce ar fi putut jena cavaleria. Spre deosebire de Darius, Alexandru avea in subordine sapte mii de calareti si patru zeci de mii de pedestrasi, dar toti erau caliti in lupte, foarte disciplinati, foarte bine inarmati si foarte bine pregatiti.
Alexandru, deja stiind unde se afla Darius, isi ordona armata in formatie de lupta si isi continua marsul pana la contactul visual cu persii (Arrianus zice ca distanta era de aprox 5 km). Aici se opri, isi instala tabara si lasa armata sa se odihneasca. Multi, il indemnau sa-i atace cat de curand posibil, insa pana la urma, alese parerea lui Parmenion, care era pentru o recunoastere amanuntita a terenului. Tot Parmenion il sfatuia acum, ca atacul sa-l dea noaptea cu scopul surprinderii inamicului, dar acesta refuza categoric, spunand ca nu este genul de om care sa se foloseasca de siretlicuri pentru a castiga o lupta. Eu personal, il admir pentru aceasta alegere! Asadar pregatirele de lupta era facute. A doua zi Alexandru isi imbarbata ostasii, dar de aceasta data fara sa treaca in revista toate faptele lor de vitejie, ci spunand scurt ca nu mai e nevoie de discursul lui, pentru ca ei sa se simta bravi, caci ei insisi si-au demonstrat asta in bataliile trecute. Apoi accentua asupra disciplinei fiecaruia si respectarii ordinelor, avertizand ca orice mica indisciplila poate duce la esecul intregii armate, ceea ce era cat se poate de adevarat, daca tinem cont de raportul numeric.
Pe site-ul urmator se poate vedea dispunerea trupelor si descrierea bataliei: http://www.allempires.com/articles/gaugamela/gaugamela.htm.
In schite se vede foarte bine aranjarea armatelor, insa daca va uitati bine, veti vedea inca o unitate a falangei lasata in urma. Alexandru isi daduse seama ca o invaluire din partea persilor era foarte posibila si pastrase aceasta unitate pentru a tine spatele armatei in cazul inconjurarii. Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar se spune ca ar fi fost pentru prima data in istorie, cand s-au folosit 2 linii de front. Oricum, geniul militar al acestui tanar de 25 de ani nu avea limite...
Asadar, Alexandru inainteaza incet si in directie oblica (spre dreapta) fata de persi. Darius vazand ca acestia se apropie, arunca asupra lor, carele cosashe, insa Alexandru prevazuse “mutarea” si avea pregatiti arcasii, care au reusit sa omoare pe cei ce conduceau carele, iar in cele din urma, in loc sa intre in macedoneni, carele s-au sfasiat unele pe altele. Putine au fost acelea care au reusit sa intre in ostire, dar au fost ocolite fara probleme. Apoi Darius ataca cu toate fortele. Aripa dreapta a macedonenilor condusa de insusi Alexandru, fu obligata sa lupte din toate fortele, insa pana la urma reusi sa imprastie cavaleria persana. La fel de eroic se luptau si cei din aripa stanga. In centru insa, persii gasira o spartura si ajunsesera in spatele frontului, pana la carele cu provizii dar linia a doua a falangei aparu direct in spatele lor si-i nimici. In acest timp, Alexandru sparse la randul lui frontul si il ataca direct pe Darius, care fugi. Crezand ca este mort, aripa stanga a persilor (cei care se luptau cu Alexandru pe partea lui dreapta), se panica si se imprastie, insa partea dreapta, nefiind informata despre eveniment, lupta orbeste si chiar il determinara pe Parmenion sa ceara ajutorul lui Alexandru. In acest timp, insa, macedonenii ii pusera pe fuga pe persi, care acum fugeau disperati exact in directia din care venea Alexandru. Astfel se incinse o lupta disperata in care nu mai conta strategia, ci viata fiecaruia. In cele din urma, macedonenii reusisera sa castige, cu pierderi foarte mici: 100 de morti si 1000 de cai. Persii insa au avut 300.000 de morti (personal nu pot sa-mi imaginez cum s-a ajuns la un asemenea raport al pierderilor, dar daca Arrianus zice asta, inseamna ca asa o fi). Macedonenii mai capturara elefantii, camilele si proviziile cu care venisera persii, nu insa si pe Darius, in a carui urmarire Alexandru pleca imediat dupa ce se asigura de victorie. Spre dezamagirea lui, nu mai reusi sa-l ajunga nici de data asta (parcurse peste 60 de km in urmarirea lui) .
Asa se prezentau lucrurile in luna octombrie a anului 331 i.e.n…

Trimis de: Ovidius pe 5 May 2005, 09:51 AM

Mai departe, Alexandru inainteaza spre Babilon, unde deja se dusese vestea victoriei lui de la Gaugamela. Babilonienii il intampinara cu portile deschise, dandu-i in mana cetatea si tezaurul. Alexandru insa, nu zabovi prea mult aici, ci merse mai departe, spre Susa, in urmarirea lui Darius, toate eforturile fiind concentrate spre acest tel. In drumul lui, toate popoarele i se supusesera, mai putin uxii, care nu faceau parte din imperiul persan si nu stiau ce e aceea supunere. Din contra, Darius le platea un mic tribut pentru a fi lasat sa treaca cu armata pe teritoriul lor. Insa Alexandru nu era Darius, si acesta le ceruse sa i se supuna. Uxii insa, profitant de zona muntoasa si inaccesibila, refuzasera, ba din contra, ii cerusera la fel ca lui Darius, taxa pentru trecerea armatei pe teritoriul lor. Auzind ca i se cere tribut, Alexandru se intarata si pleca impotriva uxiilor care se pregateau sa blocheze trecatoarea prin care se pregateau macedonenii sa treaca. In timp record, Alexandru ajunsese primul, uxii-lor nevenindu-le sa creada ca o intraga armata a putut strabate un asa teren nefavorabil. Rezultatul nu cred ca mai trebuie sa-l mentionez: uxii au fost macelariti.
In continuare, Alexandru isi continua marsul spre Persepolis, prin Portile Persane, unde este intampinat de o ramasita a armatei persane, care insa nu reuseste sa reziste prea mult. Ajuns in capitala Imperiului Persan (Persepolis), Alexandru da voie armatei sa prade orasul, care se spune ca era cel mai bogat oras al lumii. Distrugerea culmineaza cu incendierea palatului, care s-ar zice ca a fost facuta dupa o betie crunta. Conform zicalei: azi ai, maine nu, asa si acest oras infloritor a devenit peste noapte, din pacate, o ruina.
Lasand in urma Persepolisul, Alexandru pleaca mai departe in urmarirea lui Darius. Intrand in tinutul Mediei, marsaluieste spre nord pana la Ekbatana si apoi prin Portile Caspice. Marsul se facea intr-un ritm infernal, de multe ori, zi si noapte si fara pauze de odihna. Astfel murira mai multi cai, iar ostenii care nu mai rezistau, pur si simplu erau lasati in spate. In cele din urma, macedonenii aflasera ca Darius avea un avans minim (sub o zi) dar fusese facut prizonier de catre fostii lui oameni de incredere. Urmarirea devine si mai apriga, si in disperare de cauza, Darius este ucis de catre “kidnapperi” si abandonat in drum. Avea sa fie gasit de catre macedoneni, dupa unii, inca in viata, iar dupa altii, mort. Cert este insa, ca Darius moare si este ingropat regeste cu toate onorurile cuvenite. Ce folos insa, daca nu mai era in viata. Mai tarziu, ucigasii lui Darius au avut parte de aceeasi soarta. Cazuti in mainile lui Alexandru, acesta nu-i ierta niciunuia crima, si-i condamna la moarte.
Alexandru se afla acum in sudul Marii Caspice si inainta spre est, spre tinutul Bactriei (daca nu gresesc, e Pakistanul de azi), loc in care se afla Bessos care se autointitula acum regele persilor. Tot in acest timp, Alexandru il acuza pe Philotas, comandantul cavaleriei si fiul lui Parmenion (mana dreapta a lui Alexandru) de complot impotriva lui. Dovezile nu erau evidente, dar in cele din urma este condamnat la moarte. Din acest moment, Parmenion, tatal lui Philotas, devenea mult prea periculos si este si el ucis. Asta se intampla in luna Octombrie a anului 330 i.e.n.

Mai pun o data harta expeditiei: http://www.ac.wwu.edu/~stephan/Renault/boy.mp.html

Trimis de: Ovidius pe 14 May 2005, 04:05 PM

Asa cum ziceam, Alexandru pleaca in cautarea lui Bessos. Mai intai inainteaza spre est apoi urca inspre nord (in Afghanistanul de astazi, in apropierea Kabul-ului. Am gresit cand am spus mai sus ca era vorba de Pakistan). Aici insa, popoarele nu-l primesc cu bratele deschise, ci se revolta unul dupa altul, mai ales ca aveau si sprijin din partea armatei persane, de fapt ramasitele acesteia, adica nu mai mult de cateva mii de soldati. In acest moment, Bessos, are aceeasi soarta ca si Darius. Este prins de catre Spitamenes, pers de-al lui si dat pe mana lui Alexandru. Acesta, il acuza de inalta tradare si crima impotriva lui Darius, si il exacuta. De acum, Spitamenes ia rolul lui Bessos, adica el este cel care incearca sa rascoale popoarele impotriva lui Alexandru si tot el preia si rolul urmaritului. Cum spuneam mai sus, macedonenii au de furca cu bastinasii. Acestia ori nu stiau de faima marelui rege ori chiar credeau ca-l vor invinge. In fine, finalul este dezastruos pentru ei, pentru ca Alexandru reuseste sa-i invinga in modul lui caracteristic, adica sa apara acolo unde nu se asteapa nimeni, si nu oricum, ci in timp record. Un exemplu bun e acela cand o garnizoana macedoneana care pleaca in urmarirea lui Spitamenes, este prinsa si decimata. Unii spun ca ar fi cazut in capcana, altii spun ca de vina ar fi fost generalii care nu s-au inteles intre ei. In fine, cand Alexandru afla de dezastru, parcurge cei 270 de kilometri ce-l desparteau, in doar 3 zile! Ajuns acolo, ii decimeaza la randul lui pe toti barbarii care erau suspecti ca participasera la ambuscada si devasteaza tinutul. Un alt exemplu, e acela cand Alexandru cucereste vreo 8 cetati in cateva zile. Impresionant! Din pacate, destinul celor din cetati a fost sumbru: din cauza ca s-au opus, barbatii au fost omorati iar femeile si copii vanduti ca sclavi.
Ulterior acestor evenimente, are loc un eveniment neplacut in care Alexandru il omoara pe Cleitos, unul din generalii sai. Intamplarea are loc cu ocazia unei sarbatori, cand binenteles bautura curgea rauri, rauri, iar participantii erau critza. Aici, Cleitos isi expune dezacordul cu privire la adoptarea de catre Alexandru a tinutei persane, si a (auto)divinizarii acestuia. Binenteles ca Alexandru se enerveaza iar Cleitos, nimeni altul decat cel care-i salveaza viata lui Alexandru in lupta de la Granicos, nu cedeaza nici el si spune ridicand bratul: “Uite aici, Alexandre, bratul care te-a scapat atunci de la pieire.” Nemaiputand de furie, Alexandru ia o sulita si o infige in Cleitos, omorandu-l. Cand isi dadu seama ce a facut, Alexandru incepuse sa planga si unii spun ca voia chiar sa se sinucida, proptindu-se cu sulita in perete. Timp de trei zile, Alexandru nu a mancat nimic, nu s-a ingrijit de el si nu mai contenea sa-si spuna “Ucigas al prietenilor tai”. Cu greu l-au lamurit unii ca acest incident s-ar datora faptului ca nu jertfise lui Dionysos, si ca el este rege si cuvantul lui este suprem si de netagaduit si ca mai este si descendent al zeilor, s.a.m.d. Arrianus spune ca Alexandru e singurul rege care a avut remuscari, din aceasta cauza il admira foarte mult…

Trimis de: Ovidius pe 16 May 2005, 09:32 AM

Am uitat sa mai adaug ca, afganii ii mai spun regelui macedonean, Alexandru cel Groaznic, ei considerand (probabil pe buna dreptate) ca le-a distrus poporul. Tot prin Asia, mai circula o legenda care spune ca acesta avea doua coarne, deci era asemuit cu diavolul.
Pe Discovery History (asa parca ii zice), in fiecare vineri seara la ora 22:00 (20:00 GMT) ruleaza documentarul "Pe urmele lui Alexandru cel Mare" in care un reporter, merge exact prin locurile prin care a marsaluit armata macedoneana acum 2300 de ani.

Trimis de: Ovidius pe 19 May 2005, 04:26 PM

Asa cum se poate observa, in anturajul lui Alexandru incepusera sa apara nemultumiri. Acestea se datorau in principal noului stil de viata abordat de rege, care abandonase tinuta macedoneana si acum purta haine persane in semn de respect fata de persi. Probabil ca doar hainele, nu i-ar fi nemultumit intr-atat pe macedoneni, ci faptul ca dupa moartea lui Cleitos, Alexandru a vrut sa introduca plecaciunea supusilor, ceea ce a starnit adversitate, mai ales din partea lui Callisthenes (nepotul lui Aristotel si istoric al expeditiei), care sustinea ca doar in fata zeilor trebuie sa te inchini, iar Alexandru inca nu era zeu. Aceste vorbe l-au mahnit asa de tare pe Alexandru, incat nu mai vroise sa-i dea lui Callisthenes sarutarea regala iar acesta i-a reprosat detasat si probabil ironic: „Acum sunt mai sarac cu o sarutare“. Alexandru nu uita aceste vorbe, si cu ocazia complotului pajilor, il aresta pe Callisthene, care se presupune ca ar fi participat si el. Acesta a fost obligat sa insoteasca armata, legat in lanturi, insa in cele din urma se imbolnavi si muri.

Era iarna anului 327 i.e.n, si Alexandru isi indreapta in continuare ochii spre India, dar ca sa-si asigure linistea din spatele frontului, mai avea de cucerit Piatra Sogdianei. Aceasta era o fortareata, (exact sa va spun nu stiu unde e, dar cu aproximatie e pe undeva in zona Kabul-ului) situata pe varful unui versant, foarte greu accesibila, in care, Oxyartes se refugiase cu oamenii lui. Acestia isi facura provizii, se baricadara in cetate si nu vroiau nicicum sa cada la intelegere cu Alexandru, care le promisese ca ii lasa in continuare stapani pe propriile pamanturi numai sa se predea. Cum pentru regele macedonean, era de neconceput ca cineva sa i se opuna, ii anuntase pe refugiati ca va porni sa-i cucereasca. Pe acestia insa ii amuza foarte tare. Erau asa de siguri ca nimeni nu-i poate cuceri, incat ii raspunsesera lui Alexandru ca doar atunci ii va cuceri, cand va avea soldati cu aripi. Lui Alexandru nu-i trebui mult timp ca sa gaseasca strategia prin care sa ajunga in cetate. Astfel, stransese toti soldatii care stiau sa se catzere, vreo 300 la numar si puse premiu pentru primii doisprezece care vor ajunge sus. Acestia, dotati cu cuiele de la corturi si sfori de in, luara in piept, de cu seara, versantul cel mai abrupt, care nu era aparat, si pana dimineata ajunsesera sus. Cand reusira toti sa urce, dadura semnal lui Alexandru, care la randul lui ii anunta pe cei din fortareata sa mearga sa-i vada armata, spunandu-le: “Am facut rost si de soldati cu aripi!”. Cand i-au vazut pe cei cativa soldati sus in cetate, barbarii au inlemnit. Pur si simplu nu le venea sa isi creada ochilor si se predara.
Acest eveniment, are insa o semnificatie mai aparte pentru ca printre prizonieri se afla si fiica de 16 ani a lui Oxyartes, Roxana (in traducere inseamna micutza stea) care se spune ca era cea mai frumoasa femeie din Asia, dupa fiica lui Darius. Alexandru se indragosti pe loc de ea, si o lua de sotie, sotie ce avea sa-l insoteasca de acum incolo peste tot in expeditie.
Asadar, Alexandru reusise sa cucereasca in doar o zi, o fortareata care era renumita pentru siguranta ei. Insa, nu era singura. Tot in zona, mai exista o a doua Piatra Sogdiana. La fel ca precedentii, barbarii isi facusera provizii, se refugiasera in cetate si nu vroiau sa cedeze. Alexandru dadu si de aceasta data dovada de ingeniozitate si se apuca sa construiasca un fel de pod astfel incat armata sa poata ajunge la nivelul cetatii. Cand acesta lua forma, refugiatii vazura ca nu e de glumit cu ambitia lui Alexandru, si se predara. De fapt nici macar nu au fost luati prizonieri, ci au fost lasati in continuare stapani peste pamanturile lor, ei devenind chiar prieteni si aliati ai lui Alexandru. Tot ei, din proviziile facute, au alimentat cu hrana armata macedoneana, care era destul de flamanda din cauza lipsei de alimente.
Cu aceasta, campania lui Alexandru ia sfarsit in aceasta parte a Asiei, el indreptandu-si pasii, asa cum spuneam la inceput, spre India.

Trimis de: Ovidius pe 1 Jun 2005, 02:58 PM

Indata ce pleca spre India, Alexandru trimise veste ca popoarele sa-i iasa in cale si sa-l primeasca fara sa i se opuna. Pana la Ind insa, nimeni n-a facut asta, popoarele iesindu-i in cale, dar nu cu bratele deschise ci cu armata pregatita de lupta. Nu mai trebuie sa amintesc nici cine a iesit invingator in lupte si nici ce s-a intamplat cu oponentii, caci ar fi de prisos. Alexandru ajunge la Ind, unde il astepta Taxile, guvernatorul regiunii Taxila (regiune situata intre Ind si Hydaspes http://www.livius.org/a/1/maps/indus_valley_map.gif ) Acesta, fiind in conflict cu vecinul sau Porus, si sperand ca Alexandru il va bate, il primeste pe regele macedonean cu bratele deschise si-i ofera tot suportul necesar. Dupa ce trece prin Taxila, Alexandru inainteaza cu armata pana la raul Hydaspes, unde Porus era deja campat pe celalalt mal si spera ca macedonenii se vor opri si vor astepta ca apele sa se retraga, acestea fiind acum mari, datorita ploilor si topirii zapezilor. Alexandru campeaza si el pe malul raului, fata in fata cu Porus si incepe ceea ce in ziua de azi numim diversiune. Mai intai, aduce grau in tabara ca sa-l faca pe indian sa creada ca se pregateste de iernat. Apoi, simuleaza treceri ale raului, ca sa-l faca pe acesta sa fie nesigur de momentul in care il va trece cu adevarat. Cu acestea, Alexandru si-a dat timp ca sa gaseasca solutia la adevarata lui problema: gasirea unui loc de traversare, lucru greu de facut, pentru ca Porus pazea cu strasnicie raul involburat si orice tentativa era sortita esecului. La un moment dat insa, gaseste un loc in care raul forma un cot, iar in mijloc, un ostrov ( http://www.livius.org/a/1/maps/hydaspes_map.gif ). La adapostul noptii, pe o ploaie torentiala, regele macedonean isi aduna jumatate din armata (cealalta o lasa sa treaca raul atunci cand Porus isi va parasi pozitiile), trece raul si se ascunde in padurea care acoperea ostrovul, iar a doua zi, inca nedescoperiti fiind, trec pe malul celalalt (insusi Alexandru pune primul, piciorul pe mal!). Porus, apuca sa-i trimita in intampinare o parte a armatei, condusa de unul din fii lui, dar aceasta este pur si simplu nimicita de macedoneni, care acum inainteaza liberi spre armata indiana.
Aceasta lupta, a fost ceva inedit pentru oastea lui Alexandru, din cauza elefantilor care speriau caii si demoralizau ostasii prin masivitatea lor. In final insa, geniul militar al regelui, gaseste si aici solutia, ceea ce face ca titulatura de "geniu" sa o merite pe deplin. Din cate am citit, romanilor le-au trebuit trei lupte pentru a invinge elefantii, pe cand lui Alexandru nici una.
Asadar, armatele au ajuns sa se priveasca fata in fata. Alexandru are falanga in centru si cavaleria in partea dreapta sub directa lui comanda ( http://www.allempires.com/articles/hydaspes/hydaspes.htm ). Porus, are 100 de elefanti aranjati la distanta unul de altul iar printre ei, putin mai in spate, infanteria, aripile fiind aparate de care de lupta. Atacul incepe prin miscarea cavaleriei macedonene inspre carele din flancul indian stang. Porus, reactioneaza prin trimiterea carelor din dreapta pentru a contracara superioritatea macedoneana. Aceasta miscare insa, duce la dezastru, pentru ca Alexandru aduce o unitate de cavalerie, pe care o tinuse ascunsa pana acum, si ataca pe indieni (carele) tocmai in flancul drept, ceea ce duce la o semiincercuire locala. Intre timp, falanga da piept cu elefantii care reusesc sa provoace panica oriunde apareau, dar nu pentru mult timp, pentru ca Alexandru tocmai vantura carele si cavaleria si apare in spatele elefantilor si a infanteriei indiene care era acum inconjurata. Si ca totul sa fie complet, mai apare si Crateros cu partea de armata care a fost initial lasata dincolo de rau. Deznodamantul este cumplit: armata indiana este pur si simplu nimicita, putini fiind aceia care au scapat. Printre ei insa, s-a numarat is Porus, care ranit, fiind apuca sa fuga cu un elefant. Alexandru insa, incantat de indarjirea si demnitatea de care acesta a dat dovada, il convinge sa se intoarca din drum si il trateaza ca pe un rege, lasandu-l in continuare sa-si stapaneasca teritoriul asa ca si pana atunci (binenteles cu aceptarea suprematiei macedonene).
Asa s-a terminat lupta de la Hydaspes care a avut loc in luna aprilie a anului 326 i.e.n.

Trimis de: Ovidius pe 7 Jun 2005, 02:08 PM

Am uitat sa spun un lucru foarte important: chiar inainte de batalia de la Hydaspes, Bucephalus, calul regelui macedonean, moare de batranete si epuizare (unii spun ca ar fi murit in batalie) iar in amintirea lui, Alexandru intemeiaza orasul Bucephalia.

Trimis de: Ovidius pe 10 Jun 2005, 10:53 AM

Alexandru invada toata zona presarata de afluentii Indului, ocupand in total 37 de cetati cu cel putin cinci mii de locuitori fiecare, cetati pe care le-a dat in stapanirea lui Poros. Aceste cuceriri, nu au fost deloc usoare, indienii fiind buni luptatori care nu stiu de frica asa cum stiau persii. Cea mai grea de cucerit, a fost Sangala, unde au murit peste o suta de luptatori, si au fost raniti peste o mie.
In timp ce Alexandru visa sa ajunga la Gange si apoi pana la marea de dincolo de India, in armata se auzeau din ce in ce mai tare, voci care spuneau ca nu vor sa mai continue lupta. Unii spuneau chiar ca nu merg mai departe nici daca regele vine personal sa-i duca de mana. Cum lui Alexandru nu-i era nimic strain din ce se intampla in propria-i oaste, convoca o intrunire prin care sa clarifice soarta incursiunii, spunandu-le generalilor ca daca avea sa-i convinga de frumusetile ce ii asteptau, aveau sa meraga mai departe, iar daca ei il vor convinge ca nu mai are rost, atunci se va intoarce si el din drum. Asadar intrunirea incepu printr-un discurs tinut de Alexandru, discurs in care le povestea de faptele lor de vitejie, le punea in fata teritoriile ce puteau fi cucerite, le spunea ce bani multi vor castiga si ce bine vor fi primiti in Macedonia cand se vor intoarce toti victoriosi. Dar spre nefericirea lui, discursul nu avu efectul scontat. La final se lasa o linista adanca, si desi le cerea generalilor sa-si spuna parerea, acestia preferau sa taca. Intr-un tarziu, Coinos, un general foarte respectat de Alexandru, lua cuvantul. Acesta ii spuse lui Alexandru toate durerile ostasului, care era satul de atatea batalii, si vroia sa se intoarca acasa. Apoi ii puse in vedere ca din oastea cu care a plecat de acasa ramasesera foarte putini, mai toti pierind in batalii. In cele din urma, desi extrem de nervos, Alexandru trebui sa accepte ca nu mai are cu cine sa continue expeditia, si incepu pregatirile de intoarcere acasa. Au fost construite peste doua mii de ambarcatiuni care aveau sa transporte armata, proviziile capturate si elefantii primiti in dar de la indienii care i se supusesera de bunavoie.
Mai vreau sa amintesc ca nu dupa mult timp, Coinos se imbolnaveste si moare, iar la inmormantarea sa, Alexandru nu se putu abtine sa nu-l critice pentru faptul ca nu a vrut sa continue expeditia.
Asadar, acest moment reprezinta un moment de cotitura in scurta istorie a expeditiei lui Alexandru in Asia.

Trimis de: Ovidius pe 17 Jun 2005, 04:16 PM

Cum spuneam, Alexandru, se intoarce acasa. Pe Hephaistion si Nearchos, ii trimite cu flota pe Acesines, acestia urmand sa-l astepte la confluenta cu Indul, iar el cu garzile, ii va urma pe uscat, urmand sa supuna neamurile de indieni care le ieseau in cale (este vorba despre Malli).
Poate va intrebati ce mai vroia Alexandru de la indieni, si de ce continua sa-i macelareasca (nu, nu este prea crud cuvantul. Alexandru efectiv ii macelerea pe toti cei care nu i se supuneau!). O facea dintr-un principiu simplu: sa nu lasi in urma ta inamici necuceriti, pentru ca se pot rascula si pot oricand sa te atace din spate.
Ca si restul indienilor, mallii se dovedira darji in lupta si preferau sa moara decat sa se lase cuceriti dandu-i astfel de furca lui Alexandru, care era cat pe ce sa fie ucis. Atacase o cetate, reusise sa darame zidurile si sa-i impinga pe indieni in cetatuie si acum incercau sa intre si ei inauntru, ba fortand portile, ba escaladant zidurile. Alexandru, parandu-i-se ca oamenii lui se misca prea incet, puse mana pe o scara, o propti de zid si incepu sa urce. Il urmau inca doua garzi. Una dintre ele ducea scutul sacru luat din Troia, scut ce-l insotea intotdeauna in lupte si era purtat inaintea armatei atunci cand era cucerita o cetate. Ajunsi sus, ii indepartara pe cei cativa indieni care incercau sa se opuna si se suira pe zid. Intre timp, garzile de jos, vazand curajul regelui, prinsera si ele forte si se napustira pe scara, care insa ceda si se rupse, lasandu-i pe cei de pe zid izolati. Alexandru nu stia ce sa faca, sa ramana sus sau sa sara in cetatuie. In cele din urma alesese ultima varianta. Asa ca, sari in cetatuie si ramasese cu spatele la zid si inconjurat de indieni, care-l recunoscusera (Arrianus spunea ca era imposibil sa nu-l recunosti dupa imbracamintea care-i stralucea si dupa curajul de care dadea dovada). Seful indienilor sari la Alexandru, dar acesta il rapuse cu o lovitura de sabie. Mai sarira inca doi care avura aceeasi soarta. Speriati si vazand ca e greu sa te bati cu el, incepura sa-l loveasca cu pietre. Arcasii nu conteneau nici ei sa traga, si chiar reusisera sa omoare pe una din garzi cu o sageata in plina fata. In cele din urma, o sageata strapunse platosa lui Alexandru si apoi pieptul, dar el continua sa se apere de pietre si sageti, pana cand lesina si cazu cu fata pe scut. Garda ramasa in viata, se arunca si ea cu scutul sacru peste el ca sa-l apere. Intre timp, armata, ramasesa afara, intrase in panica si incercau disperati sa intre in cetatuie, si reusisera destul de rapid incat sa-l scoata inca viu pe rege din mainile indienilor. Il scoasera pe scuturi afara si-l detera imediat pe mana unui doctor care-l opera si-i scoase sageata. Cand spun ca-l opera, ganditi-va la un cutit in loc de bisturiu si fara anestezice. Ptolemeu spunea ca asa de adanca era rana, ca pur si simplu iesea aer cu sange din plaman, iar cand medicul i-a scos sageata din piept, Alexandru lesinase de durere. In cele din urma isi reveni, dar era foarte slabit si se tinea greu pe picioare. Insa, la urechile armatei care il astepta la confluenta Indului cu Acesines-ul, ajunsese zvonul cum ca regele a murit, si deja intrasera in panica. Daca regele ar fi murit, cum s-ar mai fi intors ei acasa? In plus toti cei pe care-i cucerisera s-ar fi rasculat si le-ar fi dat de furca. Alexandru, auzind ca armata il crede mort, puse sa fie adus in fata lor, ca sa-l vada in carne si oase. Zis si facut, il urcara pe o ambarcatiune si-l adusesera pe apa, inaintea ostirii adunate pe maluri si care nici acum nu credea ca e viu. Indoielile s-au mai risipit cand Alexandru le-a facut cu mana, dar tot nu a fost destul. Vazand ca iubita lui armata are indoieli cu privire la starea lui, Alexandru se hotara sa le risipeasca in totalitate. Acosta pe mal, ceru un cal, se urca pe el si merse printre soldati. Abia atunci soldatii il recunoscura si incepusera sa se bucure si sa-l aclame. Multi veneau sa-l vada personal si chiar sa-l atinga. Alexandru era un adevarat zeu pentru ei.
Asadar, Alexandru a trecut inca o data pe langa moarte (pentru a cat-a oara?) si nu mai stiu daca la Arrianus, sau pe altundeva am citit, dar se spune ca avea nu mai putin de doua zeci si ceva de plagi pe tot corpul.
In continuare, Alexandru isi revine si dupa ce pune la punct administratia locurilor ce tocmai le-a cucerit, coboara mai departe pe Ind pana ajunge in delta acestuia si apoi in ocean. Ajunsi in delta Indului, isi imparte armata in trei parti. Astfel, pe mare, Nearchos avea sa navigheze inspre vest, spre Golful Persic, el avea sa ia calea desertului Gedrosiei, iar Crateros avea sa mearga pe la nord de acesta, cu restul armatei.
Asa stateau lucrurile in anul 325.i.e.n…

Harta expeditiei: http://www.ac.wwu.edu/~stephan/Renault/boy.mp.html

Trimis de: Ovidius pe 23 Jun 2005, 10:21 AM

Asadar Alexandru, isi ia partea de armata si pleaca inspre Pura. Cercetand el locurile, a aflat ca desertul Gedrosiei este un loc foarte neprielnic si pana atunci nici o armata nu a reusit sa-l traverseze. Atat i-a trebuit sa stie, ca a si luat decizia sa mearga intr-acolo. Primul obstacol pe care l-au intampinat, a fost nisipul, care facea inaintarea foarte greoaie, ca printr-o mlastina. Apoi vanturile de nisip acopereau traseul, si faceau ca ghizii sa se descurce foarte greu. Nu mai spun de setea care cuprindea armata. Arrianus povesteste ca la un moment dat, niste soldati au gasit un izvoras si au umplut un burduf cu apa, fugand repede sa-l aduca regelui. Cand ajunsesera langa el, ii umplura o casca si i-o dadura. Alexandru, in loc sa o bea, o varsa pe jos spunand ca daca restul armatei rabda de sete, el nu are nici un drept sa fie altfel. Unii considera aceasta fapta ca un siretlic, altii ca pe o trasatura de caracter… Un alt impediment in aceasta scurta dar anevoiasa incursiune a fost apa. Incredibil, dar adevarat. Intr-una din zile, Alexandru campa pe malul unui parau, iar noaptea, din cauza ploilor, paraul s-a umflat si a inundat multe corturi, inecand soldatii care dormeau un ele.
Dupa saizeci de zile de chinuri groaznice, au ajuns la Pura. De acolo, Alexandru merge la Persepolis, unde isi exprima parerea de rau pentru faptul ca a dat foc palatului. Tot aici, executa satrapii (guvernatorii) din zona care au comis acte de represiune fata de populatia bastinasa sau au incercat sa-l insele. Prin aceasta, eu personal il admir foarte mult pe Alexandru. Nu multi sunt capabili de o astfel de tarie de caracter.
Alexandru lasa si Persepolisul in urma, mergand spre Babilon, dar inainte de a ajunge acolo, se opreste la Susa in scopuri administrative. Aici ma opresc putin pentru a povesti un fapt interesant, zic eu: in India, Alexandru intalneste la un moment dat un grup de intelepti indieni care stateau si filosofau in plina campie. Stand de vorba cu ei, acestia i-au explicat ca degeaba incearca sa cucereasca lumea, pentru ca oricum nu poate stapani mai mult pamant decat calca in picioare si ca ceea ce-l mana sa faca asta, e nelinistea care-l stapaneste. Alexandru nu se supara, ci ciar ii admira foarte mult si le propusese sa i se alature in expeditie. Indienii insa au refuzat. Intr-un final, cu mare greutate, unul din ei a cedat si i s-a alaturat. Ajunsi la Susa insa, indianul s-a imbolnavit si nevrand sa cada la pat, ceru sa fie ars pe rug. Alexandru insa ii puse la dispozitie medicii cei mai buni, dar tot degeaba. Inidianul vroia sa fie ars pe rug, ca sa scape de suferite iar Alexandru ii respecta in cele din urma dorinta.
Inainte de a ajunge la Babilon, Alexandru ii lasa sa plece acasa pe cei la care le expirasera contractele, pe cei batrani si pe cei bonavi, binenteles nu inainte de a le plati solda, plus inca un talant la fiecare. Un talant reprezenta douazeci si cinci de kilograme de aur. Ca sa va dati seama cat de mare era aceasta suma, atunci cand Alexandru a preluat conducerea Macedoniei, in vistieria regala se gaseau 500 de talanti.
Cum armata nu mai prea ducea lupte iar bogatii aveau destule, chefurile se tineau lant. Dupa unul din ele insa, Hephaistion, prietenul, sfetnicul, generalul de incredere si iubitul lui Alexandru, se imbonaveste si moare. Nu se stie din ce cauza, dar in vremurile acelea era ceva normal. Se spune ca Alexandru a ramas o zi intreaga peste trupul neinsufletit al acestuia, jelindu-l. Trei zile nu a mancat nimic si nici nu s-a ingrijit de el, ci doar a plans. Cu mare greutate si-a revenit dupa aceasta tragedie.
Dupa opt luni de la moartea bunului sau prieten, Alexandru se imbolnaveste si el. Avea febra si pe zi ce trecea, aceasta devenea tot mai mare, iar el tot mai slabit si mai neputincions era. Dupa doisprezece zile de boala, moare. Era data 13 iunie a anului 323 i.e.n.
Aici se opresc sursele lui Arrianus, Aristobul si Ptolemeu, si aici se opreste si el cu aceasta cronica, pe care frumos o numeste cronica celor mai stralucite izbanzi si a celor mai mari suferinti.

Trimis de: dracsor pe 26 Oct 2005, 10:44 AM

stiu ca vb ca o nestiutoare in domeniu. dar am vazut pe discovery un documentar in legatura cu moartea lui Alexandru. si cei care au realizat documentarul au demonstrat ca Alexandru a fost otravit, cu buna stiinta sau nu...asta nu se stie... ca otrava s-a folosit o planta folosita in farmacia macedoneana, dar folosita in cantitati mari..sau data des provoca moartea. au facut si o simulare: cata cantitate, efecte care se pare ca erau identice cu cele descrise de scriitorii antici. in fine...era interesant. poate il prinzi si tu ca vad ca esti pasionat.

Trimis de: Ovidius pe 26 Oct 2005, 01:02 PM

Din pacate am vazut doar inceputul documentarului. Aveam o intalnire la care nu puteam intarzia, si a trebuit sa renunt. De atunci tot incerc sa dau de el pe discovery si nu reusesc. Acum ca stiu rezultatul studiului, m-am mai linistit. Eram foarte curios daca a fost sau nu otravit.

Trimis de: dracsor pe 26 Oct 2005, 04:04 PM

intervin din nou in acest subiect...dar mi-am amintit inca o chestie citita. e drept ca ma depaseste unde am citit-o. dar era o carte de istorie. in fine, in cartea respectiva am citit ca in acea perioada grecii nu-i considerau pe macedoneni ca fiind eleni, ci ca fiind din neamul tracilor. de aceea nu i-au permis lui Alexandru sa participe la o olimpiada. fapt ce la ofuscat destul de tare pe domnia sa. daca stau bine sa ma gandesc macedonenii erau un regat...grecii aveau alergie la o astfel de organizare...poate gresesc...asa ca te rog sa ma corectezi.
aaaaaaaa...si inca ceva...tot pe discovery acu cativa ani a fost un doc in care se vb despre impactul cuceririrlor lui Alexandru Macedon. din ce-mi aduc aminte a influentat moda in china (probabil de-aia mi-a ramas in minte, pt ca m-a uimit tare de tot ). si aratau fresce chinezesti sau picturi...nu mai stiu...in care il infatisau pe Alexandru, precum si piese de imbracaminte preluate de la macedoneni. atat mi-amintesc acum.

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2005, 04:41 PM

Zorro

Am si eu unele obiectii la cele postate de tine in legatura cu Alexandru Macedon.

Trimis de: Ovidius pe 26 Oct 2005, 04:46 PM

Trimis de: Ovidius pe 26 Oct 2005, 05:10 PM

Trimis de: carpatic pe 26 Oct 2005, 05:44 PM

Trimis de: Ovidius pe 26 Oct 2005, 06:01 PM

Trimis de: exergy33 pe 26 Oct 2005, 09:01 PM

Zorro

Trimis de: exergy33 pe 27 Oct 2005, 09:03 AM

Am postat cite ceva despre Bucephalus la Cronica timpului - Regii...si caii lor.

exergy33

Trimis de: dracsor pe 27 Oct 2005, 09:55 AM

mi-au placut link-urile tale...
multumiri

Trimis de: Ovidius pe 27 Oct 2005, 09:59 AM

Trimis de: exergy33 pe 27 Oct 2005, 10:32 AM

Zorro

Pe acel site se da o explicatie a numelui Alexandru/Alexandros prin prisma limbii grecesti.
Sa nu uitam ca Alexandru a fost fiul regelui Macedoniei, rege care ii ura pe greci.
Deci putem trage simultan doua concluzii:

1- regele Filip/Philip nu ar fi pus un nume grecesc fiului sau

2- numele Alexandru este un nume macedoneean, care in aceasta limba inseamna cu totul altceva.

In cultura si istoria Greciei numele de Alexandros /Αλεξανδρος apare dupa campaniile lui Macedon in Asia si Africa (daca nu ma insel ).
Grecii au incercat si incearca in continuare sa contrafaca biografia si istoria lui Alexandru cel Mare.

exergy33

Trimis de: Ovidius pe 27 Oct 2005, 11:40 AM

exergy33, multumesc pentru luminare. Foarte interesant.

Trimis de: dracsor pe 27 Oct 2005, 11:44 AM

ahaaa...deci ceea ce-mi aminteam eu in legatura cu macedoneni care nu sunt greci (in consecinta nici alexandru nu grec) era corect. atunci intr-adevar macedonenii erau neam de traci?

Trimis de: exergy33 pe 27 Oct 2005, 01:35 PM

dracsor

Trimis de: exergy33 pe 27 Oct 2005, 02:33 PM

Zorro

Revin cu unele informatii legate de Alexandru cel Mare.

In Koran/Quran se afla un verset care se intituleaza Iskander -ul el Karnein si care face referire la Macedon.

Traducerea din limba araba a numelui acestui verset este "Alexandru cel cu coarne" ,...coincidenta oare intre cuvintul Karnein si..coarne?

De ce acest nick-name pentru Alexandru.?
Explicatia este foarte simpla.
Dupa moartea lui Alexandru , regele Lysimach(us) al Traciei bate niste monezi cu chipul lui Alexandru in care acesta este aratat purtind pe cap o pereche de coarne.
Aceste monezi au circulat nu numai in orasele de la Mediterana...sute de monezi de acest tip au fost descoperite in Orientul Mijlociu, peninsula indiana si chiar la poalele Pamirului , ceea ce confirma puternicul impact cultural si economic al imperiului creeat de Alexandru.

Dau un link in care puteti vedea o moneda de acest tip si explicatiile aferente.

http://www.lawrence.edu/dept/art/buerger/catalogue/045.html

exergy33

Trimis de: dracsor pe 27 Oct 2005, 02:48 PM

si totusi...erau macedoneni din neamul tracilor sau nu? cartile mele sunt la bz...cam greu sa ajung pe acolo.

Trimis de: Ovidius pe 27 Oct 2005, 02:55 PM

Imi cer scuze ca te corectez, dar trebuie neaparat sa spunem ca acele coarne reprezinta divinizarea lui Alexandru, ca fiu al lui Ammon:

Trimis de: abis pe 27 Oct 2005, 03:01 PM

Nu cred... Este destul de controversata originea macedonenilor. Se apreciaza ca aristocratia ar fi fost de origine aheana, iar grosul populatiei de origine dorica. Limba macedoneana ar fi putut fi un dialect grecesc sau o limba paleo-balcanica. Problema este ca nu s-au pastrat texte in limba vorbita in acele vremuri, asa ca nu se poate decat specula. Limba care se vorbeste astazi in fosta republica iugoslava Macedonia este de origine slava.

Trimis de: exergy33 pe 27 Oct 2005, 04:33 PM

QUOTE(Zorro@27 Oct 2005, 06:25 PM)

Trimis de: mariusc2 pe 27 Oct 2005, 04:44 PM

ALEXANDER
Gender: Masculine
Usage: English, German, Dutch, Hungarian
Pronounced: al-eg-ZAN-dur
From the Greek name Αλεξανδρος (Alexandros), which meant "defending men" from Greek αλεξω (alexo) "to defend, help" and ανηρ (aner) "man" (genitive ανδρος (andros)). Alexander the Great, King of Macedon, is the most famous bearer of this name. In the 4th century BC he built a huge empire out of Greece, Egypt, Persia, and parts of India. This was also the name of emperors of Russia, kings of Scotland and Yugoslavia, and eight popes. Also, Sir Alexander MacKenzie was an explorer of the north and west of Canada in the 18th century.
http://www.behindthename.com/php/search.php?terms=Alexander&nmd=n&gender=both&operator=or

Trimis de: exergy33 pe 27 Oct 2005, 06:25 PM

Deci sa continui cu citeva date legate de moartea lui Alexandru.
De fapt se pot lua in discutie citeva variante.

Am sa incep cu una dintre ele ,
Alexandru a mers in primavara anului 323IHr in Babylon ca sa discute despre planurile de irigatii ale zonei folosind apa din Eufrat si planurile de amenajari portuare ale Golfului Persic.(la acea data flota lui Alexandru depasea 1000 de vase comerciale si de razboi).
La o petrecere in care se comemora printre altele si moartea lui Hercules/Heracles , Alexandru bea vin neamestecat cu apa (incalcind astfel moda timpului din lumea elena).
Se stie ca numai tracii beau vin neamestecat cu apa , si tocmai acest obicei ii diferentia pe greci de "barbari".
La un moment dat i se face rau si nici unul dintre cei prezenti nu il poate ajuta.
Dupa 10 zile de febra , el moare in palatul lui Nabukodonossor.

Inainte de moarte prietenii l-au intrebat cui lasa imperiul ?
Alexandru a raspuns: celor mai buni (cu sensul de celor mai puternici )

Varianta oficiala la aceasta ora este ca Alexandru Macedon a fost otravit de cei din anturajul sau.
In privinta datei sint unele controverse.
Iata ce au consemnat istoricii:

1. Aristobulus...(29-30 iunie) , sau mai bine zis ultima zi a ultimei treimi (triakàdi) a lunii Daesius (a opta luna a calendarului din Macedonia)
2. Plutarch...28 Daesius
3. Historia Alexandri Magni - scrisa in sec V in Armenia -4 Pharmouthi care corespunde cu 13 iunie
4. Calendarul Astronomic din Babylon...29 Aiaru echivalent cu 10 iunie.

Istoricii iau in considerare data trecuta in calendarul babylonian , stiind faptul ca acest calendar era foarte precis , neinregistrindu-se nici o eroare de-a lungul timpului.
Alexandru a murit la virsta de 33 de ani.
Trupul sau a fost dus de catre Ptolemeus in Egipt . Atit in Egipt cit si in orasele grecesti s-au facut funeralii fastuoase pentru cel mai tinar strateg al lumii antice.

Unii specialisti nu accepta varianta otravirii , dealtfel ei au gasit o alta explicatie pentru moartea lui Alexandru cel Mare.


exergy33

Trimis de: exergy33 pe 28 Oct 2005, 08:44 AM

Sa luam in discutie a doua ipoteza a mortii lui Alexandru Macedon.

O echipa de medici condusa de Dr.Oldach a lansat o noua teorie potrivit careia Alexandru ar fi fost infectat cu Salmonella typhi , ca urmare a acestei febre tifoide i s-au perforat intestinele (ceea ce explica si durerile abdominele descrise de Arrianus ) si in final a ajuns la paralizie.

La scurt timp Dr.Moulopoulos de la Universitatea din Atena contrazice cu argumente foarte solide afirmatiile facute de Dr.Oldach.
El spune ca orice medic care a tratat bolnavi de febra tifoida stie ca din momentul infectarii si pina la perforarea intestinelor ,trece o perioada de 3-4 saptamini.
Alexandru a suferit numai 10 zile.
Plutarch , Arrian(us) si Diodor(us) , toti trei confirma durerile abdominale acute de care a suferit Alexandru Macedon in ultimele zile ale vietii sale.
Arristobolus este singurul care sugereaza ca Alexandru ar fi avut crize de febra
de dinainte de masa luata cu Medius .

Aceasta teorie a fost deci infirmata .

Interesant este faptul ca medici din intreaga lume au fost captivati de misterul mortii lui Alexandru cel Mare , ei lansind citeva teorii din prisma meseriei lor - lucru pe care istoricii nu il pot face.

Felicia Mihali este o scriitoare de origine romana din Canada care este foarte bine cotata in mediile literere de acolo.
Ea a scris printre altele o carte cu titlul Regina si soldatul inspirata din viata lui Alexandru.

Trimis de: abis pe 28 Oct 2005, 10:26 AM

Trimis de: exergy33 pe 28 Oct 2005, 12:31 PM

Sa continui prezentarea .

O a treia varianta a mortii lui Alexandru ar fi porfiria /porphyria.

Iata cum se prezinta fisa medicala a acestui pacient :
-crize abdominale acute , febra , pierderea intermitenta a cunostintei , variatii bruste de temperatura, confuzie , greutate in respiratie..
Aceasta evolutie dinamica sugereaza diagnosticul de porfirie.

Porphyria/porfiria reprezinta incapacitatea organismului de a metaboliza porphyrin.
Porphyrinul intra in componenta unor enzime , a clorofilei si a hemoglobinei.
In crizele de porfirie , porfirinul este eliminat prin urina (care capata o culoarea rosiatica).
De fapt numele acestei boli provine din cuvintul grecesc porphyron care inseamna purpuriu , rosiatic.

Atacurile de porfirie pot fi induse de ingurgitarea unor mari cantitati de alcool sau de inghitirea anumitor medicamente.

Multi medici au infirmat aceasta teorie spunind ca in decursul istoriei au fost multi regi si comandanti de osti care consumau zilnic cantitati foarte mari de alcool , dar nici unul nu a murit de porfirie.

Se stie ca Alexandru consuma in mod ocazional alcool , de obicei la unele sarbatori religioase sau pentru a comemora izbinzile militare.
Alcoolul nu facea parte din viata lui zilnica.

Totusi aceasta ipoteza este considerata ca valabila de alti medici.
Ei afirma ca in urma campaniilor militare de lunga durata, Alexandru se istovise peste masura iar corpul lui suferise modificari majore.
Moartea celui mai bun prieten cit si cea a calului Buchephalus si-au pus amprenta asupra acestui om de arme ce parea de otel.

exergy33

Trimis de: exergy33 pe 28 Oct 2005, 02:02 PM

abis

Trimis de: abis pe 28 Oct 2005, 02:14 PM

Trimis de: exergy33 pe 28 Oct 2005, 04:41 PM

abis

Revin cu o oarece intirziere.

Nu cunosc ipoteza otravirii lui Alexandru cu spanz.
Daca stii tu ceva de ce nu postezi aici ?...sau mai bine da niste link-uri ca sa citeasca tot muritorul .

exergy33

Trimis de: abis pe 28 Oct 2005, 04:55 PM

Nu pot sa dau linkuri, am vazut intr-un documentar... Pe scurt: se pare ca pe vremea aceea spanzul era folosit ca planta medicinala; in doze mari, provoaca otravire. Din cauza ca Alexandru era slabit de alcool (chiar, de ce spui ca bea doar ocazional? eu ramasesem cu impresia ca facea adevarate orgii bahice), de ranile capatate in lupte, de durerea provocata de moartea prietenului (iubitului?) efectele negative ale plantei s-au facut poate simtite la o doza relativ mica... Nu mai stiu pe ce canal l-am vazut, probabil History sau National Geografic.

Presupuneam ca tu stii mai multe despre asta.

Trimis de: exergy33 pe 28 Oct 2005, 05:41 PM

abis

Posibil sa fie adevarat.
Aristotel , printre altele a scris si citeva lucrari de botanica si zologie (cele mai multe dintre ele s-au pierdut ).
Din ceea ce a supravietuit pina azi, stim ca el a descris calitatile de medicament ale spanzului (Helleborus ).
Deasemeni el a descris mai multe plante medicinale din zona Pontului (propria lui expresie ) cit si efectele terapeutice ale mierii de albine din aceste zone.
Sa nu uitam ca tatal lui Aristotel a fost medic de curte.
Se stie ca Alexandru invatase multe tratamente "naturiste " de la profesorul sau si obisnuia sa-si prepare singur anumite ceaiuri si alifii.
Se poate sa fi gresit doza ...si luind in calcul starea lui de extenuare fizica , rezultatul sa fi fost cel pe care il stim azi
Mai cunosc vreo citeva teorii cu privire la moartea lui Alexandru , dar otravirea cu spanz am auzit-o pentru prima oara de la tine.

Nu ai spus care sint simptomele otravirii cu spanz.

exergy33

Trimis de: Ovidius pe 28 Oct 2005, 05:45 PM

Ca ar fi fost otravit, sau ca ar fi murit de boala, tot aia e. Viata lui Alexandru s-a terminat in momentul in care armata nu a mai vrut sa-l urmeze in campania din India. Pentru el, cucerirea Persiei apoi a Indiei si eventual a Chinei, erau totul. Unii spun ca dupa ce s-ar fi intors in Macedonia, ar fi planuit sa inceapa o campanie inspre vest. Eu unul nu cred asta, pentru ca Alexandru mult era prea fascinat de Orient, ca sa-si indrepte privirile spre vest, mai ales ca in acele timpuri, "vestul" era doar o adunatura de colibe, ca sa nu zic ca atunci se dadeau jos din pom.
...oricum, viata pe care a dus-o, a fost una intens traita si "condimentata" si nu de putine ori era sa dea coltul. Asa cum am mai spus, in total Alexandru a avut "la activ" cca 21 de plagi, si nu cred ca era untepaturi de ac. Asa ca, la urma urmei norocul lui ca a trait si atat.

Trimis de: exergy33 pe 28 Oct 2005, 05:55 PM

Zorro

Trimis de: exergy33 pe 29 Oct 2005, 02:06 PM

abis

Trimis de: exergy33 pe 29 Oct 2005, 02:48 PM

Zorro

Trimis de: Ovidius pe 31 Oct 2005, 08:57 AM

Trimis de: abis pe 31 Oct 2005, 10:19 AM

Trimis de: exergy33 pe 31 Oct 2005, 12:26 PM

abis

Ca sa vezi cite inexactitati sint prezentate in unele documentare , treci pe la :

http://www.archaeology.org/online/reviews/alexander1.html

Si uite cum se denatureaza istoria de catre CNN , BBC , Discovery !:devil:

exergy33

Trimis de: abis pe 31 Oct 2005, 01:02 PM

Exergy33:

Din linkul dat de tine: "But these are, in the long run, details that do not jeopardize the value of the program"...

Trimis de: exergy33 pe 31 Oct 2005, 02:15 PM

abis

Cred ca de multa vreme nu te-ai mai contrazis cu cineva pe aici pe la Han, si de aceia ai zis ca esti de acord cu cel ce a scris articolul din link-ul dat de mine.

Sa spun clar care au fost inexactitatile filmului The True Story of Alexander the Great :

- ultima sotie a regelui Filip/Philip , tatal lui Alexandru , nu s-a sinucis ci a fost asasinata de catre Olympia (mama lui Alexandru )
- Aristotel nu l-a invatat pe Alexandru intr-o pestera la Mieza
- unele dintre scuturile si coifurile purtate de macedonieni nu corespund realitatii istorice
- mormintul regal de la Vergina nu este mormintul regelui Philip , marturiile istorice indica faptul ca aici ar fi mormintul unui alt rege - mult mai probabil fratelui vitreg al lui Macedon

Nu stiu daca tie ti-ar placea sa vezi un film despre Mircea cel Batrin in care ostasii romani sa fie aratati cu turbane pe cap, sau un documentar in care sa se spuna ca la mormintul de la Putna odihneste Vasile Lupu si nu Stefan cel Mare!

exergy33

Trimis de: exergy33 pe 1 Oct 2008, 09:54 AM

QUOTE(abis @ 31 Oct 2005, 11:19 AM)

Da, exact asta este documentarul despre care iti spuneam saptmana trecuta!

Trimis de: andra_v pe 1 Oct 2008, 10:49 AM

Pacat ca si-a pierdut modestia si simtul masurii. Ce face puterea din om!

Trimis de: exergy33 pe 10 Nov 2009, 06:05 PM

QUOTE(andra_v @ 1 Oct 2008, 12:49 PM)