Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: cameron pe 13 Nov 2003, 10:49 AM

Va place? De ce?
Nu va place? De ce?

Trimis de: black ice pe 13 Nov 2003, 04:40 PM

Imi place. Exact nu as putea sa spun de ce. Poate faptul ca ceea ce citesc ma face sa-mi dau seama ca mai exista cineva care a avut aceleasi stari sufletesti. Ma fascineaza modul in care reuseste sa exprime prin niste cuvinte destul de simple niste lucruri nu tocmai usor de exprimat si de asemenea modul in care reuseste sa creeze niste imagini mintale foarte puternice si originale in acelasi timp. Da, si asta imi place, originalitatea...

Trimis de: Nana Floare pe 13 Nov 2003, 05:12 PM

Are stil. Si e mare lucru sa scrii despre lucruri deprimante intr-un mod care nu deprima cititorii. Sa nu mai vorbesc de faptul ca frecventa "insighturilor" (mai mult sau mai putin filosofice) iscate prin lectura lui este mult deasupra normei.

Trimis de: Mistinguett pe 14 Nov 2003, 05:17 AM

Cioran mi se pare genial prin faptul ca scrie lucruri de o profunzime ametitoare, in cuvinte simple. Scrierile lui nu sunt impopotonate cu fraze alambicate si termeni obscuri. Iar tonul pe care scrie mie imi da senzatia de blandete, de om molcom si intelept.

Trimis de: Zed pe 14 Nov 2003, 11:00 AM

Imi place dar momentan nu pot sa scriu nimic .
Am citit acum cateva luni din caietele , Cahiers , pe care unii critici le numesc , jurnal intime a lui Cioran .
Sunt 34 de caiete , scrise intre 1957 si 1972 .
Mai este si articolul din ziarul din 1936 .
Si articolul dintr-o discutie a lui Cioran , Ionescu si Eliade .
Randurile scrise de Cioran la adresa lui Hitler nu mi-au placut . Momentan il vad ca pe un fascist .
Am sa revin asupra subiectului .

Trimis de: cameron pe 23 Nov 2003, 01:46 PM

Cioran
"Plictiseala - absenta de muzica a materiei.
Melancolia - Muzica inconstienta a sufletului.
Extazul - delirul spiritului.
Lacrimile - muzica sun forma materiei.

.. Cand soarele e prea mic pentru atata fericire, strigi zadarnic pentru o mare de pacura, cu valuri negre si fierbinti."

Trimis de: RamonaV pe 27 Nov 2003, 03:33 AM

L-am citit la insistentele unui prieten prin 92-93. Nu mai tin minte nimic doar o parte din discutia cu baiatu (care m-a ras de pe lista lui):

El: - Ti-a placut?
Eu: - Nu.
El (revoltat si dardaind de nervi): - De ce ?
Eu: - Pentru ca e un ipocrit. Atat tot bombane si tot critica si toate cartile se termina in fericire si previziuni roz.

Ei, chiar asa i se termina cartile? Poate ar trebui sa il recitesc...

Trimis de: flu pe 27 Nov 2003, 11:17 AM

Din ce am citit pana acum: "Lacrimi si sfinti", "Caietul de la Salamanca" + cateva fragmente diverse, pot spune ca nu. Si asta nu pentru ca nu ar fi destul de profund, sau ca ar fi prea profund ca sa il inteleg, dar pur si simplu nu vibreaza cu ceva inauntrul meu destul de puternic ca sa imi placa. Cineva spunea ca ne plac anumiti scriitori, oameni, etc atunci cand ne regasim pe noi in respectivii. Eu extrapolez si spun ca ne place cineva atunci cand regasim o farama de Dumnezeire care sa se potriveasca cu farama noastra de Dumnezeire...

Oricum stiu ca intr-o buna zi ma voi intalni iarasi cu el, ii voi oferi mai mult timp si poate, poate...

ps. Zed, stii si tu ca nu trebuie sa-l judeci pe eseist si filosof laolalta cu omul Cioran. Multi scriitori de la noi si de aiurea au simpatizat cu extremele... asta nu-i scuza ca oameni, dar nu are prea mare legatura cu opera lor.

Trimis de: Nana Floare pe 27 Nov 2003, 03:26 PM

Trimis de: flu pe 27 Nov 2003, 03:50 PM

@Nicodim: Eu consider ca in ceea ce priveste opera, ar trebui sa ramanem in lumea pura (cat de pura mai e si aia) a ideilor... pentru ca nu exista om fara greseli, mai mari sau mai mici...
Da, sunt de acord cu tine, viata personala are legatura cu opera, - de fapt acolo se materializeaza obsesiile, ideile, trairile lor -
ceea ce vroiam sa spun e ca nu trebuie judecata una in functie de cealalta.
Cioran a avut simpatii de extrema dreapta, dar asta nu inseamna ca nu a avut lucrari deosebite, si eu spun ca le-ar fi avut la fel de deosebite si daca ar fi avut simpatii pentru stanga si daca nu l-ar fi interesat politica...

Probabil ca eu sunt mai de moda veche... si nici nu ma invart in medii literare.

Trimis de: Zed pe 27 Nov 2003, 04:06 PM

@flu si Nicodim , frumuseilor

Este prea prezenta , pentru mine personal , ideea ca Cioran , o vreme , a fost un simpatizant a lui Hitler. Stiu ca dupa niste ani , a regretat , stiu si ca si-a facut prieteni evrei , de care multa lume spune ca au fost numai de ochii lumii .
Ca sa pot scrie ceva despre el , am nevoie de un gand liber , momentan persista ideea cu fascismul din cauza caietelor citite . Nu afirm si nu am afirmat ca nu-mi place , imi place chiar foarte mult dar obiectivitatea imi este ingreunata de acest aspect . De aceea am spus si ca voi reveni asupra subiectului.

Trimis de: vermeer pe 30 Nov 2003, 05:25 PM

"Daca renunti la ceva inseamna ca ai prea mult de dat, daca te resemnezi inseamna ca nici macar nu ai ce sa primesti."

Trimis de: Fericita pe 10 Dec 2003, 10:46 PM

Nu am citit inca Cioran dar am inteles ca se cam contrazice: cand iubirea e pentru cei labili cand pentru cei puternici. Sau am inteles gresit?

Trimis de: miha pe 22 Dec 2003, 10:03 AM

Interesant. Marcant. Deprimant (citeodata). L-am citit. Mai putin ultimele 2 Caiete. Stralucitor.

"Inghesuiti pe malurile Senei, citeva milioane de inacriti fabrica impreuna un cosmar pe care-l pizmuieste tot restul lumii." - minunat alese cuvintele.

"Craciunul. Ninge si ascult Bach. Ce-mi mai pot dori?"

"Menirea mea este sa omor timpul, a timpului la rindu-i sa ma omoare. Ne simtim cum nu se poate mai bine intre noi ucigasii."

Trimis de: Mihai pe 22 Dec 2003, 01:19 PM

Bine ai venit la Han, miha!

Trimis de: Nana Floare pe 22 Dec 2003, 08:01 PM

Trimis de: black ice pe 22 Dec 2003, 11:42 PM

"Este ca o iubire disperata, in care ingropam flacari si lacrimi si coboram in nopti pentru a ne mangaia cu intuneric." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic. Poezia lor nu duce nicaieri. Atata inutilitate in armonie! Este un mare blestem a-i intelege. Inveti prin ei sa nu mai ai ce pierde." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Imposibilitatea de a mai fi pesimist dupa ce ai gustat toata suferinta."(Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Cand ai prea multa muzica in tine, spatiul canta." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"O gandire este cu atat mai vie, cu cat isi incoroneaza mai mult efortul in irezolvabile." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Viata nu este decat o absurditate ...legala. Permisa. Acceptata." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Si astfel am intrat in ilogicul absolut si universul a fugit de sub control." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang.." din Elogiul profetiei, Emil Cioran

'Traiesc pentru ca muntii nu rad si viermii nu canta' Emil Cioran-Pe culmile disperarii

"Ne propuneti bucuria : dar cum s-o primim din afara? Caci daca ea nu creste din noi, nu izvoraste din rezervele si ritmul nostru interior, orice interventie exterioara este sterila." Emil Cioran

"Nu poti cunoaste un om decat dupa nivelul la care s-a ridicat muzica in sufletul lui. Dar cum nu ma intereseaza decat cei inundati de ea, ma dispensez de cunoasterea oamenilor.
Exista suflete muzicale care n-au educatie si cultura muzicala. Ceea ce inseamna ca ne nastem cu o suma de vibratii pe care le pun in valoare tristetile noastre. Purtam toata muzica pe care n-am auzit-o in decursul vietii, dar care zace pe strafundurile memoriei. Tot ce e muzical in noi este o chestie de amintire. Pe cand nu aveam nume, va fi trebuit sa auzim tot. Nu exista muzica fara amintirea paradisului si a caderii..." (Cioran, Lacrimi si Sfinti)

"Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete." (Cioran - Caiete)

inclusiv semnatura mea

Trimis de: Nana Floare pe 23 Dec 2003, 12:43 PM

super...

PS: dar cu asta nu-s de-acord:

Trimis de: miha pe 23 Dec 2003, 02:05 PM

"Prostia lui era atit de mare, incit daca o idee s-ar fi ivit, aceasta s-ar fi sinucis pe data din teama de singuratate"

(sper sa fi scris cu cit mai putine erori - nu-mi mai aduc aminte cuvint cu cuvint)

Ce impresie v-a facut piesa de teatru montata la TNB - "Celalalt Cioran"

Trimis de: Nana Floare pe 23 Dec 2003, 08:22 PM

Forumistii-s betivi...stau toata ziua la Han, n-au vreme de teatru...

Trimis de: Twilight pe 3 Jan 2004, 06:14 PM

mi-aduc aminte de prima mea "intanlire" cu cioran . eram la un atelier de pictura care avea si o mica iblioteca cu diferite opere de filozofie ,psihologie ,albume de arta vechi etc. de unde mai luam si eu carti pe care le returnam peste o saptamana cu permisiunea profesorului . Tot rascolind p'acolo cum mi-era obiceiul am dat de "Pe culmile disperarii" pe care am puso deoparte pana termin treaba. Culmea este ca profesorul nu ma lasat sa o iau pe baza faptului ca el cunoaste persoane multe care au intrat in tot felu de depresii dupa ce au citit Cioran .
Acum eram chiar curioasa asa ca am scotocit prin pod p'acasa si in doua zile era citita. dupa care au mai urmat multe
(noroc cu reeditarea lor recenta:D )

Pentru multi cartile sale s-au transformat in biblii .un nou curent fanatic cioranian pe care l-am observat in special la
tineri care vor sa gaseasca o explicatie pt lipsa lor de activitate " omul asta nu a muncit in viata lui ..tot timpul a meditat ..si-a folosit gandirea ca motor principal al vietii sale ..eu de ce m-as implica in ceva concret? " Operele sale accentueaza depresia si lipsa poftei de viata..Nu e de blamat ..este intradevar convingator la capitolul asta.
Este adevarat ca cioran se contrazice cateodata dar a reusit sa isi exprime concret trairile subiective. Poate ca ele nu se pot generaliza dar il apreciez pt framantari si chiar atunci cand ele duc mult in extrem.

Trimis de: miha pe 12 Jan 2004, 02:53 PM

Multe contradictii.
- la primul stanut fugea la spital, statea ore in sir asteptind sa intre la medic
- a trait cu o singura femeie la Paris atitia ani si chiar daca nu s-au casatorit au trait in concubinaj (ca la ei e legal, mergi la primarie si-ti faci acte)
- a chinuit-o pe Simone - vezi episoadele cind era racit (ea pleca de la serviciu, facea aprox 1 ora pina acasa ca sa-i pregateasca lui Cioran lugumele fierte ...) sau cind il apucau nelinistile si pleca de acasa/disparea citeva zile imbracat doar cu ce era pe el atunci cind iesise la plimbare

...

Trimis de: Twilight pe 12 Jan 2004, 07:56 PM

o doza de nebunie face o lectura mai apetisanta . as vrea si eu sa am nerv sa plec de acasa cu zilele fara stirea nimanui si fara cicaleli.Inca nu am citit nici o biografie a lui Cioran..sau o autobiografie (in sensul de trai obiectiv)..
cat despre femei..."pt ca iubesc toate femeile nu iubesc de fapt nici una "sper sa fie fidel citatul Cioran scria despre oameni ca de fapt ,cand iubesc,cauta misterul dintr-o persoana dar in viziunea lui misterul nu exista si femeile sunt identice in esenta.De fapt le considera o alinare pt omul ce sufera de trairi spirituale intense ca si cum femeile l-ar readuce la superficialitaea vietii si deci la fericire. Cel putin asta am inteles eu din "Pe culmile disperarii"

Trimis de: _R0guE_ pe 13 Jan 2004, 11:07 PM

Cioran este un eseist si un stilist f.bun.. nu conteaza daca sunt de acord sau nu cu gandurile sale atata timp cat imi place cum scrie si nu ma plictiseste... Imi place modul in care alege cuvintele..foarte potrivite si modul sau de exprimare. Nu il consider un adevarat filozof, pentru ca termenul de filozof implica mai multe sisteme filozofice, reguli etc... pe cand scrierile lui Cioran inafara de faptul ca sunt destul de amestecate si contradictorii, nu sunt rigide si plictisitoare, ci sunt un pic..uhm..romantate...nu in sensul rau al cuvantului dar in ideea ca as citi o carte de Cioran cu aceeasi intensitate cu care citesc un roman sf sau realist de calitate. De obicei scrierile filozofice sunt greoaie si greu de digerat, insa Cioran are un stil super atragator... E adevarat ca e deprimant uneori, insa mie imi ofera o stare de spirit pozitiva..dunno why

Trimis de: Dreamcatcher pe 14 Jan 2004, 02:00 PM

Un maestru al limbii, un artist al formulei, mai mult eseist decît adevărat filozof, pesimist spre nihilist.Asa spun unii.Se pare că exercită o fascinaţie aparte asupra unui public tînăr oarecum marginal sau a studenţilor doritori să citească scriitori rareori aflaţi în programa şcolară... Slinger spunea o chestie tare faina in " De veghe in lanul de secara"...Daca dupa lectura unei carti ai senzatia ca autorul iti e cel mai bun prieten si pur si simplu vrei sa pui mana pe telefon sa-l suni,atunci inseamna ca intr-adevar e un maestru si a reusit sa faca sa vibreze cel putin una dintre corzile sufletului tau. Eu personal nu l-as suna pe Cioran...nici macar in ipoteza ca ar mai fi inca in viata.Prea multe nevroze,angoase si spleen.Ma intreb cat din ceea ce a scris a fost un amalgam de trairi si experiente personale.Da,intr-adevar...forma in care sunt prezentate e cat se poate de estetica...dar cata autenticitate e acolo? Pentru mine ramane un punct de referinta in literatura,fara dubiu.Insa nimic mai mult.

Trimis de: caa pe 2 Oct 2004, 11:12 AM

Foarte multe calităţi la scriitorul Cioran. Clar că avem ceva de o calitate indubitabilă. Un singur defect, care răstoarnă complet situaţia: o lectură mai îndelungată îmi creează o clară stare de disconfort psihic. Mă aduce "pe culmile disperării"! Aşa că, îmi pare sorry, dar las altora plăcerile exegezelor cioraniene...

Trimis de: nefertiti-old pe 8 Oct 2004, 03:29 PM

Adevarul e ca si mie mi se pare deprimant. Si, zau, imi ajung disperarile mele uneori.

Trimis de: caa pe 8 Oct 2004, 03:42 PM

Chiar aseară, laTV, Liiceanu spunea că este "unul dintre cele mai lucide spirite" ale secolului...

Partea interesantă e că Cioran ştia f bine ce spune şi ce face; sînt sigur că era conştient inclusiv de reacţia foarte previzibilă a cititorilor săi. Dar a mers pe principiul că "eu spun ce am de spus şi n-aveţi decît să întoarceţi capul dacă nu vă convine". Sincer, admir această atitudine. După care... întorc capul...

Trimis de: nefertiti-old pe 8 Oct 2004, 03:48 PM

De ce spui reactia foarte previzibila? In fond, unii il admira, altii doar il apreciaza, altora le e indiferent... deci reactia nu e una singura si nici uniforma.

Trimis de: caa pe 8 Oct 2004, 04:12 PM

Trimis de: nefertiti-old pe 8 Oct 2004, 04:18 PM

Bine, si eu sunt una dintre persoanele care, in raport cu Cioran, se situeaza la limita aprecierii. In sensul ca nu trec mai departe. Dar, tu chiar crezi ca el era constient ca majoritatea reactiilor vor fi de acest fel? Ca sa nu spun ca, daca ma gandesc bine, nici nu stiu daca majoritatea gandesc asa. Sunt foarte multi si cei care il asimileaza, cum spui tu, si care chiar isi identifica unele trairi si simtiri cu ale lui.

Trimis de: caa pe 9 Oct 2004, 08:17 AM

Da, Nefertiti, cred că ai dreptate şi-ţi mulţumesc că ai insistat pt că mi-ai deschis ochii. Am generalizat nepermis şi la ceilalţi părerea mea proprie despre Cioran iar la o privire mai atentă văd că n-am dreptate. Părerea mea personală, concepţia mea nu înseamnă automat şi părerea generală, of, egogentric monstruos ce mă aflu.

Da, cel mai probabil că Cioran a avut de comunicat ceva deosebit şi a dorit ca şi ceilalţi să cunoască viziunea lui, să fie interesaţi de ideile lui. De asemenea, e foarte posibil ca multă lume care ia contact cu opera lui să facă o pasiune pt ceea ce află acolo. Pt că, într-adevăr, acolo se găseşte Valoare Spirituală.

Trimis de: gheorghe dinica pe 14 Oct 2004, 10:14 AM

Cioran este un demon al trairilor angoasate,un explorator al 'iadului' personal ,un nihilist al unui cotidian sufocant.A transformat estetica cuvantului scris intr-o metafizica a inconstientului.A luptat toata viata cu barierele unei realitati adeseori butaforica,la care prin nastere a fost obligat sa adere.Cioran a incercat inainte de toate sa aiba acea naturalete desinhibata a omului primordial.In momentul in care deschizi o carte scrisa de el descoperi o lume adeseori intunecata ,dar in mod ciudat realizezi ca scrierile lui scormonesc adanc in sufletul tau si scot la lumina acea parte de care te temi cel mai mult,acel eu al temerilor si angoaselor.Cartile lui,sunt dovada uriasei iubiri pe care omul Cioram a purtato spiritului creativ,sufletului desbracat de simbolurile unei evolutii adeseori ingraditoare.Cuvintele cu intelesuri apasatoare nu sunt altceva decat trepte ale unei initeri in dulcea contemplare a vietii. Scriitorul Cioran este un melanj de tonuri pastelate,parfumate ,amestecate cu duhoarea mortii inevitabile.Mda,Cioran a fost un apostol al inevitabilului...

Trimis de: caa pe 14 Oct 2004, 10:56 AM

Interesant punct de vedere şi cam... ciudat... Şi totuşi a spune că Cioran a fost apostol al morţii (asta înseamnă "apostol al inevitabilului", nu?) mi se pare, cu scuzele de rigoare, prea mult... Deşi s-ar putea să mă înşel din nou, cine ştie?...

Trimis de: nefertiti-old pe 14 Oct 2004, 12:03 PM

Si eu as spune ca e un punct de vedere fortat, pentru ca nu cred ca inevitabilul are nevoie de apostoli.

Trimis de: gheorghe dinica pe 14 Oct 2004, 02:59 PM

Daca citesti si interpretezi exact cuvintele mele,intradevar suna fortat.Eu incercam un sens figurativ. Evitam sa vorbim despre moarte in mod frecvent,insa interpretam inconstient in fiecare zi aceasta temere.Luptam pentru eternizarea memoriei noastre afective prin urmasii nostri,creatiile noastre indiferent de natura lor.(carti,opere de arhitectura,filosofie,matematica,etc.) Cioran nu priveste moartea ca pe un sfarsit ,pentru el este vorba de provocarea intelectuala a mortii.A trai aceasta experienta in mod constient-pozitiv poate fi o provocare pentru oricine.

Trimis de: caa pe 14 Oct 2004, 03:19 PM

este vorba de provocarea intelectuala a mortii. A trai aceasta experienta in mod constient-pozitiv poate fi o provocare pentru oricine.

Maestre, fă-mi hatîrul şi lasă-mă ca de data asta să citesc şi interpretez exact cuvintele (ma)tale! Dumneata ai un stil de exprimare mai aparte, dar găsesc că acele cuvinte de mai sus merită atenţie şi... gîndire. Foarte interesant!!

Trimis de: Aramis pe 18 Jun 2006, 10:13 PM

Trimis de: exergy33 pe 18 Jun 2006, 10:28 PM

Aramis:(19 Jun 2006, 01:40 AM )

Trimis de: Aramis pe 19 Jun 2006, 10:23 AM

Exergy33, greseala nu a fost intentionata...
Revenind la Cioran, ii apreciez scrierile precum si ideile.
Cunosc o pustoaica de 16 ani care vede in Amurgul gandurilor un model, Cioran influentadu-i gandirea destul de mult (e olimpica nationala la istorie si scrie din cand in cand la un ziar local).

Trimis de: Hashaspire pe 19 Jun 2006, 10:43 AM

De la crestinism, ochii s-au indepartat de la menirea lor fireasca.
Tot Cioran.

[edit]In "Indreptar Patimas".

Trimis de: wasp pe 19 Jun 2006, 08:44 PM

E negru, e apasator, e deprimat, e scarbit, e egoist, e autoritar...e Cioran. L-as interzice pana la majorat. Nu are nimic benefic in scrierile lui. Mai degraba as recomanda un Ionesco, un Tzara... E mai interesant sa aduni bucatile de dadaism, pasaje din teatrul absurdului, decat sa primesti lectia ratarii de la Cioran. A lui proiectata asupra noastra sau a noastra interpretand scrierile lui.

Trimis de: Erwin pe 19 Jun 2006, 09:43 PM

n-am citit nimic din Cioran, am pus mana pe o carte de-a lui o data intr-o librarie, am citit un paragraf, doua ici si colo si am lasat-o pe raft. oricat de bun ar fi stilul unui scriitor, ca sa il citesc trebuie sa ma atraga cu ceva... intre timp, cineva care l-a citit mi-a atras atentia despre lucrurile pe care le-ati insirat aici, ca poate fi nociv pentru tineri, ca sunt fanatici care s-au aruncat de la etaj dupa ce l-au citit asa ca l-am lasat deoparte pe Cioran... stiu ca e asemanat cu Nietzsche in unele privinte, un alt mare controversat, mult mai greu de "digerat"... ma intreb daca merita sa-l citesc candva?

Trimis de: wasp pe 19 Jun 2006, 10:09 PM

Erwin, merita sa-l citesti, cand o sa fii in cea mai buna perioada a vietii tale. Ca sa vezi ce a pierdut omul asta in viata... Si sa-l compatimesti.

Trimis de: exergy33 pe 19 Jun 2006, 10:46 PM

Trimis de: Erwin pe 20 Jun 2006, 12:27 AM

exergy, m-ai facut curios! ... renunt usor la ideile preconcepute atata timp cat n-am aprofundat un subiect... si de obicei ma surprind pe mine insumi dupa ce il aprofundez... o sa-l citesc pe Cioran, cand va fi timpul potrivit

Trimis de: exergy33 pe 20 Jun 2006, 03:40 PM

Printre multe altele spuse de Cioran ..."Ceea ce ştiu la şaizeci de ani , ştiam la fel de bine şi la douăzeci. Patruzeci de ani ai unei lungi, inutile munci de verificare "

exergy33

Trimis de: wasp pe 20 Jun 2006, 04:00 PM

Deci a pierdut 40 de ani.... Maintenant je sais que je ne sais rien...

Trimis de: exergy33 pe 20 Jun 2006, 06:24 PM

...je ne sais pas rien ... ,wasp , l-ai uitat pe pas

Trimis de: wasp pe 20 Jun 2006, 07:11 PM

Scuze de "pas"-ul sarit....

Trimis de: bishop pe 20 Jun 2006, 07:29 PM

Trimis de: bishop pe 20 Jun 2006, 07:36 PM

Trimis de: exergy33 pe 20 Jun 2006, 07:46 PM

Trimis de: bishop pe 20 Jun 2006, 07:53 PM

Trimis de: exergy33 pe 20 Jun 2006, 08:08 PM

Trimis de: wasp pe 20 Jun 2006, 09:07 PM

Bishop, poate prefer un Eco, un Munthe, un Fowles.... De ce trebuie sa dau in depresie citind Cioran ? De unde pana unde telenovele pentru femei in pragul menopauzei ?!

Trimis de: Erwin pe 20 Jun 2006, 09:36 PM

offtopic: cred ca Bishop e putintel suparat, nu-i nimic, o sa-i treaca...

ontopic:
oamenii mari au fost todeauna controversati si neintelesi iar Cioran nu face exceptie. presupun ca a lasat loc de multe interpretari in scrierile sale si iti trebuie sa-i intelegi gandirea un efort similar cu cel pe care trebuie sa-l faci citindu-l pe Nietzsche de pilda... nu e pentru cei care nu au vreme/luciditate/vointa sa-l aprofundeze... e pentru oameni maturi pentru ca abia cand ai suficienta experienta de viata poti asimila astfel de scrieri...

Trimis de: exergy33 pe 20 Jun 2006, 10:10 PM

Erwin

Interesante nu sint numai ideile si scrierile lui Cioran , ci si cartile scrise de altii , carti care iau in discutie opera si profilul psihologic al lui Cioran .
Exemple :

Eseu despre Cioran
Fernando Savater

**********
Cioran, l'hérétique
Patrice Bollon

**********
Itinerariile unei vieţi: Apocalipsa după Cioran
Gabriel Liiceanu

**********

Mi-a placut schimbul de replici dintre Enescu - optimist prin excelenta , si Cioran - un monument de pesimism si luciditate :

Trimis de: alfa pe 21 Jun 2006, 01:47 PM

Trimis de: Tinkerbell pe 29 Jun 2006, 08:10 PM

Trimis de: wasp pe 29 Jun 2006, 09:13 PM

Ooooof, pe vremea mea, copiii vroiau sa citeasca "Magicianul" !

Trimis de: yuanescu pe 18 Jul 2007, 06:18 PM

Trimis de: exergy33 pe 28 Mar 2008, 06:28 AM

Scrisoare deschisă către Emil Cioran

Am auzit de cîteva ori pomenindu-se de farsă, cu privire la atitudinea din „Pe culmile disperării“, şi am rămas uluit. Cum poate fi vorba de farsă în cazul unui om care se leapădă de ce are mai bun, pentru a se avînta într-o atitudine plină de riscuri?...
Ceea ce i se poate reproşa este tocmai prea marea sa sinceritate. Ce simplu, ce comod pentru el ar fi fost să trăiască din probleme de împrumut! Şi pentru că n-o face, pentru că nu vrea să simuleze, ca atîţia alţii, minte...
Mă gîndesc cu un simţămînt de înfiorare: ce fel de oameni sîntem! Cînd un dobitoc de liceean rămas repetent se sinucide, inimile noastre se-ntristează. Iar cînd un om se aşează gol în faţa vieţii şi morţii, chinuindu-şi sufletul cît pentru zece sinucideri, noi spunem că minte.
Nu e nimic, Emil Cioran, tu minţi.
Dar poţi să minţi înainte. Eu te cred!

Constantin Noica
1934

Trimis de: factura pe 28 Mar 2008, 02:47 PM

Nu m-am putut abtine sa nu-mi zic si sa nu scriu aici : superb la "Dar poti sa minti inainte.Eu te cred!''
Si sunt de acord cu Erwin acolo unde spune ca-ti trebuie suficienta experienta de viata sa poti asimila genul acesta de scriitura.Care poate astfel sa fie mai mult decat literatura.

Trimis de: Gordin pe 28 Mar 2008, 05:13 PM

Nu e vorba de suficienta experienta, poate anumita (si nici asta nu e de ajuns) experienta. Vor exista mereu oameni care nu o sa "asimileze" Cioran nici dupa 50-80 de ani. Nu spun asta pentru a separa opera lui de oricare alta la modul "Voi n-o sa stiti niciodata" , zic doar ca-ti trebuie mai mult. Cand zic mult nu ma refer la cu mult mai mult decat poate oricare ci la un fel de deschidere, de ceva ce porneste atunci cand incepi sa citesti si ramane cu tine.
Cred ca tot datorita lipsei de intelegere este si sub/supraevaluat si gresit categorisit.

Daca totusi nu am dreptate si orice om dupa suficienta experienta poate, imi cer scuze fata de cei care nu exista.

Trimis de: factura pe 28 Mar 2008, 07:44 PM

Suficienta.Cumva, la ceea ce ai scris tu, m-am referit si eu .Am avut senzatia ca suficienta nu are in contexul ala doar valoare cantitativa,ci ca poate cuprinde si intensitatea,deschiderea,multitudinea.Sa traiesti mult.Cred ca la asta m-am gandit.Si multul asta chiar nu se refera la etate,durata.

Trimis de: exergy33 pe 4 Apr 2008, 08:55 AM

Corect.
Cred ca am sanse sa ma incadrez in aceasta categorie .
Chiar daca nu sunt nici pe departe o 'fana' Cioran, totusi unele din propozitiile scrise de el au darul sa ma intoarca cu totul pe dos, pentru ca, intradevar, el are un talent 'de neiertat', si anume : acela de a spune adevaruri dureroase folosind un minim de cuvinte, cuvinte foarte simple.

Trimis de: exergy33 pe 19 Nov 2008, 08:23 PM

Manuscrisele lui Cioran au ajuns sa fie disputate la tribunal .

Proprietatea asupra a 30 de manuscrise Emil Cioran, estimate la peste un milion de euro, este disputata in instanta, la Paris, de Biblioteca Jacques-Doucet si de firma de curatenie a carei angajata a gasit, din intamplare, caietele, in mansarda marelui filosof, a anuntat presa franceza.Manuscrisele contin atat declinari literare ale eseurilor “Despre neajunsul de a te fi nascut” si “Marturisiri si anateme”, cat si insemnari de jurnal, care acopera perioada 1972-1980.

Pledoariile in acest proces au inceput pe 29 octombrie, iar verdictul Tribunalului din Paris va fi dat pe 3 decembrie.

Disputa in jurul insemnarilor lui Cioran a inceput din 1997, cand partenera de viata a filosofului, Simone Boué, a murit, lasand bibliotecii Jacques-Doucet “toate manuscrisele lui Cioran, atat cele in franceza, cat si cele in romana, pentru a face obiectul unei editii inedite”. Problemele au aparut cand reprezentantii bibliotecii au incearcat sa intre in posesia manuscriselor, disparute in mod misterios. Femeia care curatase casa celor doi din rue de l’Odéon si a carei nume poarta initialele S.B. (Simone Baulez) isi insusise caietele spiralate, impreuna cu o vaza care avea gravat “Cioran et Simone”. Menajera gasise, de fapt, cinci versiuni ale “Neajunsului de a te fi nascut” si 18 caiete de jurnal inedit, pe care scria “a fi distruse”.

In decembrie 2005, cand Simone Baulez a scos manuscrisele la vanzare, la Hotel Drouot, sala de licitatii din Paris, Cancelaria universitatilor, in a carei gestiune se afla biblioteca Jacques-Doucet, a inaintat o plangere justitiei, cerand restituirea pretioaselor insemnari si deschizand, astfel,”afacerea Cioran”.

Cotidianul francez “Le Monde” citeaza pledoariile de debut sustinute de avocatii celor doua parti in fata Tribunalului de mare instanta din Paris, pe 29 octombrie. Roland Rappaport, avocatul menajerei, si-a construit pledoaria in jurul ideii ca Simone Boué nu a facut o donatie legala a caietelor catre biblioteca Jacques-Doucet, iar reprezentantul Cancelariei universitatilor (subordonata Minitsrului Educatiei din Franta) a sustinut ca, oricat de neregulat ar fi actul de donatie, caietele lui Cioran trebuie mentinute in registrul public, fiind inalienabile.

Astazi, valoarea celor 30 de caiete este estimata la peste un milion de euro, in conditiile in care menajera le-ar fi vandut, in 2005, cu doar 150.000 euro. Decizia Tribunalului parizian va fi anuntata pe 3 decembrie.

http://saptamanaieseana.ro/international/582/

Trimis de: exergy33 pe 4 Feb 2009, 05:49 PM

M-am gindit citeva minute daca sa dau acest link.
In final m-am decis sa-l pun si sper sa nu fie interpretat drept propaganda legionara.

http://diasporaonline.ro/stiri/index.php/viata-stil/descopera/33-descopera/210-cioran-profilul-interior-al-capitanului.html

Trimis de: Abel Sorin pe 2 Dec 2009, 05:30 PM

interesant.. cred ca ar fi timpul sa citesc si eu o carte scrisa de Cioran. Nu de alta, dar dupa cum am citit aici, majoritatea adolescentilor au fost impresionati de el.. eu am 18 ani. Apoi.. locuiesc in comuna in care s-a nascut Cioran, am invatat la aceeasi scoala, si poate reusesc sa fac din asta un avantaj in a-l intelege pe Cioran.

Trimis de: Kyklos pe 2 Dec 2009, 06:57 PM

Cioran vorbeste despre ROMANIA si cultura noastra in termeni foarte duri (mostenirea bizantina, ca intram pe usa din dos a culturilor mari cu taranii si traditia). E roman?

Trimis de: draqsoru pe 5 Jan 2010, 10:28 PM

L-am descoperit pe Cioran cand vorbea de cersetori ca cei mai fini observatori ai afectivitatii umane

Trimis de: Marduk pe 6 Jan 2010, 10:46 AM

Cioran e roman ca si Herta, Palade sau Wiesel.

Trimis de: Cla pe 6 Jan 2010, 11:29 AM

Na, nu conteaza. Îti dai seama, eu as scrie o carte care peste 20 de ani ar fi cult.
Dar eu sunt o corcitura 100%

Trimis de: exergy33 pe 6 Jan 2010, 06:00 PM

In ce sens Cioran nu e roman?

Trimis de: Cla pe 6 Jan 2010, 06:42 PM

"Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană."

Da. Român get-beget, adica la fel ca mine

Trimis de: Marduk pe 6 Jan 2010, 06:49 PM

Cine zice ca Cioran nu e roman?

Trimis de: exergy33 pe 6 Jan 2010, 07:51 PM

Am crezut ca asta vrei sa spui si de aceea i-ai pus numele in sir cu Herta Muller (origine germana) si Elie Wiesel (evreu) ...

Iata ce spunea el :

"Mărturisesc că am considerat odinioară ca o ruşine faptul de a aparţine unei naţii oarecare, unei colectivităţi de învinşi, asupra originii căreia nu-mi era îngăduită nici o iluzie. Credeam - şi poate că nu mă înşelam - că noi ne tragem din drojdia barbarilor, din resturile marilor năvăliri, din acele hoarde care, ostenind să-şi continue drumul spre Apus, s-au aşezat de-a lungul Carpaţilor şi Dunării, căutându-şi un culcuş ca să vegeteze - masă de dezertori la graniţele Imperiului Roman, vulg mizerabil spoit cu un pic de latinitate"

"Cum poţi să fii român? - Era o întrebare la care nu puteam să răspund decât printr-o durere de fiece clipă. Urându-i pe ai mei, urându-mi ţara şi ţăranii ei atemporali, îndrăgostiţi de toropeală şi crăpând de stupizenie, mă ruşinam că mă trag din ei, îi renegam, refuzam să accept subeternitatea lor, certitudinile lor de larve osificate, visarea lor geologică. În zadar le căutam pe chip freamăul sau semnele revoltei: în ei, vai! murea încet maimuţa. La drept vorbind, nu aparţineau oare regnului mineral? Neştiind cum să-i scutur, cum să-i însufleţesc, îmi trecu prin minte să-i extermin. Dar nu poţi masacra pietrele:"

"Nu încetam să blestem accidentul care făcuse să mă nasc printre ei...Ţara mea, a cărei existenţă, în mod vădit, nu-şi avea nici un rost, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau ca o materializare a inconceptibilului, ca un fel de Spania fără secol de aur, fără cuceriri şi nebunie şi fără un Don Quijote al amărăciunilor noastre. Să fii dintr-o astfel de ţară, ce lecţie de umilire şi de sarcasm, ce calamitate, ce lepră!".

... as medita asupra cuvintelor subliniate in rosu.

Trimis de: Cla pe 6 Jan 2010, 08:01 PM

E clar, exergy. Ti-e dor ca si mie de "acasa".

Trimis de: Marduk pe 7 Jan 2010, 09:26 AM

Elie Wiesel si Herta Muller sunt romani, cel putin asa zice constitutia, faptul ca stiu a grai si romaneste nu este o certitudine ca si gandesc romaneste. Cat despre Cioran si multi altii ca el, n-as putea sa spun decat ca de-a lungul vietii lor au gandit romaneste doar cu sufletul si asta de multe ori pe ascuns, de rusine sau de teama de a nu fi umiliti ori poate chiar de frica. Catre sfarsitul vietii lor multi regreta faptele tineretii dar deja este prea tarziu, cand nu mai au minic de pierdut se intorc in "cimintirul elefantilor" sa-si gaseasca loc pentru odihna vesnica in glodul din care au fost zamisliti.

Trimis de: milimetru pe 6 May 2010, 01:09 PM

Hm, isi mai schimba omul in timp viziunile. Iaca, acum intorc capul... dar nu ca atunci. Acum il intorc spre lectura si meditatie. Ca de exemplu referitor la pasajul urmator:

Munca sustinutã si neîncetatã tampeste, trivializeazã si impersonalizeazã. Ea deplaseazã centrul de preocupare si interes din zona subiectivã într-o zonã obiectivã a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseazã atunci de destinul sãu personal, de educatia lui lãuntricã, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevãratã, care ar fi o activitate de
continuã transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic cã în lumea modernã munca indicã o activitate exclusiv exterioarã. De aceea, prin ea omul nu se realizeazã, ci realizeazã.

Trimis de: mothman pe 17 May 2010, 08:43 PM

Fragmente de interviu foarte interesante puteti urmari http://www.youtube.com/watch?v=KbOevl3BSGg&feature=related. Cioran si Tutea despre prietenia ce i-a leagat si despre raportul acestora cu Divinitatea. Interviu luat de catre Gabriel Liiceanu, daca nu ma insel.

Trimis de: exergy33 pe 18 Apr 2013, 04:24 PM

Tot un interviu, de data aceasta acordat de Simone Boué, partenera lui de-o viata.

http://maskirovka.wordpress.com/2013/03/26/interviu-inedit-cu-simone-boue-prietenaiubita-niciodata-sotia-de-o-viata-a-lui-emil-cioran/

Trimis de: Andrei Hagherlacher pe 16 Jun 2015, 04:28 PM

Superba atmosfera în care a scris: in boema Parisului, Cartierul Latin, înconjurat de spiritele valului postmodern: Foucault, Derrida- vezi, Franta a luat locul Germaniei romantice de secol 19 in ce privește supremația culturală în Europa. Refuza premii importante, nu iese în public, e un rebel. Cioran este un alt fel de roman. Romanii nu sunt in mod tradițional nihilisti. Ne recunoaștem oarecum în cărțile lui, vezi în Schimbarea la fata a României propune românilor să înceapa ceva nou, purificandu-se prin foc. Daca pana și Cioran ne mai dădea o șansă...

Trimis de: Marduk pe 16 Jun 2015, 04:34 PM

esti sigur?

Trimis de: Andrei Hagherlacher pe 16 Jun 2015, 04:47 PM

Da! La români nu exista Neantul. Peste tot este Ceva. Dumnezeu - drăguțul e atât de mare încât a te opune destinului e o zadarnicie- vezi Miorita. Vidul nu este conceptibil de către roman. Cioran mai vorbeste de ceva... de dizolvare, de descompunere. Aceasta dizolvare este la fel de necunoscuta romanului. Cioran s-a rupt de poporul sau, o spune chiar el. Cioran s-a rupt apoi de sine însusi, la fel precum col.Kurtz in Apocalypse Now! Principiile lucidității sale nu mai permiteau viata. A ajuns în zona rarefiata a existenței, acolo unde nu persista decât oroarea... The horror...The horror... Și acel Jim Morrison care vrea să-si omoare tatal in The End... Tatăl ca personificare a creatorului. Este spiritul modernist al veacului. Cioran a fost pe deplin fiul veacului sau.

Trimis de: Andrei Hagherlacher pe 16 Jun 2015, 05:08 PM

Și încă ceva! Cioran a vrut sa-i insereze pe români in istorie, in timpul istoric. Pe când Europa experimenta nimicul postmodern, Romanii se aflau într-o bucla atemporală. Comunismul nu ne-a facut decât mai suferinzi, mai tampi. Comunismul e o lectie din care n-am invatat nimic. Pentru ca noi n-am fost niciodată in timp, nu am simtit prezentul istoric. Vrem să fim lăsați în pace și sa ne tanguim felul neînțeles de a fi. Atâtea lacrimi mute... De aceea Cioran ne-a cerut întâi sa simtim disperarea pentru ca apoi sa plecam la lupta. Cioran a vrut sa fie o etapa. Noi nu l-am urmat decât pe jumatate. N-am reținut decat disperarea lui...

Trimis de: Marduk pe 16 Jun 2015, 05:35 PM

Ce este Neantul? romanii accepta vesnicia drept un dat de la "dragutul", dar oare Neantul nu este asemeni vesniciei? sau poate ca neantul este opozitul vesniciei, din care ia nastere viata!!

Poate pentru ca romanul se considera peren!!??

Poate, dar trebuie remarcat ca colonelul si-a acceptat destinul, el stia ca va venii o zi in care o sa dea socoteala pentru tot si toate, si-a acceptat destinul tocmai din cauza dorintei, credintei sale de a avea o ascendente asupra "zeilor". Aduce cu "Insula doctorului Moreau".

Poate, spre deosebire de Tutea, care a acceptat destinul, starea in care a fost "aruncat", Cioran a ales sa "ocoleasca" destinul. N-as putea sa spun care dintre cei doi a ales calea cea buna, un lucru este cert, intelectualitatea acelui veac a ratat sansa sa moara eroic. Ce-am primit in schimb? "cuvinte care cladesc", romanul e cioban si poet, poate din plictiseala, singuratate! cine stie?



De ce? nu erau inserati! eu cred ca una este sa existi in istorie dar sa-ti displaca sa te faci cunoscut si alta este sa faci istoria profitand de "cuvintele care cladesc" in defavoarea faptelor. Cati eroi mor anonimi?

Poate ca ar fi bine sa ramana acolo, in acea "bucla atemporala", nu crezi? Mai suferinzi? exista atata suferinta in istoria acestui popor incat e zic ca din contra, comunismul a insemnat pentru romani o perioada de acalmie, pe care au acceptat-o riscand sa devina "tampi", oameni noi.

Eu am invatat ceva, comunismul a fost un experiment nereusit.

Nu cred ca era nevoie de Cioran sa ne aduca aminte de starea asta, romanii chiar asa reactioneaza, la disperare si asta din cauza MINIMALISMULUI in care au fost invatati sa traiasca, sa-l accepte. Nu stiu cat de rau poate sa fie sa-ti duci zilele fericit cu strictul necesar, dar observ ca occidentalii se dau in vant dupa astfel de experiente.

Trimis de: Andrei Hagherlacher pe 17 Jun 2015, 05:07 PM

Neantul este negarea lui Dumnezeu. Fizic, este gaura neagra care absoarbe creatia. Moral, este lipsa normelor. Neantul devine din aceasta perspectiva doar o etapa pana la elaborarea unor norme noi. Neantul nu este niciodată final. Disperarea are un sfârșit.

Comunismul a fost un experiment pentru Rusia. În cazul României a fost logică imperială.