Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Click aici pentru a vizualiza acest topic in formatul original

HanuAncutei.com - ARTA de a conversa _ Universul Cartilor _ Cartile De Povesti

Trimis de: flu pe 24 Oct 2003, 05:06 PM

Printre atatea carti serioase vroiam si un topic despre cartile de povesti (nu ca povestile n-ar fi serioase)...Asadar, care a fost povestea voastra preferata?
A mea e una (am uitat si titlu si autorul, era o carte in care zanutele se adunau si spuneau povesti, cu coperti cartonate) in care personajul principal, ajutat de doi tovarasi trebuia sa retina o formula magica si daduse fiecaruia tema de casa amintirea cate unui cuvant. Si cuvintele erau: "zinover" "binovin" "caslachin"...Stie cineva povestea asta?

Trimis de: unul pe 24 Oct 2003, 05:30 PM

Nu cunosc povestea asta, dar mi-am adus aminte de minunatele nopti ale sheherezadei. "1001 de nopti". Tin minte ca eram stresul familiei. Ii obilgam sa-mi citeasca pana invatam poveste pe de rost, si apoi incepeam eu sa o citesc. Tineam cartea invers, saream de la o poveste la alta... si acum rad cu pofta de amintirile astea. Cand am invatat sa citesc, fratii Grimm mi-au marcat definitiv copilaria. Am mai evoluat putin si am plans de sarea camasa de pe mine din cauza fetitei cu chibrituri si alte cateva povestiri. Iar Al. Mitru...ce sa mai vorbesc.Legendele lui sunt intradevar legende.

Trimis de: cameron pe 24 Oct 2003, 05:33 PM

Sa zicem..ca prima carte de povesti..a fost "Basmele" lui Ispirescu.
Mi-au placut si imi plac povestile. Ion Creanga, Fratii Grimm..au fost minunile copilariei mele.
Chiar si in liceu..si mai taziu..mai scapam printre paginile unei carti de povesti.
James Clavell are un volum ..o poveste pentru copii..dar nu imi amintesc cum se numeste..

Trimis de: kristina pe 24 Oct 2003, 07:05 PM

Nici eu nu-mi amintesc autorul sau numele povestii stiu doar ca era una cu Luna Semiluna si un peste 'mamaliga - prapadeste' (expresie care mi-a ramas intiparita in memorie), apoi 'Fata babei si fata mosneagului'- astea au fost povestile pe care le-am iubit in copilarie. Poate si datorita faptului ca abia invatasem sa citesc iar cartile respective aveau poze. Nu m-au atras niciodata 1001 de nopti si nici Al. Mitru. Iar povestea care mi-a placut cel mai mult este Poveste cu un hobbit de Tolkien, citita recent dupa ce am vazut filmul 'Stapanul inelelor'.

Trimis de: allexa pe 24 Oct 2003, 07:32 PM

Basmele lui Ispirescu mi-au fermecat copilaria. Povestile cu Pacala si Tindala mi-au placut mult si citeam cu mare placere Amintiri din copilarie.

Trimis de: ypsilonalpha pe 24 Oct 2003, 10:02 PM

Mie mi-a placut la nebunie cind eram mic Povestea lui Muck cel Mic (asa il chema pe cetatzean, ce vreti!) dar sa ma tai daca mai tin minte ce anume se intimpla; de fapt, conteaza ca mi-a placut atunci.

Trimis de: genicon pe 25 Oct 2003, 01:24 PM

Hmmm... povestea care m-a facut sa plang si sa n-o mai citesc niciodata - Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Pur si simplu... nu pentru copii acea poveste

P.S. Ati auzit despre "mesajele subliminale" din povesti? Nu mai stiu in ce revista au fost acestea scrise insa... erau destul de interesante. Si daca voi sunteti interesati... poate imi mai aduc aminte cate ceva

Trimis de: Carmi pe 25 Oct 2003, 04:11 PM

Sa citesc thred-ul asta cu cartile de povesti a fost un deliciu. Au rasarit din memoria mea Luna Betiluna si Dora Minodora, Muck cel mic, Pacala, Tandala, povestile fratilor Grimm, basmele fermecate rusesti, noptile bagdadului, Punguta cu doi bani, mistretul cu coltii de argint, legendele olimpului si mai apoi fabulele lui Tolstoi si La Fontaine.Ce adevarate erau "cartile" astea. o minune!!
Mie nu-mi citea nimeni. A trebuit sa invat singura. M-au mai marcat si povestile unguresti spuse de bunica sau ascultate la radio budapesta.

Trimis de: kristina pe 25 Oct 2003, 06:54 PM

Carmi cum se numeste povestea cu Luna Betiluna, mai tii minte? Si cine a scris-o?

Trimis de: Carmi pe 27 Oct 2003, 08:22 PM

kristina....pe moment nu am idee insa in week-end ma duc acasa si rascolesc biblioteca si-ti spun.

Trimis de: bufnitza pe 27 Oct 2003, 10:51 PM

cartea preferata de povesti s-a numit "Betigasul Nazdravan" nu stiu cine a scris-o, de fapt erau mai multe povestioare din care imi aduc aminte pe cea cu ciupercuta sub care se adpostesc animalele padurii pe timp de ploaie..si ciupercuta creste si iar creste ..ca sa aiba loc toate animalele! Si e foarte subiectiv..pentru ca era adusa de tata.
Sint basmele lui Andersen, pe care si la 80 de ani le voi citi cu aceeasi placere, basmele lui Ispirescu,si mai am undeva o carte cu multe povesti--si mi-a placut mult una despre jocul de sah.

Trimis de: Mistinguett pe 28 Oct 2003, 12:53 AM

Cel mai tare m-au fascinat "O mie si una de nopti"... Hans Christian Andersen, Creanga, Legendele Olimpului, Grimm, Ispirescu. Si in ziua de azi le-as reciti cu placere.
Ca povesti, Fetita cu chibrituri m-a impresionat mult copil fiind, Hansel si Gretel m-a amuzat si am fost fascinata de...ugh, nu-mi aduc aminte numele, povestea care se petrecea in fiordurile nordului, unde lui Ian (oare asa-l chema?) i-a fost inghetata inima de un turture de gheata... Isi aminteste cineva titlul? ca acum o sa ma chinuie pana imi aduc aminte.
Alice in tara minunilor. Baronul Munchausen. Peter Pann.

Trimis de: Zed pe 28 Oct 2003, 10:16 AM

Am avut o gramada de carti cand eram copil. Imi amintesc de Alice in tara minunilor , un volum vechi , foarte frumos , cele noi nu mi-au placut . O rasfoisem de vreo 100 de ori , pana cand , in sfarsit , am invatat sa citesc . Colectia de Povesti Nemuritoare , cred ca aveam vreo 70 , Vrajitorul din Oz , Legendele Olimpului, Tom Degetel , Aventurile lui Tom Swyer si Hukleberry Finn , Coltz Alb ... nu-mi mai amintesc pe toate .
Apoi am trecut la Jules Verne si nu le-am lasat din mana pana nu le-am citit pe toate .
Bineinteles ca am citit si , Ispirescu , Creanga , Grimm .
Imi mai amintesc de Fata din Dafin , Calatoriile lui Gulliver , Cartea Junglei ,Micul Lord , Pinocchio ,Coliba unchiului Tom , Robin Hood , Singur pe lume , Cuore , Cosette ... vai sunt o gramada , am avut noroul sa posed o biblioteca foarte vasta .

Trimis de: dificilaold pe 28 Oct 2003, 10:28 AM

Craiasa Zapezii de Andersen.Dai o cafea Misty.

Trimis de: Mistinguett pe 28 Oct 2003, 11:02 AM

Dau

Trimis de: Aschiutza pe 31 Oct 2003, 11:00 PM

QUOTE (bufnitza @ Oct 27 2003, 10:56 PM)

Cartea asta a fost si favorita mea. Cind mai ajung acasa, o mai rasfoiesc. Povestea mea favorita era cu ce se poate face cu patru roti (titlul nu il mai stiu exact). Si apoi basmele lui Hauff, cu Muck si cu Peter. Aveam si o carte uriasa de basme asiatice. De acolo imi placea cel mai mult "Genele lupului". Si daca a venit vorba de basme triste: "Puiul" a fost intotdeauna pe lista cu basme care ma fac depresiva

Trimis de: ypsilonalpha pe 31 Oct 2003, 11:32 PM

Mmm ... in vremea copilariei mele aparea si o revista cu povesti pentru copii (ma rog, povestioare) care se chema Arici Pogonici - nu stiu citi dintre voi au citit-o. Si avea si benzi desenate (romanesti), care erau favoritele mele, cu Avi, Eli si Balonel (astia erau un avion, un elicopter si un balon, da' balon din asta cu care se joaca copiii, nu balon cu nacela si cu heliu) si care aveau ca dusman o cioara. Mama! ce-mi placeau povestioarele alea!

(Si dupa o vreme, Arici Pogonici s-a politizat si a ajuns Soimii Patriei. Cih)

Trimis de: kristina pe 21 Nov 2003, 05:58 PM

Am uitat de Morcoveatza .........si acum mi-am adus aminte de el. Nu stiu cine a scris cartea asta sau daca macar se numeste asa. Stiu ca ma minunam ca personajul asta rezista cateva zile fara sa bea apa, din incapatanare. Tare mi-e dor de el, sunt curioasa cum l-as vedea acum daca as citi cartea la varsta asta.

Trimis de: RamonaV pe 27 Nov 2003, 03:30 AM

Noi, la Humanitas, vi le recomand:

Peripetiile lui Habarnam (reeditare)
Enciclopedia zmeilor

http://www.librariilehumanitas.ro

Trimis de: Black_lady pe 30 Nov 2003, 02:01 PM

QUOTE (yronick @ Nov 27 2003, 03:47 AM)

Copil fiind imi placea Alice in tara minunior-Carol Lewis

Mie nu mi-a placut niciodata (tradusa in romaneste) - mi s-a parut stranie. Citind-o in varianta originala, insa, mi-a placut chiar foarte mult.

Trimis de: Afrodita pe 30 Nov 2003, 05:17 PM

Eheee, povestile copilariei Le-am citit pe toate cele spuse de voi plus inca multe altele...Imi aduc aminte si de zinover si de Peter Pan si Legendele Olimpului si Creanga cu Harap-Alb si alte povestiri, de "Povesti nemuritoare" din care aveam vreo 3 carticele cu diferite povesti in ele...Din colectia asta am descoperit aici la "iubi" inca vreo 3 carticele cu alte povesti...Dar parca nu mai au acelasi farmec cum aveau in copilarie Ah si mai aveam acasa o carte imensa :"Povesti minunate rusesti" sau ceva de genul asta...Ivan Nazdravan si merele de aur sau Balaurul cu 7 capete...Sau Ivan fecior de taran sau Ivanusca prostul satului...Doamne, ce frumoase mai erau!!
Acum cand citesc o poveste ii vad partea practica si invatamintele din ea, nu mai vad minunatul sau fabulosul... Nu mai pot sa le citesc cu atata detasare si placere ca in copilarie...

Trimis de: caa pe 1 Oct 2004, 11:17 AM

QUOTE (ypsilonalpha @ 24 Oct 2003, 11:15 PM)

Mie mi-a placut la nebunie cind eram mic Povestea lui Muck cel Mic (asa il chema pe cetatzean, ce vreti!)

Idem şi la fel!

Basmele lui Wilhelm Hauff (am impresia că nu a mai scris şi altceva) mi-au delectat o anumită perioadă a vieţii. Mai tîrziu am rămas impresionat de faptul că autorul a murit la 25 de ani şi pînă la acea vîrstă a reuşit să scrie asemenea minunăţii!

Trimis de: Zooey pe 1 Oct 2004, 08:13 PM

QUOTE (milimetru @ 1 Oct 2004, 12:30 PM)

QUOTE (ypsilonalpha @ 24 Oct 2003, 11:15 PM)

Mie mi-a placut la nebunie cind eram mic Povestea lui Muck cel Mic (asa il chema pe cetatzean, ce vreti!)

Idem şi la fel!

asta a fost prima

. dupa aia au fost basmele lui charles perrault, si apoi aventurile lui 'habarnam'

Trimis de: valentinu pe 2 Oct 2004, 04:16 PM

QUOTE (flu @ 24 Oct 2003, 06:19 PM)

stiu exact despre ce carte vorbesti!
am citit-o de vreo 3 ori macar atunci cand eram mic... am rascolit casa dupa ea acum dar cred ca am lasat-o verisoarei mele

zanele se adunau noaptea si spuneau fiecare cate o poveste
"zano verbino vin' ca-s la chin" - cool nu???

parca era in povestea cu fiicele morarului asta
si mai era povestea cu cei trei fii de imparat: unul foarte curajos, unul foarte prost iar altul foarte istet; asta cu baietii era cea mai lunga
apoi mai era o poveste cu o printesa foarte frumoasa: sigur!
dupa povestile astea nu se mai intampla nimic foarte fain in carte... vaai da ce bine imi pare sa imi amintesc de vremurile alea... da daa daaa!!!!

sigur o femeie din Romania a scris povestile astea

Trimis de: Rork pe 19 Nov 2004, 04:49 PM

QUOTE (ypsilonalpha @ 31 Oct 2003, 11:32 PM)

(Si dupa o vreme, Arici Pogonici s-a politizat si a ajuns Soimii Patriei.

Cih)

(Si dupa o vreme, Arici Pogonici s-a politizat si a ajuns Soimii Patriei.

Cih)

Bravo ypsi, ma bucur ca unii isi aduc aminte de bd-urile Liviei Rusz.

Mai avea unele cu Mac si Cocofifi. Dar daca Romania n-a stiut sa le aprecieze, acuma doamna Rusz produce cu succes pt. Ungaria. Asa ne trebuie.

Dar cred ca subiectul e cam off-topic, asa ca revin:
Ce ziceti de "Poveste fara sfarsit" a lui Michael Ende?

Trimis de: Arlequine pe 1 Dec 2004, 09:37 PM

asa...povestile nemuritoare si 1001 de nopti sunt cap de lista...de altfel ma delectez si azi cu ele
mai apoi vin fratii grimm, andersen, ispirescu, charles perrault(ala cu barba albastra!! ).

mai era o carte maaare cu coperti foarte frumoase cu "povesti fermecate rusesti" si una daca retin bine, contesa de segur cu povestile cu zane...

si`o carte decare putini au auzit si pe si mai putini i`a incantat, octav pancu-iasi, pere alese must read e "pomul care face ciori", despre un copil care a uitat sa`si ia pastilele de desteptaciune

Trimis de: N.V. pe 1 Dec 2004, 10:20 PM

Felicit pe cel care a avut ideea acestui thread. Nu cred ca exista o cale mai buna sa te intorci la varsta inocentei cand ziua ti se parea lunga si toata viata era un lung sir de jocuri. Nici nu am citit toate postarile pentru ca nu am mai avut rabdare si am alergat la biblioteca sa-mi amintesc si sa rasfoiesc povestile preferate. Si acum, la loc de cinste, sta 'Winnie Ursuletul'(sau Pooh) de A.A.Milne. Rasfoiesc acum cartea ma uit la poze si rad in hohote. Daca puneti mana pe cartulia asta, nu ezitati sa o cititi, nu va va parea rau.
Am gasit apoi cartea "Sanzaiana" de Matthew Lipman, carte scrisa cu litere de-o schioapa in care se povestesc la persoana intai dificultatile unei fetite din clasa intai, care are un iepuras colorat pe nume Puf Colorat pe care-l hraneste cu laptuci.
Apoi basmele lui Andersen... 'Degetica', 'Soldatelul de plumb', 'Craiasa zapezii', 'Zana marii', 'Pastorita cu hoinarul', 'Lebedele', 'Ratusca cea urata' .Imi zboara gandul de la o poveste la alta. Fratii Grimm cu 'Alba ca zapada', 'Cenusareasa'.... de fiecare data cand ma credeam 'oropsita' si 'nedreptatita' de parinti imi inchipuiam ca la sfarsit voi fi gasita si razbunata de un print frumos.
Nu pot sa neglijez basmele romanesti 'Fat Frumos fiul iepei', 'Calin Nebunul', 'Zana zorilor', 'Soacra cu trei nurori', 'Punguta cu doi bani', 'Fata mosului si fata babei', 'Poveste porcului', 'Ivan Turbinca', 'Amintirile din copilarie', 'Casa bunicilor' sau 'In casa bunicilor' a lui Teodoreanu.
Mi-a sarit in ochi colectia de benzi desenate, pe perioada cand le colectionam, aveam grija sa nu pierd nici un exemplar: Bamse, The Ftintstones, Bugs Bunny, Mickey Mouse si mai nou Asterix si Obelix. Mi-am amintit si de colectia de discuri cu povesti. Mai am un pic si ma apuc de plans. Mi-e dor de acele vremuri cand visam la Feti Frumosi si fapte nazdravane...

Trimis de: icarus pe 1 Dec 2004, 11:54 PM

Povestea mea preferata (pentru copii, desigur) am citit-o nu cand eram copil, dar cam acum un an. Este vorba despre "Momo", scrisa de Michael Ende.

Trimis de: Serenity pe 2 Dec 2004, 01:31 AM

Oo! Povestile.. Au fost sute.. pur si simplu nu as putea alege o singura poveste pe care sa o pot numi povestea mea preferata. Inainte sa invat sa citesc tata imi citea cate o poveste in fiecare seara.. Vorba vine una, imediat dupa ce-o termina pe prima insistam atat de mult incat era musai sa-mi mai citeasca cel putin doua Cand nu era tata, apelam la colectia imensa de 'placi' cu povesti.. Le-am ascultat de-atatea ori incat mi-a ramas perfect intiparita in memorie pana si tonalitatea vocii povestitorului. Si bunica-mi mai spunea povesti.. Stia doar vreo 3 sau 4 si cu toate ca le auzisem de n'spe mii de ori o sacaiam in continuare sa mi le spuna. Adormea de fiecare data in timp ce-mi povestea si desi stiam foarte bine finalul si firul povestii o trezeam de cateva ori pana reusea sa ajunga la capat Cand am invatat sa citesc, am luat cartile la rand si-am citit cam tot ce-am gasit (sau au gasit ai mei ). Si ca si N.V nu pierdeam nici un numar din benzile desenate amintite de ea.. Tin minte ca prima mea revista de benzi desenate a fost un Mickey Mouse luat de tata dupa ce am fost sa-mi fac analizele, ca recompensa ca nu am facut ca toti dracii pe-acolo.. Acum, mi-au mai ramas foarte putine din ele. Nu stiu ce s-a intamplat cu restul..

Cea mai haioasa poveste (pe care mi-o amintesc in momentul asta si care mi s-a parut la vremea respectiva): "Claus cel mare si Claus cel mic"
Cea mai inspaimantatoare: "Barba Albastra" .. si-acum mi se pare nepotrivita pentru un copil povestea, nu-i inteleg rostul.
Cea mai interesanta:"Habarnam"

P.S: Raspuns la mesajul lui Geni de-acum o suta de ani referitor la mesajele subliminale din povesti.. Cred ca in FHM ai citit articolul. Era o parodie si incerca sa demonstreze cat de daunatoare pot fi povestile.. Si eu m-am imprastiat de ras cand l-am citit...

Mostra:

QUOTE

Cum Sa Ucizi Psihic Un Copil

Aberante. Socante. Demoralizatoare. Traumatizante.
Nu, de data asta nu e vorba de droguri, ci de clasicele povesti.

De multe ori, cand bunicul te invelea cu plapuma, la culcare,
si incepea sa-ti citeasca o poveste nu mai stiai cum sa te ghemuiesti mai sub perna atunci cand venea vorba de zmei, spani,
vrajitoare, draci, lupi sau alte creaturi aduse de respectivele
scorneli pentru a face deosebire intre bine si rau. OK: povestile erau deliciul tau si voiai din ce in ce mai multe.
Ba chiar, cand te-ai facut mare si stiai sa citesti, cartile de povesti au devenit o pasiune, mai ales daca aveau si desene.
Te-ai gandit insa, vreodata, ca multe din lucrurile pe care le-ai citit pe vremuri
nu reprezinta, de fapt, decat niste aberatii ale unor "oameni mari", mai mult sau
mai putin deviati? Te-ai gandit ca povestile pot influenta intr-o mai mica sau mai mare masura
dezvoltarea psihica a copilului? Oare crimele si macelurile din ziua de azi
nu-si trag macar 1% din seva din ineptiile auzite in copilarie, ramase impregnate
in subconstient?

QUOTE

Scufita Rosie:

Pe scurt: O fetita cu o varsta neprecizata, aflata, se pare, in pragul pubertatii, se imbraca ostentativ
in rosu, cu o fustita dincolo de intelesul cuvantului sexy, si pleaca la bunica ei pt. a-i duce bunatati
care costa mult. Drumul ei trece prin padure, loc in care il ispiteste pe un biet lup disponibilizat. Acesta,
manat de greutatile tranzitiei, decide ca e momentul sa faca o glumita nevinovata si, mai iute de picior,
ajunge inaintea Scufitei la bunicuta, o inghite si se deghizeaza in insasi bunicuta, intr-un reusit numar
"Cu masca ... fara masca", dupa care, posedat fara voia lui de diavol, o arunca pe gat si pe viitoarea
femeie fatala, aparuta intre timp. Auzind zgomote suspecte, un vajnic aparator al statului - jandarmul -
vanator platit de vreun Basescu-al-padurii - apare si il impusca pe lup, povestea degenerand intr-o
tragedie sangeroasa, pasamite salvata de faptul ca bunicuta si nepoata-sa ies vii si nevatamate din
burta lupului.
Personaj nevinovat: Lupul. Este un neinteles al societatii, un paria exilat in padure dupa ce a fost dat afara din
societate, probabil de conducerea unei mine abea inchise. E normal sa-i fie foame, in plus este
atatat de formele copilei imbracate in rosu (culoarea dragostei desfranate) si de cosul cu
mancare in care se afla paine proaspata, trei sute de grame de jambon, carnati bavarezi, pui umplut,
prajituri si, basca, un bax de bere pentru batrana care toata viata a tras la masea.
Replici memorabile: "Bunicuto, ce gura mare ai!"
Scufita Rosie rosteste aceasta replica inadins pentru a-l incita pe lup, ea stiind
cine se ascunde indaratul ochelarilor. Insinuarea este evidenta. Povestitorul nu spune (cenzura vremii?)
ca in timp ce vorbeste, Scufita isi ridica incet fustita (si) mai sus.
Elemente negative in educatia copiilor: Tema prostitutiei (ce cauta singura o
fetita in padure?), prezentarea unei societati corupte si instabile, aflata
in tranzitie, exacerbarea violentei in scenele cu vanatorul.
Rating negativ: ****

Alba Ca Zapada:

Pe scurt: O tanara cu pielea alba (sa fi fost chiar albinoasa?), nascuta din visele freudiene ale maica-sii, este alungata de acasa din pricina geloziei propriei ei mame, careia oglinda fermecata ii spune ca a fost detronata din postura de "Miss" in davoarea fiicei. Surghiunita in padure, unde scapa de decapitare, Alba ca Zapada patrunde fraudulos in casuta unor respectabili sapte oameni de mica inaltime numiti tendentios "pitici", oameni muncitori, dar usor saraci cu duhul. Profitand de bunatatea acestora, femeia se ofera sa le faca de mancare si curatenie in timp ce ei sunt la munca, in aceasta vreme visand insa la un barbat inalt, paros si cu palosul gros care sa o duca intr-un palat unde ea sa nu faca nimic. Pe parcursul povestii intervine din nou regina, transformata acum intr-o batranica frustrata care-si poarta oglinda cu demnitate si incearca sa o asasineze pe Alba prin intermediul unui mar, probabil viermanos. Tentativa aproape ca reuseste, cand isi face aparitia un print calare, care printr-un sarut miraculos (ceaiurile lui Kozac?, bioenergie?) o salveaza si-i indeplineste visul. Cei sapte oameni mici raman cu buzele umflate.
Personaj nevinovat: 1. Regina. Pe undeva, e normal ca biata femeie, care a fost ani de zile cea mai frumoasa dama, sa se simta rau dupa ce a fost detronata de cineva cu pielea atat de alba. Tentativa de crima poate fi explicata prin psihanaliza, dar si prin dementa. Ar fi meritat internarea intr-un sanatoriu, lucru de care autorii, cu cruzime, nu amintesc nimic.
2. Oglinda. Intotdeauna spune adevarul. Este cel mai "fair" personaj din poveste, poate singurul de la care copiii au de invatat ceva.
Replici memorabile: "Oglinda - oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa din tara?"
Postludiul disperat al unei participante la concursul de Miss, unde s-au tras sforile pt. a se desemna o castigatoare nemeritata.
Elemente negative in educatia copiilor: Din nou prostitutia, des intalnita in basmele fratilor Grimm (Alba are tendinta de-a face sex in grup cu cei sapte oameni mici de statura, ii incita, lasa special gauri in usi in timp ce se piaptana si face baie); coruptia; prefacatoria; tentativa de omucidere; inducerea repulsiei fata de mere, un fruct bogat in vitamine si foarte bun pentru copii.
Rating negativ: ****

QUOTE

Experiente Traumatizante:

Fetita cu chibrituri:

Hans Christian Andersen. O fetita orfana moare de frig pe strazile din Copenhaga, incercand sa se incalzeasca aprinzand chibrituri.
E Craciun, n-o ajuta nimeni, strazile sunt pustii si gerul crapa pietrele.
Imaginea bunicii care o priveste din cer e sfasietoare. Copilul occidental care citeste poate ramane
marcat pt. toata viata. Copilul din Romania va rade: astfel de scene se vad cu ochiul liber
in noptile Bucurestiului lunilor ianuarie-februarie.

Klaus cel mic si Klaus cel mare:

Acelasi Andersen: se pare ca danezul avea mari probleme psihice!
Povestea asta e un macel de la un capat la altul.
Doi oameni pe care ii chema la fel,
unul "mic" si altul "mare", se cearta intruna,
totul plecand de la o piele de cal. Pe parcurs ei omoara cai,
fac trafic de cadavre, mint de rup si incearca sa se omoare unul pe
celalalt, in final, bine-nteles, buturuga "mica" rasturnand carul "mare".

Puiul:

Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti: Un biet pui de prepelita care are probleme
la o aripa si nu poate sa zboare este parasit de maica-sa in mijlocul unui lan
si sfarseste murind inghetat. Fiindca venise vremea ca familia sa migreze si pentru
ca mama a fost nevoita sa ia o decizie: ori raman toti acolo, ori isi abandoneaza
puiul. O ia pe a doua si traumatizeaza astfel jumatate din prescolarii care au citit
povestea lui conu` Bratescu.

Creanga care se rupe:

*Capra cu trei iezi:

O poveste de groaza transpusa in lumea animalelor, pentru al carei scenariu Stephen King ar fi invidios.
Lupul ii hapaie caprei doi dintre iezi (parca seamana cu stirile de la Pro Tv si Antena1, pacat ca pe-atunci
reporterii nu puteau transmite in direct din Moldova!) si-apoi pleaca, lasand in urma un
carnagiu. Dupa care capra pregateste o apriga razbunare, trimitandu-l in iad pe lup. Scenele abunda de sadism, patetism si pilde oribile (vezi "Momente terifiante").

Povestile Porno:

"Povestea povestilor" si "Povestea lui Ionica cel prost". Desi inainte de `89 circulau pe sub mese, dupa Revolutie au fost publicate. Si Doamne fereste sa fi ajuns in mainile vreunui copil.

Trimis de: Arlequine pe 2 Dec 2004, 10:26 AM

hahahah!
Aberante. Socante. Demoralizatoare. Traumatizante....cred ca sunt mintile celor care au scris astea inca n`am auzit la ora 5 de vr`un pusti care si`a decapitat cu bestialitate prietenii dupa care le`a asezat capetele la fereastra(capra cu 3 iezi copyright)

pe mine m`au marcat manualele de scoala primara si generala, cu sarmana luchi care vedea cruci intoarse, cu mariuca care a explodat in nuc, cu baiatu` cu gastele care`a explodat sub un pod...pana si puiu` a sucombat...

Trimis de: doice pe 3 Dec 2004, 02:26 PM

"Povesti nemuritoare" era colectia mea preferata cred ca am vreo 10 carti.
Au mai fost si Ispirescu cu al sau "Basmul cu soarele si luna"- era o culegere de basme si fratii Grimm - am o carte mare si groasa ca un ceaslov .

Trimis de: alma serena pe 28 Dec 2006, 10:19 PM

Am citit si eu cartea despre care vorbesti si vreau de mult timp sa o regasesc. Am intrebat mai multe multe persoane, dar nimeni nu isi aminteste de ea.

Trimis de: Gabici pe 10 Jul 2007, 07:56 AM

Primele povesti citite au fost de Andersen. Gasisem un volum destul de mare la biblioteca din localitate, frumos ilustrat. M-au marcat si poate ele au fost care m-au indemnat la citi in continuare.

Trimis de: ema27 pe 10 Mar 2008, 09:09 PM

http://cartinoi.ro/tezaurul-povesti-p-4001.html?osCsid=d5a05e3433d334e7a0cebc1ff63ca8b8

Trimis de: exergy33 pe 10 Mar 2008, 09:26 PM

Tinerete fara batrinete si viata fara de moarte, si Sarea in bucate ...

Trimis de: Felina pe 8 Jun 2009, 04:55 PM

QUOTE(exergy33 @ 10 Mar 2008, 08:26 PM)

Tinerete fara batrinete si viata fara de moarte, si Sarea in bucate ...

Ciudat, cartile astea m-au marcat, acum imi aduc aminte.

Si inca una, Morcoveata.

Dar trebuie sa fie mai multe care si-au pus amprenta, avand in vedere ca pana pe la 12 ani am citit numai povesti nemuritoare, tot ce am gasit in casa, la biblioteca si pe la prieteni.

Ivan turbinca, tin minte ca acum cum a pacalit-o Ivan pe moarte, prefacandu-se ca nu stie cum sa se aseze corect in sicriu. Apoi cand era prea batran si nu mai putea, moasrtea n-a mai vrut ea sa il ia. Stiu ca m-a impresionat puternic povestea. "pasol na turbinca'

Trimis de: CharonOfNyx pe 9 May 2010, 07:59 PM

Nu e povestea mea preferata, nici pe departe. Dar mi-am amintit de o poveste care mi-a palcut in copilarie: Vantul prin salcii a lui Kenneth Grahame.

Trimis de: illuvatar pe 20 Nov 2010, 10:14 PM

"Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când mă gândesc" la poveştile copilăriei(nu că acum n-aş mai fi copil).....primele poveşti pe care le-am cunoscut au fost cele citite de părinţi, de matuşi când aveam doar câţiva anişori , de aceea nu-mi aduc mare lucru aminte.Parcă era ceva cu Luna sau Soarele ,probabil Greuceanu...apoi a fost o legendă a lui Moş Crăciun pe care mi-a citit-o o vecină pentru că mi-a atras atenţia fiind colorată.Am învaţat să citesc pe la vreo 5 ani după abecedarul fratelui meu mai mare aşa că după puţin timp îmi citeam singură poveştile.Ştiu că găseam pagini sau doar fragmente de cărţi la bunica pe care le citeam cu sufletul la gură, deşi acum nu-mi mai aduc aminte cum se numeau.Au urmat poveştile lui Ispirescu, Creangă.Favoritele mele au fost Degeţica şi Croitoraşul cel vitaz care erau carţi colorate cu poveşti şi când coloram cărţile citeam şi poveştile.Povestile lui Andersen m-au fascinat mai târziu când le-am înţeles şi mesajul,iar cele care mă captivează şi astăzi sunt poveştile fraţilor Grimm.Mai sunt bineînţeles Poveste fără sfârşit de Michael Ende şi Roverandom de Tolkien.