Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: flu pe 9 Oct 2003, 09:22 AM

Ce v-a ramas voua in minte si in suflet despre Ciresari.
Oare copii astia care joaca Counter si se dau pe chaturi mai citesc Ciresarii?

Trimis de: Ares pe 9 Oct 2003, 10:45 AM

Niste carti pe care le-am citit cu sufletul la gura...
Daca le-as avea, probabil ca nu as rezista sa nu le mai citesc inca o data.
Din nefericire in ziua de azi cred ca e mai greu sa rezisti calculatorului. Eu am reusit sa ajung la un compromis si mai citesc si pe calculator... Dar cred ca e greu sa mai motivezi "tineretul" sa se apropie de carti...
Din nefericire cred ca cititori tineri o sa apara numai prin accidente...
As face un experiment (chiar si pe mine) in care as incerca sa vad ce pot face daca nu mai exista curent electric si nimic electronic... Eu sunt sigur ca m-as apuca de citit

Trimis de: flu pe 9 Oct 2003, 10:54 AM

Eu am inceput experimentul prin a renunta la televizor.

Trimis de: dificilaold pe 9 Oct 2003, 11:35 AM

La mine televizorul e mai mult pe post de veioza.Ziceti voi,ce egaleaza placerea literei citite pe foaie si atunci cand recititi ceva din copilarie,nu va napadesc senzatiile atunci traite?sentimentele de atunci.....amintirile....
Toate panzele sus......va amintiti?

Trimis de: flu pe 9 Oct 2003, 11:44 AM

La mine cred ca a devenit mai mult un viciu, ma ascund de prieteni si lume si ma scufund in lumea unei carti, de fapt in mintea si sufletului autorului. Ar trebui sa ma psihanalizez sa vad ce inseamna asta....
Asa....atunci cand ma gandesc la "Toate panzele..." asociez filmul si pe Jean Constantin :"Polonic la cap dadeam!"

Trimis de: dificilaold pe 9 Oct 2003, 11:51 AM

Sau poate cauti o lume cu prieteni acolo....dar se pare in generatia asta "fast-food"valorile sint altfel intelese...cu greu sint de gasit cei ce au "acces" si la tehnologie si la vechile valori.

Trimis de: Valheru pe 9 Oct 2003, 12:47 PM

super carti
desi primul volum mi se pare cel mai cel mai
vreau si eu sa fac ce faceau ei

Trimis de: unul pe 9 Oct 2003, 01:43 PM

Pe mine nu doar "Ciresarii" m-au inspirat in copilarie. Au mai fost si cartile scrise de Ioan Dan (Cavalerii ordinului Basarab, Cavalerii), "Singur pe lume" a lui Malot, si multe altele. Imaginatia imi era pusa in miscare de minunatele aventuri ale personajelor, iar fundul simtea cel mai bine aplicarea in practica a celor citite. Era o regula, ca saptamanal sa o incasez de la parinti pentru geamuri sparte de sageti sau julituri, luxatii si entorse dobandite prin practicarea echitatiei pe gard sau mai stiu eu pe unde.
In ceea cei priveste pe cei carora le lace internetul sau televizorul cred ca le lipseste exemplul unui parinte sau frate/sora mai mare. Daca-l vad pe tata ca vine de la servici si-si ia berea si ziarul, porneste televizorul, eu sunt nebun sa pun mana pe carte?

Trimis de: Ares pe 9 Oct 2003, 01:50 PM

Valheru'... Noi doi zei ce ne aflam (apropo' sunt mare fan Feist, daca cumva nu am precizat ) gasim noi o pestera, o fata, niste morminte pe fundul marii
Acum serios vorbind, cred ca ar fi extraordinar daca ar exista in format electronic cartile astea...
Dar legat tot de Ciresarii... Mi s-a spus ca ar fi existat si un film... Asa este?

Trimis de: flu pe 9 Oct 2003, 01:54 PM

Da este adevarat (cum ar fi raspuns Radio Erevan).
Insa nu cred ca vrei sa-l vezi decat pentru amuzament melancolic, pentru ca sigur in inchipuirea ta (cel putin in mintea mea, asa era) aventurile lor se petrec la cu totul alte dimensiuni decat au reusit in film. Pe cinstea mea!

Trimis de: Soarele pe 9 Oct 2003, 07:08 PM

Mie nu mi-au placut Ciresarii. Am fost obligata sa citesc cartea...poate de aceea nu prea i-am avut la inimioara mea mica si meschina. Si daca stau bine si ma gandesc nici stilul in care e scrisa cartea nu-mi place.Asta e!

Trimis de: vermeer pe 9 Oct 2003, 07:40 PM

Soare tu nu existi in realitate !

Trimis de: Ares pe 9 Oct 2003, 07:40 PM

Din experienta personala pot spune ca mai toate cartile care am fost "obligat" sa le citesc au sfarsit prin a ajunge pe lista mea de carti pe care nu le-am agreeat... Cred ca cel mai bine este sa bantui prin biblioteca si sa citesti din proprie initiativa... Asa am inceput eu cu literatura mea de suflet - SF-ul... si am sfarsit prin a nu mai avea loc de carti

Trimis de: allexa pe 9 Oct 2003, 09:00 PM

Cand am citit Ciresarii as fi dat orice sa fiu in locul personajelor.
Mi-au placut si cartile lui Ioan Dan (sunt fan Costache Caravana ), chiar saptamana trecuta am recitit Cavalerii Ordinului Basarab.
La Medeleni de Ionel Teodoreanu. La aceasta carte am oscilat intotdeauna deoarece o zi imi doream sa fiu Olguta, iar urmatoarea ma gandeam ca parca mai bine Monica

Trimis de: Valheru pe 9 Oct 2003, 10:10 PM

uraaaaaaaaaaaaaaaaa un fan feist
am toate cartile ( in format electronic )
io nu's zeu
doar god like
ontopic: merge

Trimis de: Ellas pe 20 Oct 2003, 09:14 AM

Mi-au placut fffff mult ciresarii!
i-am insotit cu sufletul la gura in toate aventurile lor incepand cu pestera, castelul, norocul, zapada(brrrrrrr) si nu prea am putut sa imi i-au la revedere de la ei
Cred ca merita cititte de orice tanar pentru ca au de toate...

Trimis de: champi pe 20 Oct 2003, 10:25 AM

Ciresarii, inca una din cartile favorite ale copilariei mele. I-am citit si rascitit de atitea ori incit aproape ferfenitisem exemplarele. Din pacate filmul nu l-am vazut (exista si un film?) ci numai serialul, iar asta ecranizase doar primele doua volume, eu tot mai asteptam sa faca si continuarea

Trimis de: Figaro pe 20 Oct 2003, 11:07 AM

Nuuu l-am citit, desi eram inebunit dupa serial. N-am cititi nici Toate panzele sus. In schimb am devorat Jules Verne.

Trimis de: Mistinguett pe 21 Oct 2003, 12:53 AM

Am citit si cartile si urmaream si serialul (cu sufletul la gura). Eram singura din cunostintele mele care il simpatiza pe Ursu. Si uite-asa realizez ce m-a lasat memoria...care erau celelalte personaje?

Ce as vrea sa am cartile acum. Chiar le-as reciti.

Trimis de: champi pe 21 Oct 2003, 01:28 AM

Iti spun eu personajele, Misti.
Era Ursu, preferatul tau, baiatul cu suflet mare si muschii si mai mari, vecin cu Ionel care era baiatu' de familie (mi-aduc aminte faza din primul volum cind maica-sa venise la "madam ursu" sa-i spuna ca ei ii e teama sa-l lase pe copil sa plece pe coclauri de frica animalelor). Pe urma Victor, creierul ciresarilor, mintea analitica a gastii. Si mai era Dan, dolofanelu', cel cu mama draga si cu optimismul nestirbit. Fetele, Lucia, blonda calculata si un pic distanta, si Maria, visatoarea cu cozi lungi. Si bineinteles, TIC, fratele Mariei si spiridusul formatiei, cu nelipsitul catel Tombi, Tombisor, Tingulica, etc (in functie de stare) pe linga el.
Sint ani de zile de cind le-am citit ultima data peripetiile, dar cred ca n-as putea sa-i uit. Acum ca mi-am amintit, mi-ar placea si mie sa am cartile lor aici, probabil n-as rezista tentatiei sa-i recitesc. Sint curioasa cu ce "ochi" i-as vedea acum.

Trimis de: Mistinguett pe 21 Oct 2003, 02:26 AM

Wow, champi, ce memorie ai! Si merci ca mi-ai reimprospatat-o si pe a mea. Tic, da, dulcelul...
Si Maria, da...Care a inspirat-o pe vecina, prietena si colega mea de clasa V. sa plece intr-o expeditie in Fagaras - si vai, ce se mai incredea cand s-a intors, si cum mai alergau baietii dupa ea...
Si eu as reciti Ciresarii pentru aceleasi motive ca si tine. Au fost "Friends" al copilariei noastre

Trimis de: flu pe 21 Oct 2003, 08:33 AM

Si mai erau si altii pe acolo.
Petrachescu vanatorul cel care tot timpul spunea "Pe onoarea mea" , Sergiu si Pompilica, cei doi mocofani, si Laura, fata pe care o iubeau si Tic si Victor....si inca altii...
Si cred ca inca mai tin minte o gramada de faze...
Oricum ma bucur ca am mai gasit si alti oameni care nu i-au uitat
Cand voi mai ajunge pe acasa, ma pun sa le mai citesc o data.

Trimis de: Ellas pe 21 Oct 2003, 08:52 AM

Mama draga, si eu le-am citit de le-am ferfenita la fel ca tine, draga champi!
A avut oare parte cineva sa treaca prin niste aventuri asemanatoare in "tinerete"?
Eu una mi-asi fi dorit, dar n-am reusit...voi?

Trimis de: Cain pe 21 Oct 2003, 09:34 AM

Ha, Misti, sa-ti fac in ciuda, le-am recitit anul trecut

Trimis de: flu pe 21 Oct 2003, 09:37 AM

Nici eu n-am reusit, desi visam la asta vara de vara cat eram mic. Ca pe vremea aia nu ma lasau ai mei nici unde.
(flu a crescut prea mult timp printre carti si prea putin timp in realitate)
...Si de aia ii citeam vara de vara. Si pana am crescut, si am putut sa fac ce vreau, au disparut toate fetele in alb, si toate ruinele, statuetele...

Trimis de: Mistinguett pe 21 Oct 2003, 09:39 AM

Las'ca vin eu in tara si mi le cumpar... si o sa le recitesc si eu. Nah!

Trimis de: Kandynne pe 25 Oct 2003, 09:18 PM

Ciresarii m-au inspirat si ma oftic ca nu am cartea si acum... am imprumutat-o de la o tanti...
Tin bine minte ca imi placea foarte mult Victor si ca am plans la sfarsitul volumului II , ca mi-era tare mila de Tic...
Da oricum, a fost o carte foarte frumoasa.
Cel mai frumos a fost vol.II . Si IV.

Trimis de: mogaldeatza pe 27 Oct 2003, 12:32 PM

Alaturi de cartile lui J Verne, Ciresarii m-au tinut multe zile si nopti cu sufletul la
gura, ba mi-au dat si anumite idei(pe care la aplicam cu cine puteam in copilarie).
Filmul nu mi-a placut, parca a distrus farmecul povestii.Cand citeam aventurile lor
parca eram acolo, la Castelul Vulturilor,sau in cazemata luptand cu frica de lupi, cu gerul
sau la malul marii cautand cetati morganatice.

Fata colegei mele, are in programa Ciresarii.Nu i-a placut, dreptu-i ca primele pagini
din vol 1 is cam greoaie,dar daca treci de ele te captiveaza.
Copiii din ziua de azi raporteaza totul la personajele din filmele de animatie sau din
jocurile pe computer Iar parintii au uitat sa citeasca povesti ,cred.

Trimis de: kidadacas pe 29 Nov 2003, 10:01 PM

Trimis de: adi2003 pe 30 Nov 2003, 08:26 AM

Am recitit "Ciresarii" in urma cu 2 ani, cu mare placere. E o carte care mi-a ramas la suflet din copilarie.

Trimis de: Twilight pe 11 Jan 2004, 08:12 PM

frumos topic Ciresarii
cartile de aventura sunt cele mai potrivite pt copilandri .Sunt exact genu de opere care sa inspire interesul pt literatura.
tin minte ca fratioru meu se apucase intr-un timp sa mestereasca tot felu de carti si sa continue aventurile gastii intr-un caiet special. ..avea doar 8 ani.
Unul mi-a adus aminte si de "Singur pe lume" am iubit cartea aia .

Trimis de: passenger pe 11 Jan 2004, 11:06 PM

Ciresarii? hmm... la un moment dat n-am mai putut sa-i citesc...pentru ca stiam cartile pe dinafara...stiam fiecare propozitie care urmeaza... cele mai bune din serie mi s-au parut Ciresarii, Castelul fetei in alb si Drum bun ciresari!... Aripi de zapada si Roata norocului au fost ceva mai slabute...culmea e ca filmul care s-a facut dupa Ciresarii tocmai pe aste doua se baza mai mult...
la vremea respectiva i-am convins pe toti cei apropiati de varsta mea sa citeasca Ciresarii, ca sa putem infiinta grupul "Ciresarii 2" in cunostinta de cauza... oricat le-as fi povestit eu cartile, nu era acelasi lucru...lectura iti trezeste altfel emotiile...
Ioan Dan? ... am facut rost cu greu de editii mai noi (ai mei le au pe cele vechi, dar am vrut sa le am si eu in biblioteca personala) ale Cavalerilor... putina lume a auzit de Ioan Dan...pacat... va recomand si cartile lui politiste (trilogia Trandafirul alb, Pescarusul alb, Ingerul alb)...sunt excelente la orice varsta!

Trimis de: willie pe 14 Jan 2004, 06:33 PM

Ciresarii....ce frumos era cand eram eu clasa a VII si ma jucam cu prietenii de-a ciresarii...Ca eram toti nebuni dupa cartea asta.

Trimis de: Amaia pe 16 Jan 2004, 02:36 AM

Ciresarii? O cascada de amintiri, de aventuri din vacantele de vara, de expeditii in care cautam castele inventate de mine Imi amintesc ca aveam o prietena mai mare decat mine care a fost in acea vestita tabara a Ciresarilor. Eu eram doar in clasa a V-a si nu aveam voie.. Dar la intoarcere, pe langa o multime de povesti (pentru care o invidiam teribil), mi-a adus si adresa lui Constantin Chirita. Si i-am scris rugandu-l fierbinte cu toata pasiunea unui copil insetat de aventuri sa scrie o continuare a Ciresarilor. Dar cred ca nu a ajuns scrisoarea mea...
ce subiect frumos... Mi-a adus nostalgia unor ani pierduti in negura vremii

Trimis de: E.B.E. pe 28 Feb 2004, 03:19 PM

Am citit Ciresarii de 4 sau 5 ori... si daca acum le-as avea aici si as avea vreme, m-as mai apuca odata.

Am citit Ioan Dan cu seria cavalerilor de 3 ori... si daca acum le-as avea aici si as avea vreme, m-as mai apuca odata.

Si multe altele... tot la fel...

Dar mai ales Ciresarii...

Si spre deosebire de cineva care a postat inainte, mie imi place Aripi de Zapada... Mi se pare aproape la fel de fain ca si Pestera Neagra... Este acolo o atmosfera unica, neintalnita in nici o carte de mine pana acuma... din pacate nu am cuvintele prin care sa o descriu...

Trimis de: Jazz pe 28 Feb 2004, 05:22 PM

Frumos topic!
Le-am citit pe toate de cateva ori. Eu nu le aveam asa ca le-am imprumutat de la matusa mea si nu i le-am mai returnat. Sunt sigura ca m-a iertat pentru cate carti am "uitat" sa ii dau inapoi.
Eu ma indragostisem de Tic si eram cu sufletul la gura de cate ori intra la belele, desi stiam povestirea pe de rost si era imposibil sa i se fi schimbat intre timp finalul. Vroiam sa fiu blonda cu parul scurt ca Lucia...
Acum incerc cu disperare sa termin carti pe care le incep, pierd o gramada de timp pe internet pentru ca numai asa am legaturi cu limba romana... Tv-ul nu e foarte important, sunt doar cateva lucruri pe care le urmaresc si unul din ele e Teo de care nu ma las deloc!
Mi-e dor de timpul cand sorbeam o carte in doua zile si cand aveam timp sa le sorb...

Trimis de: mutulica pe 28 Feb 2004, 07:06 PM

Super! M alovise asa un romantism la ora aia...
Era concurs intre Ciresari si serialul ala Racheta alba...
Ce batrinel ma simt, tre sa schimb din mutulica in morocanosul...

Trimis de: Ahriman pe 5 Mar 2004, 02:38 PM

"Ciresarii" mi-au placut enorm,inca de la prima lectura;asta a fost acum cativa ani si de-atunci i-am citit de cel putin zece ori.Am constatat ca de cel putin 2 ori pe an trebuie sa ma intorc si sa citesc volumele din serie doar,poate,si pentru a-mi recastiga o parte din copilarie!Melancolia....

Trimis de: mogaldeatza pe 5 Mar 2004, 03:09 PM

Trimis de: mogaldeatza pe 5 Mar 2004, 03:10 PM

Si din graba am mancat un "n".

Trimis de: BLANCA pe 5 Mar 2004, 03:44 PM

tare mult mi-au placut filmele si Ciresarii si Racheta alba dar eu atunci eram micuta micuta si nu mai tin minte exact exact ce se intampla..dar tin minte perfect melodia de la Racheta ALBA

Trimis de: mogaldeatza pe 5 Mar 2004, 03:46 PM

Nici eu nu ma tin minte decat melodia, da parca as
vrea sa revad filmul.

Trimis de: mutulica pe 5 Mar 2004, 04:08 PM

Mie mi-a placut si melodia aia cu "aripi de zapada, tra lala "

yeaks, ce afon sunt!!!

Trimis de: Daydream pe 27 Mar 2004, 12:36 PM

Ciresarii... Daca nu gaseam threadul asta nu ma inscriam pe forum
I-am citit cind eram pusti; luasem volumele de la un prieten, inciudat ca nu le gaseam sa le cumpar si eu. Si-a trecut vremea, ca in titlurile lui Dumas, "zece ani mai tirziu" cind mi-am dat seama ca inca n-am cartile astea. Asa ca putin inainte de 2000 am pus mina pe ele. Dar nu mai erau la fel.

Poate cu ani in urma citeam mai incet, pentru ca acum prin comparatie volumele mi se par cam subtiri; doar daca n-o fi schimbat ceva editura pentru colectia asta "Literatura de ghiozdan", desi ma indoiesc. Cu ani in urma magnetul cartii era atotputernic; acum imi permit remarci strategice, ca aproape jumatate din fiecare volum e dedicat "pregatirilor" si doar restu e actiune... si as fi preferat mai multa actiune.

Dar ce-are a face critica cu Primaria? Senzatia prezenta este ca 5 volume nu-mi ajung, ca Ciresarii sunt asa, o stare de gratie, mai mare decit toate volumele la un loc...! Si ca sa ating si ce spunea cel care a deschis thread-ul, ce-ar face dom'le Ciresarii astazi, printre atitea Counter, hacks, PC addiction si prea putina pasiune pentru... sistemul Piroboridava?

A, si ceva din categoria idei mai traznite dar practice, undeva pe la limita punctului 3 din regulament: in cazul in care editurile nu fac bine sa aduca seria asta de volume in toate librariile, ei bine, exista si OCR, intr-o saptamina s-ar rezolva toate volumele . Iar pentru serial si film (ma insel eu sau doar filmul a fost color?), eh... ati cautat pe hub-urile de DC?

Trimis de: E.B.E. pe 27 Mar 2004, 04:13 PM

, Daydream

E un topic bun cel cu care ai ales sa incepi... Mie mi-a luat mult pana sa-l descopar.

Sedere placuta la noi, si impartaseste cu noi si din visurile tale de trezie

Trimis de: Onix pe 27 Mar 2004, 05:46 PM

Am fost de-a dreptul innebunita dupa cartile astea. Eu nu le aveam, dar vecina mea da. Cred ca se saturase de mine tot aparand la usa ei dupa volumul urmator. Stiu ca le-am recitit de doua ori pe toate, iar de unele nu ma mai saturam, asa ca le mai luam o data la "puricat". Sincer, gaseam de fiecare data ceva nou in ele si, chiar daca stiam ce se intampla, tot nu reuseam sa las cartea din mana. Nu mi-a placut filmul, in general mi se intampla lucrul asta. Se pierde ceva, atmosfera nu e aceeasi, in carte descoperi lucrurile si decorurile pe parcurs, le reconstruiesti in permanenta in imaginatie, se schimba un pic cu fiecare fila. La film vezi totul intr-un cadru. Bine, exemplul nu e cel mai bun ales, dar stiu ca m-a deranjat asta de mai multe ori. Nici chiar "Numele trandafirului" nu mi s-a parut mai reusit "scos" din carte - nici ca film, nici ca piesa de teatru - desi sunt foarte bune amandoua.
Cand am vazut topicul "Ciresarii" am simtit furnicaturi pe sira spinarii, la fel cum pateam uneori atunci cand lucrurile deveneau "periculoase" in carte.....

Trimis de: Nico pe 28 Mar 2004, 09:45 PM

Cred ca e prima carte pentru care am plans ca am terminat-o . Am devorat fiecare volum. M-am implicat atat de mult si am trait cu personajele incat la sfarsit am avut impresia ca m-am despartit de cei mai buni prieteni ai mei, de care ulterior chiar mi-a fost dor ( ce copila eram!). Probabil ca imi doream sa pot trai si eu ca ei, lucru care nu era posibil. Ca si Onix, am fost dezamagita de film, n-am gasit nimic din atmosfera din carti.

Trimis de: mogaldeatza pe 29 Mar 2004, 08:32 AM

Imi amintesc cat m-am chinuit sa identific unele locuri in care se petreceau
aventurile ciresarilor, mai ales ca autorul avertiza ca nu poate dezvalui
acest lucru din anumite motive.

Cat despre ecranizari, mai bine nu se faceau.

Trimis de: UnTrecator pe 8 Apr 2004, 02:13 PM

Cand termini ultimul volum asezi cartea pe genunchi, oftezi, te uiti lung pe geam cu un zambet tare ciudat. Te intrebi cum naiba sa dai de ei, unde poti sa-i gasesti. Ai senzatia ca lumea este atat de mica incat este destul sa iesi din casa si sa fi peste tot, oriunde te duce gandul.
M-am gadit si eu, ca toti cei ce ii iubesc pe Ciresari, daca exista. Cand am aflat ca a murit Constantin Chirita primul lucru care m-ai trecut prin minte a fost ingrat: "Fir-ar sa fie! Cum mai aflu acum?"
Oare ce fac Ciresarii in 2004? Victor este probabil in Silicon Valley, Ionel intr-un minister sau poate la o banca, cartile Mariei probabil l-am citit deja. Cum vad ei oare lumea noastra?

Trimis de: ducu pe 8 Apr 2004, 02:31 PM

Am citit,acum cativa ani buni,un interviu cu Constantin Chirita.Marturisea ca s-a inspirat,in creearea Ciresarilor,din caracterul nepotilor lui,asa cum erau dar si asa cum dorea el sa devina,precum sidupa copiii unor prieteni.Am dedus ca undeva au existat niste Ciresari.De altfel,in vol. 4 apare chiar Chirita in cateva secvente alaturi de Ciresari!

Trimis de: selena pe 8 Apr 2004, 11:39 PM

pot sa spun ca ciresarii au fost primele carti pe care leam citit si care mau determinat sa citesc in continuare , prima data am crezut ca nu am sale termin niciodata uitandu ma la ele dar apoi nu le am mai putut lasa pana nu leam terminat .
cartile sunt o comoara de pret daca stii so folosesti la adevarata sa valoare nu ai decat de castigat
ps pacat ca noi cei din ziua de azi nu ne aveturam putin ca ei ne am face viata mult mult mai placuta si mai interesanta

Trimis de: Forta-MTI pe 12 Apr 2004, 12:31 AM

Un roman excelent.. cred ca e chiar capodopera romanului copilariei. Asta pt ca autorul nu a fost tentat sa prezinte un senzational facil, ci a pastrat actiunea in limitele plauzibilului, in pofida enigmelor cu care se confrunta personajele. Peripetiile dramatice presupun curaj, tact, inteligenta, loialitate, fantezie, spontaneitate, creativitate, rezistenta fizica, trasaturi pe care eroii le demonstreaza din plin.... Eroii romanului au o tenta idealista, reprezentand structuri temperamentale caracteriologice si intelectuale deosebite care se armonizeaza ideal in cadrul grupului... Aceste aspecte genereaza scene memorabile, personaje memorabile si intregesc imaginea unui roman exceptional.

Trimis de: mogaldeatza pe 13 Apr 2004, 09:22 AM

Cred ca autorul incearca sa reaminteasca cititorilor de orice varsta farmecul
copilariei si adolescentei, pline de peripetii, farse, naivitati, visuri, mai ales
astazi, cand, uneori, din dorinta de "emancipare" copiii incearca sa nu mai fie copii.

Trimis de: -=Alex=- pe 17 Apr 2004, 09:40 AM

Nu pot fi considerat un om care citeste (cu exceptia cartilor care tin de calculatoare). Poate din cauza ca atunci cand eram mic mi se bagau cartile cu forta pe gat. Ei bine, eu m-am intalnit cu Ciresarii pentru prima data cand aveam 19 ani (1997) atunci cand prietena mea a venit cu primul volum, mi l-a aruncat in brate si a spus: "Ia, o sa-ti placa!". Dupa ce am strambat din nas si am tot incercat sa-i explic cum ca nu am rabdare sa citesc atatea pagini, intr-un final am deschis-o. Domnilor si doamnelor, din acea clipa am ramas lipit de scaun in curte (stau la curte ). Atatea senzatii pe centimetru patrat nu am avut in viata mea. Ciresarii pur si simplu mi-au adus aminte de copilaria mea. Cand eram mic stateam in vacantele de vara la bunici in Suceava. Acolo aveam un grup de prieteni cu care cat era ziua de lunga plecam in expeditii "stiintifice". Din '97 incoace am citit cartile in fiecare vara. Mai putin anul trecut. Am ajuns la concluzia ca uneori e bine sa ai o memorie scurta . De la un an la altul uit anumite evenimente care au avut loc in carti, asa ca de fiecare data citesc cu pofta. Problema care ma roade cel mai tare este ca de la un an la altul cartile se termina mult mai repede si cand ajung la ultima pagina a ultimului volum raman cateva ore cu o privire tampa si cu o parere de rau ca nu mai sunt si alte volume. Uneori imi vine sa ma pun repede la calculator si sa "creez" eu un nou volum ca sa am ce citi peste cativa ani. . Inca o chestie care ma roade rau de tot este faptul ca nu vreau ca Ciresarii sa ramana doar niste carti in biblioteca. Ma gandesc uneori sa fac o pagina web dar apare intrebarea "ce sa pun in ea?". De asemenea in disperarea mea imi vin tot felul de idei marete cum ar fi: sa se adune un grup de oameni care sa conceapa niste aventuri care sa poata fi puse in practica pentru alti oameni care viseaza la Ciresarii. Undeva la munte. Un fel de tabara pentru parinti si copii unde lumea sa vina sa se relaxeze si la un moment dat sa se lanseze un zvon cum ca prin zonele alea ar fi ingropata nu stiu ce comoara sau relicva... Visez prea mult Dar totusi...

Trimis de: Crisse pe 17 Apr 2004, 10:55 AM

Trimis de: Aramis pe 17 Apr 2004, 09:46 PM

Toate cele 5 volume mi-au placut la nebunie. Tin minte ca veneam cu cartile la scoala si citeam pe sub banca Preferatul meu era, evident, Tic si am plans din cauza fetei in alb. Stateam ore in sir in pat si ma visam in locul Luciei, uneori imi doream din tot sufletul sa fiu baiat si sa fiu exact ca Tic... Acum, daca vreau sa zambesc iau una dintre carti, la nimereala, si incep sa citesc spre amuzamentul alor mei...

Trimis de: Crisse pe 18 Apr 2004, 09:01 PM

Si tu Aramis? Eu cred ca am fost Tic tot timpul

Trimis de: dead-cat pe 18 Apr 2004, 10:17 PM

macar ati invatat morse din cauza lui?

Trimis de: Serenity pe 19 Apr 2004, 12:50 AM

salut! sunt noua pe-aici si ma bucur sa vad atatia oameni care gandesc si simt (sau au simtit) exact ceea ce am simtit si eu.. cred ca stiu fiecare replica.. ce sa mai zic? m-as repeta.. si eu am plans, am simtit ca se rupe ceva din mine cand am terminat volumele.. am ramas marcata mult timp dupa

Trimis de: mogaldeatza pe 19 Apr 2004, 07:03 AM

Trimis de: Crisse pe 19 Apr 2004, 06:56 PM

Trimis de: Serenity pe 20 Apr 2004, 11:49 PM

Eh.. exageram bine-nteles.. Vroiam de curand sa ma binedispun, sa-mi mai aduc aminte de copilarie, si am luat la recitit ciresarii. Am luat pe rand fiecare volum si cand am vazut ca-mi aduc aminte tot firu` actiunii am renuntat

Trimis de: Crisse pe 21 Apr 2004, 07:41 AM

Hmm Serenity, eu asteptam sa-mi spui de Dan cel cu "mama dragaaaa"si de vanatorul cu repetatul "Pe cinstea mea". Tin minte ca incepusem sa folosesc si eu expresiile caci erau atat de dese in carte.

Pe cinstea mea

Trimis de: mogaldeatza pe 21 Apr 2004, 08:32 AM

Dar de Figaro ce ziceti?

Trimis de: Serenity pe 22 Apr 2004, 01:08 AM

hahaha.. cat am putut rade la faza cand Petrachescu se enerveaza in asa hal incat nu mai poate sa spuna altceva si izbucneste "Pe cinstea mea!!"

Trimis de: Serenity pe 22 Apr 2004, 01:11 AM

Apropo de Figaro.. Mi-ar placea sa am un tata ca el
Aaa.. si inca ceva.. care din volume v-a placut cel mai mult? (poate ma repet dar sunt noua pe-aici si n-am apucat sa citesc tot inca)

Trimis de: Forta-MTI pe 22 Apr 2004, 06:53 PM

Aripi de zapada... acolo mi s-a parut ca am vazut apogeul unitatii si solidaritatii Ciresarilor....

Trimis de: bodomir pe 30 Apr 2004, 10:09 PM

Volumele "Ciresarii" mi-au fost recomandate la sfirsitul clasei a patra de catre un coleg de clasa. Le-am citit in vacanta ce a urmat. Eram foarte inversunat in lectura pe vremea aia. (Citisem in vacanta de primavara din aceeasi clasa a 4-a "Cei trei muschetari" si eram normal, D'Artagnan, aveam si eu cal, era un Pegas albastru.)

Mi-au placut foarte mult cartile cu ciresarii. Voiam sa fiu si eu unul dintre ei, ma imaginam Dan. Tin minte faza de la inceputul volumului al doilea cind parca el si cu Tica se urca intr-un copac. De atunci am vrut sa fiu Dan, he he he...Voulmele preferate au fost "Aripi de zapada" si "Castelul fetei in alb". Tin minte ca m-am chinuit vreo 3 zile sa fac si eu un text criptic cum era cel gasit scris cu litere chirilice. I l-am inminat surorii, impreuna cu al doilea volum si am pus-o sa isi caute parca pantofii...ii ascunsesem la 3 picioare de la umbra dudului cind este ora 12, sau asa ceva.

Erau vremuri in care nu se auzise inca de pochemoni si calculatoare aveau prea putini sa fie la moda...probabil ca am fost printre ultimele generatii de "moda veche", aici ma refer de exemplu la faptul ca o masinuta, pt mine putea fi o pietricica, ca o stina erau citeva bete legate cu ata intre ele si oile albe si cele negre erau tot polivalentele pietricele. Cei mici de azi insa nu se multumesc cu desenele japoneze ce iti omoara ochii si nici cu grafica 3d, din ce in ce mai realistica. Sper sa nu isi piarda imaginatia, unul dintre prietenii copilariei.

Trimis de: gothic witch pe 1 May 2004, 10:15 PM

Cum să nu citesc 'Cireşarii'?Era o adevărată manie pe la mine prin clasă...Comentam,ne lăudam care a citit mai mult şi inevitabil visam să fim şi noi ca ei,să plecăm de nebuni şi să trăim aventuri.Mie una şi astăzi mi-ar plăcea.Vol preferat a fost 'Castelul fetei in alb'.A fost mai misterios,avea pasaje si coloane secrete.Ce vremuri...

Trimis de: caa pe 30 Oct 2004, 11:30 AM

Impresionantă unanimitate de păreri favorabile, la care mă asociez cu toată convingerea.

O surpriză pt mine această unanimitate! N-aş fi crezut că în vremurile pe care le trăim această carte mai poate suscita interes. Mă bucur f mult că nu-i aşa! Şi uite aşa se înfiripă o legătură, o punte între diferite generaţii de cititori. Foarte tare m-a bucurat descoperirea acestui topic!!

Trimis de: musuroi pe 30 Oct 2004, 10:32 PM

Io cautam cu inversunare indicii in volume despre oraselul ciresarilor, ca era mic, ca avea strada cireselor, ca semana cu orasul tanagralelor.. deschideam o harta mare a Romaniei si puneam degetul la intamplare pe vreun oras si-mi imaginam ca ala e

si mai e scena aceea minunata din volumul trei cand dan si tic se duc la restaurant si chelnerul isi tot cere permisiunea (e un fel de "pot oare?" din "marile sperante")

Trimis de: doice pe 4 Nov 2004, 11:47 AM

I-am iubit pe Ciresari foarte tare.
Am fost la o prietena si ea avea doar ultimul volum si mi-a zis ca e ok dar nu e cine stie ce. Eu citeam ca nebuna pe vremea aia. Cred ca aveam vreo 12 ani. Doar ce terminasem Toate panzele sus care ma marcase foarte tare, mai ales pt ca are un sfarsit deschis si nu ma asteptam la asa ceva

Oricum ideea este ca eu am citit ultimul volum ca fiind o carte independenta si simteam ca ceva nu e in regula. Parca lipseau amanuntele despre relatiile dintre personaje.
Cand am vazut ca sunt o serie de carti m-am bucurat nespus, desi aveam un gust amar pt ca stiam clar ca aventurile lor se vor termina
Castelul fetei in alb a fost preferatul meu pt ca aceea a fost prima data cand m-am indragostit de un personaj dintr-o carte. Ursu mi-a ramas in minte mult timp dupa ce am citi cartile.

Ce vremuri

Trimis de: Mickydutza pe 28 Dec 2004, 05:59 PM

uite ca acuma mi-ati trezit amintirile....mai ca imi vine sa fug pana la biblioteca si sa imprumut volumele sa le rcitesc...oare pentru a cata oara?
tin minte ca prima data cand le-am citit efectiv le-am "devorat"... citeam pana si la scoala. pe sub banca

Trimis de: contraste pe 29 Dec 2004, 03:55 PM

Uite, ca si voi cititi si iubiti ciresarii !
Credeam ca doar generatia mea !
Daca ati sti cate vise si povesti teseam noi sub acoperisurile noastre !!!

Trimis de: Mickydutza pe 30 Dec 2004, 08:41 AM

Care a fost cartea voastră preferată din ciclul "Cireşarii"?
Mie personal mi-au plăcut toate, dar "Castelul fetei în alb" mi s-a părut cea mai plină de "magie".

Trimis de: Blakut pe 30 Dec 2004, 08:48 AM

Mi-a placut mult prima carte. Poate si pentru ca am citit-o cand eram mai mic.

Trimis de: love2climb pe 13 Mar 2005, 10:49 PM

Ciresarii...mi-au placut foarte mult toate cele 5 parti.Eram in vacanta de vara cand le-am citit.Citeam toata ziua.Nu puteam sa las cartile din mana.Vroiam sa citesc cat mai mult si mai repede pt ca vroiam sa aflu ce se va mai intampla,iar cand am terminat de citit,mi-a parut rau ca s-a terminat...
Toate cartile mi-au placut,insa cel mai mult mi-a placut "Aripi de zapada",pt ca actiunea era plasata la munte,iarna si "Drum bun,Ciresari"

Trimis de: Sunny pe 14 Mar 2005, 10:42 AM

oaaa! super carti! mi-au placut la nebunie si le-am recitit de vreo 3 ori
Si Tic -blond, carn, pus pe sotii ...cand intreaba care e femininul de la "harap-alb" ...si muulte alte faze faine.
imi amintesc ca in volumele 1 si al 4 lea chiar imi imaginam ca sunt cu ei acolo si ca ma luptam cu lupii si cu furtuna...si vedeam si pestera pe care o explorau ...
Super carti!

Trimis de: Dualist pe 16 Mar 2005, 07:26 PM

Simt un fior cand imi aduc aminte de ciresari ... oare m-am maturizat ?
A trecut mult timp de cand am citit cartile ... prea mult ?
Cred ca nu actiunea romanului este atat de importanta, cat trecerea de la adolescenta la ...

Trimis de: saldora pe 16 Mar 2005, 08:20 PM

"aripi de zapada" am citit-o de 5 ori (restu numai de cate 2, 3, 4 ori ).. daca s-ar ecraniza ciresarii la hollywood, ar avea acelasi succes ca harry potter.

Trimis de: Sunny pe 16 Mar 2005, 08:34 PM

Trimis de: dojo pe 17 Mar 2005, 08:09 PM

Am integrala acasa si am citit cartile de zeci de ori. La fel ca si Robin hood, al lui Dumas. Obsesive chestii

Trimis de: Lotte pe 5 Jun 2005, 11:06 AM

Am citit Ciresarii intr-o vacanta de vara, inainte sa trec in clasa a 5-a deci pur si simplu ador seria asta, volumul preferat este "Drum bun, Ciresari" imi pare atat de rau ca cei mai mici nu se pot bucura de aceste carti

Trimis de: dascalita pe 5 Jun 2005, 11:49 AM

Ba cei care vor le mai pot citi...ideea e ca cei mici nu mai citesc!Sunt exceptii cei ce indragesc lectura.calculatorul si TV au redus drastic cititorii.

Trimis de: Contessina pe 24 Jun 2005, 05:24 PM

Mi-a placut mai ales" Castelul fetei in alb" dar si " Aripi de zapada"
Cine isi mai aminteste faza cu Popocatepetl?
Si cu Tombi sau Tangulica?

Trimis de: Aramis pe 24 Jun 2005, 05:27 PM

Am vazut o ecranizare a primului roman si nu am rezistat decat 5 minute (deci "am vazut" e muuult spus). Actorii erau atat de diferiti de ceea ce-mi imaginasem eu citind cartea (Tic era atat de... comun) incat am preferat sa schim postul

Trimis de: Contessina pe 24 Jun 2005, 05:32 PM

Imi place f mult cum incepe cartea "Castelul fetei in alb".Tic o observa prima data si ii trimite o scrisoare agatata de fusta bunicii cu mentiunea " prizonierei in alb" dar Laura e mai desteapta decat el.

Trimis de: Gaga pe 27 Jul 2005, 10:17 PM

Buhusi...Asta am determinat eu prin clasa a 4a ca ar fi oraselul ciresarilor. Intr-adevar, asa cum mai spunea cineva aici, daca nu dadeam din greseala peste acest topic habar nu as fi avut de forum. Asa ca iata-ma. Imi vine sa plang si nu as putea explica de ce. Poate pentru ca ma gandesc a Andi, puiul meu de 1 an si 3 luni si imi doresc sa poata copilari si el printre Tici si Tombi...
Nu cred sa fi existat carte care sa ma fi impresionat mai mult.. Nici macar prima (care totusi as reciti-o si azi cu drag) cu doctorul Aumadoare sau a doua, Cocosatul...Nici Bagheta magica sau Micul detectiv...Si catelul meu era Tombi...Si eu organizam cu colegii expeditii "Pe urmele Ciresarilor", desenam harti, aveam coduri secrete si invatam Morse. Din scoala primara si pana acum am tot recitit Ciresarii. Chiar si anul asta. Asta a fost copilaria mea!
Haladuiam zi si noapte prin Castelul fetei in alb sau vedeam coloane in mari imaginare cocotata in corcodusul din curte sau sub plapuma, ferita de ochii mamei, care m-ar fi trimis la culcare "ca imi stric ochii". Vreau sa fiu din nou copil sau sa-mi retraiesc copilaria prin baietelul meu...Dar nu se poate! Nici asa, nici asa...Mi-e destul de clar ca timpul nu pot sa-l dau inapoi si Andi va fi ce va dori...copilul copil, printre "Flori, fete, filme" si carti sau copilul prea devreme matur, in lumea internetului si a TV-ului si a cluburilor samd. Sau poate o da norocul peste mine sa invat sa-l indrum sa le traiasca pe amandoua si sa creasca frumos...si mai ales fericit.
Na' ca divaghez...Ma simt din ce in ce mai "mama" si mai batrana...Dar Ciresarii mi-au placut enorm si chiar ieri am luat de pe DC serialul...Cu toate ca nu e acelasi lucru, tot simt o emotie de nedescris can aud: "Tiiiic" sau "Maria, tu stii cuvinte magice?" Ciresarii...

Bine v-am gasit!

Trimis de: punctt pe 27 Jul 2005, 10:25 PM

Gaga!

Trimis de: Jeanne pe 29 Jul 2005, 10:16 AM

Mda, ce as putea spune despre Ciresari? hm, am citit toate cele cinci volume in doua saptamani si un pic, si pot6 spune ca mi-au placut enorm, preferata mea fiind poveseta castelanei in alb. Ce n-as fi dat sa pot sa traiesc si eu macar o zi aventuri ca ale lor! Le-as reciti de oricate ori, daca in biblioteca mea nu ar mai fi inca rafturi cu carti necitite. Imi permit sa le dau un sfat celor care citesc carti din obligatie: sa nu o mai faca! NU doar ca se pierde tot farmecul, dar de la inceput apare ideea cum ca respectiva cartee doar una din acelea trecute pe lista lecturilor suplimentare date de un agasant profesor de romana...asta pentru elevi! Credeti-ma, cartile trebuie citite doare din proprie initiativa, in functie de starea sufleteasca si de imprejurari! Eu, de obicei, decat sa citesc o carte din obligatie doar pentru a-i face rezumatul( o carte pentru care nu sunt pregatita psihic si sufletesc, ma refer) mai bine citesc doar rezumatul acelei carti...asta este! asa ca...luati aminte!

Trimis de: Jeanne pe 29 Jul 2005, 10:28 AM

of, ce pacat ca vremurile se schimba! cum dau unii placerea trairii aventurilor ciresarilor pe ore in plus in fata calculatorului!
NU stiu ei ce pierd! Cta de mult mi-au placut aceste carti, imi amintesc cum stateam cu sufletul la gura asteptand sa vad ce mai face Tic, ce alt mister mai dezleaga Victor& co, cum se cearta si se impaca Lucia si Ursu...Cum se simte infrant Ticusor de Laura, si apoi cat de simplu si senin se indragosteste de aceasta...Nu pot uita nici acum, dupa ceva timp de la citirea lor. Mi-ar fi placut sa fac si eu parte din ciresari, sa am si eu rolul meu...
Dar asta este! Noi trecem, ei raman....mereu in sufletele noastre, si ale miilor de elevi care trec prin ce am trecut noi la momentul citirii cartilor. Oare chiar asa de crunt imbatranim?

Trimis de: Jeanne pe 29 Jul 2005, 10:47 AM

offf, cat de mult mi-a placut Victor, si cate de mult imi place si acum...iar dintre personajele feminine, cel mai mult ma aseaman cu Laura....Stiti, citind mesajele voastre despre aceste carti, am constatat cat de multi adulti scriu ... si paote aveti dreptat5e. Unde sunt tinerii, adolescentii marcati de aaventurile ciresarilor? Eu mai am cativa ani pana la majorat, deci sunt mezina....si imi pare rau ca nu am aflat mai repede de acest forum. Hmmm, trece vremea....poate ca o simt prea devreme, intr-adevar, dar...ce sa-i faci?

Trimis de: Serenity pe 29 Jul 2005, 03:28 PM

Jeanne!

Si eu am fost foarte fericita cand in sfarsit am reusit sa pun mana pe ecranizarea romanelor.. Din pacate, singurul lucru pe care il pot spune dupa ce am vazut unul dintre "episoade" e ca, intr-adevar, avem o tara frumoasa..

Trimis de: Olaf pe 29 Jul 2005, 05:13 PM

Pai si asta este motiv de tristete? E adevarat ca nu sunt culmea evolutiei cinematografice, dar totusi... e mai degraba starea de spirit cea care conteaza


P.S. Eu tocmai am inceput sa recitesc "Aripi de zapada"

Trimis de: Serenity pe 29 Jul 2005, 08:17 PM

Nu stiu, Olaf, asa cum spunea si Aramis, actorii joaca atat de prost si sunt atat de departe de imaginea pe care mi-o facusem eu despre personaje incat starea de spirit aproape ca nu se mai creeaza.. Prefer sa re-re-recitesc cartile decat sa-mi pierd vremea cu filmul

Trimis de: sunny26 pe 29 Jul 2005, 08:48 PM

Trimis de: cri-cri_d'Amour pe 9 Aug 2005, 01:47 AM

recunosc faptul ca si pe mine m-au impresionat mai mult cartile. actorii joaca intr-adevar "fals", cel putin mie nu mi s-a parut ca au pus suflet , nu i-au dat viata personajului pe care il interpreteaza. totul mi s-a parut sec, mecanic.

Trimis de: khali pe 25 Aug 2005, 12:38 PM

Recitesc in fiecare vara "Ciresarii"...e ca un exercitiu de purificare mentala Restul anului a dedicat cartilor "serioase", de specialitate. Am refuzat sa vad ecranizarea, am auzit ca nu merita si am vrut sa evit dezamagirea.

Trimis de: Kublai pe 22 Sep 2005, 06:59 PM

Si cand ma gandesc ca am gasit acest forum intr-o noapte cand terminasem de citit a nu stiu cata oara Ciresarii - Castelul fetei in alb. M-am ridicat din pat, am pornit calculatorul si am dat google search CIRESARII.
Minunate carti, citite si recitite... Ma bucur ca nu sunt singurul care gandeste astfel despre opera lui Chirita.

Trimis de: grx1us pe 24 Sep 2005, 08:47 PM

salutare!

dda' ecranizarea cartilor o aveti? am facut rost de ceva filme romanesti pe cd. as fi interesat si de Ciresari

Trimis de: grx1us pe 24 Sep 2005, 08:49 PM

salutare!

dda' ecranizarea cartilor o aveti? am facut rost de ceva filme romanesti pe cd. as fi interesat si de Ciresari

LE> sorry, ceva probleme cu browsewr/ul. rog op. sa sterga un mesaj

Trimis de: dracsor pe 14 Oct 2005, 09:31 AM

ce mare fac ciresarii eram ..si inca sunt. dar recunosc ca nu am mai citit cartile demult.

Trimis de: edittha pe 1 Nov 2005, 07:31 AM

,,Ciresarii"- parca si acum imi aduc aminte de Ursu, Maria, Ionel, Tic etc cu aceeasi placere ca atunci cand citeam ptr prima data carte .Placut a fost cand in una din zile baiatul meu m-a chemat la calculator si mi-a spus: Mica ,uite ce ti-am luat din retea!. Nu era altceva decat filmul Ciresarii. Mi-a facut deosebita placere ca si acest topic. Recititi-l cu incredere si o sa va aduceti aminte de anii copilarie, chiar daca tanara generatie trateaza cu indiferenta cititul. De noi depinde sa ii atragem catre citit .

Trimis de: Aramis pe 5 Mar 2006, 02:32 PM

Saptamana aceasta am scos din raft ultimul volum din Ciresarii, cu gandul sa revad cateva pasaje. Nu stiu de ce, dar m'a lasat cu un gust amar... poate pentru ca mi-am dat seama cat am crescut de cand am citit pentru prima oara aventurile ciresarilor si cat de mult m'am schimbat de atunci...

Trimis de: zburlici pe 15 May 2006, 05:48 PM

ciudat, suntem destul de multi cei care am simtit impulsul, la un moment dat, sa cautam ciresarii pe google..
nostalgia pentru ceea ce mi-as fi dorit sa fie copilaria mea, asta inseamna ciresarii pentru mine. tot ceea ce as fi vrut sa traiesc, sa simt, sa impartasesc, dar nu am avut cu cine. iar acum e tarziu. prea tarziu. prins in maruntele afaceri ale vietii de zi cu zi, imi spun, atunci cand am putin timp pentru mine: zburlici, ti-ai ratat copilaria!
nu mai vreau sa-i recitesc. de cate ori termin unul dintre volume, sunt scos din joc pentru o lunga perioada de timp.

la revedere, ciresari veterani..

Trimis de: Titus Herbert pe 16 May 2006, 11:52 AM

zburlici

Trimis de: zburlici pe 16 May 2006, 03:42 PM

bine v-am gasit.
socot ca nu-i cu banat sa mai vorovim despre una-alta, vataf titus

Trimis de: raluca dana pe 5 Jun 2006, 09:29 PM

cum sa-i uit pe Ciresari?
cred ca orice as citi, ma intorc cu drag la ciresarii copilariei!
copii de astazi... greu sa-i impingi spre carte, e greu sa intoarca filele unei carti, cand la televizor e un film in care nu stiu cine se impusca, cand pe calculator au jocuri de lupta si alte alea!
cand voi avea copii, sper ca o sa le placa si lor, la fel de mult ca si mie o carte buna, si intr-adevar Ciresarii lui Chirita merita citita!
cine nu a trait alaturi de ciresari calatoria prin Pestera Neagra, cine nu a descorit Castelul fetei in alb, misterul tanagralelor, zapada si mormintul din fundul marii nu si-a trit cu adevarat copilaria

Trimis de: eu_si_tu pe 5 Jun 2006, 10:05 PM

A fost odata , si niciodata nu va mai fi !

Trimis de: zburlici pe 5 Dec 2006, 08:03 AM

au fost, mai intai, "ciresarii" visul unei copilarii care n-a fost ceea ce ar fi trebuit sa fie. chiulind de la scoala, chiulind dintr-o familie impovarata de griji, mi-am cautat ciresarii prin toata lumea, atat cat se intindea ea la varsta aceea, strecurandu-ma cu abilitate printre gastile micilor monstrii care terorizau cartierul. i-am cautat printre vecini, printre colegii de scoala, printre cunostintele intamplatoare.

poate ca nu i-am cautat suficient, poate ca nu s-au lasat ei descoperiti, nu stiu.

ii cautam, inca, in pragul adolescentei, scrutandu-mi amicii din vecini, ceea ce mi-a oferit sansa de a fi martorul marii transformari. intr-o seara ruginie de toamna, cu cateva zile inaintea inceperii unui nou an scolar, m-am intors de la tara, mi-am insfacat mingea si am navalit pe scari, bucuros de a-i fi zarit pe copii din vecini asezati pe trepte, in fata blocului. o sumbra presimtire m-a incercat la vederea chipurilor inexpresive, de-acum, pentru mine. se mutasera doua surori, de varsta noastra, in bloc. joaca a fost abandonata in favoarea seductiei, in forma ei infantila. mi-am luat mingea sub brat si m-am intors in casa. esuasem in incercarea de a-i transforma in ciresari. timpul mi-i rapise.

a inceput, apoi, liceul si speranta a renascut, dar nu a supravietuit mediului potrivnic si valurilor de alcool, in care a sfarsit inecata.

ca o boala incurabila, care recidiveaza din cand in cand, dragostea a modificat structura visului, impiedicand, inca o data, cautarea. ciresarii erau mai departe decat oricand.

i-am gasit, intamplator, in ultimii ani de facultate. au fost doi ani plini, doi ani care-au rascumparat tot timpul pierdut, toata bajbaiala de pana atunci. doi ani petrecuti prin sordide camere de camin, prin munti, prin beciuri pretentios botezate "pub", prin trenuri personale ce leaga intre ele centre universitare. au fost seri memorabile, nopti unice, dimineti cu ferestre deschise. ciresari mei existau cu adevarat si erau asa cu mi-i inchipuisem, ba chiar mai mult de-atat.

apoi, vremurile ne-au despartit. la una dintre ultimele intalniri, am jucat un joc, ne-am mimat fiecare viitorul, asa cum ni-l inchipuiam.

rand pe rand, ciresarii mei au luat calea exilului. franta, olanda, danemarca, sua s-au imbogatit cu ei. a venit si randul meu sa-mi aleg un loc; nu mai aveam nici un motiv sa raman, as fi ramas singur.

iata-ma aici, departe de trecut, reincepandu-mi cautarile. nu-mi fac prea multe iluzii, stiu ca este tarziu pentru asta, dar speranta imi urla-n urechi: "se poate!".

Trimis de: razvan_ pe 9 Jan 2007, 01:09 PM

nici nu stiu cum sa incep!cert e ca am cautat pe dc++ filmul si serialul ca sa le vad pt a 5 oara cred si am zis sa vad si ce scrie pe google despre ciresari...si am dat peste acest site.ma bucur nespus ca am putut sa va citesc trairile voastre referitor la ciresari!precizez ca am aproape 25 de ani si ca am citit cartea acum vreo 15 ani cred(impins de la spate de sora mea care mi-a zis "nu o sa regreti" ...si nu am regretat deloc )...de atunci cred ca am citit-o de mai mult de 10 ori...ea si "toate panzele sus" sau "cei trei muschetari" "contele de monte cristo" ;colectia winetou;"aventurile lui tom sawyer si huck finn" fiind printre favoritele mele...oricum nici o carte nu am citit-o cum am citi-o pe asta!
volumele mele se numeau "teroarea neagra" "teroarea alba" "castelul fetei in alb" "roata norocului" "drum bun ciresari" am scris asta pt ca am vazut ca la multi se numeau altfel!
nici nu pot sa va zic cat de mult m-am bucurat cand am descoperit ca orasele din teroarea al;ba erau busteni si sinaia(primele litere fiind inversate)sau ca in zona aia era o cabana poiana izvoarelor...intotdeauna mi-am imaginat cum ar fii sa am un grup de prieteni cu care sa retraim aventurile lor dar din pacate prietenii mei erau prinsi in alte jocuri:tevi,ascunselea.fotbal.ping pong,si multi nici nu citisera ciresarii...dar nu a contat asta pentru ca imaginatia mea a facut restul!nu de putine ori inainte sa adorm imi iamginam cum ii salvam din pestera neagra,sau cum eram si eu in zapada asteptand sa vina cei 2 malaci si cabanierul.de cele mai multe ori am incercat in somn sau in imaginatia mea sa continui aventurile lor;de cate ori nu am plans cand am terminat de citit "drum bun ciresai"!!!si acum cand scriu am o gheara in piept!
oricum pt mine de departe a fost cea mai frumoasa carte citita vreodata!si pentu ca erau romani poate si pentru ca aventurile lor se petreceau la noi in tara!de cate ori nu am cautat in dex orasele din "castelul fetei in alb" si de cate ori imi tresarea inima cand gaseam niste comune sau sate in acelasi judet!!!de cate ori mic fiind mi-am inchipuit ca voi putea sa descopar si eu castelul si ca ii voi cauta pe ciresari!probabil ca ciresarii acum au varsta parintilor mei pentru ca cartea e scris acum vreo 30 de ani!
am inteles de la voi ca constantin chirita(scuze de cacofonie" ar fii murit...regret nespus asta...daca ati putea(cei care stiti) sa puneti aici alte carti scrise de el sau linkuri ceva despre viata lui sau despre cartile scrise,sau carti pe net de unde pot sa le descarc,v-as fii recunoscator!!!!
vad ca de o luna nu s-a mai scris aici...sper sa nu o fii facut degeaba!
numai bine de la un "cavaler al frunzei de cires"...
aaaaaaaaa ca uitam...uitati un site pe care probabil ca multi il stiti!cei care nu il stiu sunt sigur ca vor avea niste momente unice cand il vor citi!!!sper sa va placa: www.igu.ro/latrecut eu am acest site la favorites!!!!cum il am si pe acesta!