Versiunea pentru tiparit a acestui topic

Trimis de: Hampu The Great pe 28 Jun 2004, 02:04 PM

Eram in liceu. Liceul nostru era in vecinatatea unui cimitir. Cand nu aveam chef de scoala, sau cand nu eram prea bine pregatiti pentru ea, ori atunci cand pur si simplu aveam ceva urgent de discutat sau de comentat chiuleam de la ore si saream gardul in cimitir.

Povestea pe care urmeaza sa o relatez are in centrul ei un personaj destul de important al acelor vremuri: "Albina" pe porecla sa. Numele ii venea pe de o parte din cauza unei boli de care suferea (era albinos..lipsit de orice pigment al pielii, al parului..) dar si din cauza stilului sau extrem de agresiv de a se adresa.

Eu eram unul din putinii amici buni ai lui Albina, si chiuleam de mute ori impreuna, in cimitirm, pentru a purta lungi si contradictorii discutii pe teme filozofice, muzicale, literare si artistice..
Nu de putine ori discutiile se sfarseau destul de prost, fie intr-un potop de injuraturi, fie mai rau prin jigniri directe sau chiar prin mici incaierari.

In ziua despre care povestesc, chiuleam iarasi impreuna, de data asta de teama matematicii. Eram lansati intr-o disputa vie despre chitara lui Robert Fripp (eu sustineam ca e un Gibson, iar Albina zicea ca Fripp are mult mai multe chitari intre care si Fender) de la King Crimson, cand dintr-o data Albina m-a anuntat ca are de gand sa se cace. Pana sa apuc sa imi dau eu seama daca nu cumva e vorba de vreo figura de stil sau doar de o necesitate fiziologica, Albina era cu pantalonii in vine in plin procedeu.

Mi s-a parut o mare lipsa de bun simt fata de mine si o adevarata impietate fata de Robert Fripp, asa ca m-am apropiat, si cum era el asa in pozitia "pe oate" l-am atins pe umar impingandu-l spre inapoi.
Albina a batut aerul cu mainile incercand astfel sa isi recapete echilibrul dar nu a mai reusit, asa ca fleasc s-a prabusit cu fundul direct in proaspatul sau produs.
Vreau sa va spun prieteni ca "produsul" era ceva cu totul deosebit...Era ditamai placinta si mirosea de iti muta nasul.
Albina cand a realizat ce s-a intamplat a capatat mai intai ceva culoare in obraji (mai intai verde, mai apoi sacojiu), apoi a inceput sa ma injure in gura mare de toti mortii si de toate rudele pana la gradul trei...Nemultumit cu asta intr-un gest total necontrolat a inceput sa isi adune de sub fund bucati de rahat pe care le tot arunca dupa mine, manjind crucile si catafalcele mormintelor din jur.

Cocotat pe varful unui gard incercam sa il readuc pe Albina in lumea rationalului facandu-l sa inteleaga pe de-a intregul situatia jalnica in care se afla: singur, in cimitir, plin de rahat si cu pantalonii in vine..
Albina trebuia sa priceapa ca nu a fost decat o gluma si ca singura lui speranta ca vroia sau nu sa accepte sunt tot eu...
Adica cine altcineva ar fi putut sa ii aduca apa sa se spele, cine altcineva ar fi putut sa uite sa povestasca intreaga patanie colegilor ??

Era o zi torida de vara, vacanta era aproape iar Albinea era tot mai irascibil. In mijocul crizei lui de isterie a mai si alunecat in propriul rahat manjindu-se acum si pe pantaloni.
Cu ochii iesiti din orbite si cu mana tinandu-se de chiloti Albina profera cele mai cumplite amenintari...nu era nici un chip de reconciliere.
--Dumnezeule cacatul asta a inceput sa se usuce pe mine...urla disperat Albina in mijlocul unui roi de muste in mod misterios alertate..

In capatul aleeii era o mica cismea, dar ca sa pot ajunge la ea ar fi trebuit sa trec ori prin fata lui Albina, ori sa fac un ditamai ocolul imposibil, asa ca era periculos sa incerc sa il ajut fara o intelegere prealabila.
Intr-un alt acces de initiativa Albina a decis sa isi sacrifice chilotii pentru a ii putea folosi drept carpa de curatat, dar era deja prea tarziu, caldura isi facuse efectul si de acuma nu se mai putea face nimic fara apa, asa ca Albina si-a luat inima in dinti si a iesit in alee, mergand atata cat ii permiteau pantalonii lasati in vine spre cismea..
Dar n-a fost sa fie, pentru ca de pe un drumeag lateral si-au facut aparitia doua babe care l-a vederea acelei privelisti au ramas inlemnite nestiind ce interpretare sa dea evenimentului.

Eu cand am vazut ca se lasa si cu martori, am tulit-o imediat inapoi peste gard si la ore.
Albina era in clasa paralela asa ca deznodomantul l-am aflat ceva mai tarziu de la altii. Albina a ajuns la ore spre sfarsitul programului. Reusise sa scape de mizeria de pe haine dar putea ingrozitor.
E de prisos sa mai adaug ca in doua zile intreaga istorie a facut inconjorul intregii scoli si a intregului cartier, dupa cum nu are rost sa mai adaug ca razbunarea lui Albina a fost crunta, imediata si pe masura.

Din acea zi insa, si pana azi, si foarte probabil pentru tot restul vietii sale naturale, Albina a ramas cunoscut de toti prietenii sai sub noua porecla : "Nicu cacat" (pe care ne-o datoreaza mie si parintilor sai in mod egal).

Trimis de: Hampu The Great pe 29 Jun 2004, 09:40 AM

O alta intamplare plina de hohote de ras, s-a petrecut cam prin anul trei al liceului.
Eram la ora de sport si faceam cu o super profesoara, care era foarte tanara, foarte frumoasa, si care facuse si performanta.
Se straduia saraca sa scoata din noi niscaiva talente la atletism, da noi ioc !!
Ora avea loc in curtea din spatele liceului si incepea cu o incalzire usoara, continua cu sarituri, alergaturi...ma rog tot tacamul, si se inchia cu o miuta pe terenul de hanbal. Echipamentul obligatoriu consta in tricou alb, sort negru (se purta foarte stramt), sosete si tenisi (chinezesti, care putea).
Profa era plina de poante si se dovedise extrem de comunicativa intr-una din excursiile la care participase.

Nu a fost de loc greu sa ne gandim sa ii facem o poanta.
Aveam pe unul "Ardei" (porecla prescurtata de la Ardei Umplut), caruia ii ziceam asa pentru ca era mic si bondoc. Daca i-ai fi turnat un borcan de smantana in cap nu ar mai fi fost nici o problema sa ghicesti de unde ii venea porecla asta.

"Ardei" era insa inzestrat de la natura, prin compensatie, cu un super membru ("organul barbatesc al facerii"-cum l-a denumt Nichita Stanescu).
Era ceva imens chiar si in stare latenta. Din cauza lui "Ardei" in liceul nostru nu s-au tinut niciodata concursuri din alea de lungime, si nici intreceri la facut "lumanarea", asa cum se intampla in mai toate celelate licee.

Ideea poantei ne-a venit asadar privindul pe Ardei in costumul lui sportiv.
Eram cam 14 sau 15 elevi, si peste drum de liceu era o Alimentara.
Nu am mai stat prea mult pe ganduri, in pauza de dinainte de ora de sport am plecat la raionul de mezeluri si am cumparat cam trei kile de polonezi (un fel de crenvursti mai grosi), pe care apoi i-am impartit intre noi, si pe care am inceput sa n-i indesam in sorturile de sport.
Unul Oprica, mare pisicher si-a ales un carnat super-size care, la anumite miscari isi mijea capatul pe sub cracul pantalonasului.

Sa fi vazut cum aratam asezati in linie, picai pe jos nu alta...

Dumnezeu, care fara indoiala pusese la cale cu atentie intreaga sotie ne-a mai dat o mana de ajutor.
In ziua aia Doamna Profesoara s-a prezentat la ora intr-un superb costum aerobic...astfel ca atunci cand a observat umflaturile din pantalonasii nostrii, a crezut ca e vorba despre un compliment colectiv pe care grupa il aducea "in corpore" calitatilor ei fizice cu totul deosebite, si pentru prima dat expuse in asemenea masura.

Totusi se rusinase vizibil si era destul de rosie la fata... Oprica nu o ierta nici el de loc.... facea tot felul de miscari de incalzire, sarea in sus si lovea cu capul o minge imaginara...bineinteles ca de fiecare data pantalonasul mai dezvelea privirilor cate o bucatica din carnat...

Pana la urma Profa a decis ca e mult mai sanatos sa renunte la ora din ziua aia si ne-a dat program de voie, iar noi am tulit-o la fotbal.
De indata ce ne-am vazut singuri, am scos polonezii din pantaloni, i-am jupuit de piele si am inceput sa ii mancam. Niste pusti de cativa anisori care urmareau scena din spatele gardului de plasa, au ramas foarte contrariati...Se tot uitau la ce faceam noi...Mai bagau mana in pantaloni, se chinuiau sa scoata si ei ceva de acolo bun de mancare...da nu iesea nimic.

Pe la intrarea in liceu isi faceau veacul niste tiganci care vindeau seminte, tigari la bucata, poze porno, guma de mestecat si alte nimicuri ce aveau cautare printre elevi.
Oprica in mare forma, a iesit pe poarta liceului in tinuta aia, si a inceput sa intre in vorba cu o tiganca mai tanara. Se tot misca de colo colo in asa fel incat aia sa ii poata observa barbatia.
Nu trecusera decat cateva minute si acum tigancile erau grupate toate se tavaleau de ras si aratau cu degetul spre pantalonii lui Oprica.
--Ce radeti fa, ce radeti...ce voi nu stiti ca atunci cand e soare si caldura la toti se face mai mica ??
Tigancile se tavaleau pe jos de ras si se intrebau probabil in capul lor cum ar fi trebuit sa arate asa ceva atunci cand era mare ??

Poanta s-a incheiat partial abia peste cteva zile. A fost evident ca povestea asta s-a comentat intens in cancelarie, pentru ca imediat dupa faza, toate doamnele profesoare care ne scoteau la tabla ne priveau intr-un mod cu totul nou, si concentrate doar intr-o anumita directie.
--Elev Hampu intoarce-te cu fata spre mine cand iti vorbesc !!
--Elev Hampu cand te strig, te ridici in picioare si faci un pas lateral stanga pe culoarul dintre banci, in asa fel incat sa te pot vedea cum trebuie !!
Numai d'astea auzeam....


Finalul adevarat a venit atunci cand pe Oprica au inceput sa il astepte pe la poarta cativa macrauani (tigani de Giulesti-extrem de periculosi) care isi auzisera pirandele povestind intre ele despre maretia lui, si care acum erau curiosi sa afle de unde stiau alea ce are Oprica in pantaloni.

Trimis de: OMU'BUN pe 29 Jun 2004, 11:03 PM

Hampule, am ras de m-am c...cocosat!... Probabil ca le mai si infloresti, dar oricum, e de tot rasul! Doar o nedumerire: unele detalii imi rascolesc amintiri. Unde ai facut liceul in Bucuresti? Te "aud" vorbind de un cimitir, sau de Giulesti... Sa fie vorba de "Tehnometal"?

Trimis de: Hampu The Great pe 30 Jun 2004, 06:45 AM

Sigur ca frazele mai trebuiesc rotunjite pe ici pe colo, asa cum apa lustruieste piatra peste care curge, asa cu secolele lustruiesc o sentinta...
In amintire toate intamplarile vechi tind sa se amestece intre ele, dar eu iti zic tie ca toate astea s-au intamplat aevea...
In plus am folosit doar nume si porecle adevarate.

E posibil sa vorbim toti de acelasi liceu, pe vremea mea el era cunoscut ca liceul Nr.25 (poate fi regasit sub aceasta denumire si pe "colegi.ro")

Ma bucur daca am reusit sa va amuz si multumesc tuturor (si celor care mi-au adresat aprecierile pe PM).
Voi continua.

Trimis de: secunda pe 30 Jun 2004, 07:02 AM

aplauze omule!!!

de ce oare mi-ai amintit de Amintirile lui Creanga?!
zau, scrie-le domnle, scrie-le sa se bucure si altii de frumusetea adolescentei tale! mai ales ca ai un stil atat de reusit de a relata intamplarile!

Trimis de: Hampu The Great pe 30 Jun 2004, 07:03 AM

Mi se tot sopteste in casca (citeste PM) sa nu o mai dau cotita, si sa povestesc pe sleau in ce a constat concret razbunarea lui Albina din primul episod.
Nu am cum sa ma mai eschivez, si am sa raspund amintind insa inca odata tuturor celebra maxima "Razbunarea e arma prostului !!"

Sigur ca necesitatea unei replici immediate a incoltit in mintea lui “Albina” inca din momentele in care se tara plin de rahat uscat prin cimitir.
Avea deja ceva pregatit de mai multe luni pentru Dl. Profesor Palaseanu. Albina era ferm convins ca Plasanu il persecuta si ca ii poarta o ura personala; pusese la cale un atentat cu bomba de zeama de varza putrezita si realizarea planului diabolic nu mai era decat o problema de conditii optime, adica locul, ora, modul de aplicare.

Luat cam pe nepusa masa de evenimente Albina, de acum deja “Nicu Cacat”, a adaptat in goana planul la persoana mea si a trecut imediat la stabilirea detaliilor.

Nu a fost de loc greu. In fiecare zi eu treceam spre liceu pe o straduta ingusta strajuita pe una din laturi de un bloc-turn.
Nicu Cacat nu avea decat sa se suie pe terasa blocului, sau sa apeleze la Clapacioaca (un coleg care locuia la unul din etajele blocului), asa cum s-a si intamplat, si sa isi lanseze de acolo bomba ecologica direct in capul subsemnatului.

Inevitabil au aparut insa si unele probleme. Rezerva de zeama de varza contaminata a fost descoperita cu ceva timp inainte de mama lui Nicu si aruncata imediat de aceasta.
Plin de mahnire Nicu a incercat sa inlocuiasca zeama de varza cu rahat, asa ca inarmat cu o punga a inceput sa colinde parcul si stradutele din jur in cautarea pretiosului ingredient, dand motive de comentarii clevetitorilor care vazandu-l susoteau intre ei: “ ba frate asta s-a naravit !!” sau “saracul de el, a devenit dependent”.

Am avut marele noroc ca Nicu nu a reusit nici sa gaseasca, nici sa produca rahatul in cantitatea si mai ales de calitatea necesara planului sau.
Pentru ca nu mai putea astepta nici o clipa, a inlocuit rahatul cu vopseaua.
Doua pungi de vopsea una alba (defapt crem, cu gust acru), si alta rosie (cu miros de ou stricat), varate amandoua intr-o a treia punga, au constituit bomba ce ar fi reusit poate sa ma omoare pe loc daca m-ar fi lovit in cap in aceea dimineata de iunie.

Nu are nici un rost sa va stric ziua povestind cum aratam…

Au fost si multe alte victime colaterale, si ele au facut ca atacul sa devina obiectul unei anchete oficiale al carui rezultat nu s-a mai aflat niciodata din cauza vacantei ce a intrerupt cercetarile.

Trei saptamani dupa atac, pe plaja din Vama Veche inca mai descopeream cate o pata ratacita de vopsea desi intram in mare de cateva ori pe zi.
Costumul de haine a foste definitiv compromis, asta nefiind o paguba prea mare pentru ca oricum anul urmator trebuia sa imi cumpere un altul…

Albina, respectiv Nicu Cacat a mai fost lovit de cateva ori la randul lui…

In ultimul an, pe cu totul alte considerente a fost exmatriculat irevocabil.
A emigrat in Franta si a reusit sa isi termine studiile acolo, urmand universitatea de la Sorbona.

Porecla l-a urmat peste tot…..

Trimis de: OMU'BUN pe 30 Jun 2004, 06:52 PM

No, apoi sa stii tu, draga Hampule, ca "cacatul" lui Nicu i-a purtat mare noroc!...
Ma bucur tare mult ca am studiat in aceleasi locuri. Eu, prin anii '77-'79...

Trimis de: Clopotel pe 30 Jun 2004, 07:19 PM

Draga Hampu esti fantastic
M-ai facut sa rad cum nu am mai ras demult... thanks
Intamplarile povestite de tine sunt cu adevarat hazlii, dar felul cum le expui tu le mareste de 10 ori umorul.
De aceea respect cu adevarat umorul tau fin si pot sa afirm, fara doar si poate ca daca ar fi vreun concurs pe aici cu arta de a povesti, eu te-as vota imediat pentru primul loc... locurile 2 si 3 neputand fi ocupate de cineva,.... urmatorul va fi undeva pe la mentiuni ...

Acum, am sa incerc si eu, cu umilele mele cuvinte, sa va spun o intamplare din facultate. Pe langa ce a spus Hampu mai sus, evident, ca intamplarea mea va parea banala, posibil trista, chiar fara rost, in acest context, dar o sa-l rog cumva pe Hampu sa o rescrie el, cu mai mult haz

Prin urmare, student fiind, locuiam in camin, cu 3 colegi in camera. E adevarat ca de regula dormeam vreo 7 sau 8, dupa caz, si printre acestia se numarau si colege, evident...
Ei bine, unul din colegii mei, Vasilica, avea patima bauturii. Ei bine, cum a venit el intr-o noapte pe la 1, beat crita, s-a proptit in tocul usii, si-a luat avant si s-a pravalit in pat. N-a mai contat ca a cazut cu picioarele pe perna si cu capul "la picioare". Oricum noi eram multumiti ca a nimerit patul si ca nu mai trebuia sa-l asezam noi. La ora aceea, ca de obicei, noi jucam carti si beam bere... Pe la 2 ne-am hotarat sa ne culcam. Pe la 2:15 ne-ar ridicat toti din pat si am aprins lumina. Nu se putea dormi sub nici un chip deoarece Vasilica al nostru sforaia de se miscau paturile. Ce sa facem cu el? L-am luat frumos cu tot cu pat si l-am scos afara pe hol. Si ne-am culcat la loc. Dupa vreo 15 minute auzim agitatie pe hol. Toti taceam chitic si ascultam ce se intampla. Dupa vreo alte 10 minute s-a facut liniste deplina. Linistiti am adormit si ne-am trezit abia dimineata pe la 10. Cand ne-am trezit, fuga pe hol sa-l aducem pe Vasilica inapoi in camera. Dar surpriza: Vasilica disparuse cu pat cu tot. Unde e Vasilica? De acum eram foarte ingrijorati... Daca a patit ceva? Am inceput sa-l cautam prin camin, pe holuri si prin alte camere... Dupa ceva cautari... fiind la capatul unui coridor, am auzit un sforait... venea de afara... de pe balcon . Deschid usa si intr-adevar, Vasilica al meu, dormea dus in patul lui. Si era o zi destul de racoroasa, ca era inceput de primavara. I-am strigat pe ceilalti, si l-am dus in camera. Cum ajunsese el in balcon? Ati ghicit... colegii de la camerele vecine, neputand sa doarma de sforaitul lui, l-au scos pe balcon
Ce credeti ca ne spune Vasilica cand se trezeste pe la 12? Ca a visat ca dormea sub un cer senin, si era asa de frumos, dar cam racoare .... Asta e....

Trimis de: Clopotel pe 30 Jun 2004, 07:49 PM

Si o alta intamplare, tot cu Vasilica, colegul de camera... dar cam la o luna de la faza cu balconul...
Conditiile sunt aceleasi, el vine beat pe la 1, isi gaseste cu greu patul si adoarme...
Uneori, e adevarat destul de rar, el reusea sa sforaie destul de silentios... adica se putea dormi. De cele mai multe ori era imposibil...
Ei bine, in noaptea aceea, dupa ce terminam noi de jucat carti, vrem sa ne culcam dar nu putem...de sforaituri, evident Ce sa facem? Nu mai doream sa-l scoatem pe hol, ca ne era teama sa nu patim ca data trecuta, sa-l cautam prin tot caminul

Unuia din noi ii vine ideea sa-l urcam pe masa... cu tot cu pat. Zis si facut... apropiem doua mese, le punem langa geam, si-l urcam pe Vasilica cu tot cu pat pe mese. Vasilica dormea dus... nu avea el treaba. Fara vreo explicatie, Vasilica odata cocotat pe mese, nu mai sforaia. Grabiti sa prindem acel moment de linsite, daruit cu atata generozitate de Vasilica, ne-am grabit sa adormim. Dimineata, pe la ora 9, eu ma trezesc primul. Uitasem de Vasilica, dar deschizand ochii, il vad in dreptul geamului. Ceilalti colegi ai mei dormeau. Pe mine ma distra situatia, si radeam ca prostu singur... asa culcat in pat cum ma trezisem...
Vasilica era intors cu fata la geam, intr-o parte, si dormea adanc, dar, surprinzator, fara sa sforaie. Inaltimea la care era suit se afla aproape de marginea de sus a geamului. Eu imi faceam griji ca ce se va intampla daca se va roti si va cadea din pat de la acea inaltime. Dar daca va cadea peste geam, noi fiind la etajul 4. Gandurile acestea imi dadeau oarece fiori, si nu mai imi ardea de ras...
Ei bine, tot gandindu-ma eu la aceste scenarii de groaza, si ce ar trebui sa fac, deodata, un porumbel vine in viteza si se aseaza pe pervaz. Pervazul fiind din tabla, face destul de mult zgomot. Vasilica atunci, probabil, (el era cu spatele la mine) deshide putin ochii. In acel moment, un al doilea porumbel, vine in picaj si se aseaza langa primul. Dar cum statea Vasilica asa, cu fata aproape lipita de geam, a avut senzatia ca acel porumbel intra chiar in plin in el. Dragii mei, atunci s-a produs o scena, pe care daca o filmam, acum eram mai bogat ca Bill Gates. Vasilica a sarit ca ars din pat, dar cu spatele. De la inaltimea aceea, la care oricum nu se astepta sa fie, a cazut in picioare, dar usor pe spate, s-a rostogolit pe spate si a nimerit sub masa. Din inertie, corpul a continuat miscarea de rostogolire, iar Vasilica a antrenat si masa dupa el, masa care evident, s-a rasturnat si ea. Toate acestea au produs un zgomot si niste vibratii foare mari. Instantaneu, toti colegii mei au sarit din paturi, speriati ca nu stiau ce se intampla. Iar eu muream de ras... si nu ma puteam ori sa le explic ce se intamplase. Dupa vreo 10 minute de la intamplare, colegii sa chinuiau sa ma linsiteasca, sa nu mai rad, si sa le explic ce s-a intamplat. Cam intuiau ei dar, doreau amanunte. Vasilica nu putea articula nici un cuvant si statea cu ochii bulbucati langa usa, acolo unde se oprise din rostogolire. Eu de cate ori incercam, sa explic ceva... mai mult de 2 cuvinte nu puteam zice, caci iar ma apuca rasul. Abia, cred, dupa vreo jumatate de ora, am reusit sa explic, mai mult prin semne, ce se intamplase...

Trimis de: Afrodita pe 30 Jun 2004, 08:29 PM

Clopotele Vasilica asta al tau e de pomina mama , mai ai aventuri de-ale lui?

Trimis de: Clopotel pe 2 Jul 2004, 10:04 AM

Draga Afrodita, evident ca Vasilica nu s-a limitat doar la aceste doua intamplari. Ar fi fost si pacat la potentialul lui

Dar din pacate, toate fazele vesele le facea turmentat fiind... lucru pe care eu nu prea il agreez...

Trimis de: Hampu The Great pe 2 Jul 2004, 11:11 AM

Clopotel iti mutumesc mult pentru aprecierile alea....Cred insa ca sunt putin exagerate, si ca ar putea ranii unele sentimente..
Sunt foarte muti povestitori buni pe han...Chiar tu esti unul dintre ei (in orice caz unul din preferatii mei)..

Sustin cererea afroditei....Mai baga cu Vasilica !!!


OMU'BUN ma bucur mult ca am reusit sa te amuz in asemenea masura....Nu stiu de ce simteam eu ca avem un punct comun (ma rog si altul in afara parerilor despre vanatoare).

In perioada de care spui...In liceu ar mai fi trebuit sa existe cateva figuri marcante:

--Dintre elevi: Micutul Poly (Paulica), Jartea (unul care in '75 era prin anul 2...mare baschetbalist), Fane Baraca era sef cu excursiile la btt...Preda Mircea, Dan Mihai, Zgarci (Alexandrescu, mare olimpic sau ceva)

--Dintre profesori: Suhaianu (la mate), Tufescu (la romana), Chishu (la fizica), Murariu (la istorie), Deleanu (la sport, aia din povestea cu polonezii)

Mama... ia uite ca tot incercand sa imi amintesc nume mi-am mai amintit de una tare de tot...
Am sa revin si eu cu inca o poveste...dar cred ca pe luni incolo.

Trimis de: Hampu The Great pe 8 Jul 2004, 11:34 AM

Intamplarea asta s-a petrecut tot prin anul trei si sfarsitul ei nu a fost tocmai unul placut.
Nici povestea nu e prea amuzanta asa ca daca ai alta treaba nimeni nu se supara stimate user daca ai sa abandonezi acest topic acum.

Eu nu am fost niciodata unul din liderii gruparilor ce functionau in paralel si care isi tot disputau suprematia in liceul in care am invatat.
Am facut insa parte din grupul "Mana" fiind degetul acuzator al acesteia; un grup format din cinci elevi destepti, cu multa influenta asupra profesorilor, si asupra celorlalte grupari.

Nu aveam practic un sef, insa cel mai respectat dintre noi era Mielu’, elev permanent premiant, super minte, capacitate de olimpiada, dar si un mare poznas recunoscut.

Lumea interlopa era reprezentata in liceu de unul “Al Spaghetone” , un tip plin de relatii in toate mediile si capabil sa rezolve contra cost absolut orice problema.
Spaghetone avea doi frati mai mari, unul in primarie altul carciumar, care prin simpla lor existenta ii asigurau o imunitate perfecta in fata oricarei amenintari; se stia foarte bine cu toate clanurile de tigani care aveau ceva putere in zona liceului, si era un obisnuit al casei Doamnei Directoare unde prin mijlocirea secretarei acesteia intermedia tot contra cost rezolvarea a tot felul de corigente, posibile sanctiuni, eventuale exmatriculari…alte necazuri scolare.
Noua Spaghetone, Spaty pentru prieteni, ne asigura in primul rand protectie.

Al Spaghetone avea si o sora emigrata in Italia unde se prostitua pe bani grei din care o mare parte o trimitea familiei de acasa.
Cu un astfel CV nu a fost de mirare pentru nimeni ca Al ajunsese in foarte scurt timp sa controleze cea mai mare parte a activitatilor subterane ale liceului.
Micul comert cu tigari straine B.T. , Ariberia, Goden Dear, sau cu cele de calitate PallMall, Kent, Salem,Dunhill, scutirile medicale in alb, comertul cu napolitane, dulciuri albaneze si cafele aduse la termos si vandute la preturi exorbitante, “en detail” la pauze, in wc, dar si afaceri mai serioase precum sprijinul pentru obtinerea unui costum de haine pentru liceu la prêt subventionat de rezerva statului pentru elevii nevoiasi, sau livrarea de carnete de note “albe” si stampilate, sau gata inscrise cu notele solicitate de client si cu toate semnaturile de rigoare; toate treceau cumva pe la Al Spaghetone.

Ca personaj, Al il copia atat cat putea pe Nasul lui Copolla. Din pacate pentru el treaba asta ii reusea destul de prost, pentru ca era foarte slab, si pentru ca vorbea extrem de pitigaiat (ai fi zis ca a respirat heliu).
Avea si un office amenajat intr-o debara situata chiar linga cancelaria profesorilor (in mod ostentativ si insinuant), unde isi primea partenerii de afaceri ocazionali.


Intr-una din zile Spaghetone l-a invitat (convocat ar fi un cuvant mai potrivit) la o intrevedere pe Mielu’. Imi pot doar imagina ca urmatoarea discutie a atunci loc:

“--Ciao, Mielo ! ….. Ma come stai ??..... Tutto a posto ??
--Sigur Al, totul merge …S-a intamplat ceva, a facut unul din baietii nostrii vreo boacana ?? a intrebat Mielu’ nelinistit
--Mielo’….Ci a una brutta noticia per lei !! Quelo ragatzzo, quelo disgratzziato….ma come se dici…quelo “Piersicuta”….He is a talkin’ to much….He is a mother father…if you know what I mean !
--Come on Al, … da Piersicuta e smerenia intruchipata….nimeni nu l-a bagat niciodata in vreo combinatie…Ce te face sa crezi una ca asta ?
--Io non ci credi niente…Io soi sicuro….capisci ??
This guy…this Piersicuta …you have to slow him down..
…quelo parla tropo.
--Ok, daca tu spui Al…o sa facem ce trebuie facut. Ma ocup eu de asta..
-- Lei personlmente Mielo,…ti prego….I have to keep a low profile …..I don’t wanna get involved…Ci vediamo Mielo !”

Va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 8 Jul 2004, 11:38 AM

episodul II

Chiar in acea zi Mielu ne-a transmis mesajul lui Al, si cu totii am stiut ca Spaghetone nu gresea cu nimic. Ba mai mult decat atat povestea asta a lui ne oferea pe tava raspunsul la o intrebarece ne chinuia rau in ultimul timp.
De prea multa vreme afacerile noastre ba se blocau, ba cadeau din cauza unor schimbari de ultim moment, ba erau descoperite de profesori.

Judecati singuri.
Obisnuiam sa mituim paznicul salii de sport in fiecare Sambata seara ca sa ne lase usa salii deschise. Treaba dura de luni de zile. Ne duceam uneori cu fete, alteori cu cate o sticla de vin, dar intotdeauna cu un casetofon.
Intr-o zi, pe nepusa masa s-a dat dispozitie ca toate cheile salii sa ramana de Sambata pana Luni la Secretariat.
Trei razii inopinate s-au petrecut exact cand distribuitorii nostrii de poze porno (reprodceri effectuate chiar in laboratorul foto al liceului) pentru clasele a noua (cele mai productive) aveau asupra lor o cantitate maxima de material.
Cineva vorbise si despre faptul ca in wc nimeni nu mai putea sa fumeze atunci cand se dadea cu var cloros (fumul se combina cu emanatia clorului si iti lasa in gat un gust imposibil), si de atunci wc-ul era clorinat de trei ori pe zi.
Profi pe care ii stabileam coordonatori si supraveghetori ai unei excursii erau schimbati cu una doua zile inainte de plecare.
La intrarea in liceu erau controlati cu strictete numai carausii nostrii cei mai importanti in asa fel incat ajungeau la canal o gramada de produse precum tigari, sticlute de rom sau coniac, gume de mestecat, pocnitori, reviste deocheate…

Toate astea nu puteau fi intamplatoare.

Piersicuta pe de alta parte era in acea perioada in tandreturi mari cu fata profei de chimie. Era un tip suficient de prost ca sa nu isi dea seama la ce se expune atunci cand il ia gura pe dinainte, si era intr-adevar atins de sindromul incontinentei verbale.
Prin pauze, pe strada, la cinema toata lumea il evita pentru renumele asta al lui de “vorba lunga”.
Era insa un baiat dragut, blond cu ochii albastrii, inalt si cu un comportament extreme de elegant.
Daca turna o facea inconstient, cu asta am fost toti de accord.

Sigur din secunda imediat urmatoare acestei analize, Piersicuta a intrat in atentia serviciilor noastre de inteligenta fiind inlaturat de la orice informatie si inclus intr-un plan de intoxicare a adversarilor ce avea ca scop secundar si pedepsirea altor grupari.

Asta nu rezolva insa problema de onoare.
Piersicuta trebuia pedepsit exemplar.

Ne tot sfredeleam capul ce metoda ar fi mai nimerita, cand in wc-u si-a facut intrarea “Melte”, unul din membri grupului nostru de cinci ducand in mana victorios un teanc de harti.
Erau buletine de analize medicale ale viitorilor participanti la un concurs de orientare turistica ce urma sa aiba loc peste o saptamana in Padurea Cernica.
Melte era foarte bucuros ca toti cei doisprezece candidati reusisera sa treaca cu bine exigentele de sanatate, si venise intins sa stabilim cat mai repede componenta celor trei echipe.

Urmarea in postul viitor....

Trimis de: Hampu The Great pe 8 Jul 2004, 01:57 PM

episodul III


Am decis sa amanam pentru moment urzelile noastre, si preluand hartiile aduse de Melte am pornit sa facem propunerile necesare.
Micutul Poly, alt membru al grupului nostru, era cel mai interesat de problema asta si am fost oarecum surprinsi sa constatam ca in locul manifestarilor pline de exuberanta care il caracterizau ori de cate ori venea vorba de orientare turistica, Polly isi freca acum tacut si ingandurat barba, cu ochii pironiti pe una din fisele pe care o avea in mana.
"—Ia te uita…..Se pare ca turnatoria face bine la organism ...Piersica dracu sta beton la capitolul sanatate "

A urmat un schimb de priviri de cateva secunde, si la capatul lui, fara nici un cuvant rostit, fiecare dintre noi a stiut imediat in ce va consta pedepsirea lui Piersicuta.

Nu a fost deloc greu nici sa ii realizam, si nici sa ii substituim lui Piersicuta buletinul medical de control in vederea participarii la concurs.
De dragul detaliilor, s-a mers pana acolo incat si fisa medicala curenta a elevului, aflata in evidentele Cabinetului Medical a fost in mod corespunzator modificata.
Dupa ce Mielu s-a consultat si cu tatal sau, medic militar de profesie, am ales pentru Piersicuta o boala destul de rara si cu o diagnostiare dificila in conditii normale.
Ea afecta plamanul, era greu de depistat pe o radiografie si avea efecte directe asupra sistemului nervos central, manifestanduse prin stari de confuzie, ameteli, cefalee, slabiciune, greata si varsaturi, senzatii pe care Piersicuta le-ar fi atins cu usurinta printr-un tratament adecvat ce urma sa fie obtinut prin mici pastile vomitive strecurate in cafea, si prin inducere progresiva a unei psihoze adecvate.

Inca inainte de a stabili si ultimele detalii, primele faze ale diabolicului proiect au fost deja initiate.
Ori de cate ori aveam prilejul nu uitam sa ii spunem victimei noastre:
"Vai Piersica, dar ce e cu tine ?... arati ca dracu !!"

Am antrenat in joc si pe profa de sport, careia intr-o zi i-am spus ca suntem ingrijorati de starea de sanatate a colegului nostru, si care luand nota de solicitarea noastra, i-a interzis efortul la una din ore pe motivul ca arata mult prea slabit, pentru asa ceva.

Cand Piersicuta tocmai incepuse sa isi puna unele intrebari, i-am dat prima lovitura adevarata.
Melte l-a luat intre patru ochi si i-a spus pe un ton compasional, dublat de multa tristete, ca analizele pentru concurs au iesit prost.
I-a aratat buletinul, si l-a incurajat asigurandu-l ca asta nu inseamna nimic si ca e necesar sa faca si alte analize mai aprofundate si mai competente care sigur vor infirma rezultatele de aici. Vazuse el multe confuzii din astea….
Ca sa il mai imbarbateze Melte l-a tratat si cu un pahar de Pepsi facut din esenta, in care nu a uitat sa introduca subtil si cateva pastile, asa ca Piersica si-a petrecut tot restul acelei zile inchis in cabina wc-ului, borand in mai multe reprize. In acest timp in pauze, ca si cum nu ar fi stiut cine se afla in spatele usii, mai multe conversatii legate de starea lui precara (aranjate cu atentie in prealabil) au reusit sa ii ajunga "intamplator" la urechi.

Pana sa se dezmeticeasca bine, victima noastra a primit si a doua lovitura majora.
In calitatea lui de sef al echipei de Orientare, Melte se simtise obligat sa anunte situatia elevului Piersica si Dirigintei (o persoana extrem de prapastioasa si pasionala)...
Melte a adaugat in relatarea lui cateva date legate de seriozitatea si gravitatea bolii, dar si faptul ca maladia este incurabila si diagnosticul greu de infirmat (varianta asta era exclusiv pentru diriga).
Ca sa fie si mai convingator Melte a propus deschiderea imediata a unei liste de subventii si donatii in sprijinul nefericitului coleg (si de a carei existenta, printr-o "neglijenta condamnabila" a aflat si Piersicuta).

Urmarea in episodul viitor..............

Trimis de: Hampu The Great pe 8 Jul 2004, 02:47 PM

ultimul episod....

Dupa prima ora de dirigentie, in care am fost oficial anuntati ca Piersicuta v-a murii curand , si in care toti elevii cu ochii plini de lacrimi au fost rugati sa se poarte cat mai frumos cu colegul lor..." in aceste momente de grea cumpana", lucrurile au inceput sa scape de sub control.

Piersicuta slabea vazand cu ochii, si bora de acuma zilnic fara nici un ajutor. Parintii ravasiti il luau in fiecare zi de la scoala, desi locuia la numai trei blocuri distanta de liceu.
Iubita il parasise, iar el abandonase cu totul studiile.
Analizele medicale tot mai complicate si tot mai dificile, confirmau sau infirmau pe rand, in termini la fel de categorici existenta bolii inventate de noi.
Falsul din fisa medicala pentru concursul de orientare nu fusese recunoscut nici macar de catre cel care efectuase prima data analizele, in ciuda faptului ca parafa era sculptata pe guma de sters, si ca orice medic care pune un diagnostic atat de neobisnuit, ar fi trebuit macar sa isi aminteasca de el.
Incercarile noastre de a da pe fata intreaga farsa au fost interpretate in prima faza ca o incercare colegiala de a abate atentia bolnavului de la starea lui reala si de a ii ridica moralul. Apoi a devenit prea periculos sa mai insistam in aceasta directie.

Al Spaghetone are astazi un magazin privat in zona Salii Palatului. Dupa revolutie a fost mult timp plecat in Italia la sora sa. Are si o casa de vacanta la Snagov si nu a renuntat niciodata la afacerile necurate.

Prietenii din grupul Mana sunt care prin strainatati, care bine cocotati pe functii si situatii.


Piersicuta a pierdut acel an.
In toata vacanta care a urmat s-a tratat la Sanatoriul de plamani din Moroeni.
Si-a revenit greu de tot, si nu a aflat niciodata pe deantregul adevarul in legatura cu necazul care l-a lovit atunci.
Acum este specialist IP si adminstreaza reteaua unei mari firme din Bucuresti. Are si un site propriu, dar nu ii stiu numele……..

Dumnezeule…daca cumva Master Mihai s-a recunoscut in personajul despre care am povestit am festelit-o definitiv !!!

Intr-o atare sumbra situatie imi iau de pe acum adio de la toti ……
Have a nice life !!

Trimis de: Clopotel pe 8 Jul 2004, 06:46 PM

Hampu draga, nu te supara pe mine, dar tu nu esti sanatos.... auzi si m-ai imbolnavit si pe mine de atata ras....

PS: sper sa nu-ti ia astia prea curand urma ...

Trimis de: LigiaB pe 9 Jul 2004, 06:22 AM

Si eu m-am imbolnavit de ris!!!! Terapie curata Hampu' nostru...

Mie nu imi vine sa cred ce scrie aici, dar daca am crezut ca Hampu are fantoma, cred si ca cele relatate s-au intimplat cindva. Esti incredibil Hampu! Super umor!

Mi-au placut si istorisirile lui Clopotel , am dat linku' la prieteni sa citeasca...

Mi-a placut si schimbul dragut de amabilitati intre cei doi povestitori... Va asemanati mult si numai la povestit...poate va pun la Ying-Yang

Dar ce nu imi iese mie din cap, e faptul ca elevului Hampu, ii place sa se joace cu focul... Reiese asta f bine, cind il impinge pe Albina in propriile excremente! Ce curaj, ce tupeu!! Mare aventurist...mare prapadit... Apoi tie nu iti trebuie carti cu povesti sa le spui copiilor tai, tu ai 'amintirile lui Hampu'

Hampule mai scrie, orice....ca nu poti sa o dai in bara...

Trimis de: Ovidius pe 9 Jul 2004, 09:01 AM

I-am zis si eu la bolnavul asta de Hampu ca poate linistit sa se faca scenarist! O sa aibe succes! In viata mea am mai intalnit o singura persoana ca si el, era un coleg de facultate care povestea la fel de frumos. Cu acelasi umor a povestit si aventurile lui din spital. Tipul traise o mica tragedie, si inca o mai traieste, dar povestea lui e o adevarata parodie. Efectiv nu stiam ce sa fac, sa rad sau sa plang...

Trimis de: Hampu The Great pe 9 Jul 2004, 05:18 PM

Ma bucur inca odata ca am reusit sa va mai fac sa uitati din necazuri...

Clopotel frate ar cam fi randul tau de multisor....Eu m-am tot jenat, da acu tre s-o spun de la obraz !!

Ligia, eu ti-am mai zis odata sa si injuri...e musai sa faci si treaba asta, si daca trebe mai bine o faci cu un prieten decat cu un necunoscut.
Ai vazut ca pe undeva, cineva zicea ca ai putea fi acuzata de lingusire pentru ca lauzi prea mult.
Eu zic ca pofta asta a ta de viata, ca optimismul asta contaminant al tau o sa ajunga sa ii cucereasca pe toti pana la urma...
Da pana atunci trebuie sa arati ca esti si tu facuta din carne si oase ca toti ceilalti, asa ca zi-mi de mama, zi-mi de muiere, zi-mi de ce vrei tu numa zi-mi odata !!! Fa-mi mie aceasta onoare..

Zoro pe bune crezi ca ar merge treaba cu scenristul ??
Hai sa ne bagam daca sti ceva ...facem juma-juma...!!

De ce nu spui si tu aici povesti cu prietenul ala al tau ???
Hai frate sa nu mai fim asa de incruntati, asa de risipiti in tot felul de cotroverse apasatoare, hai sa instituim legea rasului si a bunei vointe pe tot cuprinsul Hanului !!
Hai sa incepem treaba asta de aici si de acum !!!


P.S. Stiu prieteni ca multe din cele povestite de mine aici par sa fie simple fantezii.
Ele v-au placut insa si asa; si v-au placut poate tocmai pentru ca ati crezut ca sunt in cea mai mare parte fabulatiile unui tip bogat in imaginatie.
Am prieteni o stire foarte proasta pentru voi toti: totul s-a intamplat cu adevarat.
Toate personajele alea au existat 100%.
Eu chiar ma astept din clipa in clipa ca cineva sa recunoasca una sau alta din povesti, si sa isi reaminteasca de ea..
Eu zic ca asta e o veste proasta, pentru ca una e sa palavragesti asa despre un personaj ipotetic, si alta e sa ii devi intim unuia real; ori prin povestile mele eu tocmai relatia asta am stabilit-o intre voi si fiecare din aia despre care v-am relatat.
Sigur ce stiu eu daca lui Bum-Bum chiar i s-au rupt in fund pantalonii la faza aia din povestea de pe "Traznai liceene", ce stiu eu ce au discutat Mielu si Spaghettone cand au fost fata in fata, ce stiu eu cum a murit gandacul in flegma lui Storfete...
Eu nu stiu mare lucru din chestiile astea, dar intamplarile ca atare au existat aevea. Tocmai asta imi da mie usurinta sa le povestesc intr-un mod placut pentru ca eu povestesc intamplarea asa cum a fost, sau asa cum mi-a ajuns mie la urechi (pentru cea pe care nu am trait-o).

Prieteni eu nu mai sunt adolescent de multisor. Viata a fost pentru mine atat de bogata in evenimente haioase si neobisnuite incat nu ii pot reprosa nimic.
Daca e sa iau numai ultima perioada de timp, cu numai cateva luni in urma m-am procopsit cu o fantoma in podul casei, luna trecuta cu un puternic accident auto, mai acu doua saptamani cu o poveste lacrimogena cu un mic pisoiasi, si chiar zilele astea mi se pregateste o calatorie tocmai in Nigeria unde cu siguranta ma asteapta alte intamplari caraghioase...

Am atatea alte povesti minunate de spus incat pe langa ele astea de pana acum sunt numai fleacuri....
Tot inaintand in viata si in intamplari neobisnuite am ajuns odata sa ma intreb: ori eu sunt un ales al sortii, ori eu vad lucrurile obisnuite intr-o lumina aparte...
Nu am reusit sa imi dau un raspuns multumitor la intrebarea asta pana acum. Poate ma veti ajuta voi !!!

Trimis de: Ovidius pe 12 Jul 2004, 10:59 AM

Trimis de: Hampu The Great pe 15 Jul 2004, 06:35 AM

OK...Zorro am sa incerc...daca se leaga ceva ai procentul tau din afacere pentru impresariat !!!


Uite alta din vremuri ceva mai apropiate:

Era prin 1992 si lucram la un Institut National...nu dau nume ce e institutie inca in viata si s-ar putea sa ii dauneze.
Cladirea administrativa, cea in care aveam biroul era in fundul unui parc imens, si era o poveste intreaga sa ajungi de la poarta pana la ea, mai ales daca era iarna si daca era zapada.
Aveam o viata foarte usoara...Trebuia sa verific niste devize facute de unii si verificate deja de cineva inaintea mea. Eram practic un supervaiser care controla doar prin sondaj, si daca ceva imi scapa nimeni nu putea sa ma acuze de nimic (asta ar veni tradus in banii nostrii cam asa: munceam numai cand aveam chef ).

Cel mai periculos lucru care ni-se putea intampla la venire si plecarea de la munca erau cainii vagabonzi. Parcul era bine ocupat de ei, si trebuia mereu sa ai la tine ceva de mancare cu care sa le poti cumpara bunavointa.
De multe ori, atunci cand reuseam sa ne grupam ne insoteau portarii si la dus si la intors.

Aveam un coleg pe nume Toma care era de o inteligenta sub medie, dar altfel foarte jovial si plin de simtul umorului. Intre el si cainii din curte existau legaturi speciale, necunoscute.
De el toti cainii se bucurau, nici unul nu il latra, si daca li s-ar fi parut ceva in neregula toti cainii i-ar fi sarit in ajutor .

De la o vreme in parc aparuse un catel nou. Era monstruos...semana cu un Dog German si era destul de bine intretinut. Nu mai stiu cine l-a botezat imediat Rex.
Se vedea ca e proaspat fugit de pe undeva de unde beneficiase de o viata buna si de ceva educatie.
In ciuda aspectului lui fioros era un caine destul de pasnic, dar atunci cand era infuriat avea accese de o violenta iesita din comun.
Se facuse remarcat imediat prin cele cateva pisici sfasiate care au aparut in jurul cladirii in discutie odata cu venirea lui .

Oricum eu eram in perioada aia in cautarea unui caine pentru curte si l-am rugat pe portar sa il ademeneasca pe Rex in una din camerele de la parter ale casutei aleia, astfel ca aducandu-i mancare zilnic sa ne obisnuim unul cu altul si sa il pot in final duce linistit acasa.
A doua zi dupa faza asta l-am gasit pe portarul in cauza facut varza. Ademenise cainele in casa dar cand a dat sa plece de acolo animalul a simtit ca urma sa fie inchis si a reactionat cu o forta iesita din comun.
"Asta nu e caine de rand Domn' Hampu, asta e tata la toti zovozii !!" m-a informat omul care tocmai pleca la spital pentru vaccinul antirabic necesar in astfel de situatii.

In fine dupa mai multe incercari am atins concluzia ca Rex era un caine cuminte, bine educat, dar care suferea de claustrofobie. Nu putea ramane calm intr-un spatiu inchis cu nici un chip...

Ce era de facut ??
Sigur ca raspunsul era la Toma. Fara sa ii spun despre rezultatul incercarilor mele l-am rugat pe Toma sa aduca cainele in casa, si usor, usor, azi putin maine mai mult sa dezbaram cainele de boala de care suferea si sa il facem apt pentru transportul cu autoturismul ce se impunea pentru a il putea duce la casa mea.

Toma insa avea asa si o relatie speciala cu divinitatea si a simtit imediat ca ceva nu e la locul lui in toata povestea asta, dar nefiind prea istet a acceptat.
Planul presupunea ca el sa aduca animalul pe una din usi, eu sa ii las sa inainteze pe hol pe amandoi pana cand dispareau din campul vizual, apoi sa blochez usa in urma lor, Toma urmand sa paraseasca culoarul in mare viteza pe usa din celalat capat al culoarului si odata iesit sa o blocheze la randul lui.
Cainele ar fi ramas astfel inchis pe culoar intreaga noapte, singur fata in fata cu toate temerile sale pe care in felul asta ar fi trebuit sa si le infranga si depaseasca.

Zis si facut.

Numai ca aghiuta ma indeamna sa ii joc un renghi colegului meu, si astfel in timp ce el era ocupat cu ademenitul dulaului, eu am blocat discret “the get away door”.

Incontinuare planul se desfasoara conform celor stabilite: Rex il urmeaza cuminte pe Toma, are o scurta ezitare atunci cand depaseste pragul primei usi dar isi continua drumul; dispar amandoi pe hol, iar eu blochez usa principala care in partea de sus avea un cadru decupat si un geam.
Trec cateva secunde bune, se aude din interior o usa zgaltaita cu putere, apoi un duduit de pasi si in cadrul geamului de deasupra usii principale apare chipul descompus de groaza al colegului Toma.
Cand l-am vazut cum arata m-am inspaimantat la randul meu…
Doamne ce am putut sa fac ???....
Cainele ala are sa il sfasie pe bietul Toma si toata lumea are sa ma condamne pentru asta !!!
De emotie si de teama nu mai nimeream gaura cheii, in timp ce din spatele usii incepusera sa se faca auzite latraturi groase si repetate, iar Toma batea cu pumnii cu toata puterea de care poate sa dispuna un om disperat..
Pana sa reusesc eu ceva geamul de deasupra usi a zburat tandari in toate partile si in secunda a doua prin gaura ramasa a trecut fulgerator si Toma....Ziceai ca e la proba aia de "metrii garduri" de la atletism...



Va urma imediat:

Trimis de: Hampu The Great pe 15 Jul 2004, 07:19 AM

Alta patanie cu Toma s-a petrecut la scurt timp dupa tarasenia asta.
Primisem de la un amic un reportofon Tehnics cu caseta normala. Ma tot jucam cu el, si ia uite-l pe Toma cum isi impune ca de obicei prezenta inoportuna la primele ore ale diminetii, in speranta ca ai sa il serveti pana la urma si pe el din cafeau ta.
Ma deranja purtarea asta a lui, dar el era totusi singurul cu care imi puteam permite tot felul de libertati asa ca trebuia sa il accept asa cum era.
In dimineata aia insa l-am provocat la mai multe discutii ce vizau ceilalti colegi, sefii, relatiile de serviciu, echitatea gradului de salarizare, simpatiile si antipatiile reciproce ce existau in cadrul compartimentului, etc.

Ca orice alt om care are dimineata in fata sa o cafea aburinda, Toma se confesa fara nici o retinere iar noi, eu si reportofonul il ascultam cu multa atentie.
Momentul cel mai important a venit atunci cand Toma a inceput sa il barfeasca pe director, aducand in discutie si aspecte de care nu auzisem niciodata privind viata personala a acestuia si relatiile lui intime cu dna Popescu de la personal.

Dupa ce si-a inchiat monologul, printr-o simpla manevrare de butoane, Toma a putut sa isi reasculte cateva pasaje ale discursului, dupa care am pornit amandoi cu mine in frunte sa dam cateva ture in mare viteza, in jurul biroului meu.
Cum incercarea "in forta" a esuat, am convenit cu Toma conditiile unei predari imediate, neconditionate si totale.
Potrivit pactului semnat imediat, incepand chiar de a doua zi (si probabil pana la sfarsitul timpului lui, sau al meu) Toma ar fi trebuit sa ma astepte in fiecare dimineata la poarta pentru a ma escorta si asigura in vederea vreunui eventual atac canin.
Intr-o astfel de situatie Toma avea obligatia de a se oferii pe sine haitei astfel ca eu sa ma pot extrage nevatamat.
Deasemenea, pe toata durata calatoriei de la poarta la birou (circa 8 min.) Toma avea datoria sa imi faca conversatie printr-un dialog placut care sa contina fraze de genul:
"Buna dimineata selenisime principe atotstapanitor....Lumina a ochilor mei nevrednici...!!!"
"Cum a dormit bunul meu stapan azi noapte...s-a bucurat el de vise frumoase...a avut el un somn linistit....a avut el o erectie matinala deosebita ???"
La birou Toma mai trebuia sa imi faca cafeaua si sa aiba grija ca ea sa imi fie servita in conditii optime de consum (nici prea calda nici prea rece). Sigur trebuia sa se ingrijeasca si de procurarea ingredientelor necesare, precum si a biscuitilor cu cocos si cacao care sa insoteasca fiecare ceasca (un capriciu pe care il visam de mai mult timp si care a devenit posibil de indeplinit in aceasta situatie).
In fine dupa ce terminam masa de pranz Toma mai avea si sarcina de a iesi afara in fata cladirii birourilor, si de a striga pe rand catre cele patru zari o sintagma din care reiesea ca de vreme ce eu am terminat de mancat, toti ceilalti regi, imparati sefi de state si guverne, pot insfarsit si ei sa se aseze la masa..(in mod particular corvoada asta ii amuza teribil pe ceilalti colegi care vedeau schimbarea, dar nu intelegeau nimic din ce se intampla).
Perioada traiului bun in care Toma m-a slugarit neconditionat a durat cam doua saptamani.
Eu a trebuit sa returnez reportofonul, lucru pe care Toma l-a aflat tragand cu urechea la o convorbire telefonica, si apoi cu orice risc el nu mai putea suporta pozitia ce ii fusese rezervata de aceasta traznaie..


EPILOG ...adevarul este ca Toma aflase intre timp de la cineva care ma cunostea de mai multi ani ca nu as fi fost niciodata capabil sa duc santajul ala pana la capat...Nu, atunci nu as fi fost in stare de asa ceva...acum insa...ia stai frate ca daca stau sa ma gandesc bine caseta aia mai trebuie sa fie pe undeva prin casa...Toma nu a murit, directorul institutiei aleia e acelasi ca si atunci...Cred ca de maine poimaine incep iar sa beau cafeaua cu biscuiti alaturi...

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Jul 2004, 10:49 AM

Pai sa tot fie vreo 15 ani de atunci....Doamne cum mai zboara vremea !!
Eram la 2 Mai si ma alaturasem unui grup bine rodat, care il avea in frunte pe localnicul Petea.
Erau numai baieti unul si unul, iar poantele si sotiile se tineau lant.

Am foarte multe de povestit din aceea vacanta (care a durat vreo sase, sapte saptamani).

Pentru cei care nu cunosc 2 Maiul anului 1989, trebuie spus ca el era o plaje neorganizata, fara nici o alta amenajare decat un fel de chiosc format din placi de beton prefabricate (din acelea ce se utilizeaza la confectionarea unui gard) unde se putea cumpara bere la halba, un fel de dusuri cu apa rece, si un fel de wc construit pe culmea unui deal, de fapt o groapa de rahat peste care cineva construise o punte gaurita si un acoperis.

Corturile erau puse direct pe plaje, si orice persoana care se instala devenea automat membru al acelei comunitati...Toti ii spuneau direct pe nume, sau i se adresau cu apelativul "frate" sau "coane", ca si cand l-ar fi cunoscut de cand lumea, indiferent de varsta, sex, rasa, pozitie sociala, pretentii sau alte rigori impuse de regulile convietuirii.
Petea era specialist in asta, din trei vorbe reusea imediat sa ridice barierele ce exista ideobste intre oamenii care nu se cunosc intre ei.

Cei mai multi faceau plaje in costumul lui Adam (si al Evei desigur...pentru ca erau si Eve pe acolo)

Seara de seara ne adunam in jurul focului, cantam la chitara, ne aghesmuiam cu vodca din besug, povesteam, filozofam, prajeam sunca in varf de bat, sau jucam interminabile partide de wist sau de septica.

Din intamplarile de atunci voi povesti in cele ce urmeaza numai cateva.

1.

In ziua despre care vreau sa vorbesc acum, tocmai venisera unii cu o Dacia.
Erau clar outsideri...nu cunosteau nimic din regulile 2 Mai-ului, se vedea dupa felul cum se miscau.
Erau politicosi, respectosi si erau curatei, de genul celor care isi cumpara haine noi special pentru concediul de la mare.

Aveau aragaz de voiaj, oale si cratiti...si culmea culimilor chiar si pahare...
Nimeni nu mai vazuse asa ceva pe acolo.

Petea, un lipovean bine facut cu pletele blonde care ii ajungeau pana la jumatea torsului dar pe care peste zi le purta stranse intr-un fel de coc, i-a mirosit de cum au oprit masina.
Dupa moda locului a intrat in vorba cu ei, oferindu-se mai intai sa le indice cel mai bun loc pentru instalarea cortului.
Cand tinerii s-au apucat de treaba asta au constatat insa cu amaraciune ca nu le iesea la socoteala unul din cuiele de ancorare asa ca l-au rugat pe Petea daca nu cumva are el unul in plus (mare stupizenie) sau daca nu are el vreo idee cum poate fi depasit impasul...
"Sigur prieteni, no problemo, noi aici suntem ca fratii, noi aici trebuie tot timpul sa ne ajutam intre noi...i-a asigurat Petea apoi fara nici o ezitare s-a indreptat spre cel mai apropiat cort (al unor polonezi pe la 40 de ani, care tocmai lipseau),
i-a smuls astuia una din ancorele infipte in pamant si victorios le-a donat-o proaspetilor lui prieteni care il urmareau consternati:
-Uite asta e numai bun, ....cu asta puteti rezolva cazul ! a mai adaugat Petea...fericit peste poate ca a putut fi de ajutor".

Cand s-a lasat seara tinerii s-au adunat cuminti in jurul unui primus ce dadea o lumina chioara si au pus de o partida de canasta dupa toate regulile.
Noi, la celalat capat al plajii ne certam iar, ca in fiecare seara, cu patrula pazei de coasta pe tema stingerii focului....ca de..ziceau ei....puteau sa ne vada submarinele occidentale din larg, si astea de indata ce aflau cam pe unde e Romania, odata puneau de un atac fulger, ocupau tara si o umpleau de umilinte.
Ca sa creem deruta dupa plecarea militarilor am aprins mai multe focuri razlete...Asa ca atunci cand patrula s-a intors n-a mai avut ce zice...Doar nu era sa se ia in gura cu toata plaja.
Au acceptat insa sa cinsteasca cu noi un gat de vodca, asa ca s-au instalat in jurul focului si s-au alaturat grupului, punand si ei la bataie din ranita doua jumatati de jamaica.

Petea ii tinea mereu la curent pe prietenii nostrii "civilizati" despre tot ce se intampla...
La prima venire a patrulei din acea seara, Petea le-a atras tinerilor atentia ca pazei de coasta nu prea ii plac focurile si felinarele pe motiv de posibila debarcare inamica si invazie, recomandandu-le la randul lui sa reduca lumina.
Dupa ce s-au aratat destul de mirati de existenta unei astfel de posibilitati, luand insa in calcul si prezenta patrulei echipate in uniforma completa si cu tot armamentul, au fost deacord sa mai lase din lumini si sa ramana vigilenti.

Se facuse ora unu, poate unu si ceva...Toti ai nostrii erau de acum muci...Cel mai rau erau cei doi militari. Nu mai stiau de ei...Pe unul, Berteanu il dezbracase la piele si acum incerca sa il convinga sa faca baie in mare, ...."deoarece cam puti, camarade...nu se face sa te asezi la bautura cu mine si sa puti in halul asta a transpiratie"...il admonesta el. Soldatul saracu’ nu zicea nimica...capul i se balabanea in toate partie, ochii ii luceau ca doua stele, iar picioarele pur si simplu nu mai vroiau sa il sustina incercand fiecare sa isi urmeze o directie proprie cat mai indepartata de un asemenea stapan.
Petea lua de pe foc cate o scandura fumeganda si apoi culegand funinginea de pe ea isi picta chipul cu dungi negre zicand ca e Alice Cooper in concert la Royal Albert Hall.
Eu si cu Samir ne jucam "roaba" in jurul focului, fiecare incercand sa impuna roabei lui, atunci cand se afla la carma o viteza cat mai mare...Desi la fiecare tura luam cel putin o gura de nisip, radeam de simteam ca imi plesnesc falcile.

Cam pe la vremea asta lui Petea i-a venit in cap ideea unei poante numai bune pentru proaspetii nostrii vecini. Asa cum era cu chipul brazdat de dungile alea negre, a pus pe el fara sa il inchida vestonul soldatului dezbracat, si-a desfacut parul carliontat lasandu-l sa ii fluture liber pe umeri, apoi indesandu-si pe crestet una din bonete si cu unul din pistoalele mitraliera ale militarilor intr-o mana, a pornit tarasi spre locul unde acestia isi organizasera tabara.

Se misca destul de incet folosind cu grija ca paravan fiecare denivelare...Cand a ajuns pe la cinci, sase metrii de tinta, s-a oprit si a asteptat o clipa de neatentia a celor din jurul primusului pentru a putea realiza scena finala a sotiei puse la cale.
Momentul propice nu a intarziat sa apara...Se facea un total la punctajele obtinute la canasta, si toata lumea era cu ochii pe socotitor...Petea a ajuns astfel la cativa centimetrii de ei pur si simplu neobservat.
S-a ridicat brusc in picioare si tinand automatul cu cele doua maini in modul cel mai amenintator cu putinta si a ragnit cat il tineau puterile :
"BA....CE P…A MEA FACETI AICEA BA !!!! .....
…BA VA'MPUSC PE TOTI BA ……….!!!!"

In cateva fractiuni de secunda in jurul lui Petea s-a facut gol....cei mai inceti dintre protagonistii partidei de canasta erau deja la sute de metri distanta convinsi ca fug cu scopul real de a isi salva viata…bunul lor cel mai de prêt…
Unul dintre tineri nici nu a mai vrut sa se mai intoarca in noptea aia la cort, preferand sa doarma in sat la un localnic.

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Jul 2004, 12:37 PM

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Jul 2004, 12:49 PM

Prieteni, voi lipsi de la Hanu Ancutei pana dupa Sfanta Maria....
Va doresc tuturor o sedere placuta pe acest site, si toate cele bune.

Inchei offtopic cu o inscriptie ce a dainuit un sezon intreg pe peretele wc-ului unei carciumi din 2 Mai (la Dobrogeanu).
Era scrisa cu un creion de desen gros si era situata chiar deasupra unui pisoar.
Ca sa poata fi inteleasa pe de-a intregul, trebuie avut in vedere spiritul boem al acelor vremuri si al acelor locuri:

" Va rugam sa nu mai aruncati chistoace de tigari in pisoar. Au un miros ingrozitor, si sunt imposibil de reaprins"

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Aug 2004, 03:06 PM

Gata...am revenit si aici.

"Pentru cei care nu cunosc 2 Mai-ul anului 1989, trebuie spus ca el era o plaje neorganizata, fara nici o alta amenajare decat un fel de chiosc format din placi de beton prefabricate .....
...Seara de seara ne adunam in jurul focului, cantam la chitara, ne aghesmuiam cu vodca din besug, povesteam, filozofam, prajeam sunca in varf de bat, sau jucam interminabile partide de wist sau de septica."

Tot intr-una din serile petrecute in jurul focului, a venit in grupul nostru unul de la Bucuresti care s-a prezentat ca fiind ziarist la "Baricada", o publicatie postdecembrista care s-a remarcat prin faptul ca a fost printre primele ziare (reviste) ce au publicat fotografii cu femei dezbracate, imediat dupa revolutie.

Tipul era OK, dar era o sugativa clasa intai.
In seara de care povestesc, la putin dupa ce ne-am adunat am ramas imediat, dintr-o greseala de organizare, fara trascau asa ca intrasem deja in sevraj cand individul asta, de al carui nume nu imi mai amintesc acum, a scos din rucsac o sticla de un kilogram cu alcool dublu rafinat “original”.
Eticheta albastru cu alb zicea ca are 90 de grade, si era destul de clar pentru toate lumea ca nu se putea consuma ca atare.
Am inceput sa facem tot felul de calcule legate de cantitatea de apa ce ar trebui adaugata pentru ca lichidul obtinut sa poata avea un numar de grade convenabil.
Cred ca asta a fost ultimul moment de luciditate al lui Berteanu din acea seara.

Am diluat pana la urma alcoolul facand apel si la doua sticle de bauturi racoritoare, si ne-am asternut pe bautura.
Licoarea functiona din plin asa ca imediat au inceput chitarile, oracaiala de rigoare, si toate celelalte excese ce insotesc in general o petrecere de pomina...

Cum petreceam noi asa, apare la un moment dat o doamna infasurata intr-un sal care ne roaga sa lasam galagia mai incet ca are in cort o fetita cu temperatura mare ce are nevoie de odihna.
Noi sigur, serviabili si bine crescuti ne-am angajat sa petrecem incontinuare in tacere, si dupa ce i-am oferit un pahar si doamnei (pe care aceasta l-a golit dintr-o sorbitura) ne-am mai oferit sa fim si de vreun alt ajutor daca era posibil.

Nu, nu puteam ajuta altfel cum. Sa pastram linistea si atat...



urmarea in postul viitor....

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Aug 2004, 03:17 PM

Bautura insa nu este un partener nici intelegator, nici cumsecade si in nici un caz unul de cuvant, asa ca pe masura ce ea se instala cat mai confortabil in noi, zgomotul petrecerii incepea iar sa se faca auzit.

Din starea lui avansata de plutire Berteanu se mai "trezea" din cand in cand facand scurte comentarii incoerente legate de numarul de grade al uneia sau a alteia dintre bauturile numite de el "strajnice"...

Patrascu, Shonii, Samir si inca cativa cantau de zor tinandu-se pe dupa umeri un cantec legionar:
"Tu Codrene esti nadejdea......." ................Nici unul nici altul nu aveau nimic in comun cu Legiunea, dar cantecul asta pe langa ca suna destul de bine facea intotdeauna impresie.
Alina se certa iar cu prietenul ei pe acelasi subiect al incompatibilitatii sexuale (el vroia cu perversiuni, ea nu voia deloc; tema era reluata in fiecare seara in gura mare si in dezbatere publica, imediat dupa al doilea pahar), iar Petea isi povestea de data asta singur pentru a suta mia oara pataniile din perioada in care a lucrat ca recuperator la o intreprindere de distributie a presei.
Alice, o tanara din Dej rasa in cap multe antecedente de coma alcoolica unele petrecute chiar pe plaje, atrasese iar in jurul ei cativa gura casca ce ii ascultau patrunsi, si cu limbile pana la pamant monologul privind dilema "existentiala" ce o macina de cativa ani de zile: “E bine sa devina curva profesionista, sau sa ramana doar o amatoare ??”

Apare iar doamna in cauza care dupa ce accepta o noua tratatie isi reia rugamintea cu pastrarea linistii:
"Fetita mea este foarte bolnava, are fierbinteala mare...va rog mult opriti galagia sa poata sa se linisteasca.
Toata ziua a durut-o capul si burta si acum trebuie ca are peste 38 de grade temperatura...!!!"
La faza asta Berteanu se ridica brusc intr-un cot si intreaba devenit dintr-o data serios si profund:
"Cate grade zici ca are ??"
"Are 38 de grade pe putin"..... zice mama...
"Da ?", raspunde interesat Berteanu....apoi dupa un moment de gandire, care judecand dupa mimica fetei il consumase teribil de mult, adauga:
"Daca are 38 de grade ad-o incoa' s-o bem si pe aia.........."

va continua.....

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Aug 2004, 03:46 PM

....ultima parte


Dupa ce rasul starnit de replica lui Berteanu s-a mai domolit, cu ochii carpiti de somn si imbracata intr-o pajama din doua piese, cu o bluza super decoltata si cu niste pantalonasi care se terminau mult prea repede peste solduri, si-a facut aparitia si “fetita” bolnava…

Avea inspre douazeci de ani si era marfa de marfa…
Nu puteam sa imi dezlipesc ochii de pe decolteul ei.

La 2Mai pe plaja poti vedea in fiecare zi cu mult mai mult decat atata.... Defapt daca vrei cu adevarat asta, si daca iti alegi un unghi favorabil intr-o zi buna de plaje poti admira chiar si anumite organe interne prin deschizatura aia despre care, in mod normal se face atata caz….

Dar nimic din ce se poate vedea fara nici o opreliste ziua pe o plaje de nudisti nu valoreaza nici pe sfertul privelistii unei jumatati de san furate direct printr-un decolteul unei fete, noaptea la lumina focului si a lunii.

In linistea care s-a asternut odata cu aparitia nimfei singura mama ei mai sporovaia cate ceva.
Am retinut astfel ca “fetita” suferea de fapt de unele indispozitii femeiesti, si ca tot ce se putea face in atare situatie este sa astepti ca ele sa isi faca damblaua si apoi sa treaca asa cum au venit.

Patrascu insa stia mai multe. “Trece cu tuica !” a declarat el savant.
Adica bolnava trebuie sa bea doua, trei paharute cu tuica originala de pruna, si durerea avea sa dispara “luata cu mana”.
Nu stiu cine a confirmat: “si sora mea patea la fel, si odata s-a tratat cu tuica si totul a fost cum nu se poate mai bine….”
Mama fetei si-a amintit si ea ceva, dar cum era deja la al treilea pahar ea era ferm convinsa ca tuica nu poate face bine fetei daca este bauta de mama.

Nu stiu daca am apucat sa zic dar noi, in afara de faptul ca eram asa, adica niste zurbagii un pic derbedei si foarte mari betivani, aveam cu totii inimi din aur de 24….
Vreau sa spun ca toate gesturile alea pe care le faceam, toate glumele si toate sotiile, chiar impinse pana dincolo de o anumita bariera nu depaseau niciodata ultima limita.
In cazul de fata am considerat imediat ca lucrurile nu pot sa ramana asa…Nici o fata de pe planeta nu va suferii vreodata de vreun rau atata timp cat noua ne-ar fi stat in putere, prin orice effort, sa curmam asta.

Nu exista decat o singura solutie: Volodea.
Unicul localnic care avea tuica adevarata in pivnita si singurul care ar fi fost gata sa isi puna la bataie rezerva pentru un caz "umanitar" asa cum era asta.

Adevarul adevarat era ca Volodea ar fi fost oricand gata la orice actiune, indifferent de ora, sau de conditiile in care urma ea sa aiba loc, atata timp cat avea un motiv si atata vreme cat avea cu cine cinsti un pahar.
Volodea un munte de om, locuia in una din primele case de la iesirea din 2 Mai, deci relativ aproape de plaja unde ne aflam noi.
L-am sculat din somn (tocmai se intorsese de la carciuma din sat, unde nu reusise sa se abtiguiasca cum trebuia); i-am explicat cazul, si a fost de acord sa dea si el o mana de ajutor.
Cand am ajuns la rafturile cu tuica Volodea a ales pe indelete, si cu multa grija una din sticle.
Intr-un gest simultan si eu si Patrascu am insfacat alte doua butelci, chiar sub privirile mirate si acuzatoare ale lui Volodea, asa ca Patrascu a simtit nevoia sa se explice: "...este vorba de un caz foarte grav…"


Pe la 4 dimineata intreaga poveste se cam terminase.
Si mama si fica, fusesera conduse aproape pe brate la cortul in care locuiau.
Nu mai erau in masura sa spuna daca le doare sau nu ceva…

Noi cu inca o noapte de nesomn la activ, am plecat incolonati spre limita dinspre dig a plajii ca sa apucam de acolo rasaritul..
Prin zona aia peste vreo doua ore, urmau sa treaca si taranii din Limanu , comuna apropiata, care aduceau pentru turisti oua proaspete, branza si lapte, pepeni sau porumbi fierti..
Tot pe acolo urmau sa se intoarca si pescarii plecati cu noaptea in cap sa curete navoadele intinse in largul marii.
Cu vorba buna si prin cunostintele pe care le avea in sat Petea mai reusea sa ne faca rost pe datorie de cate un ou (pe care il consumam crud si pe loc), de cate un pepene, sau de cate o mana de pestisori gata prajiti; din toate astea, puse cap la cap aveam si noi asigurat micul nostru “bufet suedez” matinal.

Trecuse o noapte grea. Mahmureala de dupa alcoolul dublu rafinat, combinat cu tuica originala (cumplita) a ramas pana spre seara …dar nu a contat; una peste alta eram fericiti.

Am ajutat un semen in nevoie, si asta conta cel mai mult…..

Trimis de: Afrodita pe 16 Aug 2004, 03:55 PM

Pai de-asa ajutor am si io nevoie acuma Unde ziceai ca sta Volodea?

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Aug 2004, 05:50 PM

afro.....Chestia cu tuica e pe bune. Au trecut ceva ani de la povestea relatata mai sus si am avut timp sa verific.
Acum eu am o nepoata care are dureri foarte mari de fiecare data cand "ii vine vremea".
I-am vandut si ei pontul desi e o antialcoolica convinsa, si desi tuica ii repugna mai mult decat orice pe lume.
Acu' nu mai are de ales si desi se stramba de parca ar bea nisip, se drege de fiecare data cu cate un paharut doua.

Maica-sa inca se mai intreaba daca asta e de bine sau e de rau...

Tu fa cum crezi, da io zic ca decat sa te chinui mai bine sa incerci cu una mica...ochii lui Dobrin.

Trimis de: Afrodita pe 16 Aug 2004, 06:01 PM

Acu', oricat as vrea nu pot, pt ca iau antibiotice Dar de faza cu tzuica stiu de la prietena mea si ea se drege la fel Ma gandesc ca senzatia de amorteala ce ti-o da tzuica te face sa nu mai simti durerile si de aia se drege asa bine
Oricum , istorioara e super haioasa, mai ales faza cu "Are 38 grade? Hai s-o bem"

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Aug 2004, 11:34 AM

afrodita, daca tot ai facut greseala sa ma bagi in seama, mai na o povestire...


...in unele zile de vara ale copilariei mele ne adunam cu totii, copii de sapte pana la zece ani, pe o patura in spatele blocului si ne intindeam la joaca.
Cel mai mult ne placea sa jucam carti, si asa s-a intamplat si in dimineata despre care vreau sa povestesc acum.
Asadar eram adanciti intr-o partida de septic american (un fel de macao), cand pe drumeagul de langa locul unde intinsesem patura tocmai si-a facut aparitia un popa.
Cand a ajuns in dreptul nostru, noi toti asa cum fusesem invatati am inceput:
-Sau'mana tata popa...Saru'mana parinte !!!
Popicul placut impresionat:
-Buna ziua copii, buna ziua la toata lumea....da ce jucati voi acolo, va jucati cu cartile de joc ?...a intrebat parintele asa mai mult de dragul conversatiei decat ca l-ar fi interesat..
-Popa prostu'... a raspuns sec unul ceva mai hatru (Zgabeata) punand astfel capat oricarui dialog.

Trimis de: Afrodita pe 18 Aug 2004, 11:38 AM

Mai, n-am facut nici o greseala, ce-i al tau i-al tau, tre sa recunosc, imi place cum povestesti, desi unele nu au fost chiar amuzante Da' asta cu popa prostu' e tare

Trimis de: Ovidius pe 18 Aug 2004, 12:24 PM

Citind faza cu popa, mi-am adus aminte de o traznaie facuta de un amic de-al meu, sa-i zicem Gicu. Se intampla intr-una din clasele mici, 5-6 parca, cand datorita faptului ca scoala se afla la cativa pasi de biserica catolica, se intalneau foarte des cu preotul care mergea sau venea de la slujbe. Copii respectuosi de felul lor, il salutau intotdeauna pe preot, dar dintre ei se distingea o vecina de-a lu' Gicu care saluta lung si se mai si apleca putin in fata lui: sarnaaaaaa Intr-una din zile, ii trece lu' Gicu prin cap sa ii spuna lu vecina-sa ca preotul este neamt si ca nu prea stie romaneste, si ca ar fi foarte frumos sa il salute in germana. Vrand sa iasa in evidenta, vecina musca momeala si de la urmatoarea intalnire incepe sa-l salute pe preot in germana cu acelasi gest de placaciune scurta: leck meinnn aaaarsch. Aici trebuie sa fac o paranteza si sa spun ca leck mein arsch inseamna linge-ma-n c*r. Trece o zi, trec doua si se trezesc cu preotul la scoala care se plange la diriginta de ofensa unei fetite. De la plangere pana la bataia zdravana ce-au luat-o nu a fost decat un singur pas. Omorul l-a primit intai vecina lu' Gicu, ea fiind autoarea injuriilor, dar nu a trecut mult timp pana cand a fost descoperit si coautorul care a primit si el omorul de rigoare.

Trimis de: sorin666 pe 18 Aug 2004, 01:21 PM

Primul din cercul nostru de prieteni care a "indraznit" sa se insoare la Casa Tinerelului... ne-am pus in gand sa i-o facem...
Bine imbracati, seriosi, trasi la 4 ace, am venit, cum era de rigoare, am asistat asa cum toata lumea se astepta de la noi la ceremonie si... cand sa ii uram ceea ce era de urat... (el, mireasa si parintii erau in linie...) spuneam tuturor "Felicitari / Casa de Piatra"... mai putin lui, caruia ii ziceam incet la ureche "Condoleantele mele"...
Treaba a mers cat a mers, pana s-a prins "impricinatul" ca e tinta unei batai de joc sa zicem... generalizate , nu a mai putut rabda, si s strigat in gura mare :
" DA MAI TERMINATI DREAQ' O DATA, CA VERIGHETA SE PUNE PE DEGET, NU PE SU** ".... spre mirarea "neinitiaitlor" , care nu intelegeau nimic, timp in care noi ne tavaleam pe jos de ras...

Trimis de: Afrodita pe 18 Aug 2004, 03:31 PM

Mama, ce de istorioare hazlii aveti...Io nu tin minte sa fi trait nici una de genu' asta...Da' daca imi amintesc va voi povesti cu siguranta

Trimis de: Hampu The Great pe 18 Aug 2004, 03:52 PM

Auzi Zorro, da preotul cum reactiona cand primea replica..??
Odata cand veneam in mare viteza cu masina am vazut in ultima clipa o tipa beton care se angajase intr-o traversare regulamentara.
Am franat scartait si m-am oprit exact in fata trecerii...Pe mine ma luasera sudorile , da tipa aia credea ca ma tin de goange si ca nu am vrut decat sa ma iau de ea in felul asta, asa ca si-a dat drumul la gura si a inceput sa ma injurue:
" 'tuti aia, 'tuti ailalta...mancami-ai una mancami-ai ailalta !!! ...ma rog cam tot ce zice omul (oama) la manie.
Dupa ce m-am gandit un pic mi-am dat seama ca nu era rau de loc, adica puteau fi luate si ca propuneri si nu erau de lepadat nici una...
Am mai spus tipa era beton...


Acum ca mi-am amintit o povestioara cu betonul ma retrag sa o transcriu imediat pe indelete...

Sorin666 da mireasa ce au zis ??

voi revenii cu una tare....

Trimis de: Afrodita pe 18 Aug 2004, 03:57 PM

Astept, astept

P.S. Si ai raspuns la "propunerile" fetei?

Trimis de: Hampu The Great pe 18 Aug 2004, 04:08 PM

....voi revenii cu una tare.... , e tare ca are in ea mult beton !!


afro, as fi raspuns eu, da ea a zis doar asa in treacat (ca tocmai trecea, cum am mai zis), si apoi mie mi-a picat prea tarziu fisa ca nu era chiar de rau ce indruga ea acolo..

hai ca urmeaza...

Trimis de: Hampu The Great pe 18 Aug 2004, 04:12 PM

Era prin 1985....
Ceasca avea obiceiul sa scoata oamenii din fabrici si uzine pentru "a da o mana de ajutor" la munca campului...

Cei mai multi erau chemati la prasit, altii la stransul si selectarea recoltei, sau la asezarea ei in hambare..

In vara aia pe mine, impreuna cu o echipa compusa din vreo zece personae, m-au trimis la Magurele.
Acolo, impreuna cu oamenii, trebuia sa asiguram consolidarea unor patule de porumb, si ridicarea altora noi.

Lucram zi lumina, si nu aveam decat o pauza ce dura cam o ora in jurul pranzului.

Patulele erau simple, asa ca nu dadeam in branci.
Greu era doar cu turnatul betoanelor...

Intr-una din zile am gasit in curtea CAP-ului o minge de cauciuc taiata.
Era o minge noua, de marimea unui pepene, cu cauciucul destul de gros, si cu o taietura de vreo 15 centrimetri.
Am cantarit-o pe toate fetele sa vedem cum am putea sa o repunem in folosinta, apoi cand am fost cu totii de acord ca lucrul asta nu era posibil am abandonat-o.

Chiar in acea zi insa a venit si betonul.....si ce beton…. B600 de fundatii (cu adaus), cel mai al dracu !!

Unuia Gica, zis si Gica Mahala, i-a venit ideea sa umple mingea de cauciuc cu beton.
Nu a stat pe ganduri si a facut imediat lucrul asta, justificand gestul prin afirmatia:
“in felul asta o sa avem si noi o minge de fotbal beton !”
Treaba se intampla intr-o sambata, asa ca pana luni am gasit mingea exact asa cumne asteptam, adica bolovan..

Relatiile noastre cu CAP-istii erau destul de incordate...Noi credeam ca muncim munca lor, si ei ne acuzau ca suntem puturosi si nepriceputi..Ne-am fi incaierat in mai multe randuri daca nu ar fi fost mereu pe faza oamenii de la partid.

Oricum pe taramul razbunarii, ne pusesem mari sperante in mingea noastra de cauciuc betonat...
Planul era destul de simplu: mingea urma sa fie lasata in mijlocul drumului.
Cand aparea vreun CAP-ist el era rugat sa ne-o inapoieze.
Cum erau cu totii oamenii de la tara, lipsiti de maniera, era de presupus ca au sa incerce sa faca lucrul asta shutand.

Mai multe incercari de a ademenii persoane din CAP in capcana s-au soldat cu esec....
Erau prea circumspecti si ori de cate ori le ceream mingea, o cercetau mai intai cu multa atentie, sfarsind de fiecare data prin a descoperii lucratura...


va continua.....

Trimis de: Hampu The Great pe 18 Aug 2004, 04:33 PM

Tecusera asa mai multe zile si aproape ca renuntasem la poanta.....
Eram acum in una din pauzele de pranz, tocmai terminasem de mancat si stateam cu totii tolaniti in iarba la o tigara.
Nu mai stiu cum mingea plina cu beton ajunsese prin iarba din margine soselei intr-un loc de unde putea fi usor observata din locul din care ne aflam.
Cineva a remarcat-o acolo si toata tarasenia a revenit in discutie cand, taman atunci, in capul drumului a aparut un tzugurlan.
L-am vazut mai intai micut asa cum il facea distanta, margand saltat, in pasi mari, asa cum obisnuiesc sa mearga oamenii de la tara.
Cand s-a mai apropiat am putut vedea ca avea in picioare cizme de cauciuc.

Ne gandeam daca se facea sa ii cerem sa ne dea mingea...
Aveam remuscari pentru ca omul nu era din cadrul CAP-ului si nu prea aveam nimic de impartit cu el...
Pe de alta parte ardeam de nerabdare sa ne vedem planul functionand, asa ca nu am zis nimic...

Tzugurlanul a ochit mingea cam de pe la zece metrii si fara sa ii zica cineva ceva, si-a tras cusma mai bine pe cap si si-a luat elanul exact de pe acolo...
Si-a numarat atent pasii (ca sa nu pateasca ca Beckham la eurpoene), a ochit coltul unei porti de fotbal imaginare, si ZBANG !!! cu toata forta in betonul cauciucat.

La inceput a ramas ca paralizat, apoi incet, incet si-a ridicat capul spre cer ,si din pozitia asta a suierat un “UUUULIUU..LIUUUU…LIUUUU….!!!!!” usturator si prelung….....Parea ca e un lup urland la luna.

Dupa aia au urmat mai multe serii de “ARSHA…AULICA ...Arshhhhhhh…AAAAA….Auua” care insoteau un fel de dans al ploii executat intr-un picior, in cercuri concentrice fata de mingea beton…

In cele din urma tugurlanul a sfarsit prin a se prabusii pe spate, si din acesta pozitie si-a aruncat cat colo cizma din piciorul lovit, apoi examinand cu atentie stare celor doi trei cartoafe ce se iveau din gaura ciorapului a strigat plin de mahnire spre cer:
“In pastele, anafura si grijania….imi cade unghia, saracutz de mine, raman fara de ea….” Fraza asta rostita asa, pe un ton plin de patima si venind din adancul unei suferinte atat de vii direct pe gura unui om simplu de la tara, mi-a amintit de doina romaneasca ce l-a insotit prin veacuri pe taranul nostru in suferinta, bejanie, sau in amaraciune.

Apoi a cazut ca o carpa.
O masina l-a dus cam peste o ora la Bucuresti, unde i-au pus imediat piciorul in gips...
Toti care auzeau povestea intai izbucneau in ras, apoi deveneau sobrii macar ca mai mustaceau asa pe sub nas...

Sigur, si atunci si acum mi s-a parut o poanta destul de nasoala...dar in amintire e haioasa si plina de invataminte folositoare. O posibila morala a acestei patanii ar putea fi : “Nu da niciodata cu piciorul la ceva ce nu cunosti indeajuns”

Nu au fost repercursiuni si cu baiatul in cauza ne-am imprietenit peste o vreme...

Trimis de: Afrodita pe 18 Aug 2004, 04:36 PM

Dulshe-i limba romaneasca Mai ales a taranului tau ce-a doinit asa frumos

Trimis de: Hampu The Great pe 24 Aug 2004, 11:10 AM

Tot pe la noua, zece ani, jucandu-ne prin parcul din fata scolii am descoperit in spatele unui tufis o gropita ce adapostea un viespar.
Cu mari sacrificii, ce au inclus si doua victime puternic afectate de intepaturi am reusit sa capturam intr-un borcan mai multe zburatoare din astea.

La parterul blocului, pe partea din spatele lui, locuia o batranica: dna Moroianu, fosta guvernanta la palatul Peles in vremurile monarhiei, acum o rapciuga (numele o ilustra pe deplin) care ne certa mereu si ne izgonea de fiecare data cand ne gaseam de joaca prin zona vecina balconului ei.
Aveam cateva datorii importante la ea, asa ca am hotarat fara multa vorba ca acea colectie de viespii manioase ii va fi livrata integral.

Trimis de: Hampu The Great pe 24 Aug 2004, 11:13 AM

Am amestecat violent borcanul pentru ca dupa eliberare ticaloasele cu tepi sa aiba un moment cat mai lung de confuzie in asa fel incat sa putem sa operam, si apoi am golit prin aerisirea de la camera de baie, indoind plasa protectoare, continutul borcanului.

Previzibil si asteptat din spatele ferestrei s-au auzit imediat cateva tipete, apoi zgomotul unor usi trantite…si cam asta a fost totul.
Ca sa nu putem fi pusi in legatura cu evenimentul, si pentru ca noi am considerat ca festa era astfel inchiata, nu am mai asteptat alta confirmare si am zbughit-o pe shest inapoi la joaca…

Ca intotdeauna insa, glumele pe care intentionam sa le facem la adresa unuia sau altuia din cunoscuti au consecinte cu totul neasteptate si lovesc de cele mai multe ori in alte locuri decat cel in care au fost tintite .

Nazdravania asta a noastra a avut o astfel de soarta, iar urmarile ei au fost foarte serioase si as spune chiar dramatice pentru doua persone.

Trimis de: Hampu The Great pe 24 Aug 2004, 11:22 AM

Doamna Moroianu, aflata la varsta senectutii, avea la fel ca si ceilalti semeni ai ei aflati in aceiasi situatie, un comportament cu reactii bizare ce nu puteau fi incluse intotdeauna in sfera rationalului .

Multi sustineau chiar ca ea este fie senila, fie de-a dreptul nebuna.

Vecina noastra copilarise la tara si stia ca viespile se pot alunga cu fum. Observase ca locul din care venise atacul era golul de aerisire practicat in partea superioara a zidului exterior de la bucatarie, asa ca imediat a aprins o carpa pe care in varful unui facalet a inceput sa o plimbe prin dreptul acelei gauri .
Pe langa efectul asteptat, viespile care se mai aflau inca acolo au intrat imediat in coma profunda, s-a mai produs insa si unul secundar.
Pe gaura de aerisire a bucatariei de la parter, locuita dupa cum toata lumea stia de o “baba nebuna” au inceput sa iasa valatuci de fum remarcati de indata si de ceilalti vecini.

In plus de asta, doamna Moroianu nebanuind nimic despre cauza si originea reala a atacului viespiilor, pentru mai multa siguranta, s-a apucat sa afume si gaura de aerisire de la baie.
Gaura asta pornea insa din subsol, pe care il aerisirea in parte, si se termina pe terasa blocului, avand insa cate o deschizatura in dreptul fiecarei camere de baie pe care o strabatea pe acest drum.
Toate baile de deasupra baii doamnei Moroianu au fost astfel pe rand invadate de fum .
Multi locatari au iesit speriati in fata blocului alaturandu-se celor cativa gura casca ce se adunasera deja in urma fumului de la bucatarie, si care se tot intrebau ce era de facut..

Trimis de: Hampu The Great pe 24 Aug 2004, 11:31 AM

In timp ce cativa mai saritori s-au apucat sa loveasca cu pumnii si cu picioarele in usa vecinei senile s-a produs si evenimentul cel mai tragic, cel mai neprevazut, si cel mai bogat in urmari al acestei intamplari....

Din subsolul blocului acolo unde unii vecini mai gospodari isi amenajasera cate o boxa au iesit in goana mare, cu hainele si cu coafura intr-o dezordine suspecta, cu ochii inrositi, si foarte serios panicati, vecinul nostru de la etajul unu dl. Gigi, de meserie croitor, dimpreuna cu vecina noastra de la trei doamna Daniela de profesiune casnica.

Neasteptata aparitie a starnit o mare surpriza printre vecinii adunati in fata scarii, si un prilej “gras” de barfa, ce avea sa alimenteze discutiile o buna perioada de timp.
Comentariile si insinuarile au aparut chiar atunci.
Explicatia domnului Gigi cum ca tocmai i-ar fi luat “o masura” doamnei Daniela pentru un viitor taior, au starnit o ilaritate pe care nimeni nu s-a invrednicit macar sa o disimuleze.

Doamna Moroianu s-a ales asadar cu o sperietura zdravana si binemeritata, dar si cu cativa pereti afumati si cu un renume inca mult mai terfelit decat il avea deja.

Domnul Gigi a avut mai multe scandaluri de pomina cu consoarta . Relatiile dintre ei s-au deteriorate iremediabil in urma istoriei asteia. In cativa ani insa a alunecat usor, usor in bautura, ultima lui isprava fiind un atac cerebral de pe urma caruia s-a ales cu o semipareza.
Din intrega poveste doamna Daniela s-a ales cu o sumedenie de oferte din partea barbatilor din bloc.
Apucase sa se justifce in fata unei vecine spunand ca este “neglijata”, si vecina nu tinuse secretul.
In cativa ani notorietatea ei depasise limitele cartierului si ajunsese si in atentia politiei.
Toleranta ei fara retineri (pe vremea lui Ceasca Imoralitatea se taxa), i-a creat multe neplaceri, insa in ciuda tuturor acestora singura persoana care aparent continua sa ii ignore latura asta a caracterului a ramas pana la sfarsit propriul ei sot.

Trimis de: March pe 24 Aug 2004, 12:47 PM

O sotie sau poanta de prost gust .

O reproducere perfecta a site-ului BBC News a anuntat asasinarea vineri seara, la Atena, a regelui Suediei, Carl Gustaf al XVI-lea. “Regele Suediei a fost asasinat”, titra site-ul la ora 22.23 GMT, publicind un portret al suveranului insotit de un scurt articol in limba engleza

Trimis de: Hampu The Great pe 24 Aug 2004, 05:31 PM

asta e intr-adevar cinica....

Eu aveam odata un coleg de servici pe care il chema Badalau...Era o mare figura . Se tinea numai de poante si era asa de simpatic incat toti il asteptam de dimineata sa vina sa ne inveseleasca cu povestile lui .
Intr-o zi nu a aparut.
Lui nu i se intamplase niciodata asa ceva...s-a facut 9 s-a facut 10...Pe la unspe toata lumea intreba unde o fi Bada ??
Unul care nu il prea avea la inima zice: "Da ce tot intrebati toti de Bada...Bada in sus Bada in jos ...o fi murit saracu' si voi nici pe lumea ailalta nu ii dati pace ??

De aici s-a intins in toata fabrica (2500 de persoane) povestea ca a murit Bada...
Erau deja mai multe versiuni, si toate erau de acord intr-un singur punct: fusese un accident.

Cum era zi de leafa hai sa strangem si o cheta , cu liste, cu tot ce trebuie...
Pe la patru apare si Bada...Fusese la dezmat si de aia nu a mai ajuns la munca...
Desi cu totii eram indignatii de faptul ca Bada ne-a mai pacalit odata, am fost de acord sa mergem si sa bem banii adunati la carciuma la "Vaporul", si totul s-a terminat cu bine

Trimis de: Hampu The Great pe 30 Aug 2004, 11:35 AM

Inca una cu Bada...

Vine Bada intr-o zi de iarna si zice ca are un porc....pentru Craciun era porcul, dar ca nu poate sa il pastreze ca a avut un necaz si ca are mare nevoie de bani.
Porcul facea cam 2000 de lei, asa ca Bada, ca sa scoata tot ce se putea scoate de pe urma lui , a organizat o tombola .

Asa ca in ziua de salariu s-a postat in fata caseriei si vindea bilete a zece lei biletul la toata lumea, le povestea de necazul care l-a lovit si de nevoia de bani, le vorbea mestesugit despre posibilitatea roza de a devenii prin jocul intamplarii fericitii posesori ai unui purcel cu numai zece lei .

Bada era foarte popular si concursul lui, abil plasat in preajma sarbatorilor atunci cand toata lumea e putin mai larga la punga, avea un succes mult peste orice asteptare..

In ziua marii extrageri, se vandusera deja bilete cam de 3000 de lei, in sala de sindicat se adunase atata lume incat Secretara de Partid era sa faca infarct...
Ea nu reusea niucodata sa adune nici macar pe jumatate atata popor la actiunile ei.

Castiga unul Fane Baraca...un dobitoc (fost coleg de liceu cu mine). Daca era unul cu altceva decat tarata in cap poate ca despre finalul povestii nu ar fi aflat nimeni, niciodata, nimic, dar asa....Asta a fost ghinionul lui Bada .

Vine Baraca si ii zice lui Bada...Da ba porcul !! ....Bada ii spune ca nu exista nici un porc, dar ca vor face banii jumate-jumate si ca in felul asta toata lumea e fericita...
Baraca isi face o socoteala idioata: partea care ii revenea lui este mai mica decat valoarea porcului pusa in joc si deci el este inselat..El vrea porcul lui !!
Bada inghesuit rau de tot face o concesie si zice: "Bine ma, 2000 tu, 1000 eu !!"...Incurajat de succes Baraca supraliciteaza: 2500 eu 500 tu.....

Bada il baga in masa, povestea iese la lumina, Bbada sanctionat disciplinar, Baraca primeste inca o steluta langa cele patru care ii asigurau deja locul intai in clasamentul stupizilor pe fabrica, end of story ...

Trimis de: Hampu The Great pe 10 Sep 2004, 11:08 AM

Asta e una mai deocheata....Doamnele sunt rugate sa citeasca "printre randuri", iar moderatorii sa fie plini de indulgenta.

Capitolul 1

Povestea se petrece cu mult timp in urma pe plaja din 2Mai intr-un cort de doua persoane, in care trebuiau sa se inghesuie patru , intr-o toamna tarzie, si ea il are in centru pe personajul Ardei despre care am povestit deja in alta relatare. Redau pasajul:

Aveam pe unul "Ardei" (porecla prescurtata de la Ardei Umplut), caruia ii ziceam asa pentru ca era mic si bondoc. Daca i-ai fi turnat un borcan de smantana in cap nu ar mai fi fost nici o problema sa ghicesti de unde ii venea porecla asta.

"Ardei" era insa inzestrat de la natura, prin compensatie, cu un super membru ("organul barbatesc al facerii"-cum l-a denumt Nichita Stanescu).
Era ceva imens chiar si in stare latenta.
Din cauza lui "Ardei" in liceul nostru nu s-au tinut niciodata concursuri din alea de lungime, si nici intreceri la facut "lumanarea", asa cum se intampla in mai toate celelate licee .


Asadar patru elevi de clasa a X-a, care profita de o conjunctura speciala si o intind la mare imediat dupa inceperea scolii, intr-un weekend prelungit (de vineri pana marti, sau ceva asemanator).

Ii vedem acum in fata ochilor, trebaluind pe langa cortul minuscul si solitar, asteptand ca ziua sa creasca, si ca soarele sa isi faca simtita prezenta.
Adanc in Septembrie, pe plaje, diminetile sunt umede si foarte racoroase...
Pana pe la 10 sau 11 nu poti face mai nimic, dupa aia daca ai noroc poti sa faci ceva plaje, macar ca vantul bate mereu si ca valurile sunt intotdeauna inalte, iar marea e tulbure si plina de alge si meduze.

Trimis de: Hampu The Great pe 10 Sep 2004, 11:12 AM

Capitolul 2--continuare

Plaja e pustie.
Locul care cu putin timp in urma mustea de viata, este acum parasit, straniu, murdar si abandonat...

Nimic din toate astea nu ii deranjaza insa pe cei patru prieteni, care fericiti ca au dat cu tifla scolii se bucura de fiecare clipa, si de fiecare situatie ...
Zburda pe plaja goala, se joaca cu farfuria zburatoare si cu mingea fara a mai deranja de data asta pe cineva, golesc nenumarate sticle de bere, si joca interminabile partide de Whist si Canasta..

Acum ca atmosfera e creata dati-mi voie sa ii prezint pe ceilalti participanti la poveste .
Pe Ardei l-ati cunoscut, pe mine asisderea , asa ca mai ramane Tone un tip atletic dupa care toate fetele erau in freza, si Mielul unul despre care am mai zis cate ceva intr-o poveste de pe acest topic.

Mielul era un elev eminent, care lua mereu premii fara sa se utilizeze prea tare pentru asta, si care in ciuda modului sau boem de a trai era mandria liceului nostru fiind singurul participant cu rezultate olimpice la cel mai inalt nivel.
Profesorii ii iertau multe pe chestia asta

Trimis de: Hampu The Great pe 10 Sep 2004, 11:15 AM

Capitolul 3-- continuare

Intr-o seara pe faleza din spatele plajii a oprit o Dacia rablagita.
Noi la inceput nu am prea bagat-o in seama da cum avea deja vreo doua ore de cand tot statea acolo si nimeni nu cobora din ea, am luat-o la ochi.
Tone care era un tip foarte pedant si circumspect zice:
--Bai tovarasi, astia ne fileaza !!...Astia sunt cu ochii pe noi..
Era o chestiune mai deosebita aici pentru ca noi ne aflam pe plaja de nudisti, si ne comportam ca atare.
In aceasta situatie ipoteza unui observator insistent putea capata conotatii speciale iar actul sau putea fi incadrata intr-o grupa a perverisunilor numita "voayorism" (cred ca am zis bine).

Nu are rost sa o mai lungesc, Tone s-a dus sa ceara socoteala celor din masina si a gasit acolo un singur om, pe sofer.
Era din Arges, avea vreo patruzeci de ani, si nu vazuse niciodata marea .
Acum isi atinsese visul si era pierdut intr-o admiratie muta, contemplativa, fata de ea, dar si fata de marea lui reusita .

Una peste alta ne-am imprietenit, si imediat am pus de-o petrecere.
Carnatii in varf de bat pusi desupra focului, cateva bucati de slana din portbagajul maisinii, paine, rosii, castraveti, cascaval, au asigurat reteta potrivita unui chef pe cinste .
Si ca sa udam toate astea dupa randuiala, cum s-ar fi putut altfel,...Vin de Coacaze...tot din portbagajul noului nostru prieten.
Ni s-a explicat ca in Arges bruma cade inainte ca strugurii sa apuce sa se coaca, asa ca nu se poate conta pe ei.
In lipsa lor vinul se face din coacaze, si este foarte acru si foarte tare.
Pentru a "il drege" localnici folosesc melasa, un fel de sirop de zahar .
Vinul devine placut la gust si inca si mai tare.

Trimis de: Hampu The Great pe 10 Sep 2004, 11:25 AM

Capitolul 4--continuare


Cum petreceam noi asa, de la o vreme, butelca incepuse sa fie tot mai serios bagata in seama , si am inceput sa observam cum argeseanul incearca sa ne tina cat mai departe de ea .
--Hai ca e deajuns....Hai ca asta nu e ca vinul de la Bucuresti...O sa va fie rau, o sa vedeti asta dimineata... E mult mai buna cumpatarea cand ai de a face cu vinul de coacaze....tot zicea omul nostru.

Coacaze sau necoacaze, noi eram consumatori cu ceva vechime si rezultate in activitate, si nu puteam sa fim tratati ca niste incepatori :
--Mai bine zi ca esti scartzan, si ca vrei sa te intorci cu vinul acasa...Ce tot atatea sfaturi si recomandari, vrei sa il pui la bataie bine, nu vrei, iarasi bine...Mergem si luam de la Alimentara, asta e petrecere mare si nu putem sa o lasam asa la jumatate, in doi peri...a spus Mielul suparat , poate putin prea tare pentru urechile argesanului, care simtind imediat jignirea a mai adus doua sticle amenintand:
--Eu scrtzan ?...Niciodata, uite luati de beti...da sa nu ziceti ca nu v-am spus...a mai spus omul cu o manie care s-a risipit insa imediat.

Trimis de: Hampu The Great pe 10 Sep 2004, 11:30 AM

Capitolul 5--continuare


Acuma, petrecerea s-a incheiat, sticlele s-au golit iar noi tusti in cort la culcarica infruntand aventura din fiecare noapte.
Pentru ca este o adevarata aventura prieteni sa trebuiasca sa dormi impreuna cu alti trei, intre care un obez, intr-un cort de doua persoane .
Treaba mergea cam asa: Trebuia sa stam cu toti pe o parte, pe spate sau pe burta nu incapeam, asa ca era musai sa fim toti "pe dunga".
Cand nu mai puteam dormi pe partea aia ne anuntam si ne intorceam toti pe rand pe partea cealalta .
Erau cateva schimbari din astea de pozitii pe noapte.
Calvarul asta avea insa si partea lui buna, era foarte frig noaptea si in felul asta ne mai incalzeam unul de la altul, tinandu-ne chiar in brate .

Spre dimineata eu care eram in margine il aud pe Tone, primul de langa mine rastindu-se la Ardei:
--Ba da-te dracu de nesimtit...Termina cu chestia asta !!
Ardei tacea malc.
--Ba Ardei dau in tine...Cat de prost crescut poti sa fi, porcule !!
Zapacit de somn nu am dat mare atentie dialogului, pana la momentul in care Tone a propus:
--Gata nesimtitule, catre Ardei, apoi catre noi...Gata ba, hai sa ne intoarcem...
Ardei a mormait el ceva, da eu n-am bagat de seama..si ne-am intors cu totii.
Acum Ardei il avea in spate pe Tone si in fata pe Mielu..Pe care il si aud zicand:
--Ardeiule, ce glume sunt astea mai magarule??
--Ce p...beep...vreti ma...E reflex neconditionat. .N-am ce-i face, asta e !!

Trimis de: Hampu The Great pe 10 Sep 2004, 11:38 AM

Capitolul 6--continuare



Din vorba in vorba, trezindu-ma de-a binelea am inteles ca Ardei tocmai avea o superba erectie matinala, pe care nu o putea controla si care ii punea in situatii delicate pe vecinii lui de saltea .
Tone a propus sa mai schimbam putin locurile ca el se saturase sa tot ii simta in burta barbatia lui Ardei, da nimeni nu a fost de acord.
Cum era iar cu fata la Tone, Ardei a inceput si el sa se planga de Mielu'...
Ca si Mielu avea erectie...
Imediat dupa aia am facut si eu una ...la inceput mai timida apoi atingand cote pe care nu le-am mai atins niciodata pana atunci si nici de atunci incolo ; dar si Tone avea ceva deosebit.

Ne-am sculat in fund si ne uitam unul la altul buimaciti...Ce dracu se intampla cu noi !!
Aprope ca nu mai aveam loc in cort din cauza "sculelor"..
Tone ne-a anuntat pe un ton macabru...:
--Ba la mine e nasol de tot....La mine daca se scoala nu e chip sa o mai culc la loc...Trebuie ori sa regulez ceva, ori sa ma masturbez...asta nu se culca altfel.
--Ce adica sa regulezi ?? intreaba Mielu speriat
--Ba nu stiu...La mine asa e ....a raspuns cu tristete Tone.
--Pastele ma-si de treaba, zice Ardei, ia uite cum ne facem toti homosexuali !!
Mielu statea sa planga...Sa isi schimbe orientarea sexuala era o problema grava in sine, dar sa isi mai si inceapa noua viata in compania unui partener de talia lui Ardei era de neconceput.
Ardei a simtit momentul si ca sa mai puna putina sare pe foc zice:
--Haida ba sa v-o arat...si nici una nici doua isi trage in jos trenigul peste cercurile de grasime ale burtii, si pentru ca lumina nu era suficienta mai aprinde si o lanterna..
--AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA !!!! !!!!! am strigat toti ca la cor...si credti-ma prieteni chiar ca aveam de ce. Era o chestiune imensa, baloasa si amenintatoare ....Nimeni si nimic nu i-ar fi putut sta in fata. Imaginea ei inca ma mai urmareste in noptile de cosmar...

Povestea mea se termina cu mai multe bai in mare, si cu mai multe cafele...
Sfatul care urmeaza este adresat catre toti cititorii acestui post si este rezultatul direct al experientei relatate mai sus; el e confirmat si medical.

Vinul de coacaze are puternice efecte cardiovasculare ce se manifesta printr-o reactie de tip afrodisiac. Evitati-l pe cat puteti atunci cand nu aveti nimic pregatit pentru "faza a doua" adica cea in care potiunea urmeaza sa isi faca efectul, sau consumati-l intensiv atunci cand doriti sa va uimiti prietena sau prietenul !!


THE END

Trimis de: LigiaB pe 10 Sep 2004, 06:32 PM

Haaaaaaaaaaaaaampule!!!!!!!!!!!

Cu lacrimi am ris, ma crezi????? Cu lacrimi!!
Esti anormal de haios!!!

Trimis de: Hampu The Great pe 11 Sep 2004, 12:11 PM

Tu si cu mine ce mai radem de ele....Si asta daca nu cumva tu esti doar foarte politicoasa.

Mi-am amintit intamplarea pentru ca ea se petrecea cam pe vremea asta, si pentru ca am gasit mai zilele trecute in frigero o sticla cu sirop "natural" concentrat de cocaze..."BLACK CURRANT" scrie pe ea...

Cine stie cine a pus-o acolo....

Trimis de: Ovidius pe 11 Sep 2004, 04:55 PM

Trimis de: Hampu The Great pe 13 Sep 2004, 12:08 PM

Multumesc Zorro....that makes three of us.

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Sep 2004, 01:25 PM

Acum ca, cu chiu cu vai mi-am adunat doi cititori fideli...am sa imi iau inima in dinti si am sa mai zic una foarte scurta, dar cu mari implicatii in evolutia destinului meu.

Aveam un amic Fane care lucra la Registratura...

Registratura era o incapere de 2/3 metrii cu o fereastra, si cu o usa in care era practicat un mic ghiseu.

Era in preajma sarbatorilor de iarna si incepusera sa apara pe la colturile strazii tiganii cu petarde de vanzare .

Cumpar asadar una barosana, o aprind apoi deschid ghiseul si arunc petarda inauntru, tragand repede usita dupa.

Bubuitura infernala...

Usa se deschide si in pragul ei apare Fane cu parul valvoi, iar in urma lui Directorul care tocmai intrase pentru o stampila.

Trei saptamani mai tarziu lucram deja in alta parte....

Trimis de: sorin666 pe 14 Sep 2004, 03:10 PM

Nasol momentul...

Trimis de: dandanescu pe 14 Sep 2004, 04:45 PM

Acuma am citit si eu povestea cu vinul de coacaze si m-am prapadit de ris

Dureaza mult efectul? ...imi imaginez ce senzatie o fi fost pe plaja a doua zi

Trimis de: LigiaB pe 14 Sep 2004, 05:35 PM

Hampu (ti-am zis eu ca esti anormal....de funny!)

Toate shotiile tale Hampule, sint "lucru' manual" !

Mai zi.... Poate ai istorioare in care au fost implicat si gagici...

Trimis de: Hampu The Great pe 15 Sep 2004, 04:07 PM

Trimis de: Mrs. Rogers pe 16 Sep 2004, 04:33 AM

Si eu citesc ce scrie Hampu si-mi place foarte mult

Trimis de: Ovidius pe 16 Sep 2004, 09:08 AM

No vezi Hampu-le ca noi care este, este mai multi care citim?

Trimis de: abis pe 16 Sep 2004, 09:42 AM

Trimis de: simonsays pe 16 Sep 2004, 09:59 AM

..decat in cazul in care o ceri in mod expres pana atunci, tu scrie !

Trimis de: Eclectic pe 16 Sep 2004, 03:22 PM

Si scrie mai repede !

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Sep 2004, 03:41 PM

Multumesc tuturor ...incepusem sa cred ca vorbesc singur...

Multumesc, cateodata face bine sa sti ca nu esti singur....


electic...ok, ok...

Trimis de: simonsays pe 20 Sep 2004, 10:15 AM

Hampu, astepti sa solicitam penalizarea ta ??? au trecut PATRU zile in care nu ai scris nimic !!!

Trimis de: Hampu The Great pe 20 Sep 2004, 11:09 AM

..sa nu faci asta simonsays...Numai penalizarile mai imi lipseau !!

O veste minunata prieteni: Siropul de Coacaze are aceleasi efecte ca si vinul .
El poate fi procurat chiar acum din magazinele Metro..(60 000 lei sticla)

Cumaprati-l si incercati-l daca vreti sa aflati cu adevarat ce monstru se ascunde sub chestia aia mititica pe care o urecheati de cateva ori pe zi prin toalete..

PROFETIE:

In zilele care vor urma discutiile dintre cupluri se vor atenua si armonia se va instala in locul lor.
Zimbetele si gesturile de tandrete se vor inmultii, iar la cina au sa apara iarasi sfetnice cu lumanari..

Adevar va zic voua ca nu vor trece mai mult de noua luni si indicele de natalitate de pe han are sa tasneasca in sus ca o racheta..

Si pentru ca veni vorba de racheta, dati-mi voie prieteni sa va povestesc in cele ce urmeaza povestea erotica* a Getei, mai exact a lui "Geta Care Face Ca Racheta"

*La cererea unanima a useritei LigiaB, care a solicitat o povestioara "cu gagici"...

Trimis de: simonsays pe 20 Sep 2004, 11:41 AM

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Sep 2004, 07:56 AM

From the Director, and the producer of:

"Jocul Reconstructiei Logice....unu si doi"

In curand pe ecrane*, o extraordinara si foarte savuroasa poveste de amor, cu un sfarsit total neasteptat...

magnifica poveste "Geta Care Face Ca Racheta"


nu rata acest eveniment deosebit...



*pe ecarnele monitoarelor al caror PC va fi logat pe Hanu Ancutei. com- topicul "Soti, Poante, Inscenari"

Trimis de: Inorog pe 21 Sep 2004, 08:04 AM

Eu mi-am luat deja bilete

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 08:42 AM

...Dragi prieteni, astazi la cererea unanima a userului LigiaB o poveste "cu gagici" ce contine si puternice conotatii erotice.

Asadar prieteni imi fac datoria si va avertizez ca aceasta povestea poate contine scene de nuditate, limbaj trivial, violenta impotriva animalelor…copii sub 12 ani ar putea sa ceara acordul parental…sau ar putea sa isi bage picioarele si sa nu ceara nimic, e la alegerea lor, ce pastele masii, nu mai sunt de doi ani…… ..

Inca odata asadar, doamnele sunt rugate sa citeasca doar cu coada ochiului iar moderatorii si administratorii sa “aiba foarte multa treaba” pentru a isi mai face timpul necesar pentru editarea pasajelor ce pot produce roseata pe obrajii mai sensibili...

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 09:41 AM

Cap 1

Eram cred in anul III, sau ma rog in vacanta care i-a urmat, si datorita unor reusite pe care nimeni nu le astepta din partea mea tata s-a decis sa isi deschida baierele pungii si sa imi finanteze un mic concediu la munte.

Mai inainte de a imi da efectiv banii, a inceput ca de obicei o lunga disertatie plictisitoare despre toti ceilalti fii care nu au astfel de posibilitati, despre cumpatare, despre rolul educativ al distantei atunci cand ea e asezata intre cei ce se indragesc, despre relatia tata/fiu, despre incredere si devotament...
Se pierduse saracu' in labirintul discursului si era atat de miscat de tot ce spunea incat aproape lacrima.

La un moment dat s-a oprit si cred ca astepta din partea mea o replica ceva...
Cum nu prinsesem ultima abordare, am fost putin luat prin surprindere:
-What ?..am bagat asa de control
Tata se uita pierdut la mine...zice:
-N-ai nimic de spus in legatura cu toate astea ??
-Ba da, spun eu, sigur am sa am grija, are sa imi fie dor, sunt recunoscator...si dupa o scurta pauza:
-Marca banu' omule, ce sa mai pierdem vremea !

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 09:45 AM

Cap. 2


Acuma in acea perioada cei mai multi din prietenii mei erau deja plecati in vacanta, care pe la munte, care pe la mare.
Foarte multi se angajasera in campul muncii sa mai faca un ban si sa scape de “practica obligatorie”...

Cu cine Dumnezeu sa plec, si in ce directie ??

Chiar in acea zi m-am intalnit intamplator cu Tone cel din povestea cu vinul de coacaze.
Am schimbat cateva vorbe si am inteles ca o iesire l-ar tenta.
E interesant ca in toata viata mea, eu nu am fost plecat in excursii cu Tone decat de doua ori si asta la distanta de cinci ani una de alta...
Aici cele doua povesti se succed ca si cum ele s-ar fi petrecut in continuare.
Pentru cei care n-au citit postul anterior, e bine de stiut ca Tone era un atlet desavarsit cu mult “lipici” la fete.
Avea fiecare gest indelung studiat, si nu rata niciodata.
Din acest motiv nu era prea popular printre restul baietilor care ii purtau o pisma nedisimulata.

Am mai incercat la cateva numere de telefon dar nu a fost chip sa gasesc pe cineva disponibil.

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 09:51 AM

Cap.3


In bloc cu mine locuia unul Tamba cam de aceasi varsta.
Cu el facusem multe nazbatii impreuna pe vremea cand eram copii; acum relatiile se racisera si cred ca Tamba imi reprosa faptul ca eu am putut sa imi urmez studiile.

Devenise foarte retinut si odata intr-o seara mi-a zis:
“-Tu ai sa devii un filfizon intr-o buna zi, iar in ziua aia eu tot la saiba am sa trag.
Nu mai putem sa fim aceiasi Hampule..!
Ne schimba si ne invrajbeste viata si lumea asta..”

Dar Tamba nu era mereu un tip asa de suparacios si atat de profund...ba chiar dimpotriva era un tip de un umor devastator.
Era autorul unor poante magistrale, asa dupa cum se va vedea si in cele ce urmeaza...

In plus,Tamba era inzestrat de la mama natura cu un ras cu totul special. Era asa ca un scartait, ca si cum ai fi frecat o bucata de zapada artificiala de un geam ud.
Rasul lui venea in cascada si nu se intrerupea niciodata facandu-te sa te intrebi cand naiba mai si respira.

Despre Tamba si despre rasul lui se povestestea ca odata, la o inmormantare a unui unchi , lui Tamba i s-a parut foarte amuzant felul in care era pieptanat parintele ce oficia slujba. Avea o coafura “valvoi”..

La inceput s-a straduit sa se gandeasca in alta parte dar orice facea privirile ii ajungeau mereu inapoi pe bretonul popii.
Cand tocmai reusise sa se desprinda de imaginea asta hazlie a venit o musca si popa ca sa scape de insistentele ei a inceput sa amestece gesturile de pendulare a cadelnitei cu cele de alungare a insectei...
Pentru Tamba asta era deja prea mult..
A inceput sa chicoteasca, si maica-sa la si corectat cu una scurta dupa ceafa.

Tamba a incercat sa isi retina rasul dar din ce se straduia mai tare, cu atat nevoia lui era mai mare, asa ca dupa trei patru hohote inghitite al patrule a rabufnit din toti rarunchii.
Maica-sa la tras repede deoparte si s-a apucat sa il mustruluiasca insa era prea tarziu.
Rasul ala deosebit contaminase deja doi vecini de ceremonie si asta a fost de ajuns...
In cateva minute toata comunitatea era zguduita de hohote, care tinandu-se de burta, care batand cu piciorul in pamant.
Chiar si parintele nu s-a mai putut abtine si a mustacit asa in barba cateva chicoteli, incercand iarasi sa le amestece cu o tuse inventata...

Cand lumea s-a mai potolit a dres-o si el cum a putut: "si defunctului ii placeau glumele, si rasul, sper sa se bucure si acum vazandu-ne de acolo de unde e"
Defunctul avea insa cu totul alte probleme...fusese parlagiu si avusese pe constinta viata multor animale.
Cred ca tocmai in clipele alea isi pleda cazul, oferind tot felul de explicatii la ultima sa judecata…


Asadar l-am luat pe Tamba, si pe Tone, si am ales ca loc de desfasurare a mini concediului Cabana Pestera...defapt un hotel cu mult confort pentru vremea aia.

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 10:24 AM

Cap. 4

In aceea perioada de timp hotelul Pestera era inca in lucru.
Unul din etaje avea santier in toata regula iar pe masura ce coborai, de la el in jos, celelalte se aflau in diverse grade de executie.
Doar primele doua functionau cum trebuie si chiar si aici aripa nordica numai partial.

Receptionerul, un personaj plin de un umor rafinat, ne-a privit multa vreme pana sa "gaseasca" printre paginile registrului o camera libera care sa corespunda cerintelor si posibilitatilor noastre.

Chiar si dupa asta ne-a avertizat in legatura cu regulamentul hotelului, si cu grija deosebita pe care ar trebui sa o acordam inventarului din camera.
Ne-a urat in cele din urma o sedere cat mai placuta, accentuand cuvantul “sedere” intr-un anume mod astfel ca noi sa retinem sensul sedentar al cuvantului, cel care indica atitudinea pasiva.

Totul se anunta destul de anost.
Vremea de afara era incerta, turistii putini, foarte multi muncitori ai santierului, iar distractiile... ioc.

Singura persoana cat de cat amuzanta in afara receptionerului era Geta, ospatarita care ne servea la masa.
Era o blonda frumoasa, cu forme pline, cam pe la 25 sau 27 de ani, si care vorbea cu un puternic accent ardelenesc.
Geta incerca sa fie placuta comentand in versuri ori de cate ori avea prilejul sa spuna cate ceva.
De exemplu la micul dejun se serveau: "rosioare din Pitesti, cum mananci te'n veselesti", sau desertul uneia din zile era alcatuit din fructe...."pergamute de la munte, cum mananci iti vine'a..... ........ spune: Doamne, ce mai pere bune !!".

Era in plina perioada de foamete ceausista si la mesele de pranz primeam mazare cu oua ochiuri, sau ciorba de sfecla cu leustean, ori fasole iacnie ("Fasole iacnie = gaz la butelie") cu parizer prajit (??)..

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 10:38 AM

Cap. 5


In prima noapte petrecuta in camera hotelului Geta a devenit pentru noi brusc cea mai interesanta persoana a sejurului.
E necesar sa precizez ca locuiam intr-o camera cu doua paturi, unul mare dublu in care, la cerere lui Tone, ne-am asezat eu impreuna cu Tamba pentru ca..."voi va cunoasteti din copilarie, si pentru ca eu si asa am mari probleme daca am vreo erectie si nu as vrea sa cad, Doamne fereste, in vreun pacat (vezi povestea cu vinul de coacaze)” .

Patul lui Tone era asezat perpendicular pe directia patului nostru le ceva distanta de el...
-E bine asa pentru ca putem sa il avem tot timpul sub observatie, i-am explicat eu lui Tamba. Cu apucaturile lui nu se stie niciodata...


In prima seara ne-am culcat destul de tarziu, si chiar si in pat, cu lumina stinsa am continuat palavrageala fericiti si plini de sperante pentru zilele de vacanta care vor urma.

Cand eram cat pe ce sa adormim din camera vecina au inceput sa se auda tot felul de zgomote ciudate:
Erau strigatele unei femei tinere, mai degraba lamentarile ei:
“ IOOOOOOOOOI, ioooooooooi, ahhhhhhhhh”..toate insotite de scartaituri ritmice de pat..
Nu era nici un dubiu cu privire la cauza sunetelor ce ne parveneau prin perete, intrigant era insa acel nobisnuit "ioooooooooi" care suna precum un fluier din ala cu elice la mijloc, si care trezea in noi…..ma rog, trezea in noi, ce era de trezit….
Peretii hoteluilui erau la fel de subtiri "ca portofelul unui tip lefter".

Bineinteles ca ne-a apucat chicoteala si ca Tamba si-a dat drumul la rasul lui caracteristic instituind astfel un moratoriu in camera alaturata unde “luptele” au incetat la scurt timp dupa primele hohote.

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 10:57 AM

Cap. 6


A doua zi dupa cateva scurte investigatii am aflat fara putinta de tagada ca in camera aceea locuia chiar Geta...dar cititorul a banuit deja singur chestia asta, nu-i asa ?

Am inceput sa facem tot felul de glume, si fata s-a dovedit foarte receptiva si comunicativa..
Doar din doua trei schimburi de priviri am inteles ca partenerul Getei la partidele de “iooooooi”-uri, era chiar seful locatiei, asa ca am avut grija sa nu ii oferim astuia motive de gelozie.

Am invitat-o la masa noastra la un ness dupa ce si-a terminat treaba si a acceptat…am facut poante am povestit bancuri, si Geta ne-a mai servit cu cateva rime din alea de ale ei.
Dupa o vreme s-a intors la treaba si noi am plecat in drumetie….”noi”, adica Eu, Tone, Tamba, si o sticla de vodca.

Cand ne-am intors am dat roata hotelului si am localizat camera Getei din afara. Nu se putea ajunge in acea aripa a cladirii decat pe scara de siguranta, care era mult mai ingusta ca cea principala si care avea la intrare o usa metalica.

Se inserarse deja, si discutiile din ajun, dar si vodca consumata ne-au facut sa credem ca
de acum eram prieteni suficienti de apropiati cu Geta pentru ca sa ii putem face o vizita; asa ca am deschis usa metalica si am urcat scarile secundare pana la primul nivel.

Odata ajunsi in capul culoarului care potrivit calculelor noastre ar fi trebuit sa contina si camera Getei am putut constata ca si acesta avea tot trei camere, si ca la cea din mijloc lumina era aprinsa si usa deschisa de perete.

E de prisos sa mai adaug ca era chiar camera Getei...si ca era identica cu cea locuita de noi.

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 11:03 AM

Cap. 7


Camera era insa in chip misterios parasita, situatie care a impus unele scurte investigatii ..

Pe masuta de sub fereastra statea o scrisoare inceputa si gata de a fi reluata, cateva crème si mai multe farduri.

Incaperea era destul de ingrijita.

Dintr-un colt , de pe un scaun Tamba a inceput sa inventarieze hainele Getei, asezate acolo cu multa grija...

Ridicand sutienul la nivelul ochilor Tamba zice:
"- Binisor, nici prea mari nici prea mici,…privind apoi cupa pe interior cu multa atentie:
- Nici o urma de vata, nici o pernita ajutatoare…o fata cinstita asadar !………daca au si forma de mar chiar foarte, foarte, bine .."

...studiind in acelasi mod dar cu mult mai multa atentie chiloteii, Tamba continua:
"- Curatica ..curatica ...nimic de zis.."..

....si mirosind apoi profund dresul in zona talpilor exclama:
"-...mmmmmmmmmmm, “Ahhh ce miros violent, ah ce sfanta duhoare !!” ...aroma dulce-acrisor, my kind of flavour !!"...

iar in cele din urma, asezand totul cu grija la loc Tamba exclama pe un ton teatral:
"-... o iubesc, Dumnezeule mare, femeia vietii mele…..o iau de nevasta !!...
Am sa ii cer mana chiar in aceasta seara !!"

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 11:10 AM

Cap. 8


In timpul asta Tone, un tip mult mai pragmatic propune:

"- Bai tovarasi, hotelul e "in oglinda". ce e pe culoarul asta e identic ca la noi. Asta inseamna ca tipa are baia in capat si ca acum e la dus. Faptul ca a lasat usa de la camera deschisa, indica destul de clar ca toate camerele astealalte sunt nelocuite.
Eu zic sa ii facem o poanta Big Time !!

Fara sa mai astepte alte puncte de vedere Tone isi scoate bluza de la trening si tricoul, dupa aia baschetii din picioare, si cu restul hainelor pe el se baga sub plapuma acoperindu-se pana la jumatate.

Compune apoi mimica unui Don Juan , care isi asteapta plin de speranta si curtoazie ibovnica, apoi se opreste introduce lanterna sub patura si o prinde bine intre pulpe.
Dupa asta aranjaza iar cu grija patura peste, facand astfel sa para pe la mijlocul ei o mica movilita si explica:

-Ba, cand ea vine si da cu ochii de mine mai intai are sa se sperie, dupa aia o sa inceapa sa injure si sa tipe, dupa aia veniti si voi, radem glumim si o invitam la noi in camera..
Stam toata noaptea la suete si imediat o sa ii devenim cei mai buni prieteni din partea asta a lumii.

Acuma ia incercati voi sa ghiciti cine are sa aiba maine in farfurie cele mai mari, si cele mai bune portii de mancare ??

-Nu va fie nici o frica, am mai facut asta la Costinesti acum un an cu niste fete care curatau cartofi la un restaurant.
Am dus-o regeste tot timpul cat am stat acolo.
E drept nu ne aduceau decat resturi de prin farfuri, dar erau de cea mai buna calitate... unele dintre ele abia daca erau muscate...
Am avut mancare atunci ca niciodata !

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 02:25 PM

Cap.9


Hai, gasiti-va repede un loc de ascunzis prin camera sau pe hol, s-a grabit sa zica Tone...pentru ca zgomote dinspre baie se faceau deja auzite.
Noi buluc dupa usa, da nu incapeam amandoi acolo asa ca ne tot impingeam unul pe altul nedorind niciunul sa renunte la locul ala.

-Repede sub pat ! strigaTamba, si fara sa mai gandesc ca daca el pleca acolo usa ar fi ramas doar pentru mine, tusti si eu dupa el.
Sub pat locul era destul de inghesuit; era si mult praf...dar am zis ca totul are sa se termine repede asa ca n-am mai comentat.

Intra in camera Geta, si da imediat cu ochii de Tone:

-Iooooooooooooooooooooooii, zice ea ducand ambele maini la gura. Asa cum aveam sa aflam putin mai tarziu, avea un halat de baie si parul ii era infasurat intr-un prosop.

- Nu striga, madam, fii mizericordioasă! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat. Sunt un june tânăr şi neferic, care sufere peste poate şi iubeşte la nemurire. Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă;

-Smintitule care esti, ce cati acolo ma dracule ma…..ma impielitatule, ce nebunie ti-a dat pa’n cap ma !!!

- Ingrato! ? În van te aperi. Şi tu mă iubeşti pe mine, nu mai umbla cu mofturi

-Eu mi-s fata serioasa ma bolundule, eu nu-s dintralea de care crezi tu…Mars imediat afara nebunule !!

-! Tu eşti angelul visurilor mele, tu eşti steaua, pot pentru ca să zic chiar luceafărul, care străluceşte sublim în noaptea tenebroasă a existenţii mele, tu eşti...

-Ia asculta ba “nebunie pe hartie”, daca nu o intinzi cat mai urgent de aici incep sa urlu si are sa hie vai de pielicica ta..revine Geta la un ton mai comunicativ

- nu, orice s-ar zice şi orice s-ar face, eu voi susţinea, sus şi tare, că tu eşti aurora, care deschide bolta înstelată într-o adoraţie poetică...

Cred ca pe la momentul asta privirea Getei a descoperit movilita din mijlocul plapumei ce il acopera pe Tone, alta explicatie nu e, si cred ca lucrul asta a facut-o sa isi schimbe radical atitudinea…

-Si ia zi ma “pustan gogoman”, cum de ti-a dat tie prin cap asemenea nazdravanie ?...zice ea sagalnic intr-un cu totul alt registru…
-Sa dai buzna asa nitam, nisam in patul femeilor serioase.

-.....aibi pietate si nu rade ingrato de amoarea mea..!! !!

-Hai, talpasita…altfel incep sa ma supar rau di tat… Tu poate ca o ei in gluma da lumea pe aici are sa tat vorbeasca despre mine daca se afla de nazbatia asta…
Si asa zic toti numai vrute si nevrute.

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 02:47 PM

Cap. 10



-Geta, sigur am mers cu gluma ceva mai mult decat se cuvenea…dar sa sti ca ochii astia ai tai albastrii, parul tau balai..
..Meriti cu mult mai mult decat fundatura asta…

Se topise de tot fata…
Tone simtea si indreznea tot mai mult…

-Esti cea mai frumoasa fata din tot tinutul asta de tolomaci…Crezi ca prietenul ala al tau lu’ care ii scri scrisori te merita ??
E un dobitoc daca a lasat o fata ca tine sa plece..
Eu singur te pot iubii in numai o ora cat n-are sa te poata iubii el o viata intreaga..

Geta se scurgea de-a binelea… Se asezase pe pat si simteam cum cu greu isi mai putea dezlipi ochii de pe movilita lui Tone.

- In definitiv esti tanara, esti libera…de ce sa nu iti traiesti viata asa cum trebuie ea traita ??

-iooii, a suspinat total ratacita Geta…..

Fara nici un dubiu, Tone avea stil.

Asa cum eram sub pat, toata povestea incepuse sa devina stanjenitoare.
Prin putina lumina care razbatea pana la locul nostru il puteam dezlusi pe Tamba si ne puteam chiar face unele semne.
Ma uit drept in ochii lui si ii fac unul care vroia sa insemne: ce e de facut ?
Tamba ridica din umeri si apoi bate usurel aerul cu palma: asteptam.

De deasupra noastra zgomotele harjonelii se inteteau..
Veneau de acum sunete precum clipocitul unor saruturi lascive, practicate direct cu gura deschisa..
Era tot mai greu de suportat. probabil ca in acele momente si mie si lui Tamba ne-a picat imediat fisa...
Fusesem folositi..
Tone isi calculase meticulos lovitura, recitarea din Caragiale o dovedea pe deplin.

Daca lucrurile ar fi luat o directie gresita, atunci totul nu era decat o gluma nevinovata a unor tineri nabadaiosi, si eu si Tamba eram dovada ca nu a fost vorba decat de o sotie....
Daca se lega insa, se lega...
Tone avea sa "inscrie" la Geta, iar numele lui va fi fiind inca odata acoperit de glorie...
In toata istoria asta noua nu ne ramaneau decat rolurile celor doi mascarici cronicari care sa urmareasca evenimentele de sub un pat si care sa le confirme peste tot mai apoi.
M-am uitat la Tamba si el mi-a intors privirea...
Asa era, intelesese si el...

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 03:09 PM

Cap 11


In tot taraboiul de deasupra aparusera deja si primele "ioiiiuri" fluierate, iar eu incercam acuma sa mi-i imaginez pe cei doi in acele momente.
Un puternic miros pestilential venind dinspre capatul celalat al patului, ma intrerupe insa din visare si ma readuce cu violenta inapoi la locul meu de sub pat.
Dumnezeule ziceai ca e mirosul unui hoit intrat in putrefctie de ceva vreme..

Ma uit inca odata la Tamba , dar acum el nu se mai uita la mine. Avea privirea pironit intr-un punct fix situat undeva pe directia nasului pe captuseala de dedesubt a patului.
Mirosul crestea in intensitate intr-o rata geometrica si la un moment dat s-a auzit destul de clar si un fasait discret venind dinspre Tamba.
Asta explica chiar totul...

Cei de deasupra erau insa mult prea pierduti in iooooi-uri si in lupte corp la corp ca sa aiba urechi pentru asa ceva.
Sub pat aerul devenise de nerespirat...
Gatul ma ardea si ochii incepusera sa imi lacrime...Incercam sa ii gasesc privirile lui Tamba implorand din ochi sa inceteze.
Avusesem la pranz "iacnie= gaze de butelie", asa ca va puteti face o idee..

Tamba fu atunci zgaltait de un hohot de ras pe care insa la retinut fara mari eforturi...
Dar imediat au urmat altele si altele…il simteam rosu la fata si cu obrajii umflati asa cum fac scufundatorii cand isi retin respiratia pe sub ape…
Cum se forta asa sa nu mai rada Tamba a scapat insa o motoreta zgomotoasa si inca si mai imputita decat toate cele de pana atunci.

Asta a fost auzita de cei de sus si a produs o incremenire imediata a tuturor miscarilor de deasupra..
- Da ce se intampla mai ?..a zis Geta...
- IOI da ce pute asa...mai nesimititu’ dracu ?
- ptiuuuuuuuuuu………………
-Mai, Te-ai cacat pe tine ma nesimtitule ?...Puahhh !!!

Am sesizat imediat ca deznodomantul era foarte aproape si intr-adevar in cateva secunde Tamba a izbucnit in rasul ala al lui urmat aproape instantanu de al meu si de alte cateva paraituri...
Peste hohotele noastre, de sus se auzeau tot felul de invective adresate de Geta lui Tone si care se amestecau cu explicatiile inconsistente ale acestuia…

Geta ii cara pumni lui Tone , si dintrodata imboldita de un gand s-a lasat pe marginea patului si si-a varat capul dedesubt fiind cat pe ce sa si-l ciocneasca de al meu..

-Apai hirati voi ai necuratului sa hiti de dementi, las ca vedeti voi pe dracu…Si dai cu o umbrela de aia de care se strange, (pe care habar nu aveam de unde o luase), ba la coaste, ba la capalau.
Si eu si Tamba ne-am parasit in mare viteza ascunzatoarea si ne-am grabit spre usa…
Incercand sa evite umbrela Tamba alerga cu capul intors, sa vada de unde vine lovitura si sa faca eschiva…In felul asta a ratat usa la prima incercare, nimerind tocul usii..
Pe mine si chestia asta m-a amuzat si cand sa ma bucur mai bine de ea: PAC !! o umbrela in crestet…ma rog

Trimis de: Hampu The Great pe 23 Sep 2004, 03:27 PM

Cap. 12


-Bai, zice Tone…mi-am uitat baschetii la Geta !
-Si cei cu asta ??
-N-am cu ce sa ma incalt !
-Si ce treaba ai ?
-Nu stiu, dar poate am…
-Lasa ma ca ii cerem maine si ii capeti atunci inapoi…
-Ba, eu vrea baschetii mei acum…daca e vreun cutremur la noapte, daca imi vine treaba mare..ce dracu n-aveti minte ?
Omu’ avea dreptete aici…In plus el purta 43, eu 40 si Tamba 41..
-Trebe sa mearga unul din voi pana la fata sa ii ceara..
-Eu nu merg, am zis imediat mangaindu-mi cucuiul
-Nici eu nu merg…a adaugat si Tamba. Iti era bine acolo in bratele ei…Noi ne-am luat leapsa pe degeaba .
-Hai ba Tamba du-te tu !...incerc eu o stratagema..
-Nici pan cap nu-mi trece..spune Tamba si se si vara in pat..Eu d'abia te-am cunoscut…Ajutati-va voi intre voi ca sunteti cunostiinte mai vechi..

Ce era sa mai fac..Cu o mana la scafarlie. Am coborat scarile spre iesirea principala din hotel.

Receptionerul sorta niste hartii si cand am trecut prin dreptul lui imi zice:

-Vreti sa vedeti daca mai bate vantul ??

I-am zambit si nu i-am raspuns. Am dat ocol hoteluilui si am ajuns sub fereastra Getei, unde am inceput sa o strig asa soptit: GEEEETA !!

....pe la al treilea strigat aud de sus o voce grava:
-Ce vrei ma ??
-Arunca si mie baschetii lui Tone…Sa sti ca lui Tone ii pare foarte rau, si isi cere scuze.

Plosc un baschet langa mine….

-Si noua ne pare rau , a fost o gluma de cel mai prost gust..Nu mai stiam ce sa indrug..cel de al doilea baschet se lasa prea mult asteptat..
Cand tocmai ma gandeam ca nu voi primi decat atat in aceasta seara, ca pedeapsa, apare la geam capul Getei care imi si arunca al doilea baschet..
Ma grabesc sa il culeg si cum eram asa aplecat vaaasti un lighean de apa pe spate..

Ma luat din plin…
Cand trec inapoi pe langa receptioner, tipul zice plin de ironie si fara sa isi ridice privirile de pe hartiile lui..
-Ia te uita, a inceput sa ploua ?..

-Numai “pe alocuri” raspund eu smecher

Omul nici nu se sinchiseste dar isi inalta totusi capul si privirile I se opresc pe baschetii pe care ii aveam in mana:

-Doriti sa ii facem cu crema..?...unu zero pentru el !!



A treia noapte, eu si cu Tamba stateam in pat si numaram “iooooooooiurile” Getei…
Tone lipsea din camera…

Tamba zice :
-Ba ce noroc au unii…
-Da zic si eu la fel de inciudat…
-Lasa ma Tamba, ca o sa ne vina si noua randul odata si odata..
-Acum trebuie sa luam lucrurile asa cum sunt..Tone cu ale lui, noi cu ale noastre…Nichita Stanescu avea chiar o vorba in sensul asta, zicea el : “Altii, cu ale lor………”
-Da, zice Tamba ganditor, sigur ca da Tone cu ale lui, noi cu ale noastre….ofteaza apoi din greu si se intoarce cu spatele la mine…
Ma gandeam cum sa il mai ogoiesc cand dinspre Tamba se aude iar: Poc, si Trosc !!

Rasete scartaite, bataie cu perne, injuraturi…....Vorba poetului: “altii, cu ale lor”….



sfarsit

Trimis de: Ovidius pe 23 Sep 2004, 04:08 PM

Hampule, am ras acilea la birou de unul singur de ziceau colegii ca-s dus d-acasa!
Ce zici, te apuci de scenariul la un film? Cred ca ar iesi beton!

Trimis de: simonsays pe 23 Sep 2004, 05:22 PM

de rasu curcilor sa fiti baaaa.... am stat pana la ora asta la servici ca sa citesc continuarea.. ca ne lasasei la jumate... NAZISTULE !! astea nu sint metode crestine !!

ideea e: si nu s-a prins amantul oficial al Getei de escapadele amoroase ale lui Tone ? ca la ce sirena de ceatza zici ca avea madam ...

si urmarea: daca povestea asta o excita pe prietena (si totodata suflet mare si neconsolat) noastra Ligia ... eu ma calugaresc ... cred ca nu a fost tocmai pe placul.. iubirilor de sine

Trimis de: Eclectic pe 23 Sep 2004, 07:11 PM

Hampule, nota 10 !

Trimis de: LigiaB pe 23 Sep 2004, 10:42 PM

Ce am ris!
Multam ca ne distrezi asa copios! Si nu ma mai pune on the spot, te rog frumos

Hampu, citind, ma tot asteptam ca Geta sa nu inghita gogosile lui Tone... nu stiu cum unele femei pica atit de usor unei lanterne sau unor cuvinte mieroase care nu sint decit texte, clisee...parca prea repede... Parere proprie

@ Simonsays...ete fleosc, nu puteai sa taci..

Trimis de: Hampu The Great pe 24 Sep 2004, 11:45 AM

symonsays, amantu' nu era chiar atat de oficial cat o spune povestea....
Geta avea o larga deschidere catre necunoscut (citeste necunoscuti)....
Aveam sa aflam asta (si inca altele mai rele) cam pe la capatul acelui concediu...
Noi doar am presupus ca el ar putea deveni gelos, si apoi ostil.
Eu cred ca a aflat de idila cu Tone, da noi n-am simtit asta in nici un fel (nu ca nu ne-ar fi placut sa il vedem pe Tone inghesuit putin prin colturi )


LigiaB...Geta "inghitea gogosile" lui Tone pentru ca ele ii conveneau de minune...
Mi-au trebuit multi ani sa pricep chestia asta aplicata la relatia fete/baieti.

Eu ma gandesc la mine, daca mi s-ar intampla sa ma intorc intr-o zi de la dus si sa gasesc in pat o fata foarte frumoasa asteptandu-ma ........cea mai mare nerozie pe care as putea-o face ar fi sa ma arat jignit, sau si mai rau indignat...

Tone era tanar, era atletic, era frumos, era curat....mult mai mult decat orice altceva i se putea oferii in coltul ala de lume.
Parerea mea e ca ea s-ar fi imbunat la fel si daca Tone i-ar fi recitat Tatal Nostru, in loc de pasaje din Noaptea Furtunoasa.


Zorro, electic, tuturor...multumesc de aprecieri

Trimis de: Inorog pe 24 Sep 2004, 11:52 AM

Hampu

Se mirau astazi colegii de ce sunt atat de vesel cand lucrez la calculator

Trimis de: Dark Angel pe 24 Sep 2004, 11:54 AM

Adevarul e ca esti de-a dreptul magnific, si cred ca e mai mult pentru felul in care relatezi respectivele intamplari decat intamplarile in sine.
Keep up the good work!

Trimis de: Fernando pe 24 Sep 2004, 01:07 PM

Nene Hampule,sa ne traiesti o mie de ani !
Eu ma tot gandesc(si mi-e frica) sa n-o patesti ca si mine;sa te lase memoria...si sa se piarda frumusete de poante.
Asa ca;lasa iepurii si potarnichile in durerea lor,nu te mai irosii prin "hanuri"si alte locuri deocheate,ascute plaivasu si pune-le toate pe hartie,eventual intr-o carte(tu nu vezi ca si Monica Lewinsky a facut o carutza de bani...si nu stiu sa se fi ascuns pe sub paturi sau sa fi patimit cate-ai patimit tu...)
Cu stima,F

Trimis de: Fernando pe 24 Sep 2004, 01:18 PM

Cred ca nu trebuie sa te impinga nimeni de la spate,pana sa incepi un ciclu cu "d-alea vanatoresti"...ca eu n-am intalnit numai un vanator la viata mea...da nici mancare nu-mi mai trebuia cand incepea el sa povesteasca...
Sanatate si virtute (apropo ;nu-ti pune mintea cu coacazea si derivatele ei,ca pana la urma iti clacheaza inima sau sistemul vascular),F

Trimis de: Cafe Del Mar pe 24 Sep 2004, 03:02 PM

hampu mie personal mi-a placut povestirea ta. e super haioasa!
uite ca sa fiu rea... o sa zic ca geta de fapt era moldoveanca si o chema andreea marin.nu's ce mi-a venit....

Trimis de: simonsays pe 24 Sep 2004, 04:12 PM

s-ar putea sa fie andreea...

Trimis de: E.B.E. pe 25 Sep 2004, 01:19 PM

Hampule ai prin arborele genealogic f'un Creanga ceva?

Keep up the good work!

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 01:04 PM

POVESTE CU TOCANITA SI CIORBICA


Cap.1

Erau foarte putine autoturisme pe vremea aia si oricum noi nu aveam acces la ele, asa ca pentru deplasari foloseam cu precadere trenul.
Prin anii '80 insa, nici un tanar nu ar fi plecat in excursie la munte, sau la mare, utilizand caile ferate si platind pentru asta un bilet de tren.

Excursionistii aveau un statut special in ochii personalului CFR (si nu numai).
Toata lumea avea multa intelegere si multa toleranta fata de tinerii ce plecau in excursii si fata de excesele lor.

Cei educati si cu ceva bun simt mergeau "cu nasul", ceilalti faceau "blat negru", adica se ascundeau in wc-uri sau se faceau ca dorm cu cate o caciula trasa pe ochi, sau se certau cu nasul, si il intrebau cu mult tupeu :
"-ce ba, adica n-am inteles, ce nu mai m-ai controlat odata ???", sau si mai grav il atacau direct de fata cu ceilalti calatori:
"-ce nasule nu iti ajung zece lei pe care ti i-am dat deja spaga ??", ori adoptau o atitudine definitiva:
"-nu am nimica pe mine ba, asa sa sti...Nu iti dau nimic pen’ca n-am nimic: Pofta in Cui nasule !!".

Salutare tuturor, sunt Hampu The Great, astazi cu o noua povestire din ciclul "Sotii, Poante, Inscenari"
...si va rog sa ma credeti pe cuvant, asta are sa va placa din cale afara !!

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 01:13 PM

Cap.2

In toata perioada liceului, si chiar si in anii de facultate eu personal (sau accelerat ) am platit trenul exact de patru ori (la cateva sute de deplasari).
Imi aduc chiar aminte foarte bine ca odata, am plecat cu tata si cu o matusa la Alba Iulia.

Aveam parul lung, camase inflorata, pantaloni evazati, in fine toate insemnele de recunoastere a "partii bune" a generatiei mele, a celei ce traia "in pas cu vremea"..

Cand a intrat in compartiment nasul si a dat cu ochii de mine pe bancheta s-a luminat tot la fata.
"That's ma man"...si-o fi zis el.

A cerut asa, adresandu-se celorlati calatori cu un aer superior biletele si apoi, fara ca macar sa observe ca tata ii intinsese si biletul meu, s-a intors spre mine si ridicand din sprancene mi s-a adresat :
"-...iar noi, desigur nu am apucat sa ne luam bilet..asa e ??"

Tata i-a atras insa atentia ca greseste...sigur nu putea spune nimic cu certitudine daca nasul avea sau nu bilet, dar in ceea ce ma privea: "...eram impreuna" ...........

Iar nasul era sa faca colaps auzind asta...
S-a plostit de tot si apoi, indrugand o scuza naroada a dat sa plece...

Mi-a fost tare mila de el.

Intre noi tinerii de atunci, si intre ei nasii acelor vremuri se crease o legatura tainica si stabila...
Nasul asta m-a privit atunci ca pe un om de nimic, ca pe unul care a tradat, ca pe unul care a incalcat regulile fundamentale ale unei relatii trainice.

Dumnezeule, nu cred ca m-am simitit vreodata mai rusinat, si mai injosit
(poate doar atunci cand Master Mihai nu m-a lasat sa fac o loja virtuala pe han...).

M-am uitat in ochii lui ca si cum mi-as fi cerut scuze...apoi fara sa mai imi pese de ceilalti am ridicat umerii a neputinta si i-am spus: "...stiti cum sunt parintii in ziua de astazi... mult prea grijulii !!", o remarca pe care numai el a inteles-o pe deplin.

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 01:27 PM

Cap.3

In timpurile liceului meu singura problema adevarata pentru a petrece sfarsitul de saptamana la munte era problema banilor.
Acordul parintilor devenise deja o formalitate pentru fiecare din membrii grupului nostru.
Facusem o intelegere nescrisa cu parintii si ea functiona perfect...
Cred ca ar merge si in zilele astea, si in general oricand (aviz amatorilor).

Asa cum am spus eram toti "baieti destepti" asa ca nu ne-a fost deloc greu sa sesizam ca parintii nu aveau deloc chef de problemele noastre..
Aveau prea multe si prea grele dintrale lor asa ca nu mai aveau chef de nimic in plus.

Pe atunci, ca si acum si ca mereu, viata era destul de complicata pentru parinti...important era sa ii menajam atat cat era posibil...
Sa avem grija sa nu luam note din cale afara de mici, sa nu fim exmatriculati, sa nu spargem geamuri, sa nu trebuiasca sa fie chemati la scoala, sa nu trebuiasca sa fie pusi in fata dilemei de a lua masuri punitive, intr-un cuvant sa nu creem probleme.
Daca reuseam aceste lucruri simple, pentru ei deveneam exact ceea ce isi doreau cel mai mult sa fim: "copii invizibili".
In aceste conditii obtinerea unui acord pentru o mica excursie devenea o formalita pe care in cateva randuri am si uitat sa o indeplinesc fara vreo urmare:

"-Sti ceva de Hampu, mama ??..as vrea sa il rog sa mearga pana la colt sa imi cumpere un ziar si niste bere...zice tata.
-Nu stiu nimic...Nu prea l-am vazut azi..
Ce e azi ..Sambata ?...hiimmmmm, sa sti ca bezmeticul ala iar a plecat la munte....
I-ai dat tu voie cumva ??
-Cine mai stie....Parca a zis ceva joi seara. Cum sa plece fara sa ceara voie, si cu ce bani ?....Da tie nu ti-a cerut bani ?
-O fi fost iar pe la tanti-sa Sally...mai spune mama.
-De data asta chiar ca il iau la scarmanat. Cum sa plece asa fara sa intrebe pe nimeni ??
-Lasa-l draga, si tu ai fost tanar...Bine ca se descurca.
E un copil bun..nu are note proaste, toti vecinii spun ca e respectos..
Daca nu se distreaza si el acum, atunci cand ??"

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 01:38 PM

Cap.4

Dar nu toti aveau o "vesta de salvare" asa cum era matusa mea Sally pentru mine...
Mielu', ai carui parinti lucrau in sectorul medical (tata medic, mama farmacista), o ducea cel mai rau..
Melte isi tapa cu multa eficienta cele trei surori mai mari...pe unele le ameninta cu darea in vileag a pasajelor fierbinti subtilizate din jurnalele intime, sau trase cu urechea de pe la convorbirile telefonice, pe altele le induiosa cu argumente legate de situatia lui defavorizata "de fiu unic".
Era incredibil pentru noi ce bine se putea descurca, si cat de mult putea recolta..

Mama lui Paully inota in bani..
Negocierile pentru o excursie se derulau de cele mai multe ori asa:
"-Uite asta ar trebui sa ajunga, zice mama lui Paully intinzand fiului mai multe bancnote de cate o suta.
-Mama, dar e absurd ! Toti colegii mei la un loc nu au atatia bani..Jumatate din ce e aici e mai mult decat suficient !!
-Cand pleci la drum nu stii niciodata ce se poate intampla... ia-i pe toti, are sa iti prinda bine la nevoie, iar daca nu are sa fie nici o "nevoie" ai sa poti sa petreci pe cinste !"
Cand Paully se incapatana sa refuze maica-sa il lasa sa ia numai cat vroia el, si apoi avea grija ca restul de bani sa ajunga la unul sau la celalalt din participantii la aceea excursie.
Ii cunostea intotdeauna pe toti.

E deprisos sa mai adaug ca toata lumea cauta compania lui Paully..

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 02:00 PM

Cap.5

Matusa mea era super bogata.
Pe vremea lui Ceasca era erou al clasei muncitoare sau ceva asemanator.
Fusese decorata la un 23 August, si pe langa tinicheaua aia dintrun metal imposibil de identificat cu certitudine, dar autentificat ca argint suta la suta, mai primea pentru titlul obtinut o enorma suma de bani lunar.

Matusa se distinsese mai ales prin frumusetea ei de-a dreptul ireala, dar si printr-un "libertinaj" condamnabil.
Locuise in Cluj si in Alba Iulia in perioadele agitate ale istoriei moderne si fusese o figura remarcabila si remarcata mai ales in sectorul militar si politic.
In casa ei se adunau frecvent inalti ofiteri ai armatei romane, apoi ai celei hortiste, ai trupelor germane si mai apoi sovietice "de ocupatie"...Matusa era mereu centrul atentiei.

Daca as putea sa dau ceva poze oricine ar intelege lesne de ce, dar pentru ca nu pot sa fac asta aici, trebuie sa adaug: era superba.

Prin 1969 s-a decis sa doneze una din case dimpreuna cu doua cufere de documente ce ii fusesera incredintate de trecutii ei amanti;
Le-a predat pe toate guvernului..si a fost decorata ceva mai tarziu pentru gestul ei.

Cand eram mititel, o alta matusa (una urata foc, si pismasa peste masura pe Sally) obisnuia sa spuna ori de cate ori avea ocazia:

"-Degeaba era frumoasa, nu avea pic de virtute.
I-au trecut printre picioare armatele a trei imperii.."

Iar eu, in nevinovatia mea copilareasca, inchideam ochii si vedeam o SuperSize-Sally, ceva de marimea Arcului de Triumf cu picioarele la fel de departate, si printre care treceau marsaluind coloane nesfarsite de militari....

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 02:08 PM

Cap.6

Nu doar pentru ca imi dadea bani multi exact atunci cand aveam cea mai mare nevoie de ei, ci mai ales pentru felul in care o facea ii purtam matusii mele o stima si o recunostiinta fara margini.

Cand tata sau mama imi dadeau cate ceva nu uitau niciodata sa imi atraga atentia sa fiu atent si chibzuit.."sa nu ii dai pe prostii", si in general, daca se poate sa nu ii cheltuiesc pe nimic.

Cand Sally dadea, ea doar aduga:

"-.....uite aici...Fa-i praf in prima carciuma si cu prima fata pe care o intalnesti, fa-i zob pana la ultimul franc si petrece cat te tin curelele....Viata, din chestii din astea e facuta !!
-Sa nu iti para rau de nimic ! Chefuieste, bea, si pupa tot ce prinzi...Cand ai sa poti sa faci asta pe propriul tau buzunar are sa fie deja mult prea tarziu, si nu are sa mai aiba nici un farmec...
Sa iti amintesti de mine atunci, si daca e cazul sa aprinzi si o lumanare..."

Dumnezeu sa aiba grija de sufletul ei...
Ani intregi de studii si de cercetari nu mi-au adus mai multa inteleptciune ontologica ca vorbele astea ale ei...

"Daca ai sa vezi in jurul tau doar fraieri, excroci, curve si banditi, sau numai virtuosi si numai intelepti...
Daca ai sa vezi doar lasii si doar eroii..sau poate numai spiritele cucernice ori mintile damnate (aici zicea de thunder fara sa stie saraca; ii prevazuse ca Mendeleev un loc liber in tabel)....atunci nu ai sa intelegi nimic din spectacolul lumesc.."

Era un om desavarsit insa depasit in exprimare... numai cativa ani mai tarziu aveam sa aflu de la Nichita acelasi lucruri mult mai simplu si mult mai profund spuse:
"-Asta este dragi nepoti..
Toti sunt oameni....Oameni toti...!!!"

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 03:10 PM

Cap.7

Mielu' descoprise o sursa de finantare pe masura geniulului sau.
Avea si el o sora mai mare, si la un moment dat parintii lui se hotarasera sa ii faca fetei un set de bijuterii.

Asa era moda vremii...
Cercei, lantic cu medalion, inel, si cel mult o brose acolo...
Chestia cu bratarile avea sa vina mult mai tarziu.

Ca sa poti sa comanzi insa la "Bijuteria" asa ceva era necesar in acel timp sa te duci cu aurul tau.
Asa ca fiecare familie, avea in cutia de tabla cu bijuterii (ascunsa de regula in sifonier, si printre cearceafuri) pe langa tot felul de inele demodate si lanturi rupte, zeci de bucati contorsionate din foste piese, ( penite, pandantive, crucifixe, ghiuluri si inele etc,) din care la solicitarea clientului bijutierul taiase cu clestele cate o parte pentru a putea asigura aurul necesar viitoarei bijuterii ce fusese comandata.

Mielu' gasise cutia de tabla cu bijuterii a familiei sale, si mai ales gasise acolo verigheta imensa ce a apartinut tatalui sau si care participase intr-o mica masura la asigurarea aurului necesar garniturii surorii.

Ori de cate ori Mielu' avea nevoie de fonduri pentru cate o deplasare, lua clestele sfic si cu un gest scurt amputa cate o particica din verigheta in cauza.
Bucatica rezultata ajungea imediat la Al Spaghetone al carui tata (de meserie ceasornicar si bijutier) oferea intotdeauna pe loc, un pret corect.

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 03:18 PM

Cap. 8

In anii aceia grupul nostru reusise sa isi stabileasca cateva repere precise.

In fiecare saptamana aveam prioritate la Cabana Bunloc de pe langa complexul Dambul Morii din Bucegi; cand ne ducea portofelul eram la fel de bine veniti si in Fagarasi la cabana Sambata de Sus.

Pentru calatorii mai lungi de cateva zile eram asteptati de taranii satului Sirnea din masivul Piatra Craiului, iar pentru deplasarile la mare de cei din satele 2 Mai si Vama Veche (ultimul practic neexistand la acea data decat in mintea noastra; dar asta este o cu totul alta poveste).

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 03:26 PM

Cap. 9


Sa ne intoarcem asadar la povestea de astazi. Dupa acest complicat preambul,
Ea vrea sa ne zica despre una din nenumaratele excursii de sfarsit de saptamana pe care grupul nostru din liceu o facea inca odata la cabana Bunloc.

Pai ce sa zic...eu luasem de la Sally cateva sutici..Mielu' scurtase inelu' de inca cateva...

La scoala lucrurile mergeau rau de tot, si presiunile erau deosebite..
Urmau iarasi exmatriculari, si clasele urmau sa fie inca odata rearanjate prin tot felul de permutatii si rocade.

Suntem deja la capitolul 9 si abia acum am prilejul sa atac subiectul acestei povestii si asta doar pe la periferia lui.

Asadar excursie de weekend, in formula Hampu, Mielu si Melte....intr-o perioda de superstres.
Directia: cabana Bunloc.
Fonduri multumitoare, toamna tarzie, foarte frig, tren la dus extrem de aglomerat si cu risc inalt de "supracontrol".

Anumite trenuri, cele care aveau orele de plecare rezonabile erau mult mai vizate de supranasi decat celelalte.

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 03:31 PM

Cap 10

Mielu' pregatise ca intotdeauna pentru drum o mica tratatie.
Il impresionase in mod deosebit o fraza din piesa lui Bob Dylan -Hurricane:

"Now all the criminals in their coats and their ties
Are free to drink Martinis and watch the sun rise,
While Rubin sits like Buddha ia a ten-foot cell, An inocent man in a living hell !!”

...asa ca se interesase, si aflase cu exactitate ca era vorba de o amestecatura ce continea 3/4 vermut, si 1/4 vodca plus una bucata maslina.
Ca sa reproduca licoarea cumaparase o sticla de vermut Mamaia-Zarea, o sticla de vodca neagra Krepkaia (55 grade), si niste masline puturoase, negre, scofalcite si mustind de ulei.

Le-a amestecat pe toate intr-un termos fara sa mai tina seama de proportii si apoi ne-a servit pe fiecare in deja celebrele canute de plastic pe care aveam grija sa le transportam peste tot dupa noi, astfel incat sa putem oferii o imagine separata fata de cazaturile alea care trageau direct din sticla.

Imaginea licorii era dezolanta..
Lichidul era tulbure si continea tot felul de suspensii provenite de la vermutul de calitate inferioara dar si de la masline, astea din urma imbogatind intregul tablou cu tot felul de cercuri de grasime ce pluteau aglomerat la suprafata.

De consumat nu a fost posibil decat dupa agadaugarea unei cantitati impresionante de hellas (suc artificial de lamaie).
In felul asta au mers cam trei randuri scurte si rapide.

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 03:36 PM

Cap 11

Tot cinstind asa, iaca si nasul...

Nasul, in costumul lui albastru si cu diagonala rosie de care intotdeauna statea atarnata o lanterna din aia patrata.
Mai avea cu el si un fel de tolba de postas.

In afara lanternei aleia nimic nu s-a schimbat din imaginea lui nici in ziua de astazi..
Geanta e doar ceva mai scorojita, in rest totul este la fel.

Ne tocmim noi ce ne tocmim, plasam banu' si ca aldamas il invitam pe nas sa ne onoreze cu un paharut.
Omul accepta voios, galgaie pe indelete, si pleaca apoi mai departe in treaba lui.
Dupa ce "face" cateva compartimente se reantoarce insa pentru "un supliment de viteza".

Faza se repeta de cateva ori, dupa care nasul ne conduce in capul vagonului unde ne invita intr-un compartiment plin cu cuti de mesagerie pe care il deschide cu o cheie legata cu un snur direct de gaica de la cureaua pantalonilor.

Inauntru trage perdelele dinspre culoar si ne invita sa luam loc care pe unde putem.

Om generos, dar ispitit si de masline al caror rol sigur l-a inteles gresit, nasul scoate un pachetel in care mai multe bucatele de cascaval pudrate cu piper se amestecau cu cativa catei de usturoi..


...dai cu paine dai cu basamac, mai ia o maslina, mai un cascaval....

Trec peste amanuntele petrecerii direct la capitolul urmator..

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 03:54 PM

Capitolul urmator,

Toti muci...

Din cauza maslinelor, ca altfel nu am cum sa imi explic...
Nu mai vedeam la doi metrii in fata..
Melte insa se tinea tare...Gasise acum prilejul sa isi dea pe fata un of mai vechi asociat cu ura aproape fanatica pe care o nutrea fata de uniforme...indiferent care ar fi fost acestea:
Ii punea lanterna in ochi nasului si il interoga ca la politie:

-Zi nasule cu mana pe inima, zi sa mori tu in policlinica si in chinuri groaznice daca n-ai dat in primire fripturisti la supracontrol..
- Zi sa moara..beep..ca nu ai dat amenzi la amarati ??

Nasul cu palaria data pe ceafa, cu ochii bulbucati si siroind de lacrimi repeta de fiecare data aceiasi fraza pe care o tot auzea probabil pe acasa: "Sunt un porc !!"

Melte ii face invenatrul prin traista si cum nu gaseste nimic interesant, se intoarce iar la lanterna nasului pe care dupa ce o demonteaza minutios exclama fericit:
"Aha..beculet chinezesc...Lumea moare de foame si voi va lafaiti in raiul societatii de consum. ..
Chinezarii ai.?..ca bastanii aia burtosi, ca maharii aia capitalisti lipsiti de orice scrupul..."

Apoi controland bateria cu limba pe cele doua borne:

-"Io-te ma al dracu' .... aprope noua !!
Mare magar esti ba nasule !!"
-" Ba sunt un porc !!" ...protesteaza nasul cu capatana balabanindu-se in toate partile

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 04:13 PM

Cap. 12

In gara la Timisul de Jos am coborat aproape in patru labe insotiti de nas care saracu' era sa piarda si trenul.
Era o gara mica si in fata erau doua trei bancute si niste brazi..
Ne-am asezat un pic sa ne mai intremam..
Toate se invarteau cu noi si ne juram fierbinte unul altuia ca nu o sa mai mancam masline cate zile bune om avea.

Melte era cel mai limpede dintre noi...desi chiar si el a vrut in vreo doua randuri sa bea apa de la cismea folosind un pantof.
Prin grija lui, si printr-o serie de evenimente pe care nu le-am mai putut reconstituii a doua zi, darmite acum dupa atatia ani, am ajuns sa ne lipim de un grup mai mare care avea aceiasi destinatie..

Mai taras mai grabis..si in cea mai mare parte in patru labe am reusit de am ajuns la cabana..
Nici nu era un drum dificil in conditii normale.




Cap 13

Cabanierul, "prietenul" nostru Dl. Sabau (sa-l odihneasca Dumnezeu daca o mai trai pe undeva)...cand ne-a vazut in ce hal eram s-a inegrit la fata.
A pus repede pe Dna Sabau sa ne fac cafea cu sare si oua crude, ca sa ne dregem.
Noi insa smecheri am aruncat cafeau si ne-am pus in cesti bere procurata de la baruletul cabanei printr-un intermediar.

De pe aici filmul se rupe chiar de tot...
Micile crampeie de imagine mai mult sugerate de povestirile ulterioare decat amintite, nu mai sunt in masura sa reconstituie nici macr partial aceasta parte a povestii..

Erau fete multe in grupul de care ne-am lipit, si se pare ca noi am facut cateva glume etichetate ca deplasate si de prost gust. Glume de oameni bauti...

O lozinca pe care o strigam obsesiv, repetat si in cor, tot mi-a ramas in minte:

"Foaie verde de cicoare, Olga are curu' mare...
De rotunda e patrata, si de lunga e prea lata,
Nu e blonda nu e creatza, e femeia cu mustata, si-are tzatza malaiatza..
Nu vrei sa te joci cu ea, findca are fatza grea"

Cine mai stie cine era si Olga asta..???

Acuma, cum tot comportamentul nostru devenise intolerabil cabanierul Sabau, ca altfel nu pot sa ii zic, a luat decizia ca pe mine si pe Mielu' sa ne inchida in magazia de ambalaje pana cand ne reveniv.

Melte care se tinea ceva mai bine a fost temporar gratiat, ramnand insa in continuare sub o supraveghere atenta.

Trimis de: simonsays pe 6 Oct 2004, 04:24 PM

OMULE NU LE MAI FRAGMENTA, CA MOR !! si mai si intarzii la bere ...

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 04:35 PM

ok, ok, dar trebuie sa le prelucrez un pic inainte sa le public...


Cap. 14

Penitenta a inceput pe la orele pranzului si a durat cateva ceasuri bune.

Si eu si Mielu' am adormit pe cutiile alea si cand ne-am sculat, afara era intuneric si in magazie un frig de nesuportat.
Ne-am uitat la ceas...orele 1.45...ticalosu' ala de cabanier uitase de noi .
Nu era posibil sa lasi pe cineva inchis intr-o magazie noaptea pe munte chiar daca era luna octombrie sau noiembrie.

Tremuram de-a binelea si deja incepusem sa ne facem griji serioase...
Mahmureala isi punea insa amprenta pe judecata noastra, pentru ca solutia evidenta din capul locului noi nu am descoperit-o decat dupa inca o jumatate de ora de frig.

Usa de la magazie putea usor sa fie scoasa din balmale pe partea din inauntru..Era defapt o rama de cornier imbracata intr-o foaie de tego, iar la partea superioara intre usa si rama era suficient loc pentru manevra asta.

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 04:41 PM

cap. 15

Odata evadarea realizata ne confruntam acum cu o noua problema: In cabana toata lumea dormea iar usa principal era inchisa.
Stiam de obiceiul asta al cabanierului, si mai stiam si ca pe partea ailalta a usii se afla in broasca cheia.

Pana la urma dupa mai multe incercari am reusit sa patrundem in cabana printr-un geam uitat deschis de la bucatarie, si intamplarea asta ca si locul in care nimerisem ne-au facut sa ne amintim subit ca nu mancasem nimic toata ziua..si ca in consecinta ne era teribil de foame .

Pentru ca sa nu isicam si alte necazuri, am decis sa iesim pe ghiseul bucatariei si sa ne culcam in sala de mese...
Ramanea acum doar problema mancarii de rezolvat.

Nu puteam aprinde lumina asa ca am inceput sa bashbaim prin camera, doar doar om gasi un codrut de paine uitat sau ceva .

Putina lumina ce venea de pe geamul pe care intrasem ne-a fost de mare folos sa descoperim doua oale mari asazate pe una din mese.
Am luat un polonic si am inceput sa cotobaiesc prin cea mai apropiata, in timp ce Mielu' facea acelas lucru cu o spatula in cealalta.

La Mielu' in oala era ceva consistent..:"tocanita"... mi-a soptit el plin de optimism, si a si inceput sa care pe sub nas.

La mine era mult lichid..."ciorbita" mi-am zis bucuros si am si inceput sa sorb la poloince..

Desi "ciorbita” era neasteptat de "rara" am reusit sa pescuiesc de pe fundul oalei o bucata zdravana care se rasfrangea in penumbra peste marginile polonicului. Pana insa sa apuc sa ii dau o hapaiala Mielu' isi indeasa si el capul in polonic si zice soptit:
Ba Hampule nu fi bulangiu da si mie pielita ..!! N-am fost,... asa ca am impartit fratesete...

Da dupa aia m-am bagat si eu in oala lui....Si dai si baga crapelnita pe saturate.

Mi s-a parut mie la un moment dat ca e un gust salciu..da ce pretentii sa ai de la mancarea neancalzita, asa ca dupa ce am facut burtile mari hopa sus, cazna mare sa mai trecem pe partea ailalta prin ghiseu …da pana la urma am descurcat-o si pe asta si pe mesele din sala ne-am asternut de culcare.

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 04:58 PM

Cap. 16

Pai dimineata ne-au trezit ceilalti turisti, dar si durerea oaselor inmuiate de frig si maltratate de taria lemnului pe care dormisem.

Mie unuia imi vajaia capul si aveam o greata teribila..
Nu imi ardea de nimic..
Mielu' era si el albastru la fata si se tot tanguia ca un aurolac balansandu-se in colo si in coace pe mrginea mesei.

Apare Sabau:
-Bine mai tovarasi de astia imi sunteti ??
Pai sa ma faceti tocmai voi de ras, sa imi inchida astia cosmelia..Pai eu v-am crezut oameni seriosi mai..
-Uitati-va la voi cum aratati...(la faza asta eu m-am uitat la Mielu' si el la mine...avea dreptate omu', ce puteam sa zic)

Din bucatarie se auzea acum Dna Sabau care incepuse sa trabaluiasca pe acolo.
In gandul meu zic Doamne sa vezi acuma taraboi, cand o observa golul din cratita..
Da de la bucatarie nu venea nimic...

Sabau continua cu besteleala, iar mie capalaul incepuse sa imi zvacneasca in mod ritmic si dureros.
Eram asa de slabit ca nici nu puteam sa ii raspund cabanierului in vreun fel..

Cum stam asa la rechizitoriu, odata se deschide usa de la bucatarie (ca se deschidea cu tot cu ghiseu, si nu trbuia sarit geamlacu' sa ajungi de pe o parte pe alta ) si in pragul usi apare madam Sabau cu o oala in mana si cu o expresie de mare nedumerire intiparita pe chip.

Mielu' cu un ultim efort incearca o diversiune:
-Pei bine domnule cabanier Sabau, asa respecti mata legea muntelui..Lasi oamenii inchisi prin magazii noaptea in frig..Ce daca erau usor ametiti, ce asta se poate intampla oricui..trebe gata sa ii omoram prin congelare pentru vina sta ??
Dna Sabau isi freca acum cu o mana baraba, iar cu ailalta continua sa tina oala intr-un echilibru nefiresc…Dupa cateva secunde ii cade fisa si izbucneste intr-un ras din ala sanatos, de se zguduia sala.
Orice zgomot incetase si toata lumea privea acum nedumerita la tanti Sabau si la convulsiile pe care i le provocau hohotele ei de ras..
Incepusem si noi sa fim contaminati mustacind asa cate un firicel de chicoteala cand madam Sabau se opreste din ras la fel de brusc cum a si inceput:

-Bine ma neispravitilor…ati mancat laturile pentru porc..
-Doamna Sabau, sa am pardon eu nu fac lucruri din astea este mult sub demnitatea mea sa…
Mielu’ saracu daduse drumul la o replica pregatita din timp, fara sa auda macar continutul ultimei afirmatii a cabanierei.

Cand arunc o privire in olala cu “tocanita” mi s-au intors matele pe dos: coji de cartofi, resturi de mancare amestecate, bucati de paine muscate, resturi de mamaliga verde si, peste toate uleiul in care fusesera prajite niste chiftele ce baltea negru pe ici pe colo.
Oala cu “ciorbita” era de fapt oala in care se spalasera vasele cu laturile aferente inca in ea…Bucatica grasa de pielita pe care o impartisem frateste cu Mielu’ in ajun, s-a dovedit a fi o carpa utilizata ca spalator..

Toata cabana radea in hohote..
Noi nu stiam unde sa ne mai ascundem de rusine…Eram si mult prea slabiti ca sa putem macar sa boram..

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 05:03 PM

Cap...ulttimu'

Cand am ramas singur cu Mielu’ la multe ore dupa asta, i-am zis:

-Auzi Mielule, ba nu conteaza ce zice lumea..daca tie iti place un lucru iti place si pace..sa sti ca aseara mie mancarea aia mi-a placut..Adica a venit cand aveam mare nevoie de ea, am mancat cu multa placere, si pana sa aflu ce era mi-a fost foarte bine.
N-ar trebui sa avem pareri atat de preconcepute…

- Da ma, zice Mielu’ si mie mi-a placut, si abia astept sa ajung acasa sa ii mananc spalatorul si lui maica-mea…
-Zau ma gandesc chiar sa lansez o reteta noua…Totusi, eu bine nu m-am simtit…Nu ma simt nici acuma bine, de la ce dracu’ sa fie ??

-I-auzi vorba ?? mai si intrebi…De la nenorocitele alea de masline…Fir-ar mama lor astazi si maine…



Sfarsit…..(insfarsit)

Trimis de: simonsays pe 6 Oct 2004, 05:28 PM

excelent !!

in alta ordine de idei.. eu ador maslinele... dar o sa le privesc mai circumspect de azi inainte ... o sa am grija cu ce le combin

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Oct 2004, 05:48 PM

Mercic simonsays....ma bucur ca te-ai amuzat.

Pa mine ma umfla rasul si azi cand imi amintesc. ..

Cat despre masline...fi cu ochii in patru: sunt meschine si subversive !!

Trimis de: Ovidius pe 7 Oct 2004, 10:09 AM

Sarumana Hampule pentru amintirile tale! Intotdeauna le astept cu sufletul la gura!

Trimis de: Hampu The Great pe 7 Oct 2004, 01:24 PM

Sa-ti fie de bine Zorro.....Si vigilenta maxima : maslina e parsiva !!

Trimis de: cociuba pe 9 Oct 2004, 09:28 PM

comic


hahahahahahaha
buna treaba..............

Trimis de: Dark Angel pe 20 Oct 2004, 01:08 PM

Hampu The Great...unde esti, omule, cand are omul nevoie sa citeasca o poanta buna?

Nu mai scrii nimic?

Trimis de: Ovidius pe 20 Oct 2004, 01:29 PM

Trimis de: Hampu The Great pe 28 Oct 2004, 04:18 PM

Gata prieteni...

Am revenit de data asta cu una din armata......Am fost si eu putin in concediu ce naiba !!



Pe asta chiar am trait-o in timpul armatei...

Cap. 1

Era o iarna destul de blanda insa in noaptea aia batea un vant imposibil.
Asa cum, eram, cu "mantaile" alea mari si grele pe noi, vijelia efectiv ne impiedica la mers.
Motivul pentru care fugisem noaptea din dormitor...”dezertasem” ca sa ma exprim asa, in ciuda la toate riscurile si la toate neajunsurile, si in ciuda vremii haine de afara era insa unul extrem de serios ...Aveam de golit 16 sticle de bere de ¾ “Cazino”….marfa de export nu alta !!

Povestea e ca pe vremea aia berea in general era un lux.
Daca o gaseai, cel mai ades lucrul asta se intampla doar la carciuma, si numai intre anumite ore.
La Alimentara era sarbatoare nationala cand baga bere Bragadiru, sau Rahova, si se faceau cozi de cateva ore..

In vremurile alea, nu odata am luat trenul pana la Azuga doar ca sa bem acolo cateva sticle de bere. Biletele erau ieftine, asa ca si tainul nasului era minuscul; iar bere ca la Azuga nu facea nimeni nicaieri, in plus aveai garantia ca gaseai acolo bere de fiecare data.

Trimis de: Hampu The Great pe 28 Oct 2004, 04:31 PM

Cap. 2

In noaptea cu pricina aranjasem cu un sofer de la regimentul de mecanizate si asta ne livrase "cu tot cu sticle" insa la un pret astronomic cele 16 beri ambalate cu multa grija fiecare in parte, intr-o cutie mare de carton ce semana cu cele utilizate de mesageriile postale.

Bautura era interzisa in armata, asa ca simplul fapt ca am fi fost descoperiti cu aceasta marfa asupra noastra ne-ar fi adus multe necazuri.

Pentru ca si controalele "la valize" erau destul de dese, si pentru ca daca am fi consumat marfa pe sest, dupa stingere in dormitor, sau la grupul sanitar am fi riscat sa fim surprinsi sau turnati de ceilalti militari, am ales ca loc al faptei un foisor-cazemata din afara unitatii.

Era chiar ca o cazemata, pe trei sferturi ingropata in pamant, cu un mic geamlac la nivelul ochilor si atat de scunda incat cel mai inalt dintre noi, Ady trebuia sa se aplece cand statea in picioare.

In interior o camaruta de 2x3 metrii la care se ajungea prin coborarea unei scari inguste si abrupte.

Ne-am improvizat repede niste sacunele si ne-am si apucat de treaba.
Eram trei insi asa ca portia era de destul de mare pe persoana, si deci era foarte mult de lucru..

Trimis de: mutulica pe 28 Oct 2004, 04:31 PM

m-a enervat o tipa cu ochelari ca nu si-a tinut gura la o chestie...
i-am prins ochelarii pe masa si am lipit banda transparenta pe ei

apoi i-am cerut sa citeasca o documentatie si sa imi faca un raport
... a sters de vreo 3 ori ochelarii si tot nu vedea bine... pina s-a desprins banda la un colt

Trimis de: Hampu The Great pe 28 Oct 2004, 05:09 PM

...ai fost rautacios mutulica...

Mie colegii mi-au dat pe lentile cu nu stiu ce silicon. Luceau ocehlarii de curati ce erau dar prin ei totul se vedea ca in ceata.
Pentru moment am crezut ca am probleme serioase si cred ca i-am speriat pe complotisti, ca s-au dat imediat in vileag si au renuntat la poanta, sa nu ma aiba pe constiinta.

Cap. 3

Pe la al treilea rand de beri hopa si beleaua….
Se scoala Ady in picioare si zice: “Ba, eu ma duc sa ma pis…Mai vine careva ??”
La mine mai era loc, dar Guma cel de al treilea participant la agapa zice: “Hai ca vin si eu…Nu ca as avea nevoie da doar asa sa scap de o grija..”

Eu am ramas sa ii astept…
Tocmai imi trecea prin cap sa fur cate o dusca din sticlele partenerilor mei cand iaca cum se intorc amandoi inapoi..
Se intorsesera mult prea repede si dupa fetele pe care le aveau am ghicit imediat ca ceva nu era in regula….

Era vantul…

Batea mult prea tare si era imposibil sa faci pipi in conditiile astea.
Guma incercase si “din genunchi, si pe ouate ca fetele…N-a fost nici un chip sa se rezolve, totul ii venea inapoi.
Deasupra nu era nici un adapost, doar marginea cazematei si asta era pana la vreo 30 de centimetrii de sol..Daca te-ai fi lungit cu fata la ea, poate ai fi capatat ceva protectie, dar in pozitia aia nu ai fi reusit decat sa “faci pe tine”.

Totul parea destul de amuzant, insa nu era de loc.
Ady deja juca tontoroiul intr-un picior, si asa cum se misca cu capul varat intre umeri pentru a nu atinge plafonul si cu mantaua care ii atarna aiurea, oferea un spectacol straniu decupat dintr-o procesiune oculta.

Curand m-a lovit si pe mine nevoia…Si pentru ca de acuma nu mai aveam nici un motiv sa ne jenam unul de altul am aplicat singura solutie posibila pe care desi nu o numisem, o gandisem fiecare in parte inca din primul moment: am utilizat sticlele goale.

Trimis de: Hampu The Great pe 28 Oct 2004, 05:19 PM

Cap. 4

In mai multe reprize am reusit sa umplem cate doua sticle de caciula, la care dupa aia le-am pus si capacul original “ca sa nu miroasa”.

Berea isi facea acum efectul benefic si in mare contrast cu ce se intampla afara, in camaruta noastra atmosfera se incinsese bine de tot..

Guma zice:

“Nu e ma nici o rusine sa te pisi in sticla din care ai baut..!
Eu mergeam de multe ori cu tata la pescuit, si aveam o barca pneumatica din aia ruseasca de doua persoane..

Plecam dimineata in larg si mai ne intorceam seara..Nu poti sa faci pipi dintr-o barca ca aia, pentru ca nu te poti ridica in picioare, asa ca aveam o ulcica…Era special pentru treaba asta. Cand “ne taia” ne intorceam cu spatele si faceam in ulcica. Dupa aia aruncam continutul in apa si clateam ulcica..”

“Odata, eram cu tata dupa o partida si ne-am oprit la o fantana pe drum sa bem niste apa. Acolo era un gabor si i-a cerut tati sa ii dea si lui cana din care bausem noi, ca nu putea sa bea direct din galeata ca se uda pe uniforma.
Tata s-a intors spre masina si i-a dat din portbagaj ulcica aia …Avea boala pe gabori din cauza amenzilor”.

Trimis de: Hampu The Great pe 28 Oct 2004, 05:23 PM

Cap. 5

Da zice si Ady, stiu si eu una haioasa cu pipi la sticla.

Am fost odata la munte le Predeal si am stat la o gazda..

Noi eram patru baieti si ne-au cazat in mansarda unei anexe. In camera de alaturi statea tot asa un grup de fete. Intre camerele noastre era un asa zis WC amenajat ad hoc intr-o debara.
Era o scandura gaurita sub care gazda pusese o galeata cu ceva var.

Pe seara cand ne-au apucat nevoile am vrut sa folosim improvizatia asta dar a fost peste poate..
Turturoiul se auze ca la spectacol…Cum dadeai un jet cum se auzeau tot felul de chicoteli din camera fetelor..

Ne era asa rusine ca era sa facem blocaj de rinichi, da pana la urma am gasit niste sticle de lapte si erau mult mai bune ca astea ca iti intra intraga smecherie inauntru.
Nu mai era nevoie sa tintesti, sau se te potrivesti cu ajutorul mainilor....Bagai inauntru si apoi trai neneaca..

Da stati sa vedeti mai departe ca era unul Cazan, care atunci cand a ajuns cu chestia inauntru a uitat sa mai urineze pentru ca a realizat instantaneu ca de fapt, fiind inconjurat din toate partile penisul lui se afla intr-o gaura…

De la constatarea asta si pana la o erectie consistenta si imediata nu a fost o cale prea mare..
Pe urma Cazan umbla cu sticla atarnata de el pentru ca organul I se proptise de marginile sticlei si era acum captiv acolo.
Astia se tavaleau pe jos de ras iar unul Matei i-a zis lui Cazan:

- Cazane iti dau trei sute ( o suma considerabila atunci) daca te duci asa la usa fetelor bati, si atunci cand ele deschid le spui:

“Scuzati-ma daca deranjez nu aveti cumva un tirbuson, am o mica problema cu sticla asta ??”

Trimis de: Hampu The Great pe 28 Oct 2004, 05:25 PM

Cap. 6...si ultimul ca ma grabesc

Stiu si eu una ..m-am incumetat la randul meu:

Eram la tara si tata isi dusese masina intr-un garaj amenajat intr-un grajd.
Intr-una din nopti au venit niste tineri in garaj si au petrecut exact asa cum facem si noi acuma.
Cand au ajuns la faza cu pipi au ales un bidon de ulei motor pentra asta..
Era un bidon aproape gol pe care au reusit sa il umple peste noapte mai bine de jumatate.

A treia zi mecanicul a terminat cu motorul si a vrut sa ii puna ulei.
Era un om batran si poate din cauza asta nu a simtit mirosul ala atunci cand a turnat tot pipiul in motor, sau poate din cauza peliculei de ulei care izola pipiul, cine stie ??

Marele noroc era tocmai ca putea ingrozitor (ca orice pipi care sta inchis intr-un recipient mai multe zile).
Tot cautand ce pute tata a descoperit confuzia inca inainte sa apuce mecanicul sa faca proba motorului…dar chiar si asa a trebuit sa arunce filtrul care era nou nout, sa spele motorul si alte alea.
Nepotul mecanicului, partasi la petrecerea care a cauzat intregul eveniment s-a marturisit in final si asa am putut reconstituii intreaga tarasenie..”

“Trebuia sa ii faceti proba Hampule..Cine stie poate ar fi mers, iti dai seama ce descoperire epocala ati fi facut tu, taica-tu si mecanicul ala ??
Va imbogateati din pipi !!” constata Ady plin de interes.

“Da…”, zic eu in zeflemea, “….ca si prietenul ala al tau Cazan..Iti dai seama ce de bani ar fi facut daca si-ar fi brevetat metoda aia: “hands-free” de carat sticle ???”

Era deja trei nopatea cand am gatat toata treaba..
Vreo cinci sticle pline cu capacele usor deformate stateau acum aliniate intr-un colt al incaperii.
Celelalte goale le asezasem in cutia de carton.
Eram prea aghezmuiti ca sa ne mai pese de ce lasam in urma noastra….Si apoi vorba lui Ady, era prea periculos sa ne intoarcem si cu sticlele in unitate.
Oricum ne propusesem ca a doua zi pe lumina, sa facem curatenie pentru ca intentionam sa utilizam cazemata si cu alte ocazii

Am ajuns “pe mai multe carari” pana in dormitor, ne-am salutat cu plantonul care facea rebus si ne-am culcat imbracati.

Au trecut aproape doua saptamani si iata cum se ivesc conditiile ca sa repetam petrecerea noastra, insa de aceasta data utilizand un mare bidon de vin.

Uitasem cu totul de chestiunea sticlelor de bere ramase in foisorul-cazemata..Cum am patruns insa inautru un miros greu de tot ne-a amintit imediat de ele.

Cercetand locul cu mai multa atentie am gasit pe jos o stical goala de Rom-Jamaica si mai multe chistoace de Carpati (noi fumam BT cartonat, deh teristi..); am putut remarca apoi ca una din sticle noastre de bere plina era acum daramata…si ca nu departe de ea pe o suprafata de circa ½ metri se intindea o boratura uscata plina de cocoloase….
Concluzia mea a fost una singura si cred ca toata lumea ar trebui sa fie de acord cu ea: “Berea este excelenta cand o bei o singura data…Berea care a mai fost bauta odata e o porcarie (…se aude MISA ???)”

Trimis de: carpatic pe 29 Oct 2004, 03:24 PM

Asta imi aduce aminte de o patanie de pe vremea liceului. De adunasem o gasca serioasa, vreo 20 de oameni pe putin, si la sfarsitul lui iunie, dupa terminarea scolii, am plecat cu totii in Padis.
Ne-am asezat tabara de corturi undeva pe platou si timp de vreo saptamana am vizitat cam tot ce se putea. Organizarea era ca la carte - in fiecare zi era numita o echipa de bucatari, care implicit pazeau si tabara cat timp restul erau plecati, aveam echipa insarcinata cu stransul lemnelor, cu spalatul vaselor... Adusesem cu noi, cu cumplita osteneala (pe vremea aceea eram prea tineri ca sa conducem masini) cateva lazi de bere (care s-au terminat in primele 2 zile, noroc insa ca eram fiecare dotati cu mai multe sticle de plastic de 2 litri, care cu vin, care cu tzuica...). Intr-una din primele nopti, petreceam in jurul focului insirati pe busteni sau tolaniti pe paturi, cand unul din noi remarca terminarea berii, eveniment trist desigur pentru toata comunitatea. Vreo 3 baieti insa, descurcareti si pusi pe sotii, umplu frateste (adica in parti egale) o sticla cu "bere deja bauta", proptesc pe gatul ei un dop gasit pe jos si, dupa ce "berea" sta putin in parau, ca doar stie toata lumea ca berea se bea rece, nu fierbinte, unul din ei se prezinta cu sticla, nedesfacuta, care cica ar fi fost ascunsa de el mai devreme in cort, dar in seara asta a baut destul, si ar da-o la alt insetat... Toti cei ce nu erau la curent s-au anuntat desigur ca doritori, dar proprietarul a pus o conditie -
-O dau, dar cine-o ia trebuie sa "dea groapa" cu ea (adica desigur s-o bea dintr-o inghititura) !
Omul desface sticla si o inmaneaza primului care se inghesuie, si desigur insetatul o pune la gura si gal-gal-gal-gal-.... Hac ! Haaa ! Uaaa ! Bleaaah ! Ce p*** In p*** de f*** si c**** sa-mi s*** p*** de f*** .... (etc. etc.) Care-o fost ma, ca-l omoooor !!!
Si baiatul chiar era hotarat, luase o bata de pe jos si ameninta cu ochi sticlosi si cu gura spumeganda...
La care se ridica unul, 1.93 si 120 de kile (ce-i drept era unul dintre faptasi):
-Ma, io am fost, da io zic sa stai cuminte, ca-ti trece...
La care, spre mirarea unora, biata victima s-a calmat, desi toata seara n-a mai putut sa scoata pe gura decat dulci cuvinte cu P si F si alte asemenea

Trimis de: Kitty pe 24 Mar 2005, 07:01 PM

Sotia il intreaba pe sot, venit acasa dupa o zi de munca: - E buna ciorba? Sotul: - Ai chef de cearta?

Trimis de: Kitty pe 5 Apr 2005, 11:45 PM

1. Pentru a va pregati sa deveniti mama, imbracati un
halat de baie si
fixati-va pe burta un sac plin cu fasole. Dupa 9
luni, scoateti doar 10%
din continutul sacului!
Pentru tatici: fugiti repede la farmacie, goliti-va
portofelul pe tejghea
si invitati farmacistul sa se serveasca. Dupa aceea,
mergeti la
supermarket si cereti ca salariul dvs sa fie varsat
direct in contul
magazinului.

2. Pentru a avea o idee despre cum va veti petrece
serile, intre orele 17h
si 22h parcurgeti in lung si in lat sufrageria
purtând in brate un sac
umed care cântareste intre 4 si 6 kg. La ora 22h
lasati sacul, reglati
desteptatorul la 00h00 si mergeti la culcare.
La miezul noptii, treziti-va si parcurgeti din nou
sufrageria purtând
sacul timp de o ora. Reglati desteptatorul la ora
3h00. Imposibil sa mai
adormiti, evident, asa ca treziti-va la ora 2h00 si
serviti-va ceva de
baut (fara alcool, de preferinta apa plata).
Intoarcerea in pat la 2h45. Când suna desteptatorul,
un sfert de ora mai
târziu, trezirea!
Cântati cântecele de leagan pâna la ora 4h00.
Reglati desteptatorul la 5h00. Treziti-va si
preparati micul dejun.
Mentineti acest ritm timp de 5 ani...fara sa va
pierdeti buna dispozitie!

3. Goliti un pepene si practicati in mijloc o gaura
de talia unei mingi de
golf. Suspendati-l de tavan cu o sfoara si
balansati-l de la stânga la
dreapta. Dintr-o farfurie cu supa (foarte lichida)
incercati sa hraniti
"pepenele" (care e in miscare), jucându-va de-a
avionul cu o lingurita.
Continuati exercitiul pâna când farfuria e pe
jumatate golita, varsati
restul... pe genunchii dvs...bravo! acum stiti sa
hraniti un bebelus!
Pentru a avea o idee despre ceea ce se va intâmpla
când va incepe sa
mearga, etalati dulceata pe canapea si pe perdele,
disimulati un pic de
peste congelat in spatele televizorului si lasati-l
acolo timp de o luna
sau doua...

4. Imbracatul celor mici nu e chiar o placere.
Incepeti prin a cumpara o
caracatita si o plasa pentru peste. Incercati sa
introduceti caracatita in
plasa fara ca nici un tentacul sa nu depaseasca. Timp
prevazut: toata
dimineata.

5. Nu sperati ca veti mai avea o masina curata si
stralucitoare ca in ziua
când ati cumparat-o. Cumparati o inghetata de vanilie
si uitati-o in cutia
de pe bord. Introduceti o moneda in casetofon (sau CD
player). Sfarâmati
un pachet de biscuti sau de ciocolata pe scaunele din
spate. In final,
zgâriati fiecare portiera cu un cui. Perfect!

6. Mergeti la supermarket insotiti de ceva care se
apropie cel mai mult de
un copil mic: o capra adulta de preferinta. Daca
intentionati sa aveti mai
multi copii, folositi mai multe capre. Faceti
cumparaturile fara sa le
scapati din ochi si platiti fara comentarii tot ceea
ce au distrus.

7. Repetati de cel putin 5 ori tot ceea ce spuneti.

8. O ultima recomandare:inainte de a face copii,
vizitati-va prietenii
care au deja. Criticati din plin metoda lor de
educatie, lipsa lor de
rabdare sau de autoritate. Permiteti-va sa le dati
sfaturi asupra orei de
culcare, olitei, lipsa bunelor maniere la masa etc.
Intr-un cuvânt:
ajutati-i sa-si rezolve problemele si, in acelsi
timp, profitati bine de
situatie: este ultima oara când detineti solutiile
corecte.

Trimis de: 3669 pe 23 Apr 2005, 08:48 AM

Hai sa va povestesc o intamplare de cand eram elev la grupul scolar poligrafic,era prin 86.Stateam la camin,binenteles grupati pe camere dupa loc. de bastina.Aveam un coleg,Sorin care credea in orice povesti cu vampiri si alte de-alea.Hotarati sa-l facem praf intr-o seara eu m-am ascuns in vestiar(dulap metalic intr-o nisa-vezi Liceenii) iar ai mei colegi sau apucat care mai de care sa povesteasca,binenteles in pat fiind si cu lumina stinsa,despre monstrii,vampiri etc.La un moment dat conform scenariului am batut usor in usa vestiarului,Sorin speriat le spune sa taca si se incordeaza tot,astialalti toti se fac ca ploua si ca n-au auzit nimic.Mai stau un pic si ascultind povestea lor gasesc momentul culminant si incep sa bat frenetic cu pumnii in dulap.Nu va spun ca de la etajul 2 a zbughit-o Sorin la fuga in chiloti pe scari si pana la caminul de fete nu sa mai oprit,a fost mortala treaba.Dupa aia sa vezi chinuri sa-l aducem inapoi ca nu vroia sa creada ca am fost eu in dulap!

Trimis de: Eclectic pe 23 Apr 2005, 10:27 AM

Bun asa...

, 3669, si la cat mai multe postari la fel de amuzante.

Trimis de: steiner_gun pe 24 May 2005, 04:04 PM

Hampuuuuuuuuuuu, where art thou???
de-abia acum am vazut topicul asta ... o zi intreaga am stat la birou si am citit post-urile
felicitari la toata lumea

Trimis de: Eclectic pe 25 May 2005, 06:19 AM

Din pacate, hampu nu mai da pe la han de ceva vreme...

Trimis de: Felina pe 25 May 2005, 07:15 PM

Mergeam cu trenul la bunci, dintr-o parte in alta a tarii. In drum erau mai multe tuneluri, pe langa dunare pe undeva. Si pentru ca ne plictiseam, eu si sora mea, cand eram pe la mijlocul tunelului cel mai lung, am inceput sa vorbim despre ce se vede pe fereastra. Ce frumos se vede, uite ce viaduct, uite nu stiu ce... hihihi. Saracu fratele meu, care e cel mai mic dintre noi, a inceput sa se panicheze si pana la urma sa planga, ca el nu vedea nimic si pesemne a orbit. Vai ce-am mai ras! Pana la urma ni s-a facut mila de el si i-am zis. Adevarul e ca ne era la toti putina teama in tunelele mai lungi.

Trimis de: cipdecip pe 19 Jan 2006, 08:41 PM

George Costantza :

Eu cred cã ciclul vietii e de-a-ndãrãtelea.
Ar trebui întâi sã mori, sã te dai la o parte. Apoi sã mergi sã
locuiesti într-un azil de bãtrâni. Esti dat afarã de acolo pe motiv cã
esti prea sãnãtos, te duci, îti iei pensia, apoi, când începi sã
lucrezi, primesti un ceas de aur în prima zi de lucru. Muncesti
patruzeci de ani pânã când devii suficient de tânãr ca sã te bucuri de
pensionare. Te-apuci de bãut, mergi la chafuri, si esti gata pentru
Liceu. Mergi apoi în scoala Primarã, devii un copil, te joci, n-ai
nici
o responsabilitate, devii bebelus, apoi si mai mult? îti petreci
ultimele nouã luni plutind cu toate facilitãtile cum ar fi încãlzire
centralã, bãi, room service, dupã care termini totul într-un orgasm!!
Amin

Trimis de: fiica_lunii pe 14 Jun 2006, 07:07 PM

Una primita pe mail
bine de recitit din cand in cand )

Daca treburile nu merg asa de bine, iata reteta sa va descarcati nervii:
Pentru cei care in mod ocazional, traiesc o zi mizerabila (ex miercuri ) si ar avea nevoie sa-si descarce nervii pe cineva ... pe cineva necunoscut...
Eram asezat la birou cand mi-am amintit ca uitasem sa raspund cuiva care-mi telefonase. Am gasit nr. respectiv si am sunat. Un barbat raspunde:
- Alo? Zic politicos: Pot sa vorbesc cu d-na Popescu, va rog?
Tipul imi inchide telefonul in nas injurand. Nu puteam sa cred ca cineva putea fi atat de nesimtit. Verfic numarul. Inversasem ultimele doua cifre...
Dupa ce am vorbit cu d-na Popescu, decid sa mai fac un apel spre numarul gresit. Cand tipul raspunde, ii urlu:
- Esti doar un gaozar idiot! si inchid.
Am notat numarul cu mentiunea "+gaozar" si l-am lasat aproape de telefonul de pe birou. Pe urma, la fiecare doua-trei saptamani, cand aveam intr-adevar cate o zi infernala, il sunam pe tip si-i urlam:
- Nu esti decat un gaozar prost de mana a doua!
Asta ma facea sa ma simt mai bine. Cand a aparut posibilitatea de a afisa numerele care te apeleaza, m-am gandit ca s-ar putea sa fie sfarsitul apelurilor terapeutice catre gaozar. Asa ca am sunat si:
- Buna ziua, numele meu este Bogdan Horescu, de la Romtelecom. Va sun pentru a va intreba daca cunoasteti noul nostru serviciu de afisaj?
Tipul a urlat: Nu! si a inchis telefonul injurand.
L-am sunat din nou, rapid, sa-i spun:
- Asta din cauza ca nu esti decat un gaozar prost!
Cateva saptamani mai tarziu, ma duc la cumparaturi. Dupa mai multe minute de cautare gasesc in sfarsit un loc de parcare liber. Cum ma pregatesc sa parchez acolo, un tip, intr-un BMW negru, imi taie calea si-mi ia locul. Il claxonez si-i spun ca am asteptat destul ca sa prind locul respectiv. Imi raspunde printr-un deget; si se indreapta spre magazine. Eram
furios si ma pregateam sa caut un alt loc de parcare cand am remarcat anuntul "De vanzare" pe geamul din spate al BMW-ului! Am notat numarul ... Cateva zile mai tarziu, imediat dupa ce am sunat la primul gaozar (i-am pus numarul pe speed-dial si formez tot timpul inainte *67, pentru ca numarul meu sa nu se afiseze), m-am gandit ca ar fi o idee sa sun si la gaozarul posesor de BMW. Am format numarul si cineva a raspuns:
- Alo?
Zic:
- Sunteti domnul care are un BMW negru de vanzare?
- Exact!
Atunci intreb:
- Puteti sa-mi dati adresa unde as putea sa vad masina?
- Da. Stau pe Stefan cel Mare 180, o casa de caramida rosie. Masina este tot timpul parcata in fata.
Indraznesc:
- Numele d-voastra?;
- Numele meu este Marcel Pavelescu.
Si urmez:
- Cand este cel mai indicat sa va caut, dle Pavelescu?
- Sunt acasa in fiecare dupa-amiaza, dupa ora 17.
Adaug:
- Asculta Marcel, pot sa-ti zic ceva?
- Da?
Lovitura de gratie:
- Nu esti decat un gaozar idiot!
Inchid telefonul si il bag si p-asta pe speed-dial. De acum, cand am cate o zi mizerabila, am doi gaozari de sunat. Dar dupa ce i-am sunat cu randul timp de cateva luni, nu ma mai simteam asa de usurat ca la inceput. La sfarsitul unei zile cu adevarat nimicitoare, mi-a venit o idee... Tocmai trecuse de ora 17 si-l sun pe gaozar no 1.
- Alo? Nu esti decat o gaura de cur! dar de data asta nu inchid.
- Esti inca acolo? ma intreaba.
- Da!
Atunci imi striga:
- Nu mai suna, ca altfel ...
I-o tai repede: - Ba p-a ma-tii, gaozar imputit!
Urla: - Cine esti?
Raspund:
- Ce, vrei sa ne masuram? Esti tare-n barba? Numele meu este Marcel Pavelescu.
- Zau? Si unde stai?
Bravez:
- Draga gaozar, stau pe Stefan cel Mare 180. Am o casa superba de caramida rosie si un BMW care te-ar face sa crapi de invidie.
- Vin imediat, Marcel, si-ai sa vezi cum am sa te fac sa-ti inghiti dintii.
Surad:
- Nu mi-e frica de tine, gaozar idiot, vino!
Imediat l-am sunat pe gaozarul no 2:
- Alo?
- Salut, gaozare! si astept.
Tipul incepe sa urle:
- Daca pun vreodata mana pe tine ...
- Ce-o sa-mi faci?
- Iti sparg botu'!
- Da? Bine. E ziua ta norocoasa, gaozare! Vin!
Am inchis si am sunat imediat la politie spunand ca locuiesc la nr. 180 pe Stefan cel Mare si ca nu mai pot rezista, il voi omori pe nenorocitul de amant homosexual.
Apoi am sunat la PROTV informandu-i ca o bataie intre sefii bandelor de motociclisti se va derula pe Stefan cel Mare la nr. 180. Apoi am sarit in masina si m-am infiintat prin apropierea locului respectiv... Si am vazut doi imbecili batandu-se pe viata si pe moarte, in fata a sase masini de patrula si al unui elicopter de Politie, precum si sub nasul echipei de la Stirile de seara ale ProTV.
ACUM ma simt mult mai bine ... :-)

Trimis de: fiica_lunii pe 14 Jun 2006, 07:15 PM

Scuzati cuvintele obscene din cadrul textului de mai sus.... dar daca le cenzuram nu mai avea farmec.

Trimis de: Titus Herbert pe 14 Jun 2006, 08:22 PM

Trimis de: fiica_lunii pe 22 Jun 2006, 08:41 PM

Dar de asta ce zici?

Am parcat masina grabit si am dat o fuga sa cumpar tigari si bere de la magazinul din colt. Cand am iesit (dupa doar cateva minute!!!) deja era afara un politist care scria de zor o amenda. M-am dus la el si i-am spus:
"Poate ma mai slabesti un pic", la care el a continuat sa scrie amenda fara sa se uite la mine. Atunci l-am facut "nazist". De data asta s-a oprit, s-a uitat la mine, si a inceput sa scrie o alta amenda pentru cauciucuri uzate. Asa ca eu l-am poreclit "curcan tampit", iar el a inceput sa scrie o a treia amenda pe langa cele doua deja agatate in parbriz. Chestia asta a cam duratvreo 20 de minute. Cu cat il jigneam mai tare, cu atat se invartosa la scris amenzi. Pana am obosit eu si am hotarat sa cedez. Asa ca am plecat pe jos, am dat coltul si m-am urcat in masina mea.

Trimis de: Titus Herbert pe 22 Jun 2006, 11:54 PM

o stiam, e bunicica

Trimis de: fiica_lunii pe 29 Aug 2006, 08:51 PM

Razbunarea unei femei
In prima zi si-a impachetat lucrurile in cutii, genti si valize...
A doua zi, au venit sa i le ia...
A treia zi, s-a asezat pentru ultima oara in sufragerie, si la lumina lumanarilor, leganata de o dulce muzica de fond, si-a pregatit un ospat cu creveti, caviar si sampanie. Cand a terminat masa, a mers in fiecare camera din casa si a pus in suportul perdelelor cativa creveti pe care nu ii mancase. Apoi a curatat bine bucataria si a plecat.
Cand sotul ei si noua lui prietena s-au intors la casa, totul a fost perfect, indragostiti, in primele zile. Apoi, incet, casa a inceput sa miroasa urat. Au incercat totul: curatare, spalare, ceruire, aerisire... Degeaba.
Au verificat atunci conductele de aerisire, pentru a se asigura ca nu sunt blocate de mizerii. Toate covoarele, mochetele si tesaturile murale au fost curatate, si au fost instalati purificatori de aer in cele patru colturi ale casei.. Deoarece mirosul persista, sotul si prietena lui au plecat cateva zile la hotel pe perioada cat o firma va face o dezinfectare completa a casei contra gandacilor.
Cand s-au intors, mirosul mai era. S-au hotarat sa schimbe covoarele si mochetele.
Si mirosul a persistat.
Prietenii au incetat sa ii mai viziteze, postasu' ii evita si uita sa le distribuie posta, femeia de serviciu si-a dat demisia... In final, incapabili sa indure mirosu', au decis sa se mute imediat ce casa va fi vanduta. O luna mai tarziu, desi au redus pretul casei la jumatate, nu au gasit inca un cumparator pentru casa lor mirositoare.
Deja se stia, si nici agentii imobiliari nu mai le raspundeau la telefon.
Ca un ultim recurs, au imprumutat o importanta suma de bani pentru a putea cumpara o alta casa.
Sotia barbatului l-a sunat, sa afle noutati. El i-a povestit despre casa mirositoare. Ea l-a ascultat politicos, apoi i-a zis ca se plictisea teribil de casa, si ca ar fi gata sa accepte sa-si reduca cererile in negocierile de divort daca ar putea recupera casa.
Stiind ca sotia lui nu putea sa-si imagineze cat este de puternic mirosul, sotul a vrut sa-i cedeze casa cu pretul de 10 ori mai mic decat valoarea ei reala, cu conditia ca ea sa semneze actele in aceeasi zi, peste o ora avocatii sotului ii trimisera hartiile.
Ea accepta si, peste o saptamana, barbatul si noua lui prietena afisau un zambet fortat privind lucrurile lor scoase si mutate in noua lor casa. Tot, absolut tot. Inclusiv suporturile de perdele...

Trimis de: fiica_lunii pe 6 Sep 2006, 02:41 PM

Asta trebuie sa v-o povestesc. Inainte sa ma lege. Pentru ca am comis-o. In principiu, nu-mi e frica. Pentru ca vecinul n-are adresa blogului meu. Si nici nu cred ca cititul e punctul lui forte. Dar s-ar putea sa aiba amprentele mele.
Am facut ieri seara, sambata fiind, sedinta cu baietii din bloc. La o bere, un Rammstein si un rummy la mine acasa. Si s-a decis, in unanimitate, ca a venit vremea sa luam atitudine impotriva acestui momarlan de vecin care ne polueaza fonic vietile, si asa prea scurte.
Dupa cateva beri am ajuns la o solutie.
Dupa alte cateva beri, ne-am razgandit.
Si tot asa pana cand am gasit solutia perfecta: Vecinul trebuie izolat. Dar nu oricum. Trebuie inchis.
Am facut lista de materiale necesare. Materialele erau in boxa lu` tipu` de la 5. Am coborat la subsol. Am luat materialele.
Era vreo 2 ceasul. Noaptea. Am uitat sa va spun ce materiale erau... Erau vreo 50 de caramizi, adezivul necesar si o cutie de var. Presupun ca v-ati prins deja ce s-a intamplat mai departe...
Daca nu, sa va explic.
In cea mai mare liniste, si cu acordul (si ajutorul) altor vecini, i-am zidit momarletelui usa de la intrare. Da` zidita calumea. Nu am facut treaba de mantuiala.
Si, dupa ce am zidit-o, am si dat-o cu var, astfel incat, la 8 dimineata, care trecea pe palier, ramanea surprins ca, din trei usi pe etaj, au ramas doar doua.
Presupun ca v-ati dat seama ca n-am dormit pana nu s-a trezit manelistul, ca trebuia sa vedem reactia.
Pe la 9, se trezeste taranul. Stim asta pentru ca am auzit vocea lu` Gutza Putza de Maimutza. Ca fulgerul am coborat jos, si am luat cateva beri la cutie (pentru ca berea la cutie e mai practica, si se raceste mai usor), si ne-am prins locuri pe palier, sa auzim macar reactia tartanului.
S-a facut 10:30. Deja doua doze de fiecare erau gata. De bere, nu de fiecare. Coboram, si mai luam o serie.
11:12. Se aude o cheie in usa. Incepe distractia. Se invarte cheia. O data. De doua ori. Se aude lantul. Si yala. O data. De doua ori. Clanta.
Din momentul asta, nu cred ca puteti nici macar sa va imaginati cam cat de tare se putea rade. Am febra musculara. Poate de la carat si zidit, dar ma indoiesc. Nu am mai ras in halul ala de ani de zile.
Se aud injuraturi. Care acopera rasul nostru. Bufnituri, dumnezei, pumni, picioare, rasete, mame, morti. "Unde mortii mamii lui e ciocanul ala?" se aude de dupa usa, semn ca trebuie sa spargem gasca.
Tipu` de la 5, constructor de meserie, ne linisteste, spunand ca are incredere in lucrarea facuta, si "n-o da jos un laba trista ca asta din doua ciocane".
L-am crezut. A avut dreptate.
A spart taranul pana la 12 si un sfert. Cruci, dumnezei, tot tacamul.
Noi deja eram plecati, ascultam de la mine din casa, chicotind. Nu se mai aud zgomote, semn ca a terminat.
Se aud pasi pe scari.
O bataie violenta in usa mea.
Imediat arunc tricoul de pe mine, pantalonii scurti, raman in boxeri si ma ciufulesc. Imi iau fata de abia trezit din somn, si deschid usa. Nu inteleg ce spune. Il calmez cu un simplu "Poftim? Mai spuneti odata, ca n-am inteles...", si incep sa inteleg.
Ca se duce la politie, si ma reclama, si face scandal, si-mi iau amenda, si ma da afara din bloc (ca parca-i blocu` construit pe tarlaua lu` ta`su`...) si o sa vad eu...
La care, brusc ma trezesc si-i spun:"Adica, cum mai nesimtitule? Tu spargi pereti de o ora, duminica la 12, si nu ma lasi sa dorm, si tot tu te duci la politie sa faci scandal? Du`te la politie, da` mai intai du`te`n p**a mea!".
Si inchid usa. Liniste.
M-am uitat pe vizor, pentru ca am crezut ca a facut infarct. Nu. Nu murise.
In schimb a stat perplex vreo 3 minute in fata usii mele.
Dupa care a plecat. Cred ca la politie.
Acum il asteapta altceva.

Ca idei mai am.




Luata de pe http://visurat.ablog.ro/2006-09-03/joc-murdar.html

Trimis de: passenger pe 6 Sep 2006, 08:30 PM

Trimis de: mutulica pe 28 Dec 2007, 01:40 PM

cred ca aici se potriveste..
azi circuland pe strada Popa Sapca (in Timisoara)... mi-a sarit in ochi un banner mare luminos, pe zidul puscariei : La Multi Ani!

Trimis de: Afrodita pe 28 Dec 2007, 06:52 PM

Superbe fazele de pe aici, da' asta cu puscaria le bate pe toate

Trimis de: dojo pe 13 Jan 2008, 07:42 PM

Mi-a zis si mie un taximetrist despre asta .. comic intradevar, poate nu pentru cei din penitenciar

Trimis de: abis pe 12 Feb 2008, 04:19 PM

Cum sa sperii pasagerul care sta pe scaunul de langa tine in avion sau in tren: scoate-ti laptopul din geanta, da clik pe http://www.thecleverest.com/countdown.swf si asigura-te ca te vede indiscretul.

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Mar 2008, 11:46 AM

fica_lunii..

abis, le-am facut-o colegilor: Am pus pe monitor numaratoarea aia, am intors monitorul cu fata spre sala, si am luat-o la fuga spre usa strigand cat ma tineau plamanii: "Scapa cine poateeeeee !!!!!" Doua colege au pus botul

Hi, sunt Hampu The Great revenit din exil, si gata pregatit sa reiau seria povestirilor de aici..

Trimis de: alexei pe 17 Mar 2008, 12:10 PM

bine ai revenit hampule(dudule)

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Mar 2008, 02:22 PM

Multumesc alexei...am luat si eu o pauza de vreo patru ani

Asadar alte intamplari hazlii.


Azi, povestea lui:

HALVA

Septembrie a venit mult prea friguros in acel an.
Inca de la inceput si-a aratat intentiile ostile.
In primele zile de dupa plecarea lui august cerul s-a inourat brusc si o ploaie insipda s-a instalat constincios si temeinic lasand timpului frumos doar scurte pauze de numai cateva minute pe ici, pe colo.
Taman cand a intrat in primele zile ale celei de-a doua saptamani vremea a inceput sa se si raceasca pregatindu-ne astfel fizic si moral pentru cel mai greu moment al fiecarui an: inceperea scolii.

Zgribuliti de frig, ne adunam prin parc cu lehamitea in gat si abia daca mai aveam puterea sa ne privim in ochi unii cu altii.

Dar in ziua aia a fost altfel.

S-a intamplat intr-o sambata si era trecut de orele cinci ale dupa-amiezii. Tata lui Adita zis "Halva" trebuia sa plece in weekend la tara tocmai la Iasi si cum Halva nu avea mama (n-am aflat niciodata de ce, dar am luat de buna vorba lui: "Eu n-am mama. Pe mine m-a nascut o vecina"), asta insemna ca tocmai ne aranjasem de un loc de adunare. Pica excelent pentru ca era ultimul sfarsit de saptamana al vacantei mari, si am fi putut in felul asta sa celebram de'odata, atat trecuta vara, cat si lunga perioada de tristete ce ne sta in fata.

Halva era usor tamp.
Nu era baiat rau, insa era retras si reactiona mereu cu intarziere in orice situatie, mai ales pe terenul de fotbal unde aceasta limita a lui devenea imposibil de tolerat. Cred ca problemele deosebite de acasa carora trebuia sa le faca fata il afectau destul de serios, dar nu lasa pe nimeni sa se apropie prea mult de necazurile lui.
Cand se afla in situatii tensionate incepea intotdeauna sa se balbaie si sa tremure. Nu sarea niciodata la bataie

Eu am aflat de petrecere de la Patrocle.
Max se intalnise cu Halva pe cand se ducea la cumparaturi. Erau vecini de bloc si locuiau pe aceiasi scara.
Halva i-a zis jubiland:

-N-am treaba, m-am procopsit. Sunt singur acasa pana luni !
-Vin si eu pe la tine diseara ?? a intrebat imediat Max.

Halva cica ar fi ridicat din umeri in loc de raspuns, dar Max nu a mai bagat de seama, si l-a invitat instantaneu pe Melte. Melte l-a chemat pe Polly, Polly pe Mielu, Mielu pe Patrocle si Patrocle pe mine. Eu tocmai primisem ultimul album Genesis proaspat aparut pe atunci :"The Lamb Lies Down on Broadway " asa ca am fost rugat sa vin cu discul, numai ca la un disc ca asta era nevoie de un pickup pe masura. Asa ca a fost musai sa il invit la randul meu pe Albina cu Dualul sau, iar Albina pe Clapacioaca cu statia si el pe Oprica cu boxele; ca Dualul era deck si nu putea fi utilizat fara statie, iar statia fara boxe....


...va urma.

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Mar 2008, 02:34 PM

Din prieten in prieten ne-am gasit la usa lui Halva vreo cinsprezece baieti in acea seara si ne-au trebuit cateva minute bune si ceva strategii neortodoxe ca sa ne convingem gazda sa ne primeasca in casa.
Stia el ce stia..
Pana la coada l-am amenintat ca facem tambalau pe scara daca nu ne da drumul inauntru si doar asa am putut sa il convingem sa ne primeasca. Albina si incepuse deja sa ridice glasul "Mihai Adrian de la parter apartamentul unu, de ce demontezi sistematic intrerupatoarele de la instalatia electrica a scarii ???" " Mihai Adrian zis Halva de la parter apartamentul unu, nu-i asa ca tu esti ala de face mereu pipi in lift ???"

Dupa ce am patruns inauntru, Halva, care deja se balbaia a inceput sa se jure pe toti sfintii ca nu stie nimic de petrecere si era de crezut. Ca sa isi sustina afirmatiile ne-a aratat sufrageria.
Isi amenajase o tratatie cu alune si bere pe o masuta, si era pregatit sa urmareasca la televizor, din fotoliu si de unul singur, un meci din campionat urmat de vestitul serial politist din fiecare sambata seara.

Lui Melte privelistea asta nu i-a placut deloc....
Gasea ca televizorul Lux-S avea ecranul mult prea mare comparat cu distanta la care era asezat fotoliul si fara sa mai astepte vreo aprobare din partea lui Halva, impreuna cu Patrocle au si insfacat fotoliul si l-au dus in coltul opus al camerei.
Ce dracu....doar nu-l puteau lasa pe Halva sa isi strice ochii.

Clapacioaca mesterea la instalatia de ascultat muzica chinuindu-se cu statia.
Oprica, in mare verva, cara si el la scaune, iar Halva se agata cand de unul cand de altul incercand sa ii convinga sa lase lucrurile asa cum erau.
Cuvintele se amestecau insa in gura lui si nimeni nu il prea baga in seama.
Eu si cu Polly stateam pe margine si le dadeam mereu dreptate la toti ori chiar ii incurajam.
Rontaiam la alunele lui Halva si era bine ca ceilalti sa aiba alte procupari pana cand gatam noi cu ele si cu berea.

...va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Mar 2008, 02:42 PM

Dupa primul tur de rocade era mult mai bine, numai ca acum fotoliul nu putea fi utilzat confortabil din cauza vitrinei…Vitrina asta il deranja insa teribil si pe Clapacioaca. Din cauza ei boxele nu puteau fi asezate simetric, si cum sticla de la usile si peretii vitrinei era o adevarat catstrofa pentru sonorizarea unei sali de auditii muzicale vitrina a fost imediat evacuata in cealalta camera..cu pretul modest a catorva bibelouri ce nu au rezistat transferului. Oprica l-a consolat imediat pe proprietar: "Nu te nelinisti..Zi bogdaproste ca nu s-a spart oglinda…Sti ce-nsemna asta ??? Sapte ani de belele frate..si nu-i nicio minciuna aici..Eu am o matusa care a patit-o rau de tot in felul asta"

Saracul Halva avea lacrimi in ochi. Am incercat sa il imbarbatez cerandu-i sa isi imagineze bucuria pe care o va arata tatal sau la intoarcere observand schimbarile insa nu am reusit decat sa il dau prada unei deznadejdi cu mult mai profunde…Bietul de el tremura tot.

Ceilalti insa nu s-au sinchist si au continuat. Max si Mielu au demontat masa extensibila, in timp ce canapeaua din camera de zi a fost dusa, neiertand niciun perete, pe usa dormitorului de catre Clapacioaca si Patrocle.
Albina ajutat de Oprica au adus si frigiderul: "...sa nu trebuiasca sa facem atata drum pentru fiecare bautura..ce mama ma-si ".

Cand in sfarsit am socotit ca un echilibru echitabil se realizase in camera de petrecere taman atunci a picat si Rash.
Cand l-a vazut in cadrul usii Halva s-a albastrit la fata. A mai apucat doar sa zica: "Doamne, mi s-au muiat genunchii", apoi s-a pravalit in fotoliu.....

Rash si cu Mama erau cei doi artisti din liceul nostru, dar daca Mama era recomandat de o descendenta corespunzatoare (ambii parinti plasticieni), Rash nu avea decat pretentiile. Se credea un geniu neanteles si era ferm convins ca lumea intreaga ii este cumva datoare pentru fiecare dintre minunatiile sale.
Avea o fixatie pe brusturi. Nu de putine ori l-am auzit spunand ca noi toti ii datoram lui brusturii; pentru ca el este cel care a ingaduit brusturilor sa fie brusturi, intrucat numai el singur le-a inteles si sensul si justificarea in fata divinitatii.
Cand vorbea era intr-un fel de transa si lungea fiecare cuvant asa cum il auzise la televizor facand pe Dan Haulica.
Rash era o prezenta inedita. Era filiform si soca prin asocierea dintre o esarfa roz pe care o purta mereu si o sapca kaky, a la Lenin, cu steluta rosie emailata, originala, la care la fel nu renunta vreodata. Parul lung si carliontat impreuna cu ochii mari si albastrii ar fi facut din el un baiat dragut insa nasul urias si acvilin nu lasa nicio sansa alternativei asteia.

...va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Mar 2008, 02:58 PM

De cum a privit incaperea Rash a fost din cale afara de nemultumit de schimbarile facute dar si peste masura de fericit ca i se oferea prilejul sa faca dovada simtului sau artistic cu totul deosebit.
Primul lucru care nu i-a convenit a fost lustra. A etichetat-o imediat ca pe o oroare si ca pe un afront adus ochiului.
Halva devenise livid. Nu a mai zis nimic. S-a dus pana in bucatarie de unde a revenit strangand la piept o sticla de tuica. S-a asezat pe fotoliu si a inceput sa toarne in el cu inghitituri lungi si rapide ca si cum ar fi baut apa..Privea total pierdut si incerca zadarnic sa isi stapaneasca tremurul mainilor.

Rash a terminat repede cu lustra pe care pentru o mai mare siguranta a exilat-o direct pe balcon. Era atat de inversunat impotriva ei incat a fost nevoie de eforturi uriase din partea noastra ca sa impiedicam ajungerea ei la gunoi.
In locul ei Rash a propus aplica din hol, un artizanat in chip de felinar agatat de o ramura. Nu lumina cine stie ce dar atarna intr-o pozitie neobisnuita si avea un fel de farmec rustic.
Rash ne-a auntat ca astfel incaperea capata perspectiva si inaltime ..Ca reusise printr-un gest simplu sa dilate spatiul care acum se cerea umplut.

Am remontat asadar masa extensibila, tragand canapeaua inapoi in camera de zi, pe unul din peretii acesteia.
Rash a cerut sa aducem tot aici si sifonierul din dormitor, dar asta era facut "de comanda" si nu se putea muta din loc. Noptierele insa puteau fi mutate, asa ca ele au luat imediat calea salii de baie...Albina a insistat ca frigiderul adus de el in camera de zi sa ramana pe loc si Rash a fost de accord cu asta. Incurajat de succes, Oprica a pretins si el ca langa frigider sa fie adus si aragazul intr-o intregire fireasca a dezvoltarii imagistice. Rash insa s-a opus. In coltul lui, Halva a suflat ratacit a usurare.

S-a trecut apoi la dormitor.
Eu si cu Polly am ramas pe loc. Mai aveam dosite doua din sticlele din bere ale lui Halva si sorbeam din ele ori de cate ori nu eram priviti.
Era o ocazie unica sa terminam cu ele.

Din camera alaturata se auzeau tot felul de franturi de conversatie si de zgomote de mobila tarata pe parchet, totul interupt destul de des de hohote suprapuse si groase de ras. Pe sub masa Clapacioaca se tot se chinuia sa lege firele boxelor obtinand insa la fiecare proba doar cate un brum asurzitor. Injura de mama focului apoi o lua iar de la cap: ...rosu la rosu, negru la negru...
La un moment dat din dormitor s-a auzit un urias zgomot de sticla sfaramata, urmat de multe reprosuri si grave jigniri venite din gura lui Oprica, care isi si face aparitia in camera si se rasteste la Halva: "Gata frate ai pus-o..Sapte ani de-acu' incolo ai belit belengheru... Ti-am zis sa ai grija ca cu astea nu se glumeste ???..Ti-am zis mai sau nu ti-am zis ???...Da tu carpa..zdreanta ...Mimimi si Mimimi Acu' descurcate singur tovarase !! Ce neghiob frate, nu pot sa cred asta...sapte ani...

In capul meu imi faceam socoteala ca Halva nici nu avea cum sa mai apuce sapte ani. Sfarsitul lui era undeva mult mai apoape, avea un nume si o locatie foarte precisa in acest moment: Iasul.


.....urmare si finalul in postul viitor

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Mar 2008, 03:03 PM

Am terminat cu mutatul mobilei abia pe la 12 noaptea, si chiar si atunci am renuntat din cauza vecinilor care ne tot bateau in teava de la calorifer, facand imposibil orice act de creatie.
Nu era ce si-a dorit Rash, dar era cu totul altceva decat ceea ce gasisem. Oprica a stabilit ca facusem indeajuns pentru o singura zi: "Dupa atat munca avem si noi dreptul la o mica compensatie "

"Ce, si Dumnezeu s-a odihnit in a saptea zi", iar Mielu i-a dat imediat dreptate adaugand: "Trebuie sa ne gandim si la saracii vecini care vor sa doarma". Ne-am adunat asadar in camera cu pick-upul si am dat drumul la muzica..la maxim (cu gandul la ei) , ca de-aia am carat dupa noi si statie si boxe.

Tarziu in noapte, dupa mai multe reprize de controverse cu vecinii de bloc ai lui Halva am adormit care pe unde s-a nimerit. In zori ne-am rispit fiecare pe la casele noastre, dar in dupa-amiaza zilei ne-au cuprns remuscarile si ne-am intors la sarmanul Halva. Cum am putut am incercat sa stergem urmarile dezastrului...Desigur cu lustra si cu vitrina nu se mai putea face mare lucru. Si nici cu ranile de pe pereti, dar una peste alta am facut ca locul sa arate omeneste.

Plangandu-si de mila Halva ne-a intrebat balbait ce ar trebui sa ii spuna el tatalui sau ca motivatie pentru cele intamplate ???
-Zi si tu ca a fost cutremur !! a bagat la shto Mielu destul de convingator. O lucire tainica a sclipt in privirea pierduta a lui Halva, dar Mielu s-a grabit sa o stinga repede si brutal adaugaind: Da parca vad ca au sa strice vecinii toata povestea, cand au sa inceapa ei sa reclame tambalaul de azi noapte.

Halva a fost pedepsit exemplar. Tatal lui ura pedepsele corporale. Nevoit sa isi creasca singur copilul ii ingaduia foarte multe, dar in rarele ocazii in care trebuia sa ia masuri punitive o facea la fel de disproportionat. Halva a trebuit sa curete singur tot subsolul blocului, pentru ca astfel sa isi imbuneze si vecinii.
I-a luat doua saptamani, in care in fiecare dupa-amiaza, cum venea de la scoala isi petrecea ore bune incarcand si carand la saci de rafie cu toate gunoaiele posibile.

Noi ne-am oferit imediat sa ii fim alaturi, insa cand am vazut mai exact despre ce era vorba, am socotit ca era mai intelept sa il lasam sa se descurce singur. Nu ca ne-ar fi venit greu sa ii dam o mana de ajutor in tot infectul ala plin de rahati de caine si de pisici decedate, nu de asta doamne fereste, ci pentru ca am socotit ca Halva avea nevoie de pedeapsa asta: Cine Dumnezeu il pusese sa ne invite la petrecere si sa ne primeasca in casa ?? De ce nu a stat cuminte cu alunele si cu berea lui ??? Ce i-a trebuit muzica si tambalau
A meritat-o din plin. Asta e !!!.

(IN)SFARSIT



PS Din pacate si oglinda si-a facut efectul. Nu l-a iertat.
Halva s-a certat rau cu tasu pana la urma. A ratat facultatea si a fugit de acasa plecand sa munceasca tocmai in Maramures. Cand reusise sa se faca apreciat acolo l-au inhatat in armata..la marina unde era cel mai lung termen, si unele din cele mai nashpa conditii. Nu mai stiu nimic de el.

Trimis de: ulise28 pe 18 Mar 2008, 04:45 PM

Welcome back, draga Hampule, ne era dor de povestirile tale

Trimis de: March pe 18 Mar 2008, 06:27 PM

@ H the G

Vezi poate gasesti vreuna si cu taica " Adidas" si " Fratii Petreus"

Trimis de: Hampu The Great pe 19 Mar 2008, 10:44 AM

Multzam

March, urmeaza, da mai la vale..

Acum:

MADAM ISAR

In primavara aia asociatia de locatari a decis sa treaca imediat la repararea terasei de pe bloc. Fusesera tot felul de infiltratii in cursul iernii si situatia devenise de netolerat asa ca, de cum au inmugurit copacii, o echipa de muncitori a trecut la actiune prin ridicarea unei schele de mici dimensiuni dotata cu platforma elevator.
Au pus-o in spatele blocului pe partea pe care acesta facea un fel de intrand. Era aproape de neobservat.

Pe noi, pustii platforma asta ne-a atras din primul moment. Pe partea pe care era montata blocul avea la exterior ferestruicile de aerisire ale camerelor de baie. Cu putin noroc si cu un minim de efort am fi putut sa aruncam o privire inauntru, si daca am fi fost intr-adevar norocosi am fi putut sa o surprindem la dus chiar pe doamana Zoe, blonda cu vizite multe de la etajul II.
Nici Mariana, fica de liceu a familiei Dudescu nu ar fi insemnat un noroc mai mic, si pana la urma orice parte femeiasca, mai putin baba care locuia la parter, ar fi fost la fel de interesanta.

Platforma parea insa destul de nesigura. Avea cam un metru patrat si ii lipseau balustradele de protectie. Cand te aflai pe ea trebuia sa te ti cu mainile de o teava orizontala, pentru ca intregul ansambu, desi foarte bine ancorat, trepida destul de serios.
Motorul de actionare era sub platforma iar ascensiunea se realiza printr-un mecanism pinion-cremaliera.
Muncitorii o foloseau mai mult pentru materiale.
Neancrederea lor in instalatie era tradata de faptul, ca preferau sa foloseasca scarile si chepengul de acces pe tereasa ori de cate ori aveau nevoie. In plus, ca se se asigure, decuplau instalatia la terminarea fiecarui transport de materiale, iar la sfarsitul programului demontau sigurantele din panoul de actionare si le ascundeau.

Eu ma aflam la aceea vreme in scoala generala si pentru preocuparile mele de atunci santierul de pe bloc insemna o adevarata mana cereasca: smoala la discretie pentru prinzatoarele de gargauni, placute de mozaic pentru confectionat pietre de “pontatea”, petice de foi de tabla numai bune ca sa iti faci aruncatori, ori ca sa faci protectie la focul de tabara, ori sa prajesti paine pe ele…Ce sa mai…o adevarata pleasca.


continuarea in postul urmator....

Trimis de: Hampu The Great pe 19 Mar 2008, 10:46 AM

De cum au inceput lucrarile am pornit vanatoarea de gargauni. Se lua o ata de cusut si la capul ei se framanta in mana un guguloi de smoala cam de marimea unui bob de fasole. Guguloiul se introducea in gaurile de gargauni aflate peste tot pe campul dintre blocuri si se agita acolo in sus si in jos. Iritat de toata harmalaia gargaunul musca nervos din ofranda si ramanea cu coltii prinsi in smoala. Era apoi extras cu ajutorul atei si recuperat intr-o cutie goala de medicamente ori de chibrituri unde trebuia sa isi ispaseasca o scurta perioada de detentie inaintea pedepsei capitale.

Intr-o zi buna prindeam si zece gargauni, era insa destul de greu sa ii pastrezi in viata pe toti pana la momentul executiei. Se bateau intre ei, sau daca nu, mureau axfisiati.

Cei care supravietuiau intemnitarii aveau parte de cele mai crunte suplicii, intre care strivitul sub talpa era cel mai neansemnat.
Mie imi placea cel mai mult sa le dau drumul pe asfalt. In mod tainic, fiecare gargaune eliberat se orienta imediat si pe cea mai scurta cale spre iarba. Nu stiu cum naiba facea asta. Miza era ca el sa ajunga in iarba mai inainte ca vrabiile sa-l ajunga pe el.
Pe un teren plan, lipsit de protectia vegetatiei, gargaunele era usor de localizat pentru abundenta de pasarele care umpleau cerul copilariei mele.
Mie mi se parea destul de corect asa..Gargaunii aveau in felul asta sansa lor, desi nu era decat una pur teoretica.

Placile de mozaic erau patrate, de marimea unui caiet si groase cam de un deget. Desigur, se intampla destul de rar sa prinzi o placa intacta; majoritatea erau sparturi, dar chiar si asa, le luam si apoi le ciopleam incercand sa le dam o forma cat mai rotunda si cat mai apropiata de dimensiunea palmei. Nu era treaba usoara, piatra se spargea de cele mai multe ori necontrolat, si ca un facut numai dupa ce reuseai sa cioplesti mai bine de jumatate din suprafata ei, ceea ce putea sa insemne cateva ore de munca.

In cartier erau pusti care se specializasera pe activitatea asta si care isi ofereau priceperea celorlalti la schimb cu altceva. Scopul final era sa ai o piatra cat mai potrivita, caci numai asa aveai sanse crescute sa castigi la "pontatea", un joc ce se juca pe timbre sau pe capace turtite de bere si care avea in mare urmatoarele reguli.

Jucatorii isi aruncau pe rand pietrele plate si fiecare incerca sa si-o pozitioneze pe a lui la o distanta cat mai mica de piatra celuilalt. Cand asa ceva se intampla, cel ce resusea trebuia sa faca dovada succesului acoperind distanta dintre cele doua pietre prin intinderea palmei de la degetul mic la degetul mare; perdantul trebuia sa ii plateasca castigatorului pretul stabilit: un timbru sau o capaca in conditii normale de joc.

Desigur avantajati erau cei cu mana mare, dar castigau intotdeauna cei cu pietre bune si cu multa experienta. Cel mai bun dintre noi, unul Zgabeata care reusise sa adune din jocul asta o imensa avere. Avea pungi intregi de capace, de bile chinezesti din sticla colorata, iar in timbre adunase teancuri uriase si nenumarate.

Timbrele puteau fi convertite la bursa strazii, care in acele zile inflorea la paritati de "un timbru strain la doua romensti", sau "zece straine pe o colonie". Coloniile se tranzactionau si ele dupa cum se incadrau in grupa "stampilate" sau "nestampilate", iar ultimele in "jerpelite" sau "nejerpelite". Cele care treceau de toate filtrele ajungeau timbre de clasor si numai bogatanii cei mai bogatani si le puteau permite in felul asta. Bastani adevarati isi procurau insa asa ceva de-a gata, de pe la filatelii ori de la posta, asa cum fac ei intotdeauna: fara munca si fara sa asude.

va continua...

Trimis de: Hampu The Great pe 19 Mar 2008, 10:56 AM

Platforma ridicatoare era insa de departe punctual de atractie cel mai ravnit al santierului. Dadeam tarcoale schelei cat era ziua de lunga si o excaladasem deja cu succes pana la primul nivel inca din perioada in care ea nu era decat partial montata.
Nu ne-a fost deloc greu sa invatam cum poate fi utilizata iscodind modul in care faceau asta muncitorii, dar prilejulul de a o testa de adevaratelea intarzia sa se iveasca.

Cand venea vorba de astfel de actiuni riscante, mai curajos intre pusti din blocul nostru era unul "Telemea". El cu mine si cu "Musca" constituiam o triada la care numitorul comun era varsta. Proveneam din medii foarte diferite si din nationalitati diferite (dupa mine "Telemea" apartinea chiar altei specii) si incercam sa pastram cat ne sta in putere distanta unii de altii, insa cand venea vorba de joaca toate barierele dispareau miraculous. Ne-am dat seama in scurt timp ca noi suntem cei mai potriviti pentru schela aia.

Cei de varsta mai mare constientizau pericolul si o priveau cu teama, cei mai mici erau mult prea atent supravegheati de parintii lor ca sa poata macar sa ajunga singuri in spatele blocului.

Cum niciun obstacol nu poate sta in fata unor tineri hotarati in mai putin de trei zile de asiduitate am reusit sa ii facem si proba. Nu aflasem locul unde muncitorii ascundeau sigurantele, dar facusem repede rost de altele de-ale noastre.

Din acea zi, de cum plecau muncitorii din zona, actionam primul comutator dupa care ne suiam pe platforma chiar si toti trei o data, ne prindeam bine cu mainile de bara si apoi actionam cel de al doilea intrerupator. Ascensiunea incepea imediat, intr-un huruit enervant si continua pana la terasa intr-o hurducaiala ce se amplifica de-a lungul celor patru etaje ale blocului, pe masura ce platforma castiga in inaltime.

Instalatia nu se opera pe parcurs si numai la capetele cursei asa ca ne suceam gatul ori de cate ori atingeam nivelul baii doamnei Zoe sau al Marianei rugandu-ne la Dumnezeu sa nimerim macar o data o situatie prielnica. Tot ce am primit ca rezultat al rugii noastre a fost insa geamul deschis de la parter al doamnei Moroianu, batrana nebuna despre care am mai povestit in alte parti, si care in ziua aia tocmai utilizase in exces toaleta...

Oricum, intamplarea de care vreau sa povestesc azi este despre doamna Isar, vecina mahalagioaica de la nivelul unu al scarii in care locuiam.

Trimis de: Hampu The Great pe 19 Mar 2008, 12:10 PM

continuare:

Madam Isar traia singura si se ocupa cu gradinaritul si cu croitoria pentru dame, fiind la mare concurenta pe acest taram cu domnul Gigi de la cealalta scara care insa i-o cam luase inainte si isi amenajase la subsolul blocului un mic atelier ilegal.
Adevarata profesiune a doamnei Isar era insa aceea de a purta vorba, mai exact de a barfi. Calitatea ei de pensionara, alaturata avantajelor oferite de cele doua hobiuri si unei anumite educatii (tatal fusese comisar de politie sub regimul lui Antonescu) ii dadeau prilejul sa aiba acces nemijlocit la cele mai noi informatii legate de vecini.
Toate doamnele se lasau luate de palavrageala atunci cand veneau la probe, iar orele lungi petrecute in gradina din fata blocului ii permiteau doamnei Isar sa observe chiar si cea mai mica miscare a locatarilor ori a vizitatorilor acestora.

Activitatea doamnei Isar avea asupra noastra, a copiilor, efecte de-a dreptul sicanatorii. Eram mereu parati la parinti, ba ca nu am dat buna ziua, ba ca am folosit cuvinte nepotrivite, ba ca am scuipat, ba ca am cules chistoace…Nu o aveam la inima niciunul.

Intr-una din zile, coborand scarile am gasit-o pe doamna Isar in dreptul apartamentului ei. Ca de obicei sta de vorba cu una din vecine. Chipurile ingrija florile din jardinièra de pe hol, dar in fapt isi strecura otrava in doze mici pentru ca vecina avea ochii cat cepele si o asculta cu respiratia acelerata si cu o participare totala.
Cand am trecut pe langa ele le-am salutat indelung si doar Isar mi-a raspuns distant si malitios.
O data ajuns afara am tasnit fuga pana la schela si am gasit-o parasita.
Abia atunci mi-a venit idea de a ii juca un renghi.
Pasamite muncitori luasera iar una din numeroasele lor pauze, asa ca am sarit pe platforma am actionat comutatoarele si am ajuns imediat pe terasa. De acolo am strabatut drumul pana la chepengul scarii mele, l-am coborat si am intrat inpoi in bloc. Am coborat in viteza pana la etajul trei la care locuiam, am intrat in casa ca o locomotiva, mi-am dat jos tricoul albastru si l-am imbracat pe cel cu Rapid, dupa care mi-am indesat pe cap sapca cu emblema aceluiasi club si am parasit apartamentul coborand scarile de data asta in pasul strengarului.
Doamna Isar era acuma singura si cand am trecut pe langa ea am alungit iar un: "Sarumanaaaaaa !!"
Mult prea preocupata de intrigile ei madam mi-a raspuns in treacat facandu-ma sa ma indoiesc de eficienta poantei pe care tocmai i-o faceam.

Afara, repede la platforma pe care de data asta a trebuit intai sa o cobor.
In cateva minute eram iar in casa imbracand la repezeala treningul si tragand pe urechi o caciula.
Bunica din sufragerie m-a si luat la geana: "Da ce faci draga, parada modei ??"
N-aveam timp de explicatii. Cocoana Isar se putea retrage oricand in barlogul ei. Am coborat de data asta atent si ingandurat mancand un mar. Isar era tot singura si acum uda florile. Cand am ajuns in dreptul ei m-am oprit, am ridicat privirea si apoi am spus apasat si cat am putut de scurt: "Buna ziua", am plecat privirea si mi-am continuat mersul in acelasi ritm. Doamna Isar a palit. Zice:

- Ia stai un picut mai baiete. Nu esti tu Hampu de la trei ???
- Ba da, zic eu nevinovat.
- Nu ai coborat tu adineauri imbracat ca o sorcova ??
- Aaaa, nu tanti Isar. Asta a fost ieri cand a jucat Rapidul…era tot pe la ora asta si dumneavoastra vedeati de flori si vorbeati cu doamna Stroe de la doi..
- Nu, nuuuu hotomane.. erai cat pe ce sa ma pacalesti. Ai coborat prima data in ceva albastru si ne-ai salutat. Eram cu Cloe atunci. Pe urma ai trecut in hainele alea cu fotbal, si acum esti iar imbracat altfel..ce fel de glume sunt astea ??? Cum naiba de cobori mereu si nu urci niciodata ??? Crezi ca mie imi scapa vreodata ceva ??? Parintii tai stiu ca iti bati joc de oamenii in varsta ??? La scoala la tine se stie asta…?? Nu..??? Atunci las ca ma ocup eu sa afle toata lumea, sa vedem daca are sa iti placa..”

Se juca cea mai tare carte a intregii poante asa ca nu aveam voie sa cedez.

-Doamna Isar, am inceput eu sa ma tangui cu lacrimi in ochi. Nu am iesit afara de trei zile. Ieri am coborat prima data sa cumpar paine si m-am imbracat in hainele cu Rapid, ca aveau meci. Nu stiu despre ce vorbiti si imi faceti teama..Va rog sa ma lasti in pace..nu v-am facut nimic, nu v-am zis nimic..Am coborat si v-am salutat..Nu stiu despre ce vorbiti..Daca spuneti ca m-ati vazut coborand de atatea ori azi cum se face ca nu m-ati vazut urcand nici macar o data ??..si ca sa fiu si mai convingator am inceput sa oracai…..
- Bine, fie…hai linisteste-te. O sa dau eu de cap la toate astea..hai acuma nu mai plange si du-te la joaca…Curios, puteam sa jur ca te-am mai vazut azi..a mai zis ingandurata madam Isar, dar nu convinsa pe de-a intregul.


Va urma.....

Trimis de: Hampu The Great pe 19 Mar 2008, 12:19 PM

continuare:

Bine inteles ca am tasnit ca racheta inapoi la platforma, de acolo sus, si apoi dinou acasa. De data asta m-am imbrcata iar in hainele cu insemnele Rapidului. Am profitat ca bunica era la baie, si am tasnit pe usa coborand apoi scarile cate doua in alergare. Am trecut fulgerataor pe langa doamna Isar careia i-am adresat in goanna un "..'neata taiat de respiratie" Babastoaca insa a reactionat perfect. Intr-o sincronizare de invidiat cu o mana mi-a prins bratul si cu alta m-a luat de dupa guler:
-Stai asa impielitatule..a strigat ea pe un ton amenintator, dar era tarziu. In tocul usii de vis a vis se infintase deja doamna Marinescu care urmarise scena de la un cap la altul....
Asta a schimbat radical scenariul..
Trebuia de acum sa improvizez si asa am si facut:
-Ce Dumnezeu aveti cu mine..Aoleuuuuu, ma doare cucoana..Am tipat pe un ton agresiv..Ce v-am facut ??? Mamaie...sari Mamaie ca ma omara nebuna ...Aaaahhh...doamna Marinescu saritii ca ma omoara !!

Marineasca atat astepta..ca n-o inghitea deloc pe Isar.

-Da drumul imediat copilului, m-a smuls ea din ghearele madamei..Am vazut tot, baiatul te-a salutat iar mata i-ai sarit in carca..Acum poftim de zi ce ti-a facut ???..Nu ca ai avea vreun motiv in intreaga lume sa te porti in halul asta cu un copil..
-Aoleuuu, ma jeleam eu in continuare. Apoi ridicand maneca tricoului. Vai de mine mi-a facut vanataie..Mamaieeeeeeeeeee !!! si iar oracaeala.
Pe la usi inecpeau sa apara acum locatarii, asa ca nu avea niciun rost sa o las mai usor cu bazaitu.

Doaman Isar inca stapana pe sine si-a aranjat putin tinuta, apoi pe un ton superior si aratand cu degetul acuzator spre mine a declamat teatral:
-Acest neobrazat, Hampu pe numele lui, isi bate joc de mine de azi dimineata..Intocmai ca o naluca imi tot trece prin fata ochilor si imi tot zice: ‘naziua, bunaaaziuaaaaa, buna ziua" 'neata" M-a zapacit de cap..
-Si ce-i rau in asta doamna Isar ????..Apoi Dumnezeu sa mai inteleaga, daca saluta nu-i bine, daca nu saluta iar nu-i bine..Zice madam Marinescu mangaindu-ma pe crestet.
- Nu e de salut, dar trece mereu..m-a zapacit de cap..o face inadins, a inceput sa dea indarat Isaroaica.
-Bine madam Isar, afisaza mata undeva pe scara de cate ori pe zi are dreptul cineva sa-ti treca prin fata ..tipa cat il tin corzile vocale domnu Mihai alt vecin, unul isteric, care asistase la ultima replica..Sa stim si noi o socoteala, si sa mai stim si ce avem voie si ce nu, ca deh mata le sti pe toate...

Doamna Gheorghiu aplecata peste parpetul de la etajul superior s-a simtit imediat nevoita sa intervina:
-E de la tensiune doamna Isar ! Asa patea si maica-mea Dumnezeu sa o ierte in ultima perioada inainte sa mora..Ii apareau mereu chipuri si avea vedenii din senin..Statea de multe ori si de vorba cu halucinatiile ei. Da mi-a zis doctorul ca numai din cauza tensiunii..hai ca mai am eu ceva medicamente ramase de la ea. Stai acolo ca vin imediat.

Se incingea ciorba de minune, iar babeta pierdea teren in pasi mari..Incepeam sa simt gustul victoriei, dar nu ma puteam bucura, trebuia sa ofer in continuare audientei imaginea unui copil oropsit de o baba hapsana si nebuna.


va urma....

Trimis de: Hampu The Great pe 19 Mar 2008, 12:22 PM

Ia uite acum si pe bunica coborand gafaind scarile si agitandu-si in aer amenintator bastonul:
-Alelei, care te-ai luat mai de nepotu' meu ?? Care, ia arata-te..??
Ca in flmele indiene m-am smuls din bratele doamnei Marinescu si m-am aruncat bocind in cele ale bunicii:
-M-a speriat Mamaie..A zis ca trec de prea multe ori prin fata ei, si m-a invinetit la maini..Mamaie..vreau acasa..!!!! Tot ce-am facut a fost sa ii zic buna ziua si a sarit sa ma capaceasca...Mi-a dat si la coaste...Aoleuuuuu...auleuuuu..

Taman in momentul asta pe langa noi trec in goanna coborand scarile in mare graba Telemea si Musca. Se strecoara printre participantii la conflict, se opresc o clipa incercand amandoi perfect sincronizati sa inteleaga din priviri situatia dupa care o zbughesc mai departe pe scari. Clar, nu era treaba lor.

-N-au salutat..observa indignata doamna Isar..
-Da, si si-au permis sa va mai si treaca prin fata..sa fug dupa ei si sa ii aduc la judecata ??? intreaba ironic domnul Mihai.
- Mamaie, tantii Isar are sa ii bata si pe Telemea si pe Musca ?? intreb eu candid si ingrijorat oprindu-ma o clipa din bocit.
-Nu atata vreme cat mai sunt si eu pe aici !!.. raspunde demn si razboinic doamna Marinescu privind-o cu ura drept in ochi pe vecina sa.

De la etaj coboara de data asta doamna Gheorghiu cu ceva medicamente in mana si cu o cana cu apa:
-Hai madam Isar ia astea, are sa iti faca bine..ai sa vezi..Si fara sa ii mai lase vreo optiune acesteia ii si vara in gura doua guguloaie galbejite.
Isar le inghite, accepta si cana ce i-a fost dusa la gura si bea cu inghitituri egale fara sa inceteze o clipa de a isi plimba privirea pe fetele celor prezenti. Cand termina de baut indeparteaza cana de la gura si abia atunci pare sa realizeze ce a facut:
-Ce mi-ai dat sa beau ?? intreaba ea cu teama si suspiciune in glas.
-Nu stiu, zice doamna Gheorghiu..Lua mama din astea inainte sa moara si o linisteau numaidecat. M-am uitat pe cutie, stai linistita sunt expirate de numai doi ani…

Doamna Ghorghiu era sotie de tutungiu si nu avea decat patru clase. Pentru ea cititul si cateodata scrisul erau mari izbanzi; Isar stia asta si de aia imediat i-a venit rau.
Au scos-o in fata blocului pe banca iar ceilalti au disparut ca prin farmec. Nimeni nu ar fi dorit sa fie amestecat intr-o poveste de scandal care sa se finalizeze cu vreun infarct.
In numai cateva minute ramasese abandonata de toti, rastignita intr-o rana pe banca din fata scarii, deschisa la primi nasturi ai halatului si cu privirile pierdute..
Pe langa ea si eu si Telemea si Musca am mai coborat in ziua aia de cateva ori, fara sa urcam niciodata si salutand-o cat ne tineau bojocii de fiecare data.

va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 19 Mar 2008, 12:27 PM

EPILOG

De atunci doamna Isar nu a mai avut absolut nimic cu persoana mea. Cativa ani mai tarziu, la absolvirea scolii generale, am ajuns pe mana ei ca sa imi croiasca camasa ce trebuia purtata cu prilejul banchetului de adio de toti baietii din an. Nu mi-a spus niciun cuvant in tot timpul probelor; la sfarsit m-a intrebat daca imi place si eu i-am raspuns sincer ca da. Dupa ce i-am platit, din usa mi-a mai zis doar asa in treacat:
-Sa sti ca in ziua aia puteam sa jur ca te-am vazut de mai multe ori, si ca imi joci o festa. Imi cer scuze pentru ce s-a intamplat atunci..

Iar eu…imi venea sa intru in pamant de rusine..si atunci, dar si acum cand povestesc.

sfarsit...

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 03:55 PM

POVESTE OSTASEASCA


Era pe la sfarsitul iernii.
Martie tocmai trecuse asudand din greu in incercarea de a reanvia natura, insa februarie a stricat repede totul si a readus iarna in primul plan....

In ziua aia nu prea ne pasa noua de primavara; pentru noi evenimentul major era apropierea weekend-ului, iar faptul ca prinsesem garada in ziua de vineri spre sambata era aproape o garantie ca aveam sa iesim in oras.

Toata lumea se grabea si un entuziasm nedisimulat stralucea pe toate fetele. Fusese o noapte friguroasa si obositoare, iar mancarea primita de-a dreptul imposibila, asa ca nu mai aveam rabdare sa ajungem la dormitoare, acolo unde valizele ne asteptau cu tot felul de bunatati. Poate tocmai din motivele astea era sa cada cerul pe noi cand subofiterul de serviciu ne-a anuntat ca unitatea intra in consemn si ca trebuia sa asiguram in continuare garada inca 24 de ore.

Asadar adio bilete de voie, adio sfarsit de saptamana relaxant, adio suplimentelor din valize. Eu invatasem deja sa iau lucrurile asa cum sunt dar camarazii mei erau mult mai transanti. Care mai de care au inceput sa sara la gatul subofiterului amenintand ca refuza sa prelungeasca serviciul.

Subofiterul, unul Atodiresei, poreclit Belea pentru ca soarta nu ii rezerva altceva decat incurcaturi la tot pasul, n-a avut ce face si s-a dus sa reclame cazul la Comandatul Companiei de care apartineam si care culmea era si el de serviciu in acea zi. Asta se numea Tudor, iar porecla lui era: "Jidanu", avea rang de Capitan si era deosebit de dur in atitudine. Fusese crescut la casa copilului si vorba cuiva: " n'avea mama, n'avea tata.."

- Ce se intampla bai aici..??? Rebeliune ??? ne-a luat el in primire.
- Garda asculta comanda la mine !!
- V-aliniati !!

Garda nimic..surda si muta. Tudor rosu la fata ca racul fiert..

- Garda ai inebunit ??..Tudor de-a dreptul isterizat.
- Garda, serviciul in care te afli este considerat misiune de lupta. Insubordonarea in cadrul misiunii de lupta constituie rebeliune si se pedepseste aspru...!!. Fara sa mai continue Tudor si-a ridicat aparatoarea de la tocul pistolului amenintator. Nimeni nu a crezut in gestul sau, altfel destul de necugetat. Asa cum ne aflam nciunul din noi nu apucase sa predea armamentul sau munitia primita la intrarea in schimb, si dat fiind starea psihica in care ne gaseam o tragedie s-ar fi putut intampla foarte usor.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 04:01 PM

..continuare....


Asemenea teribilisme erau insa dese printre proaspeti absolventi de scoala militara si nu o data degenerasera in actiuni cu consecinte grave.
Un alt locotenent aflat in misiune a incercat o data sa ii surprinda la furat pe militarii care preparau hrana. Astia isi luasera obiceiul de a veni noaptea in bucatarie si de a subtiliza din halcile de carne si asa injumatatite de cadrele superioare.

Locotenentul a asteptat ascuns de cu seara intr-o nisa, dar efortul lui a fost rasplatit pentru ca pe la orele trei dimineata cei doi bucatarii si-au facut discret aparitia. In acelasi timp la gardul unitatii complicii militarilor asteptau sa preia pachetele ce urmau a fi aruncate peste gard. Comunicarea se facea cu semnale luminoase folosindu-se lanternele.

Cand cei doi trecusera la ambalat, locotenentul a lovit puternic cu piciorul usa nisei in care se afla, a sarit de acolo cu pistolul in mana indreptat spre infractori si a strigat cat il tineau bojocii:

-Nu misca nimeni !!! Cine misca nu mai misca..!!!
Cei doi au ramas inmarmuriti.
Cu lanterna intr-o mana si cu pistolul in cealalta locotenentul a incercat sa se apropie de perete acolo unde se afla intrerupatorul, insa a alunecat pe o pata de grasime, s-a dezechilibrat, a scapat lanterna din mana si a declansat arma.

Glontul a traversat incaperea nimerind o conducta de abur pe care a perforat-o, iar jetul eliberat de aceasta a produs arsuri grave unuia din bucatari si o spaima teribila celuilalt. Amandoi au fost internati in spital, starea de soc in care se afla al doilea bucatar find considerata la randul ei deosebit de grava.

Alertati de impuscatura cei care se aflau in asteptare la gard au rupt-o la fuga, unul nimerind sub rotile unei masini ce tocmai trecea pe strada.

Tarasenia s-a terminat prost pentru locotenent. De unde se afla la un pas de o promovare el a intrat in cercetare si ancheta, sfarsind pana la urma prin a fi mutat disciplinar la o alta unitate. Cei doi hotomani insa s-au reantors dupa spitalizare fara sa li se mai faca niciun fel de imputare. De cel calcat de masina noi n-am mai aflat nimic. Superiorii nu doreau cu niciun chip sa mai dezvolte povestea asta care daca si-ar fi continuat drumul normal ar fi adus multa bataie de cap pentru foarte multe persoane.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 04:05 PM

continuare din postul anterior...


Totusi, in ziua aia garda a ales sa ii faca jocul capitanului Tudor. Ne-am aliniat abia tarandu-ne picioarele, si in urmatoarele cateva minute a trebuit sa ascultam in pozitie de drepti o intrega besteleala condimentata cu amenintari si injurii. Dupa ce si-a terminat numarul Jidanu a intrebat invingator:

- E acuma mai e careva care refuza sa efectueze serviciul de garda ???
- Da, eu ! Zice unul Tetea.
Luat prin surprindere Jidanu, nu stia ce sa faca..Ca sa mai castige timp de gandire a replicat:
- Da eu tovarase capitan...Asa ne adresam in armata romana soldat neinstruit si obraznic !!

Tetea nu dorea scandal si nici nu urmarea sa se ia in gura cu Jidanu.
Isi facuse socoteala ca poate invoca o stare psihica depresiva si ca in atare conditii nu se afla in deplinatatea facultatilor sale si nici in situatia de a efectua efficient un serviciu ce presupunea atata responsabilitate. Nu se gandise rau. De multe ori militarii erau chiar intrebati la intrarea in schimb daca au necazuri pe acasa, sau daca au alte motive pentru care nu doresc sa faca de garda. Logica era, ca daca asezai in camp un militar singur, plin de probleme, cu o arma si cu 60 de cartuse la dispozitie, deznodamantul unei astfel de initiative putea lesne sa devina unul dezastros .

Revenindu-si destul de repede din starea de confuzie, Tudor a reluat:

- Buuuuun....Cine e caporalul de schimb ??
- Eu sa traiti !! a raspuns ferm unul Mao.
- Caporal, iti ordon sa il iei pe acest militar si sa il treci in camera de arest. Ii iei imediat arma, incarcatoarele, centura si sireturile de la bocanci, dupa care il bagi la zdup.

Mao, era baiat de cartier, adica "baiat de baiat". Era uns cu toate minunile si in plus era si prieten la catarama cu Tetea, asa ca numai pentru Tudor reactia lui a fost una complet neasteptata:

- Cum sa il arestez tovarase capitan ??.Da ce-a facut ?? a intrebat rastit Mao.
- Exact ce faci si tu acum: a refuzat sa execute un ordin..A raspuns pe un ton intepat si amenintator Jidanu
- Da stati un picut tovarase commandant. Omul n-a zis decat ca nu poate efectua garda..Unde e insubordonarea ??
- Subofiter !! urla Tudor intorcandu-se cu fata spre Belea. Aresteaza-l si pe caporalui de schimb !!..apoi din nou catre noi:
- Mai doreste careva ???

Eu zic ca daca ne-ar fi lasat timp de gandire s-ar fi putut ca intamplarea sa se fi terminat altfel, insa inainte sa astepte un raspuns Jidanu s-a si repezit la Mao si i-a smuls acestuia arma din maini, dupa care a facut la fel si cu Tetea.
A disparut apoi cu cele doua AKM-uri in interiorul cladirii pentru garda lasandu-ne de izbeliste pe platoasul din fata.

Va urma,

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 04:13 PM

urmare:

-Ba baieti ba, Ce-mi faceti voi mie ma ??? ..se tanguia Belea in timp ce prelua efectele de la cei doi..Ba voi nu sunteti sanatosi la cap ?? Nebunu' asta va baga la gherla pe toti..Ce dracu’ n-aveti minte ?? Vi s-a urat cu binele ????..Ce credeti ca eu n-aveam planuri pentru Sambata asta ???... sau poate va inchipuiti ca mor de nerabdare sa mai stau o noapte in frig...Ziceam ca voi studenti aveti ceva in cap, ca sunteti mai isteti ca restul...!!


Dupa condamnarea lui Tetea si Mao au urmat formalitatile de preluare a garzi. O predam noi catre…noi. S-au reampartit posturile si au fost adusi inlocuitori pentru cei arestati. Mie mi-a revenit chiar camera de garda. Cu alte cuvinte pazeam incinta locuita de militarii ce efectuau serviciul pe perioada in care ei nu se aflau in posturi. Intre sarcinile mele erau si acelea de a ii pazi pe cei doi detinuti. Belea m-a asistat la preluarea lor.

Odaia de arest, cunoscuta printre soldati sub numele de “bulau” nu avea mai mult de 2x2,5 metrii. Singura mobila consta in doua paturi din scanduri, denumite “tambal” ce se puteau rabate pe pereti cu posibilitatea de a fi facute inutilizabile cu ajutorul unor lacate.

Camera de arrest era una din cele cinci incaperi ale cladirii ce adapostea garda pe timpul serviciului ei. In celelalte militarii puteau dormii, sta in veghe, ori servi masa…Existau cate trei militari pentru fiecare post iar serviciul se derula in reprize de cate trei ore, reprize in care ostasii se roteau ajungand pe rand in post, in veghe si in dormitoar. In camera de somn nu erau mai multe paturi decat numarul de posturi asa ca atunci cand cineva care trebuia sa faca veghea dorea sa chiuleasca si sa traga la aghioase nu avea un pat liber unde sa faca asta.


va urma

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 04:20 PM

continuare


Am deschis lacatul usii de la bulau, si m-am grabit sa inchid geamul cu gratii al camarutei. Lui Belea nu i-a placut deloc asta. Zice:

- Da lasa-i bai sa tremure…daca le va fi frig au sa o inchida singuri. Acu' trebuie ridicat tambalul si pus lacatul. In timpul arestului militarii nu au voie sa stea pe ceva. Trebuie sa ramana tot timpul in picioare…face parte din pedeapsa.

L-am ascultat si m-am aplecat sa ridic unul din paturi, dar Belea m-a oprit.

- Nu asa tantalaule. Tu esti acuma in comanda: ordaona-le..Ei trebuie sa faca totul, tu numai ordoni.
- Detinut ticalos, ridica imediat tambalul !! am replicat eu imediat adresandu-ma cu multa placere lui Mao, caruia noua mea atitudine i-a smuls un zambet ironic.

- Tovarase subofiter, am voie sa ii carpesc cu patul armei asa cum am vazut intr-un film ??
- Nu, desigur nu. Si nici de “ticalos” nu era nevoie. Pune-i sa spele pe jos, sa curete veceul, sa mature prin curte, sa desfunde hasnaua....e mult mai multa placere in astea decat daca i-ai capacii cu bata, si apoi nici nu vor mai avea nici motiv sa te reclame.

- Tovarase subofiter, dar de ce li s-au luat centurile si sireturile de la bocanci ??
- Ca sa nu le dea prin cap sa se spanzure, zice Belea. Detinutii au tot felul de idei..

- Da n-ar fi bine sa le luam si camasile ???
Belea mi-a aruncat o privire plina de mirare...
- Pai astia ar putea sa le faca fasii si apoi sa isi faca o franghie cu care sa o stearga pe fereastra, zic eu savant.
Pentru o secunda Belea a cazut pe ganduri dar pe Mao l-a bufnit imediat rasul:
- Bine bai Hampule, sunt doi metri de la fereastra la pamant, la ce ne-ar trebui o franghie ??
- Nu stiu, adaug eu… apoi citandu-l pe Belea : “Detinutii au tot felul de idei.”

Baietii au ridicat tambalul si apoi am inchis usa in urma lor.
Potrivit regulamentului cheile ramaneau la mine.
Belea s-a retras dupa asta in camera de comanda.

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 04:27 PM

continuare a posturilor anterioare:


Sigur ca primul meu gand, imediat ce am ramas singur a fost sa ii iau iar la misto, asa ca am deschis geamlacul de la usa camerei in care se aflau si am inceput sa tip la ei:

- Baaaa…Tu’va tarla’n cur de hoti si nevestele la toti !!! Ce pastele mami voastre faceti baaaa..Mama voastra de parnaiasi azi si maineeee..mi-ati mancat zilele !
- Ba sa nu v-apucati sa v-o trageti unul la altul asa cum am auzit eu ca se intampla prin puscarii..Sa nu va puna dracu sa imi spurcati celula ca jar mancati…Eu atata va zic…!!!

In ciuda situatiei lor Tetea si mai ales Mao mustaceau pe infundate la glumele mele.

In timpul ala taman ce intra in incapere veselarul, cel care aducea ratiile de mancare pentru militarii din post. Era mazare in ziua aia, si mazarea era pentru noi o adevarata sarbatoare. Omul mi-a inmanat cele doua ovale cu mancare si o oala ce continea gris cu sirop de zahar. Am semnat de ele, dupa care am umplut zdravan doua farfuri. M-am apropiat de ghiseul camerei de arrest si am pus una din farfurii pe marginea acestuia:

-Haida ba la halealeala..!!
Cand Mao a intins mana dupa farfurie am scos baioneta si am inceput sa o infig prin sosul mancarii.
-Ce darcu faci Hampule ??
- Ce ba, ma-nevti tu pe mine meserie ?? Ce crezi ca sunt vreun farier ? de parca eu nu stiu cum ascundeti voi pilele si cutitele prin mancare...?? Voi si pirandele voastre...Ra-ti ai dracului sa fiti azi si maine....Ba am numa’ surprize pentru voi ! Am copilarit in Giulesti: jumatate din vecinii mei aveau stagii intre trei si cinci ani la Jilava…Nu ma duceti voi pe mine asa de usor...
Mao, radea de-a binelea.
-Ce darcu ba, ca doar tu ne-ai pus mancarea..care pirande ???
-Mucles..si sa nu va puna dracu sa v-apucati sa sapati vreun tunnel ceva…Iar daca vreunul din voi crapa si ajunge in vreun sac, mai inainte ca sacul sa fie aruncat in mare eu personal am sa descarc un incarcator intreg in sacul ala fara ca macar sa clipesc...asa sa stiti..

Tetea si Mao se tavaleau pe jos de ras:

- Hampule, ba da tu nu esti in toate facultatile !!…Auzi da daca totusi evadam si reusim sa ajungem pe insula unde se afla comara nu vrei si tu o parte din ea ???..
- Pai fifty-fifty, ce darcu’ nu se stie ???


va urma

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 04:36 PM

continuare....

Cum stateam la harshneala numai ce il vad prin geamlacul camerei pe Aliosa, un amic din generala care se nimerise sa fie si el in aceiasi unitate, dar ca militar in termen. Aliosa facea negot clandestin cu cafea reciclata de la popota si cu alte acareturi. Cafeaua era o mare raritate pe atunci si un adevarat rasfat in armata. Ofiterii primeau la cantina lor, numita popota, cate o cafe ape zi, iar zatul ramas era refiert, obtinandu-se astfel o licoare cafenie ce aducea mult cu produsul original. Aliosa avea conexiunile lui in interiorul popotei, asa ca se prezenta zilnic cu o cutie de pantofi plina de cani pe care le umplea cu zeama surogat. Se intorcea apoi in unitate si astepta musterii...
Toata lumea il stia, si toata lumea ii stia exact programul.
Cererea de cafea era atat de mare incat in ciuda pretului imens si a calitatii proaste a marfii, Aliosa nu reusea niciodata sa-si satisfaca toti clientii.
De cum m-a vazut a si cotit-o spre camera de garda.

- Ce mai faci mai ??
- Ia.. de caraula…Tu ??... iar duci cafea ??
- Ihi, vrei ???
- Lasa asta, vino sa iti arat ceva ! am zis si l-am dus pe Aliosa la ghiseu invitandu-l smechereste sa priveasca inauntru.

- Mama ce misto sunt..Parnaiasi adevarati !!! de unde i-ai facut rost ??
- Nu-s ai mei, sunt ai lui Belea; eu doar ingrijesc de ei..
- Sunt pereche ?? intreaba curios si naiv Aliosa. Care-i barbatusul si care-I femeia ??
- Nu stiu bai, abia astept si eu sa vad..
- Arata ca lumea…pacat ca au sa ti-i tunda la zero…Auzi daca fac pui imi dai si mie unul ???
- Nu stiu…Poate daca fac mai multi…Ala mai tuciuriu (Tetea) s-ar putea sa faca din aia patati, sau ciacari…asta daca apuca pastele, ceea ce nu prea cred. Mortalitatea la puscarie e mult mai mare decat in oricare alt loc- zic eu sufficient de tare ca sa se auda si la cei doi. Zici ca ai cafea ??
- Da frate, pentru tine prêt special..dar nu pot sa iti las cana, trebuie sa ai cana ta..
- Nu pentru mine ma, pentru amarati astia doi..

-Hampule ce mare esti, zice admirativ Aliosa. Pentru astia iti dau la pretul la care cumpar, nu-mi pun niciun adaus..Da-o darcu, toti o ducem greu...Apoi dupa un moment de gandire adauga:
-Auzi, da din cate stiu eu puscariasii au adevarate averi pe care si le poarta intr-un tub metalic indesat in fund..Sa nu cumva sa ne fraierim si astai doi sa fie doldora iar noi sa ne rupem de la gura pentru ei…

Avea drepate omul, asa ca m-am adresat imediat detinutilor:

- Ba, ia sa ziceti imediat ce aveti in cur ???
- Nimic !!..zice smecher Tetea..Pe cautate si pe luate !!!

Dupa un moment de gandire zic:
- Bine, las ca il pun pe Belea sa va caute..


va urma

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 04:43 PM

continuare

Am platit si Aliosa a plecat ducand cu el cutia de pantofi la subrat.

- Ba voi astia mai vreti o portie ??
- Da ce-ti veni Hampule ?? Te-a apucat darnicia ??
- Nu bai, da nu v-am zis ca stiu totul despre parnaie ?? Ce adica eu nu stiu cum mancati voi din an in paste si ca faceti foamea la greu ?? Ia zice-ti, cand ati mancat ultima oara pe saturate ??
-Acu zece minute zice sincer Mao.
-Ba, asta nu se pune..Treaba voastra daca nu vreti, da nu cred sa mai aveti ocazia sa mancati pe saturate in urmatorii 10-15 ani..
- Care trei, patru zile ?? ma corecteaza Tetea sigur pe el.
- Du-te ba de-aici..Are sa va dea cel putin o saptamana, iar intr-o saptamana o sa faceti alte prosti. O sa vreti sa evadati, o sa va luati la trosneala, o sa va dati la gardieni, o sa va imperecheati intre voi....Toate astea au sa duca la prelungiri si la prelungiri ale prelungirilor perioadei..
- Ce e in devla aia a voastra seaca, crede-ti ca vreo data isi ia careva 20 de ani din prima ?? Toti incep cu cateva zile, ori cu numai cateva luni acolo si pana sa clipesti din ochi gata, ajung vietasi...
- Ba Hampule….las-o dracu de smecherie..Tie iti arde de poante si noi stam ca pe ace…mai bine da si tu o tigara ca Belea ne-a luat totul de prin buzunare.

Mao avea dreptate. Era pentru prima data cand vorbea serios de pe pozitia de osandit, asa ca m-am simtit rusinat. Am deschis usa, am desfacut lacatul care tinea unul din tambale in pozitie verticala, apoi ne-am asezat toti trei pe el. Le-am dat cate o tigara, si cat timp m-am cautat de bricheta i-am dat lui Mao sa imi tina automatul pe genunchi.

- Ce crezi ca are de gand cu noi ?? intreaba Mao ingandurat.
- Nu stiu, raspunde Tetea incercand sa faca un rotocol de fum…Daca nu era idiotul de Tudor la mijloc as fi putut sa jur ca nu ne-am fi ales cu mai mult de o mustruluiala. Ne-ar mai freacat ridichia v-o juma de ora si apoi ne-ar fi dat drumul..Nimeni nu are nevoie de arestati. E rau pentru toata lumea. Cazurile se inregistreaza si apoi au influente in calitatea instructiei. Cand intr-un ciclu sunt arestati trebuie musai sa fie vinovati si printre ofiteri.
Eu zic ca pana la coada au sa ne dea drumul.
- Va da pe dracu ! ma bag in vorba si eu. Belea scrie chiar acum foile de arrest. E groasa ca pe mana fratilor..
- Pai si ce inseamna asta ?? Ce inseamna pana la urma sa fi arestat ??? Ce adica “bulau” ?? Se pune la cazier, sau ce inseamna pana la urma. Se rasteste la mine ingrijorat Mao.

- Ba, nu stiu sa zic…raspund. Stiu ca unchi miu se lauda mereu cu zilele lui de arrest. Zicea ca daca n-ai facut macar o zi de bulau n-ai priceput nimic din intreaga armata….
- Si cat o sa stam aici ?? Si mai ales cine hotareste.??? .Nu e un fel de tribunal sau ceva ?? Cine ne judeca ??? comenteaza iar Mao
- Sti ce zic eu ?? eu spun ca ar fi mai bine sa merg sa il intreb pe Belea care e spilul. Hai ca merg chiar acum.


va urma

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 04:49 PM

continuare:


Am stins tigara sub talpa si am plecat in camera alaturata unde l-am gasit pe Belea transpirand din greu la o masuta, incercand sa completeze fisele pentru arest. De cum m-a zarit s-a si luminat la chip:

- Mai teristule ai picat la tanc..hai aseaza-te aici si da si mie o mana de ajutor cu hartiile astea.
Nu era mare lucru. Trebuiau completate datele din carnetul celor doi militari si apoi relatat pe scurt evenimentul. M-am gandit ca daca scriu eu am sa mai indulcesc povestea si ca in felul asta as putea fi de ajutor camarazilor mei. In ascuns ma gandeam insa ca m-as putea folosi de prilej si pentru a ii juca o festa si lui Belea.

De la primele litere insa m-a last pasta de la pix. Ca si stapanul lui nici el nu era obisnuit cu scrisul. Belea si-a amintit ca are o rezerva in rastelul de arme, asa ca a luat cheile de la centura, a rupt sigiliul rastelului si a inceput sa scormoneasca prin el. Nici urma de rezerva..

- Stai tu aici ca ma duc pana la popota sa aduc ceva de scris...a spus Belea si a disparut pe usa principala indesandu-si chipiul pe crestet.
Stiam ca una din angajatele de acolo era febletea lui, si mai stiam ca fiind ora mesei nu aveam sa il mai revad prea curand, asa ca m-am relaxat in scaun si am inceput sa contemplu peretii.

Contempland peretii camerei, dintrodata realizez ca ma aflu singur cu ratelul deschis.
In dulapul asta, foarte atent pazit in situatii normale si interzis accesului militarilor, se aflau o gramada de lucruri interesante, asa ca n-am stat deloc pe ganduri si am inceput sa cotrobai prin toate ungherele.

Am gasit imediat pe raftul de jos o sticla ascunsa de visinata, insa cel mai tare m-a atras un plic mare si galbejit, pe care tronau mai multe sigilii rosii. Ardeam de nerabdare sa aflu ce se gaseste inauntrul plicului, asa ca am tras de atele alea pana le-am indepartat de gura de deschidere fara sa stric sigiliul. Apoi cu lama de la briceag, am inceput sa deslipesc guma arabica de pe fetele care pastrau plicul inchis. Inauntru stupoare alte doua plicuri. Pe unul din ele statea scris cu litere mari “RANDUNICA”.
M-am asezat pe scaun cu picioarele pe masa studiind plicul si incercand sa identific ce se gaseste inauntrul lui privindu-l prin transparenta.
Mi-am aprins o tigara si am sorbit un gat din visinata gasita in dulap.
Chiar in momentul ala usa s-a dat de perete si pe ea si-a facut intrarea precipitat militarul care ne aducea de regula mancarea si care acum venise sa isi recupereze ovalele:

- Atentiune !!! striga el si incremeneste in poziti de drepti. Pana sa apuc eu sa ma dumiresc in incapere isi fac aparitia Comandantul Unitatii, urmat de seful Statlui Major si de capitanul Tudor care se misca de parca inghitise un par si care asuda evident.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 04:55 PM

continuare:

Eu cand am vazut asa ceva, am tasnit ca o sageata in pozitia de drepti si am ramas stana de piatra, numai ca era cam tarziu pentru asa ceva.

Comandantul unitatii privea in jur consternat:
Avea ochii dilatati si gura cascata…ai fi zis ca taman a zarit un extraterestru coborand dintrun OZN. Privirile i se plimbau de la raster, la plicul cu sigilii apoi la cel cu inscrisul “RANDUNICA”, apoi reluau traseul inca si mai iscoditor….Stupefactia care il cuprinsese era afisata fara retineri si ii provoca foarte multa durere, cred.

Dupa cateva secunde grele comandantul s-a indreptat incet spre rastel si a luat de acolo un pistol ce nu era asezat in rand cu celelalte. I-a scos incarcatorul, s-a uitat la gloante apoi i le-a aratat si lui Tudor pe fruntea caruia apa curgea de acum in siroaie.

-Ma intreb daca e macar un sigur lucru regulamentar pe aici. A spus el pe un ton egal si taraganat. Apoi intorcandu-se spre mine:
- Cum va place domnule soldat planul nostru de interventie in caz de forta majora ??
Eu, drept ca o statuia nu stiam ce sa zic.

Omul ma masura din priviri si astepta in mod evident un raspuns.
-Domnule commandant, sunt soldatul Hampu din compania a doua plutonul unu TR, permiteti sa raportez ??
- Ia te uita ??…Inseamna ca in ciuda aparentelor chiar ne aflam intr-o unitate militara ??…Cine ar fi crezut asa ceva ??? Da-i inainte.
- Domnule Comandant, rastelul era deschis si plicul era asa cum il vedeti. Cred ca plutonierul Belea a fost din cale afara de curios, eu nu am facut decat sa ma uit si eu pe acte, dar va asigur ca nu am vazut nimic din planul acela.

- Sigur ca nu ai vazut nimic…E doar cel mai mare secret care se afla in aceasta unitate. Ai cumva idée ce cauta un pistol incarcat lasat de izbeliste la indemana tuturor ?? sau poate sti sa imi spui de ce este acest rastel desigilat si cu usile de perete ??? Unde e militarul care asigura paza de aici ?? intreaba de data asta extreme de serios serios comandantul rotindu-si in continuare privirea prin camera..

- Domnule commandant, permiteti sa raportez; eu sunt acela !!
De data asta comandantul nu s-a mai putut abtine:
- Poftim Tudore, astia sunt militarii pe care ii instruiti: uita-te la el: deschis la veston, cu picioarele pe birou si rasfoind plictisit planul de lupta cu tigara si sticla de bautura pe masa :
- Soldat ai cea mai vaga banuiala cum ar trebui efectuat serviciul in care te afli ?? Unde ti-e arma, unde sunt incarcatoarele ?? Unde e restul tinutei ??
- Tudore, te lauzi ca ai inchis doi studenti care nu te-au ascultat ??? ce-au facut aia de i-ai bagat la zbarna ?? S-au cacat de-a dreptul in capul tau ??? vad ca iti trebuie un munte de nereguli ca sa iti aduci si tu aminte de regulament..Du-ma la incarcerati imediat.


Tudor a plecat privirea in pamant apoi cu ea asa a ocolit comandantul si s-a indreptat apre usa camerei alaturate. A deschis-o la fel de brusc si a vrut sa strige un Atentiune…dar vocea l-a lasat si in loc de asta a iesit asa un fel de mieunat. Mao si Tetea, au intors capul privind surprinsi la el prin usa camerei de arest larg deschisa. Pana sa inteleaga despre ce e vorba comandantul unitatii era deja de fata. S-au ridicat instantaneu in pozitie de drepti, ca niste marionette actionate simultan de un resort ascuns. In gestul asta reflex, lui Mao i-a sarit de pe genunchi cat colo automatul meu pe care il lasasem in pastrare. Comandantul unitatii s-a apucat cu ambele maini de chipiu sis i-l tot indesa pe scafarlie fara sa reuseasca sa aarticuleze nimic.
Era curcubeu la fata si daca as fi avut cu cine as fi pariat imediat tot ce am pe un singur franc ca are sa ii crape inima in urmatoarele minute..

Nu a fost asa....A continuat sa gesticuleze aruncandu-si mainile in toate directiile insa fara sa reuseasca sa articuleze nimic…nu ieseau decat sunete guturale, interjectii si sasaieli. Abia in final a reusit sa murmure cu jumataate de glas: “N-am aer..ma sufoc...” si a parasit imediat incaperea urmat servil de Tudor si de Seful Statului Major care urmarise tot timpul scenele cu o bucurie pe care abia si-o putea tine in frau…ceva de genul: “v-am zis eu…”


va urma

Trimis de: Hampu The Great pe 21 Mar 2008, 04:58 PM

urmare


Mao si Tetea au capatat cte o saptamana de temnita, perioada in care au facut toate muncile grele din unitate: desfundat canale cu sarpele, carat gunoi, curatat rahatul de la porcarie..etc. I-au ras in cap chiar de a doua zi si le-au dat si un altfel de uniforme.

Putin inainte de eliberare autori necunoscuti i-au stropit masina lui Tudor cu decapant de la un cap la altul silindu-l pe acesta sa o bage in reparatii ample si costisitoare. Tetea si Mao, alaturi de inca trei, patru oropsiti s-au jurat ca nu au avut nimic de-a face cu asta…dar toata lumea a stiut ca aveau degetele incrucisate pe la spate cand au jurat.

Ca pedeapsa pentru cele intamplate in camera de garda Belea a fost sanctionat cu reducerea salariului si cu amanarea de la avansarea ce i se cuvenea potrivit vechimii.

Eu am fost condamnat la o saptamana de garda continua in cel mai greu post: Postul Nr. 5=depozitul CL (combustibili-lubrifianti). De asemenea am mai primit si o luna suspendare de la orice invoire.

Amandoua pedepsele mi-au adus numai satisfactii….dar asta e deja alta poveste…..


SFARSIT

Trimis de: Hampu The Great pe 26 Mar 2008, 09:14 AM

Poveste de Arme


Am facut armata la tancuri, in Bucuresti intr-o unitate de protocol si de interventii.
Tradus in banii nostrii asta inseamna: armata nasoala.
Eram studenti deja, si pentru studenti armata se facea pe vremea aia inaintea primului an de facultate, dura 9 luni si se numea pompos :”serviciu militar cu termen redus” sau pe scurt TR..

Nimeni nu ii inghitea pe teristi intr-o unitate militara. Ofiterii si sub ofiterii din cauza complexelor de inferioritate tipic cazone, militarii in termen pentru ca ei trebuiau sa serveasca cu cinci luni mai mult, ceilalti functionari pentru ca vedeau in teristi sefimea de maine sau clasa superioara la care ei nu reusisera sa aiba acces.

Sicanele curgeau de peste tot insa avand istetimea de partea lor nici teristii nu se lasau mai prejos.

Greul cel mare era sa faci fata primelor zile, pana cand luai pulsul lucrurilor si pricepeai cam cum merge treaba, dupa aia totul devenea cu mult mai simplu.

Armata era pe atunci o treaba foarte serioasa si foarte periculoasa. Desi astfel de informatii nu deveneau niciodata publice, accidentele erau dese si grave. Nu exista ciclu de instructie fara morti, raniti ori pagube importante. La nivel de tara ele se sistematizau si deveneau apoi material pentru instructajele periodice de care intreaga armata si toti militarii aveau parte de doua sau trei ori pe saptamana.

va urma....

Trimis de: Hampu The Great pe 26 Mar 2008, 09:16 AM

continuare..


Nenorocirile se intamplau cel mai des la trageri, in timpul serviciului de garda ori la aplicatiile tehnico-tactice.

Din cand in cand, cate un militar aflat singur in post si plictisindu-se de moarte incepea sa se joace cu arma si asta se descarca fie in aer, fie in alt militar, fie in propria-i devla, daca cel in cauza avea probleme mari de adaptare, ori lasate nerezolvate pe acasa…Pe ici pe colo mai exploda cate o grenada in santul din care trebuia aruncata, cate un camion se mai rasturna pe drumul spre terenul de instructie, cate un TAB ori chiar cate un Tanc mai lua foc si servantii nu apucau sa il evacueze la timp.

In timpul ciclului meu, in perioada oct 76-iunie 77 am avut parte de toate.
Achim a fost ranit de o schija de grenada la trageri, lui Dica-Dambla i-a explodat o petarda in fata la un exercitiu, unul Mihnea a cazut de pe schela unei machete militare, Iancu “doi bani” era sa ramana fara oua dintro joaca iar Ilie-Burghiu si-a imprastiat matele cazand in propria baioneta.

De murit n-a murit nimeni, dar paralel cu noi, in acelasi timp, s-a intamplat la Mihai Bravu un teribil accident.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 26 Mar 2008, 09:18 AM

continuare....


Era noaptea si soldatii in termen de ciclu doi aveau tragere cu tancurile. Poligonul era amenajat in patru piste iar exercitiul consta in plecarea tancurilor de pe aliniament, identificarea tintelor care se iluminau brusc dupa o anumita distanta parcursa, deschiderea focului asupra tintelor si reantoarcerea tancului pe pozitia initiala de la plecare.
Aceasta ultima manevra era cea mai complicata.
Tancul se rasucea la 180 de grade, dar in acest timp teava lui trebuia sa ramana indreptata mereu numai catre poligon. Era necesara o sincronizare perfecta intre tragator si mecanicul conductor, pentru ca din interior nu puteai sa vezi ce se intampla. Tragatorul trebuia sa compenseze egal rotatia tancului cu o rotatie in sens invers a tevii acestuia, fie manual actionand o manivela, fie electric apasand niste manete. Ca sa iasa bine treaba, era musai sa se increada intr-un aparat numit “control azimutal”, aparat cu un cadran rotund ce indica intr-un mod analog pozitia tevii fata de restul tancului.
De afara manevra se vedea ca si cum teava ar fi stat pe loc in timp ce tancul se rotea in jurul ei.

Intregul exercitiu era coordonat din foisoare inaltate pe doua etaje situate in spatele pistelor, de catre comandanti care supravegheau sedinta si care comunicau cu blindatele prin statii.

O vreme totul a decurs normal.
Se tragea cu intreg armamentul tancului, adica cu mitraliera jumelata si cu tunul ce avea la acest exercitiu o teava introdusa pentru reducerea calibrului. Loviturile lui erau la fel de precise insa munitia utilizata era mult mai usor de manevrat si mai putin costisitoare fiind de mai bine de zece ori mai mica.

Nimeni nu a aflat niciodata cu exactitate unde s-a gresit essential in acea seara.

Poate ca in primul rand acelui militar nu ar fi trebuit sa i se permita sa participe la antrenament ??


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 26 Mar 2008, 09:20 AM

continuare


Ca intotdeauna concluziile rapoartelor care au urmat, amestecau intre ele palierele de decizie cu responsabilitati personale si cu greselile procedurale, in asa fel incat vina sa se dilueze si sa se indeparteze cat mai mult de oricare dintre persoanele implicate. Nu voi comenta mai multe despre asta aici.

Povestea spune ca pe la sfarsitul tragerii, atunci cand oboseala creste si gradul de concentrare al tuturor scade si atunci cand e timpul celor mai putin pregatiti sau a celor care au cel mai putin chef, a venit randul unui militar despre care instructajele zic ca ar fi avut mari probleme de disciplina.

De cum a plecat tancul,omul a incurcat intre ele manevrele si a efectuat imediat intoarcerea tevi astfel ca blindatul a plecat cu tunul orientat spre spatele pistei ci nu spre fata unde il asteptau tintele. In zgomotul focurilor declansate de ceilalti, dezorientat ca nu vedea nicaieri tintele proprii, nu a mai asteptat comenzile din casti si a inceput sa roteasca teava in toate directiile pentru a putea identifica prin ocularul lunetei luminita in care trebuia sa traga.

Cei din foisor au remarcat tarziu eroare, era noapte iar poligonul iluminat slab asa cum cereau conditiile exercitiului. Cand s-au vazut cu teava pe ei, in loc sa dispuna masuri urgente s-au grabit sa fuga care incotro, unii sarind chiar de la etajul foisorului. Ei erau ofiterii responsabili de tragere si eu zic ca daca militarul ar fi tras atunci si ar fi nimerit pe careva, oricine ar fi fost acesta, el nu putea fi decat un vinovat.
Dar soldatul nu a vazut lumina si a continuat sa invarta teava haotic.

In spatele foisoarelor, la o distanta apreciabila, se afla linia de tren Bucuresti-Giurgiu pe care taman la ora aia s-a gasit sa treaca un tren international. Cu luneta nereglata pentru o asemena distanta omul a vazut vagoanele neclar, doar ca pe o fulgerare scurta de lumina…si a tras. In mod normal gloantele ar fi trebuit sa se duca in pamant, dar baiatul asta avea un ghinion teribil si pe deasupra chiulise la greu de la sedintele de pregatire, asa ca rafala lunga de mitraliera a maturat in plin unul din vagoane.
Au fost si morti si raniti….Am povestit istoria asta aici, pentru ca pana la urma tot de o poanta a fost vorba, e drept, una macabra si, zic eu, una nedorita de nimeni…..


sfarsit

Trimis de: ulise28 pe 26 Mar 2008, 10:28 AM

Da, draga Hampule, suna aiurea toata lipsa asta de coordonare, cine stie daca s-a schimbat ceva, macar poate au invatat ceva din toata tarasenia respectiva. Urmeaza o poanta vesela, nu? Sa stearga impresia armatei romane....

Trimis de: Hampu The Great pe 28 Mar 2008, 02:07 PM

Desigur ulise 28..urmeaza una haioasa..dar am nevoie de un mic ragaz...

Trimis de: ulise28 pe 31 Mar 2008, 10:31 AM

QUOTE(Hampu The Great @ 28 Mar 2008, 02:07 PM)

Desigur ulise 28..urmeaza una haioasa..dar am nevoie de un mic ragaz...

Trimis de: The Dude pe 31 Mar 2008, 11:07 AM

..nu-i pesimista frate...E de la Mircea Florian..S-ar putea sa para asa dar nu e...

Dar sa iti zic una ca tot suntem la amintiri:

Scriam odata tot asa pe un alt site si cineva, un user, de fapt o userita, imi arata foarte multa compasiune si intelegere...Suspect de multa.
La un moment dat mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o de ce ???

Se gandise ca nickul meu vine de la Hump (cocoase in engleza)...

Trimis de: Hampu The Great pe 31 Mar 2008, 02:50 PM

Altii au zis ca nickul imi vine de la Hemp (canepa)

De fapt nickul vine din doua locuri:

Odata, intr-o tabara despre care urmeaza sa povestesc, la vila de vis a vis celei pe care o locuiam noi, venea in fiecare seara un caine si latra vreo jumatate de ora.
Avea program precis. In fiecare seara la orele 7 venea si latra: Ham, Ham, Ham !!!
Intr-o seara a iesit o femeie si i-a aruncat un lighean de apa in cap.
Cum era cu botul in sus cainelui i-a intrat apa pe gura asa ca a trebuit sa o scuipe..si cum era in latrat a iesit ceva de genul Ham..Ham...Ptiuuu !!

Mie mi s-a parut extrem de amuzanta intamplarea, asa ca am povestit-o tuturor, reluand exagerat gestul final: "Ham..ptiuu"
Dar intr-o seara cand ma obosise rau de tot o stica de rom ...la capatul povestii a aparut Hampuuuu...


Dupa vreo zece ani de la faza asta, am cunoscut un tip boem pe care chiar asa il chema: Hampu.

Era in anturajul muzicienilor folk care i-au si scris un cantec:


"Liviu Hampu imi este numele de fata,
si ma cunoaste lumea toata..
Si cine nu a auzit inca de mine,
nu are ce sa caute pe aceasta lume !!

R.

Hampuuu, e un Casanova dur,
gagicile-i dau tarcoale primprejur,
Oh primprejur !!
Lola, si cu Doina sora ei,
I-au spus Hampu tu nu vrei sa sugi....??

....din cupa dragostei !!


La mine vin golani cu haladite cate-odata
si smecheri din societatea cea inalta.
caci Liviu Hampu este primitor din fire
si cine nu a auzit inca de mine...??

R.

Hampuuu, Fat Frumos din mlastina,
n-are pic de inima cu fufele...
..cu fufelee
Doina si cu Lola sora ei
i-au spus Hampu tu nu vrei sa sugi...??

....din cupa dragostei.


Deviza mea in viata este dinte pentru dinte,
Mai am doar doi in fata si-o masea de minte.
Dar va veni ea ziua sa-mi pun dintii.
O vad de pe acuma roz cu ochii mintii

R.

Hampuuu, e un Casanova dur,
gagicile-i dau tarcoale primprejur,
Oh primprejur !!
Lola, si cu Doina sora ei,
I-au spus Hampu tu nu vrei sa sugi...??

....din cupa dragostei !!


La mine-acasa este cinematograf, hotel,
discoteca, bar de noapte si bordel,
iar vineri seara e cenaclu frate,
caci Liviu Hampu este iubitor de arte.

R.

Hampuuu, Fat Frumos din mlastina,
n-are pic de inima cu fufele...
..cu fufelee
Doina si cu Lola sora ei
i-au spus Hampu tu nu vrei sa sugi...??

....din cupa dragostei."



Tipul era de-a dreptul fascinant, desi arata exact asa cum il descrie cantecul, ce are si o linie melodica foarte frumoasa.
Nu mai stiu cine l-a scris, dar stiu ca l-a cantat si Vintila. El cu George Limbaseanu si cu Dan Andrei Aldea erau vizitatori obisnuiti de-ai acelui Hampu.


Din ziua in care l-am cunoscut pe acel om nu mi-a mai fost rusine cu porecla si am perpetuat-o eu insumi peste tot

Trimis de: alexei pe 28 Apr 2008, 04:52 PM

hampule imi permit sa postez aici( o...proza scurta? )...mda,o compunere a generatiei noastre.Sper sa nu ma urechesti nene hampule,chiar daca nu facem parte din aceiasi generatie "esti de-al nostru". Nu stiu cine e autorul,sursa este www.resursadefun.ro.

Generatia noastra
Nascuti la inceputul anilor 70, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.



Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.Nu am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “Muzica a-nceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, man!”

Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, nu ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Trimis de: Blakut pe 29 Apr 2008, 10:15 AM

Trimis de: andra_v pe 29 Apr 2008, 03:30 PM

Si eu de asemenea. Fac parte dintre ultimii pionieri.
Si vreau sa te anunt ca, de cand am trantit boxele de la de la calculator, nu am alta scula afara de casetofon. Nu ma omor dupa CD-uri. Cele mai reusite ptereceri au fost in jurul casetofonului. N-am idee daca e vreo legatura de cauzalitate.
N-am vazut pana la facultate jocuri pe calculator, iar mobilul a fost un lux pana in 2003. Tin minte ca atunci, cand m-am angajat, mi-am cumparat un prapadit de Sony Ericson, fara ecran color, din primul meu salariu. Tot in 2003 mi-am permis primul calculator. Metallica mai ascult si acum (mai mult bluzuri), am fost prima pe lista la examenul grila la admitere si mi-am dat odata toata bursa de merit pe o pereche de blugi din America.
Am pus mana pe carti in liceu, insa mai tarziu nu am avut timp de altceva in fara lucrarilor de specialitate.
Cat despre prietenie, o cautam si noi. Am oferit-o, am cerut-o. Nu ca la targ, imi dai, iti dau, ci ca pe firescul lucrurilor. Am acordat incredere oricarei persoane care mi-a iesit in cale. Cand am bagat la cap ca faci/gandesti bine si o iei pe cocoasa, am invatat sa ofer pur si simplu, fara sa astept reciprocitate.
Dar am mai invatat ceva: sa pretuiesc prietenia, gandurile frumoase, nobile. Si, in momentul in care imi ies in cale oameni adevarati, nu le dau cu piciorul. Apa si puhoiul de gunoaie trec, pietrele raman.

Trimis de: abis pe 29 Apr 2008, 04:47 PM

QUOTE(andra_v @ 29 Apr 2008, 04:30 PM)

Trimis de: axel pe 29 Apr 2008, 04:54 PM

O fi si ea metalista, ca si http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?s=&showtopic=8094&view=findpost&p=620047

Trimis de: andra_v pe 29 Apr 2008, 05:00 PM

Sa stii ca multi preoti (pasari rare, din aia care nu se ating de bani, ci aduc bani de la ei pt. saraci, batrani, persoane cu handicap) pe care ii cunosc au fost rockeri. Rockerii erau, nu stiu cum sa spun, mai adevarati, mai sinceri, respingeau toata spoiala asta ce civilizatie, ranjetele conventionale. Traiau simplu, respingeau hedonismul, lupta pt. marire, pozitie sociala, ipocrizia. Ceea ce i-a ajutat ulterior in viata de calugari/preoti. Subliniez preoti, nu popi.

Trimis de: bdl pe 30 Apr 2008, 04:46 AM

QUOTE(andra_v @ 29 Apr 2008, 11:00 AM)

Trimis de: Hampu The Great pe 9 May 2008, 10:37 AM

bdl

QUOTE(Hampu The Great @ 26 Mar 2008, 10:16 AM)

Trimis de: Cla pe 27 Sep 2011, 08:41 AM

http://www.tion.ro/cum-m-a-facut-facebook-sa-intru-intr-o-rochie-cu-2-numere-mai-mica-p/986140

Trimis de: Hi-Lander pe 30 Nov 2011, 10:06 AM

QUOTE(Hampu The Great @ 9 May 2008, 10:37 AM)

bdl
Alexei

Trimis de: andra_v pe 1 Dec 2011, 04:37 AM

Hi-Lander,

Asteptam cu interes continuarea povestirilor.

Trimis de: andra_v pe 1 Dec 2011, 07:40 AM

De asemenea, asteptam editarea unei noi carti a autorului.

Trimis de: The Dude pe 4 Dec 2011, 08:03 PM

Cica ar fi deja pubilcate cateva titluri...

Voi face unele investigatii, sa vedem daca poate reveni pe aici

Trimis de: abis pe 5 Dec 2011, 12:23 PM

Sa revina povestirile lui Hampu? Ar fi cel mai frumos cadou pe care l-ar putea aduce Mosul...

Trimis de: Cucu Mucu pe 5 Dec 2011, 04:29 PM

QUOTE(abis @ 5 Dec 2011, 12:23 PM)

Sa revina povestirile lui Hampu? Ar fi cel mai frumos cadou pe care l-ar putea aduce Mosul...

Trimis de: abis pe 5 Dec 2011, 04:36 PM

Ba da, cred - nu ma referea la Mos Craciun, ci la Mos Hampu...

Trimis de: dascalita pe 5 Dec 2011, 08:02 PM

Si eu am ras cu lacrimi cu povestile lui Hampu...Poate, daca am fost asa cuminti ne mai daruieste una!

Trimis de: Felina pe 5 Dec 2011, 08:17 PM

Eu inca astept detaliile despre cum sa cumpar cartea!

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Dec 2011, 06:33 PM

..ok.....Se face curand...

Cartea, cartile s-au epuizat si n-am acum pentru un nou tiraj...dar una doua s-or mai gasi
(felina, incerc sa iti trimit prin cunostinta comuna, cu care sper sa ma vad foarte curand)

Toti ceilalti: multumesc de aprecieri si de interes.
Urmeaza curand cateva noi povestiri amuzante care vor sa va ajute sa aveti sarbatori haioase

Trimis de: Felina pe 6 Dec 2011, 07:05 PM

QUOTE(Hampu The Great @ 6 Dec 2011, 04:33 PM)

Urmeaza curand cateva noi povestiri amuzante care vor sa va ajute sa aveti sarbatori haioase

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Jan 2012, 11:11 PM

1.

In anul 1951 un arhitect pe nume Bellu, foarte bolnav, alege sa se retraga in casa construita de el in dealul Filaret. Este unul din descendentii baronului Barbu Bellu cel care a donat primariei terenul pe care s-a construit celebrul cimitir ce ii poarta numele. Putin inainte de a cadea la pat, patul din care nu avea sa se mai ridice niciodata, Bellu incepuse sa isi instraineze averea si bunurile, intre care exista si o importanta colectie de tablouri. Intentia asta nu a fost foarte bine primita de autoritatile comuniste ale vremii, aflate in plina ascensiune, pentru ca ele planuiau confiscarea panzelor si predarea lor unui muzeu.

Treaba era foarte serios supravegheata, de intreaga actiune fiind desemnat sa se ocupe direct un ofiter de securitate, unul ce isi propusese din capul locului insa sa si sorteze putin tablourile in asa fel incat nu toate sa ajunga la muzeu. Cand ofiterul a aflat despre intentia lui Belu de a vinde el s-a gandit sa urgenteze preluarea colectiei…Apoi si-a dat seama ca asta ar putea fi in interesul lui, intrucat evidentele pieselor nu ar mai fost atat de limpezi. A lasat lucrurile asa oferindu-i arhitectului exact ragazul de care acesta avea nevoie.

Bellu era foarte destept si chiar viclean. Intelesese ca tablourile nu ii puteau ramane in posesie pentru mult timp caci refuzase deja o cerere neoficiala care ii lasa onoarea initiativei de a le dona de buna voie. A raspandit asadar zvonul ca vrea sa vanda stiind ca el va trezi interesul celor ce il supravegheau si a inceput chiar negocieri cu doua persoane ce ar fi putut scoate lucrarile din tara. Era o pista falsa intrucat in ascuns, la adapostul ei, Bellu a reusit sa tranzactioneze cea mai importanta parte a colectiei cuiva din Brasov (posibil agent strain) contra unei sume constituite din monede rare de aur. Asa ca atunci cand a cazut la pat pereti casei in care s-a retras nu mai aveau decat o parte dintre tablouri si anume cele mai putin valoroase.

va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Jan 2012, 11:13 PM

2.


Dupa mai multe luni de suferinta starea lui Bellu continua sa ramana neschimbata, asa ca ofiterul de securitate insarcinat cu obtinerea colectiei n-a mai avut rabdare si s-a decis sa actioneze. A procurat usor mandat necesar si a patruns in forta luand totul de pe pereti. Cand au facut inventarierea insa, lipsurile au fost imediat remarcate iar Bellu, asa cum era pe jumatate mort, a fost pus in stare de arest la domiciliu. Au urmat interogatorii nemiloase, iar in final arhitectul a recunsocut intreaga poveste si a furnizat date si nume precise..cu o singura exceptie. A refuzat pana in momentul morti sale sa faca vreo referire la locul unde s-ar afla monedele rare. Era cert ca ele existau, intrucat atat slujnica care il ingrija, cat si alte persoane din anturaj declarasera ca vazusera acesta comoara alcatuita din circa 100 de piese asemanatoare.

Dupa moartea lui Bellu cercetarile au continuat. Securistul construise o teorie destul de solida potrivit careia monedele nu au parasit niciodata locuinta in care arhitectul si-a trait ultimele clipe. In sprijinul ei avea cele mai credibile si greu de contracarat argumente, precum avaritia si circumspectia lui Bellu, declaratiile rudelor si ale personalului cu care acesta a avut ultimele contacte, rapoartele echipelor de filaj, marturisiri ale cumparatorului din Brasov. Nu i-a fost deloc greu sa isi convinga sefii sa nu inchida cazul si sa ii permita scotocirea atenta a casei; insa nu i-a fost nici usor sa isi atinga scopul.

Perchezitia a durat doi ani incheiati, potrivit documentelor ramase: fara nciun rezultat. La capatul perioadei s-a solicitat demolarea cladirii pentru o inca si mai minutioasa cercetare, insa acea casa avea o arhitecura deosebita asa ca cererea a fost respinsa. Intreaga incinta si cladirea insasi au fost apoi pastrate sub sigiliu inca un an de zile, dupa care au fost rechizitionate de stat si donate societatii de profilaxie a tuberculozei cu al carui sediu se invecinau direct. Dupa preluare casa avea sa capete mai multe functionalitati pentru ca in cele din urma sa devina cladirea corpului administrativ al spitalului Filaret, ceea ce este si acum. Pe frontispiciul ei se poate inca citi si azi numele arhitectului Bellu si anul in care cladirea a fost zidita.


....asa graita mos Lubak in aceea noapte......



va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Jan 2012, 11:17 PM

3.

Bun gasit tuturor sunt Hampu The Great astazi cu "Intamplarea Comorii Ascunse"


Povestea pe care vreau sa o relatez aici incepe intr-o zi de vineri a lunii octombrie din anul de gratie 1996. Taman ma pregateam sa plec acasa unde urma sa intampin imediat un weekend plin de planuri, asa ca atunci cand Nick instalatorul a aparut in cadrul usii cu o fata lunga si respirand greu din cauza efortului de a ma mai prinde inca, am simtit imediat ca urmeaza vesti proaste. Lucram in Institut de cativa ani si acum ma ocupam temporar de partea de intretinere. Eram asadar responsabil de buna si continua functionare a instalatiilor de vacuum si de aer comprimat, a celor care produceau si utilizau abur pentru sterilizare, a celor care furnizau apa, curentul electric, caldura, etc. Pentru asta aveam vreo 50 de colaboratori, intre care si acest Nick care statea acum gafaind in fata mea si care avea sa ma anunte ca ceva se intampla cu apa in Institut. Lipsea.

Institutul era si spital cu circa 500 de paturi de tratament si cu bloc operator, asa ca evenimentul era o chestiune foarte grava.

Sperand intr-o rezolvare usoara am plecat la statia de hidrofoare. Suspectam releele termice ale electromotoarelor intrucat ele ne jucasera feste si in alte dati. Dar n-a fost asa. Totul functiona ireprosabil. Intreaga gospodarie de apa, de la pompa din foraj si senzorii de nivel ai rezervorului tampon si pana la perna de aer a recipientilor de hidrofor se afla in perfecta stare. N-a fost greu sa imi imaginez ca daca apa pleca din statie si nu ajungea in restul instalatiei defectul trebuia sa fie undeva pe drum. Erau cam 100 de metrii din locul de distributie si pana in punctul in care conducta principala se ramifica pentru a putea repartiza apa in toate pavilioanele, si pe aceasta portiune era cu siguranta o mare spartura.

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Jan 2012, 11:20 PM

4.

Verificarea de suprafata a traseului nu a dat niciun rezultat. Cand esti norocos la astfel de incidente apa tasneste artezian indicand limpede locul defectului; cand esti insa ghinionist apa ajunge la canalizare si de acolo prin reteaua de ape uzate fara sa tradeze niciun indiciu despre locul avariei. Tot subsolul curtii Institutului era plin de astfel de canale zidite, asa cum se faceau pe vremuri, surpate si abandonate in pamant si fara niciun rost cele mai multe dintre ele, asa ca posibilitatea asta era aproape o certitudine.

Sapatul pe bajbaite, din aproape in aproape, era o corvoada cumplita si cu un pronuntat efect demoralizator. Ar fi putut dura chiar si cateva zile, asa ca trebuia sa gasesc altceva. Mi-am amintit atunci de dl. Andrei, un proiectant cu care lucrasem in alta imprejurare si care era radiestezist. Pe vremea aia liga celor care credeau in efectele radio-energetice era foarte puternica, iar comunitatea celor care aveau astfel de preocupari una unita si deosebit de activa. Cu doi ani in urma lucram la un santier prin Drumul Taberei si nimeni nu putea sa ne spuna exact pe unde trec cateva cabluri de forta. Documentatia celor de la Electrica era incompleta iar noi nu stiam cum sa facem excavarile de fundatie. Cineva s-a gandit atunci la acest domn si el s-a prezentat imediat foarte amabil si indatoritor. Dupa o scurta vreme, timp in care s-a plimbat in sus si in jos pe amplasament cu un cracan si o icoana in maini, ne-a desenat traseul care apoi s-a dovedit exact. Am fost fascinat de intamplare asa ca i-am retinut datele de contact, cu atat mai mult cu cat, tainic, nutream dorinta de a incerca eu insumi acest tip de activitate.

Am dat de el abia pe seara. Fusese plecat la o ruda si acum era destul de obosit, insa intelegand gravitatea situatiei a acceptat sa ne ajute si intrucat locuia relativ aproape, in circa jumatate de ceas era deja in teren cu ansa si cu icoana lui plastificata, deplasandu-se cu pasi marunti si cu nenumarate pauze pe directia indicata de noi. La nici zece pasi de la punctul de debut s-a oprit si ne-a anuntat ca acolo se afla spartura. Pana sa il rog eu sa cerceteze si restul conductei omul isi stransese deja lucrurile asa ca ne-am apucat de sapat, constatand o data in plus ca treaba asta functiona la fix.

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Jan 2012, 11:22 PM

5.

Cladirea administratiei era exact in fundul curtii, diametral opus locului in care se lucra la remedierea conductei. Era izolata de restul constructiilor si din acest motiv fusese prevazuta cu grilaje din fier si cu un complicat sistem de alarma. Vecinatatile, cartierele Ferentari si Pieptanari, erau vestite in personaje pline de culoare ce erau gata de orice isprava, iar gardul aproape..din aceste motive in fundul curtii se petreceau ades infractiuni. Se furau bancutele, cosurile de gunoi becurile de la iluminatul exterior; cladirea insasi fusese jefuita in mai multe randuri, iar noaptea chiar si paznici de curte evitau zona, in rondul lor, de teama de a nu surprinde vreun hot.

Existau doua niveluri ale casei, fiecare cam de 80 de metri patrati impartiti de mai multe incaperi asezate simetric fata de un hol, iar biroul pe care il foloseam eu era la etaj. I-am lasat pe baieti sapand, de acum era numai o chestiune ce tinea strict de meseria lor si pentru ca se intunecase deja, m-am grabit intr-acolo cu gandul sa imi fac un ceai si sa dau cateva telefoane pentru a rearanja programul sfarsitului de saptamana. Am deschis grilajul de la intrarea principala, apoi am montat lacatul dinspre interior inchizandu-l ferm. In felul asta nimeni nu va putea intra fara ca eu sa aflu. Existau mai multe randuri de chei, intre care unul si la paza, dar de ei nu imi faceam nicio grija. Am dezarmat apoi alarma de la etaj si am intrat in birou gandindu-ma ca daca raman pana in zori voi primi laude si cine stie poate chiar vreo bonificatie.



va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Jan 2012, 11:25 PM

6.

Cred ca trecuse cam o ora de cand ma aflam in birou, cand am auzit usa de la intrare deschizandu-se. Am deslusit apoi clar pasii care urcau pe scara si apoi o alta usa deschizandu-se si apoi inchizandu-se undeva pe holul etajului, iarasi nu mi-am facut nicio grija. Am fost convins ca e unul din paznici care avea nevoie la toaleta. Cea de la parter presupunea descuierea mai multor usi si dezactivarea sistemului local antiefractie, asa ca era mai simplu sa vina la cea de sus unde lumina imi trada prezenta.

Dupa o vreme insa am remarcat ca omul nu mai iesea din toaleta. Am luat-o pe hol si am intrebat cu glas tare daca totul e in ordine. Niciun raspuns. Toaleta avea lumina inchisa si nu parea ca ar fi fost folosita. Am incercat celelalte usi insa niciuna nu mi-a permis accesul. In final am coborat pana la intrare unde am gasit lacatul exact asa cum il lasasem, adica inchis pe dinauntru. De data asta chiar m-am ingrijorat.

Cu mainile si picioarele tremurande am urcat inapoi in birou. Am telefonat pazei de la poarta Institutului si am rugat sa trimita pe cineva sa ma insoteasca intrucat imi era frica de cainii din curte.

Adevarul era ca ma inspaimantasem de-a dreptul si ca mi s-a parut un secol pana sa aud bataile din grilaj care ma anuntau ca paznicul a ajuns deja..Nu mai zic nimic in legatura cu socul pe care l-am avut la auzul lor, si despre secundele grele ce au trecut pana cand paznicul nu a catadicsit sa ma strige pentru a isi identifica prezenta.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Jan 2012, 11:28 PM

7.

S-a intamplat ca paznicul trimis sa ma escorteze sa fie taman mos Lubak. Un fel de legenda a Institutului, unul care avea aproape 50 de ani de viata traita numai in aceasta incinta pe care o si locuia cu acordul tacit al conducerii. Lubak era tigan. Unul mistic. Era gata la orice gainarie, fusese de mai multe ori anchetat pentru diverse acte de indisciplina si chiar si furt, dar de dovedit nu a fost niciodata dovedit. Ocupase o mare varietate de functii de-a lungul vremii si acum ajunsese la paza. Pe vremea lui ceasca isi amenajase un fel de capela in bordeiul in care se depozita peste iarna varza murata si gestul asta l-a spalat de multe pacate.

In perioada de care zic eu Lubak era un batranel simpatic care isi astepta pensia si parea complet inofensiv. Era un bun orator si cand aveam vreme de pierdut ii ascultam cu multa placere povestile despre intamplari care s-au petrecut in locul in care si-a trait viata. Spitalul ii gazduise de-a lungul vremii pe Panait Istrati, Pastorel Teodoreanu, Corneliu Coposu, Anda Calugareanu, George Toparceanu…atat de multi altii…Era o istorie plina de farmec, iar Lubak un narator talentat si fermecator.

In seara de care spun Lubak ma astepta cu o lanterna in mana, in fata grilajului de care se tinea insa la distanta. Desi arata mai negru ca in alte dati m-am bucurat mult sa il vad. Parea insa agitat si incordat la maxim. M-a rugat sa ma grabesc, timp in care incerca sa acopere cu privirea cat mai multe zone ale cladirii…Cand am ajuns destul de departe m-a intrebat ceva mai relaxat:

- A venit iar ???
- Cine frate ??
- Ala de umbla noaptea prin casa aia..L-ai vazut nu-i asa ?? Nu-s caini pe aici care sa nu te stie, m-ai chemat de frica lui, nu-i asa ??
- Frate Lubak…niste zgomote au fost, dar de vazut n-am vazut pe nimeni..sunt constructor iar aia e o casa cu plansee din lemn..e normal sa se contracte si sa scartaie din toate inchieturile..eu nu ma tem din nimic..
- Eu insa ma tem ca dracu de tamaie..n-are rost sa mai vorbim caci vad ca nu esti sincer cu mine, dar daca ai fi, atunci am lucruri sa iti spun…

L-am asigurat pe Lubak de toata onestitatea mea si i-am istorisit cele intamplate cu toate amanuntele. Omul m-a ascultat atent, dupa care drept rasplata mi-a relatat intamplarea cu arhitectul Bellu despre care am scris in preambulul povesti mele de astazi si de a carei veridicitate nu m-am putut niciodata ocupa cu seriozitate.

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Jan 2012, 11:31 PM

8.

Mi-am petrecut restul noptii in cladirea pazei de la poarta Institutului tot chestionandu-l pe Lubak in legatura cu povestea arhitectului Bellu. Am aflat in felul asta ca multi ani dupa ce cladirea a devenit proprietate a Societatii de Profilaxie a Tuberculozei oameni necunoscuti au continuat sa caute comoara ascunsa. Aproape in fiecare dimineata prin curtea ce apartinuse casei erau gasite gropi sapate in cursul noptii, iar podul si subsolul fusesera controlate centimetru cu centimetru de catre fostii angajati. Lubak mi-a marturisit ca el insusi a scormonit cateva luni de zile in timp ce cladirea se afla in zugraveli, dar ca povestea strigoiului pe care l-ar fi si intalnit in cateva randuri l-a facut sa renunte. Credea ca e fantoma lui Bellu, dar ar fi putut fi si a slujnicei care a murit la scurt timp dupa interogatoriile securitatii.

Se facuse dimineata. Teava era de acum sudata si apa pornita, asa ca mi-am vazut de drum. Povestea lui Lubak insa m-a urmarit tot weekend-ul, asa ca luni, la prima ora m-am si prezentat la Bodo laborantul, amicul meu constant cu care imi permiteam tot felul de atitudini. I-am zis intreaga tarasenie, iar Bodo m-a ascultat cu sufletul la gura. Era un pic cam naiv Bodo asta insa un om de o mare calitate si un prieten desavarsit. Toata lumea il aprecia iar laolalta cu Iulica, asistentul sef din ATI alcatuiau o echipa perfecta. Ei erau cei mai buni prieteni si se completau de minune unul cu altul. Prin Institut circula chiar o gluma potrivit careia daca ii trageai un pumn lui Iulica, ochiul i se umfla lui Bodo …

Bun inteles ca Bodo i-a povestit totul lui Iulica si cum el era un om de actiune, s-a prezentat imediat sa concepem impreuna un plan.

Cica:
- trebuie sa gasim imediat comoara si sa ne capatuim in felul asta !
Cica:
- ..ba tu esti constructor, tu trebuie sa sti cel mai bine unde se poate ascunde prin zidarii cutia cu banuti..tu trebuie sa gandesti exact ca el, ca doar aveti meserii inrudite.
- Ba…tu chiar n-ai nevoie de bani ?? Ai idee cata lume ar vrea sa caute comori si n-are un s-o faca ?? Ce pleasca pe capul nostru bai Hampule…si tu ii dai cu piciorul…Eu unul m-am saturat sa fac injectii in cur la babe..cand intru in sectie mi se intorc matele pe dos..am si eu dreptul la un paradis…
Cica:
- am si unde sa o duc..o facem bani imediat…Bodo zice ca o putem topi si face lingouri..dar il am si pe Lambert verisorul meu dupa sora lu' tata…"Lambert, leul oita"..iti mai amintesti de el ??..e acum in Irlanda…ne ajuta sa videm marafetii aia afara
- ce zici hampule ?? ne bagam …? Hai ba nu fi nashpete..


Cica:
- ce sa-ti spun…domnul se tine cu nasul pe sus…mare chestie…nici nu-i nevoie de tine baiiiii..asa sa sti..am facut asa la msito de gura lui Bodo..da cin” te crezi tu mai terchea berchea ??….crezi ca fara tine nu se poate ??..cimitirul e plin de oameni de neanlocuit…

Bodo pe de alta parte, mult mai elegant, o tine tot in ritmul asta. Ca ce ne costa sa incercam, ca poate avem noi mai mult noroc ca aia, ca securistii au fost mereu prosti, dar ca la inceputurile lor erau mai prosti ca militienii. N-ar fi recunoscut o comoara nici daca s-ar afla intinsa sub nasul lor. Ce fantoma bai Hampule ?? hai sa fim sobrii, ce dracu..fantome ?? poate si balauri…??..dragoni care scot flacari pe nas ??? Strigoiul lui Bellu…???...iti iei doua capatini de usturoi in buzunare si te-ai scos…Daca crezi in moroi crezi si in capatana de usturoi, ca tot aia e…Sa fim seriosi, atata iti cer. Eu lucrez intr-un laborator cu cele mai performante echipamente, nu-mi veni tu mie cu povesti de evul mediu.

Iulica zice:
- lasa-l bai Bodo..ce dracu esti asa greu de cap..omul vrea sa caute singur…sa ia totul numai pentru el. Ce nevoie are el de laboratorul tau si de sectia mea ?? ....caca…....si-a facut socoteala si a aflat ca nu se imparte bine la trei.....da cu virgula…si apoi de ce sa mai imparta ??
- Hai Hampone, zi-o p-aia dreapta…nu-i asa ca acum iti pare rau ca te-ai spart la gura si ne-ai zis si noua de lovele ??


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Jan 2012, 11:35 PM

9.


Nu, nu-mi parea rau. In fapt ma bucuram chiar foarte tare ca mai ieseam din amorteala barfelor zilnice si a lipsei unor subiecte mai interesante.
Povestea cu monedele ma interesa chiar mai mult decat pe amicii mei, dar aveam pentru ea abordari mai personale.

In stabilirea lor tinusem seama ca nu pot face nimic singur si ca daca ar fi sa ma bag intr-un parteneriat pentru gasirea comorii lui Bellu, atunci asta era de departe cea mai potrivita asociere. Contam mult pe cei doi prietenari, dar nu puteam gandi ca ei.

Fara sa intru in alte amanunte cu ei am inceput sa cercetez cladirea cu mai multa atentie, atat cat se putea in cursul zilei, cand totul deborda de activitate. Mi-am facut schite si am inceput sa identific locurile in care s-ar putea ascunde o cutie cu galbeni..Locurile la care cei dinaintea mea nu s-ar fi gandit.
Dupa indelungi si atente observatii am ajuns la concluzia ca nu puteau fi mai mult de cinci ascunzatori posibile. Exceptand curtea fostei case, acestea erau subsolul cladirii, intradosul planseului 1, intradosul planseului 2, hornul principal, si podul.

Zidurie erau din caramida si sunt convins ca fusesera cercetate milimetru cu milimetru. Erau si imposibil de controlat intrucat existau sumedenie de dulapuri, rafturi si alte amenajari care nu iti mai permiteau sa ajungi la ele. Podul de asemenea fusese minutios cotrobait, insa peste centura era un parapet din zidarie care putea ascunde multe lucruri si nu era deloc usor de cercetat din cauza pozitiei prea stramte. Intradosul fiecarui planseu era iarasi greu de verificat fara o demontare prealabila…iar subsolul..?? ei bine asta era fascinant. Nu urma conturul casei asa cum ar fi fost firesc, avea multe arcade si era compartimentat la randul lui.

Cred ca Bellu planuise aici o crama sau ceva asemanator..poate ca a si existat una ? Zidaria era atent realizata asa ca ar fi putut sa ramana aparenta…In fine hornul initial al casei, ce la inceput deservea probabil un camin, fusese zidit la toate capetele. Din planuri reiesea ca nu are o dimensiune care sa permita accesul cuiva in interior, iar zidaria de sigilare era relativ recenta. Atat cat se putea vedea din el, din loc in loc unele caramizi aveau altfel de mortar si m-am gandit ca cei care cautasera inaintea mea asa au procedat: au scos pe rand cate o caramida pentru a verifica din aproape in aproape..nu era o metoda prea buna si unele locuri ar fi putut scapa..

Toate investigatiile mele au durat aproximativ o luna la capatul careia i-am convocat pe cei doi prieteni pentru a le expune propunerea mea.

va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 4 Jan 2012, 04:13 PM

10.

Era simplu. Incepeam cu subsolul. Lucram sambata si duminica in cursul zilei ca sa nu ne deranjeze strigoiul. Tot in acest scop o incantatie preliminara era obligatorie si asiguratoare. Eu deschideam o lucrare oficiala de inlocuire a conductelor ce treceau prin pivnita, lucrare care avea sa ne justifice prezenta si sa ne asigure accesul intr-un mod firesc. Nu trebuia sa atragem atentia asupra actiunilor noastre.

Cautarea o vom realiza cu detecorul de metale un instrument pe care securitatea de atunci nu il avea la dispozitie..De unde luam unul ???... taman citisem in ziar ca politia inchiriaza aparate din astea cu ziua. Sunt scule de ultima generatie. Te pot informa ce metal au gasit, in ce cantitate si/sau forma aproximative si la ce distanta in adancime se afla el. Dar ne putem descurca si cu unul mai ieftin intrucat pe vremea cand s-a construit casa metalele nu se utilizau in zidarii si in structuri asa cum se face azi.

Gasim imediat comoara si o scoatem peste granite. In secunda doi o facem sa ajunga in Franta la cumnatul meu care e plastician. El are conexiunile necesare sa o putem comercializa fara bataie de cap. Chiar si inainte de revolutie, beneficiind de statutul sau de artist cu oarecare renume, iesea destul de des din tara si practica comertul cu tot felul de artefacte. Nu se poate fara el. Ii facem si lui o parte acolo ..

"Siguuuur ca da…se mai pune indoiala ??"
Cei doi jubilau..aproape ca uitasera de intreaga chestiune si acum, cand planul meu li se parea atat de simplu si de realizabil nu isi mai incapeau in piele.

"Hampu esti un geniu…Stiam ca n-ai sa ne lasi deoparte..Hampu, ce baiat deosebit…ai vazut Bodo ??? ti-am spus eu ??? tu o tineai pe a ta ca e lacom, ca e hapsan, doamne cat l-ai oropsit..pe nedrept.
Vino ma sa te pup…!!"


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 4 Jan 2012, 06:00 PM

11.

Zis si facut. Am intocmit actele pentru inlocuirea conductei si am inventat repede necesitatea de a se lucra in zilele de odihna: in felul asta nu deranjam activitatea din cladire. In doua weekenduri consecutive treaba se putea rezolva. Conductele insa urmau sa fie intinse de baietii in timpul saptamanii si prin rotatie. Era important ca nimeni sa nu stie, sa nu afle, sau sa nu observe prea multe, iar lucrarea trebuia totusi realizata.

Iulica s-a bagat repede in vorba cu niste cunostinte care aveau firma de instalatii. Prin ele a ajuns in scurt timp la cineva cu un detecor rudimentar si care isi punea aparatul la dispozitia celor ce aveau nevoie sa localizeze tevi prin pereti, sau structuri metalice ce trebuiau evitate la interventiile care presupuneau gaurirea unor grinzi.

Eu am luat legatura cu politistii din grupa mea de vanatoare. I-am intrebat cum pot inchiria un dispozitiv din ala si cat de eficient este el. Doru, care era cel mai mare ierarhic mi-a ras in nas. Zice: “Hampu, nu stiu de ce ai tu nevoie de asa ceva, dar nici nu ma intereseaza pentru ca te consider prieten. Baga insa de seama ca aparatele astea sunt un fel de cal troian. Cand se intorc inapoi la laboratorul de criminalistica povestesc tot ce au facut pe perioada in care au fost inchiriate. Dupa aia tu si ai tai o sa dai cu subsemnatul pana ai sa faci scurta la mana…si asta nu va fi decat inceputul unui ocean de neplaceri..ai idee cu cat se pedepseste gasirea unor bunuri care nu iti apartin si nepredarea lor imediat, ori Doamne fereste, insusirea lor abuziva ??”

Aparatele erau insa extrem de precise, iar costul lor pe masura. Si aici era un schepsis intrucat ele nu erau comercializate dect de o singura firma din Olanda. O firma care tinea o evidenta foarte stricta a vanzarilor si a persoanelor care au achizitionat.

Din alta sursa am aflat de existenta unor detectoare “de buzunar”. Costul lor era unul insignifiant, iar performantele modeste. Pentru treaba noastra era insa un foarte bun inceput. Dupa ce aflasem strategia urmarita de politie prin inchrierea cautatoarelor de comori capatasem o suspiciune crescuta si fata de aparatul celui care lucra cu firmele de instalatii. Era musai sa avem aparatul nostru.

I-am scris asadar cumnatului, iar el a gasit piesa in primul magazin. Costa ceva care insemna cam cat 50 de euro de azi, functiona cu 4 baterii si avea sase leduri care indicau existenta metalului pana la o adancime de 30 de cm. Diversele combinatii de leduri aprinse si stinse ofereau date aproximative legate de cantitatea de metal si/sau apropierea ori deparatarea lui fata de senzor. In doua saptamani il aveam deja in dotare.

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 4 Jan 2012, 06:06 PM

12.


Si a venit si prima zi de cautari. Am patruns fara probleme in cladire si cu increderea pe care ne-au data-o cei cativa vizitatori ce se plimbau prin curte. Era in preajma sarbatorilor de iarna si vremea se racise bine de tot, insa in dimineata aia totul parea din cale afara de luminos. Sau poate lumina era numai in sufletele noastre ??

Era intr-o sambata. Bodo a recitat in pragul usii de la pivnita incantatia “procurata” de mine si care, chipurile, avea rolul de a ne proteja de duhul necurat. Era de fapt o rautate de–a mea ce urmarea sa il puna pe Bodo intr-o situatie ridicola ca razbunare pentru faptul ca mi-a pus la indoiala corectitudinea.

Am impartit peretii in cadrane precise si am inceput scanarea facand cu randul. Dupa opt ore de cautare febrila terminasem de cercetat aproape trei sferturi din intreaga suprafata. Rezultatul ?? O identificare clara, trei partiale (ledurile clipeau indecis) si una extrem de bizara.Toate ledurile se stingeau in acel loc desi aparatul nu avea o asemenea optiune. Cel putin ledul care indica functionarea ar fi trebuit sa ramana in permanenta aprins. Era ca si cum detectorul refuza sa spuna ceva despre acel loc. Fenomenul s-a repetat ori de cate ori am reincercat, fie schimband bateriile, fie persoana care facea masuratoarea.

Am insemnat locurile, iar a doua zi pe la pranz terminasem de acoperit intreaga suprafata cu inca doua descoperiri si am trecut la faza doi: am inceput sa sapam in locurile marcate. Pentru asta era nevoie de o intreaga organizare. Unul trebuia sa stea de panda in afara cladirii si sa il alerteze pe al doilea ce facea la fel chiar in preajma intrari in pivnita, iar asta trebuia sa il opreasca pe al treilea care bocanea in zid, in caz de apropiere a vreunui paznic. Utilizam pentru asta niste statii walky talky pentru copii care nu aveau un semnal suficient comunicarii intr-un subsol, dar cand se incerca apelul, statia aflata pe receptie paraia intr-un mod aparte si am considerat asta ca indeajuns pentru un mod de alarmare.

Pana la caderea seri terminasem cu scormonirea tuturor punctelor indicate de aparat.

Recolta ?? O mana de fiare contorsionate si ceva ce parea sa fie restul unei balamale.

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 4 Jan 2012, 06:12 PM

13.

Toata perioada care a urmat m-am gandit la ceea ce facusem. Prietenii mei isi puneau de acum sperantele in horn, dar pentru mine deziluzia era imensa. Simtisem in adancul meu ca pivnita era cheia si acum aveam un puternic sentiment de frustrare, sentimentul celui care; fie ca a fost inselat in asteptarile sale, fie ca nu si-a facut bine si temeinic treaba.

Dupa doua zile insa a trebuit sa cobor iar in subsol, de data asta oficial. Trebuia sa verific felul in care lucrasera baietii. Eram in timpul programului si asistam la probarea in presiune a noilor conducte. Cat timp asteptam incarcarea instalatiei m-am tot plimbat prin locurile cercetate si atunci mi-a venit ideea de a verifica zona pe care aparatul refuza sa o diagnosticheze. Era un perete drept ce nu se inchide cum trebuie pe zidarie. Se observa cel mai bine sus, pe la vreo doi metri inaltime acolo unde un rand de caramizi era mai coborat ca cel care ii urma deasupra. Mai bine spus, randul de zidarie facea o burta pe o lungime de 1,5 metrii.

Mi-am amintit atunci de un zidar care trebuia sa inchida un gol de fereastra la care proprietarul renuntase. In loc sa taie din caramizile care nu incapeau intregi pe un rand din gol, meseriasul desfacuse zidaria tocului pentru a monta noua zidarie in stepi. Era o treaba mult mai complicata, dar pentru rezistenta peretelui o solutie superioara.

Daca se procedase asa si aici…??...daca zidul pe care il am in fata nu e decat o constructie care mascheaza pana la detaliu ceva. Ca sa fiu sigur de asta am inceput sa verific atent randurile de caramida ce urmau in ordine coboratoare celui care mi-a atras atentia. Trebuia sa gesesc in cele mai multe dintre ele fractiuni de caramida care tradau o zidire ulterioara celei in care peretele se incadra…si le-am gasit....in numar mare...


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 4 Jan 2012, 10:02 PM

14.

Nu imi venea sa cred…inima imi batea sa imi sparga pieptul, ma balbaiam si imi dadeam seama ca nu imi pot controla gesturile si expresia fetei asa cum ar fi trebuit. Din toate aceste cauze m-am grabit sa parasesc locul inca inainte ca probele sa fi inceput macar.

Am pornit tinta la Bodo, care l-a chemat imediat si pe Iulica. Cu un glas greu de stapanit le-am comunicat descoperirea. Cei doi insa nu pareau deloc la fel de entuziasmati ca mine. Scepticismul era evident iar propunerea mea de a afecta urmatorul weekend tot subsolului a fost primita mai mult din respect decat din convingere. Se saturasera de subsol, de mizeria si de tensiunea de acolo…Insa in final au acceptat numai pentru prima sambata.

Cum de data asta urma sa lucram cu adevarat, am inceput pregatirea terenului din timp. Inventand tot felul de motive legate de inlocuirea conductelor din pivnita, am carat in subsol demolatorul (un fel de picamer mai mititel), flexul cu disc de taiat caramida, barosul, mai multi saci pentru moloz, etc.

Sambata dimineata la ora stabilita ne-am si apucat de munca. Decuparea cadrului ce trebuia inlaturat a mers foarte bine, chit ca praful pe care il ridicasem devenise de nesuportat, cu spartul insa a fost un chin. Sarea spitzul de la demolator din caramida aia mai ceva ca dintro placa de beton. Nu mai zic ca peretele era pe doua randuri paralele, ceva foarte straniu si complet lipsit de sens, ori ca spatiul era destul de stramt si molozul trebuia evacuat imediat pentru a ne putea misca.

Trec peste mai multe momente acum si ajung la acela in care am reusit sa dam prima strapungere. In spatele zidului se afla intr-adevar o firida. Un intrand adanc de 60 de cm, inalt de 200 de cm si lat de vreo 140 de cm, complet zidit din toate partile.

Toti trei am inlemnit. Bagasem fiecare capul pe rand in gaura facuta si la lumina lanternei am putut sa inspectam sumar spatiul dinauntru.
Nu se vedea nimic neobisnuit, dar locul astfel amenajat indica limpede un motiv ascuns..

Ne-am continuat munca cu si mai mare inversunare si cand gaura din zid putea permite strecurare unei persoane, am decis sa luam o pauza.
Dupa ea mai erau de facut mici ajustari in spartura si apoi: marea incercare.


va urma....

Trimis de: Hampu The Great pe 4 Jan 2012, 10:07 PM

15.

Iulica intrerupe linistea si zice:

-bai, stiti cat s-a facut ceasul ?? S-a facut 18…si afara e intunecat. Eu zic sa o scurtam cu pauza si sa terminam aici. Mai avem de scos si sacii aia cu moloz.

Sacii ii caraserm pe rand, ori de cate ori schimbam intre noi posturile de panda cu cel de lucru…Dar de scos nu i-am scos afara ca sa nu atraga atentia. Ii asezasem stiva pe platforma din capul scarii ce cobora spre usa pivnitei….asa ca mai aveam si cu ei de furca vreo juma de ora.

-bine fratilor, hai sa luam dracului gologanii si sa ne vedem de drum…Nu-mi place sa ma prinda noaptea pe aici..am spus eu.
-Hampu, eu zic sa lasam la o parte paza si sa spargem toti ce mai e de spart, ca sa terminam mai repede. Pe aici nu calca nici diavolul dupa caderea intunericului, a replicat Bodo.
-Ba calca cu cel mai mare entuziasm…nu uitati ca eu l-am auzit, iar mos Lubak l-a si vazut.
-Mai Bodo…nu putem lasa paza confirma si Iulica. Gandeste-te putin, acum cand am putea sa dam de bistari, taman acum sa ne surprinda careva ?? N-ar fi pacat..?? Hai sa-i dam drumul..Macar daca e sa ne ia dracu, sa ne ia bogati.. a mai incearcat el si o gluma.


Eu m-am ridicat si imi scuturam hainele. Am mai apucat sa spun:
-hai sa nu mai vorbim atat despre dracu…cuvintele invoca faptele, asa ca e posibil ca taman vorbaria noastra sa n-il aduca pe cap..
-asa e, a mai apucat sa zica si Bodo, cand un huruit puternic s-a auzit dinspre usa de acces a pivnitii urmat de acela al trantiri ei violente.

Fara nicio ezitare Iulica a zbughit-o cu lanterna intr-acolo. Eu si Bodo l-am urmat din instinct. Cand razele lanternelor noastre l-au ajuns din urma Iulica se impingea din toate puterile in usa ce nu se clintea, pentru ca apoi sa urle la noi cat il tineau bojocii:
-Ne-au inchis aici fratilor…sa fugim..
Si a si intins-o trecand inapoi pe langa noi ca un accelerat si adaugand din goana:
-Nu stai ca boii…Salvati-va…
-…da nu-i nicio salvare in partea aia..am observat eu.
-UUUAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA !!! tipa Iulica cat putea mai tare..
-AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA !! si Bodo care sarea in sus si in jos desfigurat de groaza

Am tipat si eu, ca am constatat ca e o mare usurare cand tipi si ca tipatul e oricum contagios…Daca cineva tipa intr-un loc si stai mai mult timp cu el acolo, mai devreme sau mai tarziu ajungi sa tipi si tu.

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 4 Jan 2012, 10:10 PM

16.

Au trecut minute grele pana ne-am mai calmat. Bodo ne imbarbata incercand sa ne faca sa fim rationali. Daca cineva ne-ar fi vrut morti, eram morti de mult pana acum. Daca ar fi vrut sa ne faca vreun rau, ne-ar fi atacat deja…Asa insa ??? …Cineva a vrut numai sa ne sperie si sa ne indice usa…

Vazuse el asta intr-un film, acum cand vom ajunge iar la usa o vom gasi deschisa: semn limpede din partea celui care o trantise mai devreme si care trebuie interpretat ca pe o invitatie pentru noi de a o folosi. Era noapte, era dreptul lui…adica si asa spiritul facea eforturi considerabile sa suporte o zi intreaga atat lume in casa lui si atat vanzoleala, macar atunci cand era noapte trebuia sa aiba si el parte de liniste..

Mai in gluma mai in serios, cu inimile cat varful de ac ne-am intors la intrarea din pivnita. Un sac se rostogolise de pe platforma si dupa ce a coborat scarile treapta cu treapta a impins usa proptindu-se in ea. Prin miscari mici si repetate am reusit sa o deschidem atat cat sa permita introducerea unei rangi cu care am dislocat sacul. In felul asta am putut iesi.

Am carat imediat ceilalti sacii in parcul din fata casei si am strans toate lucrurile. De cateva ori pana sa plecam am mai controlat interiorul firidei cu lanternele, dar niciunl din noi nu a avut curajul sa intre prin spartura si sa il cerceteze asa cum se cuvenea. La plecare am sigilat pivnita si ne-am promis unul altuia sa revenim a doua zi..pe lumina.


va urma...

Trimis de: Felina pe 5 Jan 2012, 02:25 PM

m-ai tinut cu sufletul la gura
foarte fain povestesti...! multumesc

Trimis de: Hampu The Great pe 5 Jan 2012, 06:51 PM

mercic ...mai are putin..


17.

Ceea ce am si facut, dupa o noapte de cosmar in care n-am putut inchide un ochi si in care m-am intrebat serios daca exista pe lume vreo comoara care sa faca atat cat face sanatatea mea.

Daca cineva m-ar fi pus sa sparg ziduri, sa car moloz, sa intru prin efractie intr-un spatiu care nu imi apartinea, sa trag la tarnacop si la picamer cred ca l-as fi usuit din prima secunda…



Spatiul din interiorul firidei era complet gol si nu ascundea absolut nimic. Am cautat cu detectorul, prin ciocanire, am sapat in pamantul care era pe jos, am verificat caramida cu caramida.

Desi nu avea niciun sens zidul daramat de noi nu ascundea nimic, nu sustinea nimic, dar fusese contruit cu mari eforturi si cu o atentie deosebita. A ramas o enigma permanenta pentru mine chiar si dupa derularea ultimului episod al acestei povesti ma gandesc mereu la el in speranta ca intr-o buna zi am sa pot sa ii deslusesc talcul.

Cautatul efectiv al monedelor s-a incheiat in acea iarna. Entuziasmul a scazut exponential cu fiecare zi devenind un fel de corvoada. Am cautat cu un interes scazut si de mantuiala celelalte locuri, apoi usor, usor, ne-am luat gandul de la comoara.

La vreun an jumate de la toata tarasenia asta, gasesc pe o taraba din targul de la Valea Cascadelor o traista cu banuti din alama. Piesele erau toate la fel si faceau parte dintrun joc pentru copii. Erau ingrijit lucrate, frumos patinate de timp si foarte interesant realizate. Marginile erau imperfecte iar imprimarea de pe una din fete era defazata cu cea de pe cealata fapt care le adauga multa personalitate. De asemenea efigia unui personaj incert, ceva intre tap si om de pe avers venea in completarea reversului, acolo unde un fel de soim era prezentat in pozitie de atac.

Mi-au placut foarte mult si m-am gandit imediat ca as putea sa le folosesc in locul anonimelor jetoane valorice de la jocul de poker.
Erau inspre 200 de monede si pretul cerut ceva cam mare, dar dupa o negociere competitiva le-am putut cumpara pe ani de nimic.

La prima partida cumnatul meu care se afla in vizita a remarcat monedele si mi-a atras atentia ca el ar putea fi taleri, adica in termeni numismatici, ceva pretios. I-am aratat punga de piele in care ii cumparasem si care avea embosata pe ea numele jocului si i-am explicat ca e o gluma. La randul lui mi-a confirmat ca remarcase facatura si ca niciun specialist nu ar putea fi pacalit, insa ce vroia el sa imi atraga atentia e ca monedele sunt aluzii foarte reusite la piese adevarate de mare valoare…
...aluzii si nu replici, a mai subliniat el.

va urma....

Trimis de: Hampu The Great pe 5 Jan 2012, 06:57 PM

18.

In aceiasi seara mi-a venit si ideea de a le juca un renghi prietenilor mei…adica de ce nu ??? Aveam povestea, aveam experienta si trairile cautarilor, lupta cu demonii…acum aveam si comoara.

Trebuia numai sa ticluiesc o poveste credibila. Pregatisem ceva mai complicat, insa destinul a vrut ca lucrurile sa devina cu mult mai simple.

O craca de la un copac netoaletat la vreme s-a prbusit provocand in cadere daune la una din zonele acoperisului. Reparatiile necesare erau urgente asa ca ele au fost demarate aproape imediat. Era intr-o marti. Miercuri si joi s-au facut carpacelile asa ca vineri la prima ora i-am dat intalnire lui Iulica in laboratorul lui Bodo si inainte sa le spun orice cuvant, am tras zavorul, mi-am scos geanta si am rasturnat pe masa continutul unui saculet vechi, fabricat de mine din niste resturi gasite la vecinii de la tara. Era carpa de epoca si facea impresie. Uzura pronuntata si urzeala rarita se potriveau de minune cu continutul.

Monedele s-a revarsat zanganind pe masa sub ochii dilatati la maxim ai celor doi. In timp ce inca isi pastrau aerul tamp si starea de paralizie, am declamat victorios:

-In pod, domnii mei…IN POD…. Sub atic…la sageac..langa parapet…178 de piese, fiecare valorand intre 20 000 si 30 000 de euro pe piata neagra. La vedere ?? Dumnezeu stie cat ar putea costa…In intreaga lume n-au mai ramas decat astea si inca creo 50-60 de bucati… dar mai multe NU. Asta le da valoarea…raritatea…

Prietenii mei se schimbau la culoarea fetii in mod rapid si pentru cateva secunde mi-a fost teama ca lucrurile ar fi putut degenera. Iulica insa m-a linistit:
-adica vrei sa zici ca astia sunt ??

Apoi luand in mana cu grija una din monede si privind-o atent:
-adica cineva chiar ar da atata banet pe asta ??
-nici n-are zece grame..zise si Bodo cantarind din priviri..si daca ar fi din cel mai curat aur tot n-ar valora atat.
-Dar nu sunt din aur am continuat eu pe un ton savant si la fel de victorios. Sunt din Zamac.
-Hampule, zamacul a mai tare ca platina ?? intreaba sincer Iulica, revenindu-si un picut din uimire.
-Nu frate. E de tot cacatu’..e un fel de tinichea. Dar la vremea cand s-au batut monezile astea era cea mai mare descoperire a stintei si valorau fiecare cat o caciula de monede asemanatoare din aur…


-Nu cred asta spune Bodo circumspect. Nu pot sa cred. E vreo gluma..Io nu zic de tine Hampu, dar poate cineva a pus copeicile la misto acolo, ca sa gasesti tu, sa isi bata joc de tine..mie nu imi par ceva din cale afara.
-Tie nu Bodo, dar lui cumnata-miu ii par deosebite…si nu numai lui. Am fost cu el Bodo la cel mai mare numismat din tara asta de rahat si stii ce mi-a spus ??? Ca imi da pe loc 15000 de euro numai pe moneda pe care i-am aratat-o..
-Si i-ai luat banu’ ?? ..intreaba Iulica tot hipnotizat.
-Nu. I-am spus ca ma mai gandesc. Cand sa plecam omul a licitat 18 000, dar in cateva zile ca n-avea lichiditati..

De aici incolo a fost simplu…rasete imbratisari, pupaturi, numaratul mormanului de piese, renumaratul ei si rerenumaratul ei.

Apoi planurile….


va urma....

Trimis de: Hampu The Great pe 5 Jan 2012, 07:01 PM

19.

Am stabilit sa pastram temporar averea in termostatul defect din laboratorul in care lucra Bodo. Era depozitat intr-o camera in care numai el avea chei, iar usa aparatului se bloca printr-un mecanism defect a carui chichite tot numai el le cunostea. Chiar si asa saculetul a fost strecurat in dublura peretelui, astfel incat daca cineva reusea totusi sa desfaca cutia, tot n-ar fi gasit nimic daca n-ar fi stiut ce sa caute. Urmau dou zile de weekend si asta era cea mai buna dintre solutii. Daca ar fi fost bani adevarati nu as fi fost de acord, dar asa imi pasa prea putin.


Exact in acea seara eu am plecat la munte, iar Bodo la un parastas tot prin provincie. Nu ne-am vorbit pana la inceputul saptamanii, dar ei doi au stat la sfat profund si metafizic cu ei insisi, iar tampitul de Iulica si cu nevasta-sa.

Luni cand i-am intalnit erau alte persoane. Bineinteles primul lucru a fost sa verificam si sa numaram dinou averea….Dupa aia am trecut la discutii organizatorice. Intrebarea de baza era cat ar dura pana ca monedele sa devina bani, apoi ce puteam lua pe ele…si trei, dar nu si in ultimul rand: ce avea sa faca fiecare cu partea lui.

Pentru primele doua aveam raspunsuri pregatite:

•puteam incasa intr-o banca din Cayman in circa trei luni de zile prima transe, si pe decursul a vreo opt luni intreaga suma. Cumnatul sugerase ca daca iesim cu toate piesele pe piata in acelasi timp valoarea lor ar putea sa scada.
•am primi in total ceva intre 3 si 4 milionae de euro. Mai sigur si mai linistit 3, mai complicat si mai riscant 4.

Fiindca toti aveam chestiuni de serviciu de rezolvat a ramas sa ne vedem spre sfarsitul zilei si sa continuam discutia.


va urma....

Trimis de: Felina pe 5 Jan 2012, 07:04 PM

hahaha

Trimis de: Hi-Lander pe 5 Jan 2012, 08:37 PM

Hampule, nici nu stii cat ma bucur ca te-ai intors pe forum cu noi aventuri si povestiri. As vrea si eu sa cumpar cartea daca este posibil, deci daca mai ai cateva exemplare, sunt dispus sa platesc toate taxele postale, in avans bineinteles, dar in orice caz revenirea ta pe forum trebuie salutata. Eu unul am asteptat-o cu sufletul la gura, la fel cum asteptam sa-mi citeasca bunicul din 1001 de nopti cand eram mic. La Multi Ani si la cat mai multe povestiri!

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Jan 2012, 12:22 AM

Hi-Lander multumesc..la multi ani si tie ..vom gasi o solutie ca sa poti primi cartea...



20.

Am plecat sa ne vedem de treburi, dar asa cum am spus, prietenii mei nu mai erau aceiasi. In cateva ore Iulica s-a certat cu aproape toata sefimea din chirurgie, iar Bodo care adusese cu el un teanc de reviste, nici nu a deschis aparatele. Rasfoia atent si isi nota intr-un carnetel tot felul de date. Punea semne la pagini si apoi o lua de la cap. Ca urmare, in scurt timp, a intrat si el in conflict cu sefa de laborator, careia i-a reprosat aluziv cateva actiuni tenebroase, insinuand ca reactivii scumpi, destinati analizelor din spital, ajungeau misterios si prin laboratoarele unor clinici private.

Afland de toate acestea, contrar a ceea ce ma asteptam eu, cand ne-am intalnit cei doi erau relaxati si plini de optimism. L-am intrebat pe Iulica ce dracu l-a apucat si mi-a raspuns ca din partea lui de bani hotarase sa cumpere intreaga sectie de chirurgie cu tot personalul…poate si cu unii din blonavi…Incepuse sa faca putina ordine..Sigur trebuia sa rezolve cumva cu sotia care insista ca banii sa fie investiti intr-un hotel de pe litoral…ce proasta..pai daca ar sti ea ce bani se invart intr-o sectie de chirurgie toracica…???

-Dar nu e de vanzare idiotule ! i-am strigat in fata.
-Ba bine ca nu..trag o spaga unde stiu eu si poate il iau la pachet si pe ministru..cu tot cu minister..

Iulica chiar vorbea serios.

Bodo ne-a spus la fel. Isi face laborator privat, dar pana atunci isi ia barca..Era nebun dupa barci. A facut calcule, a consultat cataloage si banii nu ii ajungeau asa ca daca vreunul dintre noi l-ar fi putut imprumuta cu o mica suma pentru o perioada relativ scurta…nu mult, vreo 500 000 de euro, acolo, o bagatela…ar ramane profund recunoscator.

Iulica s-a scuzat primul..sectia are sa il coste o gramada mare de bani si apoi trebuie sa isi ia casa si masina. Ce el mai e om de Cielo ?? Trebuie imediat sa plece intr-un circuit in jurul lumii, iar asta are sa il coste de are sa il usuce..apoi mai sunt si ratele la banci, si cei 500 de euroi pe care ii datora soacrei, trebuia sa cumpere si filtre noi la hota din bucatarie si cosulet nou pentru pisica…..ehehehehe.

Le-am explicat celor doi un ton extrem de serios ca cel mai sigur e ca vom ajunge toti trei la puscarie, daca continuam asa. In sinea mea calculasem ca puteam ajunge acolo si numai din gluma asta. Pe vremea comunistilor foarte multi au infundat puscaria, au suportat torturi si abuzuri de neimaginat numai pentru ca se zvonise despre ei ca ar detine aur. Din astia marea majoritate erau chiar nevinovati.

Cum gluma nici nu mi-a parut prea reusita ma pregateam sa ii pun capat cand Iulica mai vine cu o idee stupida:

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Jan 2012, 12:30 AM

21.

-bai…zice el, pentru sume mai mici ca astea multi oameni ar fi gata sa faca moarte de om. D’aia eu spun ca ar fi mai potrivit sa impartim ce avem de impartit aici si acum, iar dupa aia sa ne vedem de drum. Adica as vrea sa dorm linistit…
-Ce dracu vrei sa insinuezi ?? intreb eu.
-Pai tu ai arme…Bodo are pe mana toate chimicalele astea. Amandoi conduceti masini..Vreau sa zic ca as putea fi impuscat, otravit sau poate m-ar putea calca vreo masina..Asta vrea sa zic..
-Sau invers, eu as putea fi impuscat dezmembrat cu bisturiul si ferastraul, ori calcat de masina. Intre noi numai tu ai fi capabil sa nu iti pierzi cumpatul la o disectie si la cate vezi zilnic in chirurgia aia a ta, nici nu cred sa te mai impresioneze ciopartirea unui cadavru…adauga ganditor Bodo…si mai si conduci.

Ok…nu mai putea continua. Glume ca astea ar fi fost pline de farmec daca se petreceau printre adolescenti, dar oamenii maturi iau totul mult prea in serios si din aceasta cauza se poate ajunge la adevarate drame…cum de fapt se si intampla.

M-am marturisit, nu am fost crezut, apoi am fost crezut si detestat, urat, jignit la modul cel mai grosolan. M-am aparat cu un singur argument: sunt singura persoana probabil din intreaga lor existenta care i-a facut milionari in euro…macar si numai pentru cateva zile.

…mi-au confiscat comoara si i-am lasat sa faca asta; nu stiu ce s-a mai ales de ea…

Cateva consecinte mai mult sau mai putin triste s-au petrecut. Sotia lui Iulica a apucat sa isi dea demisia ca urmare a scandalului pe care l-a provocat afland ca a devenit bogata. Iulica insusi a trebuit sa plece din chirurgie, mai intai pe alta sectie apoi in Anglia la un spital de boli mintale…unde s-a incadrat foarte bine.

Bodo insa a avansat in functie si a devenit colaboratorul cel mai direct si mai de incredere al sefei lui. Gurile rele spun ca isi impart si azi impreuna castigul oneros obtinut din sustragerea si valorificarea de reactivi pentru analize.

Mos Lubak s-a pensionat. Dupa asta s-a casatorit si apoi a ajuns dupa gratii in urma unei serii lungi de intamplari ciudate cu multe necunoscute. Tot ce nu i s-a intamplat in ani lungi de viata a incaput in numai unul singur.

Am plecat si eu dupa o vreme…dar inainte sa plec…..

va urma....

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Jan 2012, 12:34 AM

22.


Se primise aprobare pentru constructia unei noi spalatorii. Era de fapt o donatie si tot ce trebuia sa faca Institutul era sa puna la dispozitia donatorului terenul si necesarul de utilitati.

Eu eram pe picior de pleacare. Ma aflam in preavizul de 30 de zile ce preceda intreruperea activitati ca urmare a inaintari demisiei.

Am fost rugat sa ma ocup de predarea amplasamentului noi constructii, iar cei ce doreau sa o realizeze mi-au cerut “liberul de sarcini”. E vorba de un document pe care beneficiarul il da contructorului si prin care acesta este asigurat ca locul pe care urmeaza sa se realizeze investitia nu este strabatut prin subteran de instalatii electrice, sanitare, sau de alt fel.

Desigur…ati ghicit…am ajuns iar la dl. Andrei radiestezistul..La chemarea mea omul a raspuns la fel de serviabil, a rezolvat la fel de eficient si a dat sa plece la fel de grabit…numai ca, de data asta l-am retinut cu forta la o cafea.

Din cateva cunvinte mi-am dat seama ca era un tip ticnit si ca traia in alta dimensiune. Era mereu cu gandul in alta parte si ori de cate ori intrebam ceva ma punea sa repet, ca si cum l-as fi intrerupt din alta conversatie..

I-am relatat cuvant cu cuvant povestea lui Belu si a comorii lui ingropate. A ascultat absent dar cu oarecare interes. L-am invitat sa o gasim impreuna prin puterile lui radiestezice si l-am intrebat daca ele functioneaza si in asemenea situatii.

“Sigur ca da. In astea mai bine ca in oricare altele. Banii i-ar fi de mare trebuinta intrucat are niste cheltuieli uriase zilele astea…
Fara doar si poate un procent de 30% este unul peste masura de marinimos si nu poate fii decat perfect de acord cu el. Nuuuu, ce rost are sa mai pierdem vremea, putem rezolva imediat.”

Nu mai conta ca erau oameni care munceau in cladire..L-am dus la parter, pe la etaj, in pod. L-am prezentat peste tot ca pe cineva care face niste masuratori pentru noi…Apoi l-am bagat in subsol unde a ramas mai multa vreme singur.

Trimis de: Hampu The Great pe 6 Jan 2012, 12:38 AM

Epilog

A iesit scutrandu-si hainele si mi-a spus pe un ton egal:
- Am terminat aici.
- Ei bine….si comoara ?? am intrebat aproape rastit.
- E acolo..n-a umblat nimeni la ea. E intr-adevar in pivnita.
- Pai si n-o putem lua chiar acum ??... mai trebuie sapat...?...hai sa imi arati unde..insistam eu scos din tatani.
- A Nuuuu…a NUU... Asta nu se poate domnule Hampu..e peste poate...
- Dumnezeule inebunesc…si ma rog de ce ???
- Comoara e protejata de o entitate rea…una foarte puternica, daca umbli la monede n-are sa iti fie de niciun folos…eu unul nu vreau sa am nimic de a face cu asta..vorba aia mai bine sarac…dar in viata, sanatos si in toate mintile..Eu nu ma bag in asa ceva. Cauta-ti pe altul daca vrei, insa sfatul meu este sa iti vezi de treaba ta.

Ceea ce iata, dupa atat vreme, imi dau seama ca am si facut.

Asa sa ne ajute Dumnezeu..


SFARSIT


PS….desi firida aia zidita acolo fara niciun fel de logica, confirmarea radestezistului si faptul ca metoda asta de investigare functioneaza…..

Trimis de: exergy33 pe 6 Jan 2012, 09:38 PM

Deci comoara arhitectului Bellu a ramas la locul ei. Acum stiu cum pot sa fac rost de un milion ... de Euro! ... cu entitatile alea rele ma descurc eu cumva

Trimis de: dascalita pe 6 Jan 2012, 10:19 PM

Faina intamplarea! Bravo Hampu!

Exergy, eu nu mi-as pune entitatile alea in cap...din celelalte povesti ale lui Hampu s-a lasat cu lacrimi...de ras!

Trimis de: Hampu The Great pe 7 Jan 2012, 01:00 PM

exergy33...se afla in acelasi loc. ai toate coordonatele pana in punctul in care noi am abandonat. Acum, in acel subsol se afla o arhiva. Intamplarea e adevarata, desi putin "coafata" din ratiuni literare Totusi, in locul tau as miza mai mult pe indrumarul lui The Dude...cu entitatile ?? nu sti niciodata .

dascalita Multumesc... Am fost atent la greseli, dar daca mi-au scapat...scuze

Trimis de: abis pe 9 Jan 2012, 11:52 AM

QUOTE(Hampu The Great @ 7 Jan 2012, 01:00 PM)

Trimis de: Hampu The Great pe 9 Jan 2012, 08:41 PM

sau: "orice asemanare intre intamplarile din aceasta poveste si fapte si persoane reale care au lucrat, sau lucreaza in Instiutul X, este..inevitabila"

Multumesc abis


Comoara a fost cautata cu un interes pe care povestea mea nu l-a putut surprinde nici macar partial. Relatari ale angajatilor mai vechi urcau aceste activitati pana prin anul 1965, cand la un raport de garda, directorul de atunci al spitalului a facut constient afirmatia falsa ca monedele intrasera in posesia statului inca de la moartea lui Belu. Manevra a avut efectul scontat si dincolo de acel an cautarile s-au mai manifestat numai ocazional si la mare distanta una de alta.

In cartea sa in care povesteste istoria Institutului, publicata prin 1992, Profesorul C. Anastasatu isi explica gestul si marturiseste chiar ca el insusi a coordonat o echipa care a "analizat" veridicitatea legendei. Din pacate marturisirea lui nu depaseste jumatate de pagina si stilul e unul ironic.


Asadar...s-o caute cine vrea...dar nu zilele astea.
Ca e DNA-ul pe acolo...i-au prins pe mangeri cu comisioane...si vanzand sicrie la morti fictivi. A dat si la ProTv..

Trimis de: exergy33 pe 9 Jan 2012, 10:05 PM

QUOTE(abis @ 9 Jan 2012, 12:52 PM)

Acum sa vezi ce du-te vino va fi prin arhiva aia...

Trimis de: Marduk pe 9 Jan 2012, 10:42 PM

Nu, dar merita sa analizezi aceste povesti, sunt interesante.

Trimis de: Hampu The Great pe 10 Jan 2012, 08:54 AM

QUOTE(exergy33 @ 10 Jan 2012, 12:05 AM)

Voi credeti ca iau de buna povestea lui Hampu ?!

Trimis de: Hampu The Great pe 30 Jan 2012, 03:37 PM

Acum 16 luni am terminat de amenajat un mare magazin gen market. Proprietarul era un turc care desemnase un fel de alt turc (unul romanizat) sa supravegheze lucrarile. Asta era un cusurgiu greu de suportat.

Ni se cersuse sa obtinem in numele lor un contract cu electrica diferentiat pe ore de consum. In felul asta magazinul cheltuia mai putin pe timpul noptii consumand o cantitate mai mare de curent.

Cum turcul nu era un om onest amestecul lui in tabloul general nu s-a oprit aici.
Prin intermediul unor specialisti priceputi instalatia a fost convinsa sa inregistreze consumurile alandala cu un reazultat foarte bun in costul facturilor, unul mult mai mic decat cel care s-ar fi cuvenit.

Din toate aceste aranjamente alt efect direct era ca instalatia se defecta destul de des si potrivit contractului tot noi trebuia sa venim sa o depanam in perioada garantiei. Bineinteles ca avariile nu apareau decat noaptea si bineinteles ca faceam un soc numai cand auzeam telefonul zbarnaind.

In zadar incercam sa ii explic turcului ca tot ce se intampla era numai rezultatul actiunilor lui infractionale, care de altfel il si expuneau unor riscuri majore daca ar fi fost descoperit de cei de la Electrica...el o tinea langa pe a lui.

In fine...s-a terminat si perioada de garantie si acum cateva nopti ma trezesc pe la doua noaptea cu un telefon.
Uitand ca nu mai avea la indemana nicio parghie care sa ii mai permita sa mi se adreseze pe tonul dictatorial obisnuit turcul m-a si luat la rost ca i-a cazut curentul, ca am facut treaba de mantuiala, ca blestemata sa fie ziua in care a ales sa lucreze cu noi...

L-am lasat sa se descarce in timp ce imi planuiam revansa..

Dupa ce a a terminat cu reprosurile a trecut la o abordare mai constructiva intrebandu-ma cat de repede ar putea veni un echipaj de depanare. Cum eu o tot scaldam omul a trecut iar la zbierete:

- Da tu ce nu intelegi la mine ?? N-am curent...E totul bezna aici..Vine hoti si o sa platiti toata paguba...si la marfa care se strica in frigider..N-am curent omule ce nu intelege ???

L-am rugat sa se calmeze si sa urce pana la birourile de la etaj. Turcul era obez si m-am gandit ca doua niveluri are sa ii faca mult bine.
Il auzeam la telefon cum gafaia urcand scarile una cate una... I-am explicat ca din biroul administratorului, aflat in capul holului de la etaj se poate rezolva problema daca el va executa la instructiunile mele cateva manevre tehnice simple si fara pericol.

Turcaletele m-a crezut si acum urca la greu treapta cu treapta...Pasii de pe hol, mult mai relaxati si scartaitul usii mi-au dat de inteles ca in final ajunsese la locul stabilit, fapt care mi-a si fost confirmat de individ:

-Gata, suntem in birou la intretinere..Ce fac eu acum ??
- Deschide larg geamul din fata zic eu calm.
- Gata am deschis geam...acuma ce faceam ??

- Pai nimic, spun eu pe un ton neutru. Acuma ai curent !! ...nu il simti ce dracu'...si i-am trantit telefonul pe care mai apoi l-am si inchis.

Razbunarea e o mancare care se consuma rece..

Trimis de: Felina pe 30 Jan 2012, 05:11 PM

tare

Trimis de: Hampu The Great pe 31 Jan 2012, 04:14 PM

Tks...

Trimis de: dascalita pe 31 Jan 2012, 09:33 PM

Mi-l imaginez pe turc asudat sj...racorit!
De unde le mai scoti?

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Feb 2012, 01:58 PM

Am o tolba plina dascalita

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Feb 2012, 01:59 PM

Lulu si Regina Shaormelor


In ziua a saptea a luni lui cuptor, dintrun an apropiat zilelor noastre, stateam cu inima cat un purice in fata medicului curant care, adancit in citirea unui maldar de analize, isi mai ridica din cand in cand privirea spre mine, pe deasupra ochelarilor, ca si cum ar fi verificat o lista de inventar si dorea sa se asigure ca toate partile din scripte corespund fizic realitatii…Ca toate se mai aflau inca acolo.

Unele abuzuri si excese nu ma faceau sa ma simt in largul meu pe aceasta pozitie si asteptam cu o mare tensiune verdictul, asa ca atunci cand el a consimtit o singura penalitate m-am bucurat ca un neghiob, fara sa ma gandesc nicio clipa la consecintele ori gravitatea sentintei.

Trebuia sa tin un regim alimentar strict. Era musai sa slabesc cel putin sase kilograme intr-o perioada imediata, sa exclud definitiv din alimentatie o serie intreaga de produse si sa pastrez apoi cu orice sacrificiu greutatea astfel obtinuta. Nu era chiar fleacul care parea la prima impresie…

In fapt s-a dovedit a fi, daca nu un chin, macar o mare povara. Si fiindca medicul a fost suficient de convingator, iar pentru ca viata asa cum e ea merita totusi traita, m-am inhamat anevoios la corvoada asta.

Nu sunt gras…nici pofticios din cale-afara. Decizia asta a medicului m-a surprins, insa am aflat ca era vorba de ceva preventiv; ceva ce tinea cont de bagajul meu ereditar in care se aflau stocate tot felul de amenintari.

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Feb 2012, 02:00 PM

Cam prin a patra zi as fi abandonat, daca nu, chiar in aceea dimineata, cantarul mi-a confirmat pentru prima data un rezultat pozitiv al torturilor la care ma supuneam. Asta m-a umplut de tonus si entuziasm, asa ca am decis sa continui in felul asta “pana la victoria finala”.

Lucram in perioada aia pentru o societate mare unde exista si un tip pe nume Lulu. Mic si indesat, laconic si retras, omul trecea drept un foarte bun specialist in structurile de rezistenta si cum nu avusesem niciodata nimic de impartit ce el, nu ii puteam nici nega nici confirma aceasta calitate.

In ziua aia insa m-am simtit un pic jignit atunci cand mi s-a cerut sa plec insotit de Lulu la re-evaluarea unei lucrari pe care o supravegheam direct.

Motive adevarate pentru asa ceva chiar nu existau, dar egoul meu (zgandarit de foame) intelegea mai greu toate astea, asa ca pana sa imi dau seama ca nu era vorba decat de o alta masura asiguratorie venita din partea patronilor, am primit compania lui Lulu cu o oarecare retinere si chiar cu un inceput de ostilitate. Tipul era ursuz si parea foarte plin de el, doua argumente in plus pentru a il condamna aprioric la un debut de antipatie, de care in scara valorilor mele putini scapa in fazele urmatoare.

Omul nu prea m-a bagat in seama. Era preocupat de un gand a lui si parea absent. L-am intrebat daca vrea sa conduca el, insa a ridicat din umeri, asa ca am ales eu din panou cheile unei masini disponibile, gandind ca refuzul lui ascundea de fapt o smechereala care sa il scape de intocmirea foilor de drum, de stresul conducerii in aglomeratie, de riscul unei amenzi, de alte alea asemanatoare si ca rolul de sofer ma pozitiona intr-o situatie subalterna...Sentimentele mele se conturau tot mai limpede, iar cand mi-a cerut sa facem un ocol pentru a isi cumpara ceva de mancare, antipatia a devenit o prezenta certa si stanjenitoare.



va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Feb 2012, 02:03 PM

Traseul de strabatut incepea de undeva din Sos. Oltenitei si se sfarsea prin comuna Chitila. Imediat ce am parasit sediul firmei si m-a anuntat ca ii este foame, omul mi-a si propus sa oprim la un loc anume, stiut de el. L-am anuntat ca sunt la regim, dar n-a contat. Mi-a cerut sa intru pe niste stradute, iar in final sa opresc la o shaormerie care functiona ceva mai incolo, ceea ce am si facut. Coborand m-a mai intrebat inca o data, din politete, daca doresc sa imi cumpere el ceva, iar nu-ul meu i-a produs o vizibila satisfactie.

Am ramas inauntrul masinii in timp ce el, tacticos, a inceput sa consulte panourile publicitare cu ofertele zilei. Speram sa aleaga un hot dog ceva, insa omul era pus pe fapte mari, asa ca s-a oprit la cea mai mare shaorma posibila..Desi nu auzeam dialogul cu vanzatoarea, el imi suna in urechi recompus din atatea alte dialoguri asemanatoare pe care le purtasem in trecut:

-Doriti cu de toate ??.. ketchup dulce sau iute ?? …usturoi ??.. varza ??..

Mi-am pus sperante ca va comanda simplu, cu mustar dulce, fara ceapa, fara sos de usturoi si fara castraveti..Daca mai era si din pui ??
..Nicio shaorma alcatuita in felul asta n-ar fi reprezentat o tentatie careia sa nu ii pot face fata..

Dar nu era de pui…Era de vitel…din alea din care nu se gasesc mai pe nicaieri…O adevarata delicatesa..Simteam cum gura mi se umple de apa si mi-am autoimpus sa ma uit in alta parte…lucru pe care l-am si reusit pentru cateva secunde, insa capul nu m-a ascultat si s-a intors cu de la sine putere taman bine pentru a il surprinde pe Lulu cerand portie dubla de catsraveti murati si abundenta de maioneza…Mi-am pocnit instinctiv palmele de coapse intr-un gest al disperari si al neputintei...Simpteam efectiv ca plesnesc de ciuda…

Dupa mai multe inghitituri in sec si un control abil al respiratiei am reusit sa imi recuperez controlul si sa imi revin. Eram la mijlocul unui exercitiu yoga de autoconvingere, cu ceva rezultate deja obtinute, cand camaradul meu de ocazie m-a rugat sa ii deschid portiera intrucat uriasa shaorma ii ocupa ambele maini..

Arata intr-adevar bestial…Era fara niciun dubiu mama shaormelor..Mirosea imbatator iar culoarea rumenie, patata de albul maionezei, m-a hipnotizat de la prima aruncatura de ochi si a anulat instantaneu rezultatul incercarilor mele de pana atunci de a alunga ispita. Cu o ultima urma de tarie morala am reusit totusi sa imi desprind privirea si sa intorc cheia in contact. Plecarea noastra din acel loc insemna o victorie mare impotriva tentatiei, intrucat chiar daca i-as fi cedat ulterior intoarcerea din drum devenea o manevra dificila si greu de realizat.


va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Feb 2012, 02:05 PM

Ca si cum nu ar fi fost destul de chinuitor si asa, Lulu spune in directia mea:

-Mama, am avut mare noroc…E de vitel….Si mi-au dat si o cola moca, la promotie..Vrei o gura…??

Nu, nu vroiam o gura…O vroiam pe toata, singur, numai pentru mine. Eram hamesit de patru zile. As fi putut sa inghit o minunatie gastronomica ca aia dintr-o singura imbucatura cu tot cu servetel, cu punga si cu mana care le sustinea …si poate ca idiotul asta chiar ar merita asa ceva…In loc de raspuns am tusit de cateva ori pentru a masca astfel inghititurile in gol devenite imperative drenarii cavitati bucale, asaltate de acum de un adevarat potop, si am facut un semn negativ fluturand aiurea mana.

Ma gandeam ca daca shaorma aia ar avea si un ardeiais iute pe undeva, ea ar fi putut concura cu toate sansele la titlul mondial…Sigur ca avea si asa ceva !!!…Nu se putea altfel..Si ce lipie…era din cele fragede. De multe ori primesti cate o uscatura incalzita…atat de rar se intampla ca si lipia sa fie asa cum trebuie…Iar carnea de vitel…cu toate zgarciurile alea suculente care opun mestecatului o rezistenta numai asa, de forma… Nu ca cele de la carnea de vaca la care rumegi ore in sir pentru ca la sfarsit sa trebuiasca sa le scuipi, pentru ca nu e chip sa le vi de hac.

Lulu consuma cu muscaturi mari si mestecand alene. Ochii lui pe jumatate inchisi transmiteau in direct satisfactia puternica pe care o traia, iar felul in care reusise sa imi acapareze atentia in acele momente a fost cat pe ce sa ne bage in masina din fata de cateva ori.
La una din frane, aplicata destul de violent, am observat ca Lulu era vulnerabil la neprevazut si mi-a licarit in minte o sotie..

Ma gandeam ca daca as frana la un moment precis, asta ar putea sa il tranteasca pe Lulu cu nasul direct si adanc in mustarul shaormei, o imagine care ma umplea de extaz si care ar fi adus o corectie nesabuintei lui de a infuleca bunatati in preajma unui flamand..
Am inceput sa ma concentrez pe acest plan si cand l-am prins ducand shaorma pentru o alta muscatura colosala, am ciupit un pic frana..Lulu insa, atentionat de manevra anterioara era de acum foarte atent si si-a retras la timp mancarea din fata.

A urmat o lupta incordata intre atentia lui si rapiditatea gesturilor mele. Dupa inca o ratare, de data asta foarte aproape de succes, Lulu s-a uitat intrebator la mine, fara insa a imi reprosa ceva.

-Nu stiu frate…nu-i fac eu nimic..Da in nas…o avea ceva mizerie in circuitul de alimentare - am explicat eu nervos. Sa nu uitam sa spunem la garaj cand ne intoarcem, am mai adaugat grijuliu dar si pentru credibilitatea afirmatiilor…


va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Feb 2012, 02:06 PM

Dincolo de Piata Unirii l-am tinut pe Lulu numai in poticneli si accelerari bruste, reusind pana pe la Romana un scor modest in fata vitezei lui de reactie. Doua mici pete de maioneza si ketchup, pe obraz si barbie, nu insemnau nimic fata de ambitiile planului meu. In plus incomodam vadit partenerii de trafic si astia ma pedepseau cu claxoane si injuraturi din toate directiile ..

Nu putea continua asa…Shaorma trecuse de jumatate si m-am gandit ca e momentul pentru un gest dramatic, pentru un showdown final…Ma apropiam de Piata Victoriei si pe banda doi dintro data s-a facut un culoar liber pe care ma puteam demarca.

Am virat brusc si am accelerat pe el in scopul de a prinde o viteza cat mai mare..Am intrat in piata ..Masina din fata noastra crestea amenintator la fel si ochii lui Lulu ce devenisera cat cepele..Ramasese paralizat cu gura cascata si cu shaorma la jumatatea drumului pana la ea…..........Bingo ! Era momentul de aur. Am calcat frana cu toata puterea si asta l-a impins pe Lulu violent inainte spre bord…Shaorma a fost prinsa la mijloc infigandu-i se fix in gat..Stropi mari si grei de maioneza amestecati cu mustar si ketchup au tasnit peste tot, pe hainele victimei si pe ale mele deopotriva..

Victory At Last ….??.. Yoouupyyyyy !!


va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Feb 2012, 02:09 PM

-Negative..negative…Alpha leader…imi sopteste insa o voce din off..

Lulu a fost cuprins de o tuse convulsiva…bucati de shaorma i-au sarit din gura peste tot, urmate imediat de un jet urias de voma care a albit parbrizul, bordul si tot ce mai era pe acolo. Un al doilea jet a fost proiectat pe geamul din dreapta lui. Lulu ar fi vrut sa il dea afara, dar uitase sa coboare fereastra mai intai.

Am manevrat autoturismul incet printre masini direct in scuarul interzis din centrul Pietii Victoriei unde se aflau mai multi politisti. Cum am ajuns acolo, am deschis portiera si am tulit-o cat mai departe de vehicul inauntrul caruia Lulu isi continua partitura in diferite registre..Un politist s-a apropiat de masina atragandu-mi atentia ca nu am voie sa calc perimetrul desemnat…Ma tineam de gura, ca imi venea si mie de acum, desi n-aveam ce voma. I-am facut semn aratand inspre masina si politistul a dus o mana spre teaca armei apropiindu-se prudent..Cand a vazut despre ce e vorba a inceput si el sa tuseasca si sa scuipe cat il tineau bojocii..

Putoarea acra de boratura ocupa incet piata mai dihai ca manifestantii antiguvernamentali…si cu un efect mult mai mare. Boc insusi fusese informat si acum se pregatea sa paraseasca cladirea prin subsol…


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 3 Feb 2012, 02:10 PM

Dupa mai multe minute grele, Lulu a fost convins sa se suie la volan si sa conduca masina afara din scuar, pana in parcarea de la Antipa. Acolo la insistentele mele, Lulu s-a pus pe curatat interiorul habitatului folosind o cutie de servetele gasita in torpedo si un pachet de umede pe care politistul, amabil, ni l-a pus ingaduitor la dispozitie. Mai inainte de asta insa a fost nevoie de o galeata de apa si de niste carpe pe care cei ce lucrau zilele alea la amenajarea muzeului ni le-au oferit cu multa intelegere si compasiune.

Cat a durat curatenia m-am lafait pe o banca a parcului din fata. De acolo ii adresam invective colegului, indemnandu-l la sarguinta si responsabilitate in activitatea pe care o depunea..Lulu, alb ca varul la fata, inca o data, nu a comentat in niciun fel. La intoarcere insa a intocmit un raport in care cerea sa nu imi mai fie lasate pe mana masini, intrucat nu stiu sa conduc si sunt un adevarat pericol public. Sefi nu l-au bagat in seama acceptand in schimb tacit varianta mea potrivit careia Lulu nu e decat un ardei umplut, care indeasa in el fara sa tina cont de limite…

Intamplarea a fost de un folos urias curei pe care o tineam. Ori de cate ori poftele ma napadeau in mod firesc, era suficient sa imi reproiectez in minte ultimele secvente ale filmului cu Lulu si cu minunata lui shaorma pentru ca atitudinea fata de tot ce poate fi mancat sa se schimbe radical…


Sfarsit.

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Feb 2012, 09:28 AM

Cu mainile curate

...se dedica userului Dascalita si tuturor celor
ce au ales sa urmeze o profesie din pasiune.



1.

Doamna profesoara Moraru preda bilogie si anatomie.
Era pigmee. Nu stiu daca termenul indica o maladie recunoscuta stintific, dar stiu sigur ca nu suferea de nanism asa cum se tot vorbea..Piticii au tot felul de deformari osoase si disproportii evidente. Profesoara Moraru, in schimb, la cei 40 de ani ai ei, era un om absolut normal, cu o silueta perfecta si bine echilibrata, insa totul la ea era in miniatura.

Chiar si asa, handicapul de care suferea nu fusese niciodata o cale de atac pentru cei care nu o aveau la inima. Au poreclit-o “Molecula” si atat. Nimeni nu mergea mai departe decat aceasta porecla, ceea ce era un semn de mare respect si o recunoastere indirecta a corectitudinii si verticalitatii pe care in ansamblu, persoana ei reusea sa o transmita.

Asa cum mi-o amintesc acum era un dascal aproape perfect, insa exigenta o facea foarte putin populara. Natura ii jucase o festa urata tocmai ei…unei persoane care isi dedicase viata studiului anatomiei si care traia efectiv pentru aceasta pasiune devoratoare, inca dinainte de a afla ca nu va mai creste niciodata…

Desi preda la mai multe scoli simultan, Moraru ne stia pe fiecare in parte si avea o memorie de-a dreptul fabuloasa. Stia numele exact al fiecarui elev si avea stocat undeva pe cortex, pentru fiecare in parte, date si informatii ce alcatuiau profile precise.

Sincer, in ciuda faptului ca nu aveam cea mai buna relatie, profesoara Moraru m-a ajutat foarte mult in stabilirea unor repere morale care mi-au fost de mare folos atunci si mult timp dupa…Ii pastrez o mare recunostiinta si imi amintesc intotdeauna cu multa placerea de modelul pe care il propunea.

Eram insa in tabere diferite, iar datoria de institutor ii impunea doamnei Moraru initiative greu de acceptat pentru elevi, intrucat de cele mai multe ori ele nu veneau in interesul lor imediat, ci intr-unul de perspectiva greu sau imposibil de sesizat..


va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Feb 2012, 09:35 AM

2.

La orele Moleculei tinuta era obligatorie (costum, cravata, matricola, bentita, sarafan, etc..), iar murmurul, comentariile colaterale, soptitul, tabla nestearsa, lipsa cretei sau buretele neudat …insemnau abateri grave ce necesitau identificarea si sanctionarea a cel putin unui vinovat. Pedepsele in schimb erau simbolice. Condamnatul trebuia sa faca curat la animale si sa le hranesca pe o perioada determinata. Sa completeze efectivele prin achizitii din Obor, sau de la Institutul Cantacuzino, etc.

Nu pentru acest sistem organizatoric o admiram eu atunci…Ci pentru profesionalismul exemplar, lipsit de inhibitii si plin de neprevazut. Profesoara Moraru accepta absolut orice metoda care ar fi putut sa ii foloseasca in demersul ei de a ne fixa unele cunostiinte de baza, pe care ea le socotea indispensabile unui evolutii intelectuale elementare.

Cand a trebuit sa ne predea lectiile cu aparatul sexual si cu reproducerea, Molecula si-a inceput expunerea cu un regret. Acela ca nu a putut convinge nicio fata sa arate baietilor cum stau lucrurile la partea femeieasca si nicio fata care sa fie de acord sa asiste la o lectie in care un barbat sa exemplifice cum e la baieti.

In ziua aia Oprica, despre care am mai povestit aici, a anunta-o in replica spontana ca pe Constructorilor pe la numarul 15 exista o doamna cunoscuta sub numele de “vaca” care ar fi fost usor de convins nu numai sa arate, ci chiar sa ofere unele servicii…in folosul stiintei, desigur. Dupa parerea lui Oprica, ea ar fi fost foarte indicata unui proces educational optim, asa ca el era de parere ca scoala ar trebui sa aloce fondurile necesare unui astfel de experiment.

Molecula nu a taxat gluma si nici nu s-a suparat. A raspuns doar ca aceasta abordare, in care si ea credea, trebuie abandonata din multe motive complicate, complexe, dar obiective…

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Feb 2012, 09:39 AM

3.

Elevul Barzac, un fel de taranoi rudimentar, n-a lasta lucrurile asa..La urmatoarea ora a venit cu o revista porno (ceva rar si interzis pe vremea aia) si a intrebat-o pe doamna daca pagina ce reprezenta o femeie sugand poate fi inclusa in ritualul reproducerii umane. Deloc surprinsa, profesoara a privit atent si cu interes poza, dupa care a inceput sa ne explice despre libidou, de importanta preludiului si de unele practici mai greu de inteles, care insa in esenta lor, sunt normale si chiar naturale atunci cand se petrec intre doi parteneri de sex opus si cu deplinul lor consimtamant…intre ele, si sexul oral din fotografia adusa de Barzac.

-Ce “sex oral” doamna ca asta e o m..uie in toata regula… a raspuns indignat Barzac, facandu-ne pe toti sa intelegem ca in mintea lui asta nu era decat o practica utila in injosirea femeii, sau poate pentru disciplinarea ei..dar in acelasi timp, ca in modul de a intelege al profesoarei niciun mijloc de instructie eficient nu trebuia evitat.

Molecula in schimb a dat pagina revistei ignorand si de data asta badarania, apoi intalnind acolo o ejaculare faciala a comentat stiintific.

-Iata, aici puteti vedea cum arata o erectie, a remarcat ea ridicand revista in sus si indreptand-o in zona clasei unde se aflau grupate mai multe fete. Iar aici sperma..desigur multi dintre baieti stiu deja cum arata (privirea s-a oprit cu subanteles pe Barzac la aceasta replica)…Si desigur in procesul reproducerii, locul ei nu este aici, ci in vagin. Continutul ei in spermatozoizi este unul imens iar felul in care…..etc.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Feb 2012, 09:41 AM

4.

Liceul in care invatam avea si un laborator pentru biologie destul de bine utilat. Era de fapt un laborator de chimie-biologie-anatomie.

Avea vivarii cu soparle, soareci, insecte si alte bazdaganii si avea mai multe acvarii uriase, cu pesti multicolori (in care Oprica pescuia cu o undita improvizata fara sa se astepte sa prinda ceva, ci numai pentru nostimada si rdiculizarea atitudinii celui care sta inlemnit pe malul baltii, cu ochii lipiti de pluta..)

Mai avea si un schelet vertical din plastic reprodus identic dupa cel al unui adult de 25 de ani (daca e sa dam crezare etichetei redactate de producator), care in timp, a fost obiectul multor poante savuroase.

De la el imprumutam frecvent oasele mainii, atunci cand ieseam in pauza, pentru a intinde mana celor apropiati intinzandu-le de fapt mana scheletului subtil sustinuta de cea adevarata, ce se afla retrasa in sus pe maneca hainei de la costum..

Tot el a fost cel ce a produs panica si teroare, atunci cand, legat invizibil printr-o retea complicata de fire de guta, a inceput sa se miste in toiul unei sedinte tarzii de directorat tinute in laborator, caci cancelaria se afla in zugraveli, si care a creat legenda in istoria liceului, dar si exmatricularea exemplara a elevului Damian, ce intr-un sistem normal ar fi trebuit sa fie premiat pentru ingeniozitatea unei asemenea ispravi .

Acest schelet, despre care poate voi mai povesti si in alte dati, a ramas insa in amintirea tuturor prin-un gest al inegalabilului Tote..La una din orele de laborator, profesoara (nu mai stiu care), din cale afara de nervoasa, a cerut elevilor “sa scoata cate o foaie de hartie” (ceea ce insemna “extemporal”, adica manevra cea mai simpla de a nenoroci tot efectivul unei clase = lucrare scrisa si implicit: note proaste aproape pentru toata lumea).

Din ultima banca Tote a continuat imitandu-i perfect vocea :
“..din cea higenica si fara asperitati”

-Cine a spus asta ? a intrebat amenintator dascalita.

Sala era muta insa scheletul, ajutat tot de fire invizibile de guta a ridicat doua degete spre hazul tuturor, iar profa a renuntat la ideea paguboasa..

- ...ei bine, daca nici dumnealui nu ii convine, atunci chiar va trebui sa amanam testul scris…

va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Feb 2012, 10:49 AM

5.

In mod normal cele laboratoarele (mai exista unul de limbi straine si un altul pentru lucrul manual) erau foarte strict supravegheate si pastrate permanent sub cheie.. Ori de cate ori un profesor avea ora de laborator, el se trecea intr-un registru lua apoi cheia dintr-o cutiuta special amenajata, iar dupa expirarea orei completa iar registrul mai inainte de a returna cheia. Tot acest sistem era pus la cale pentru a prevenii degradarile, ori eventualele sustrageri de material didactic, dar mai ales pentru responsabilizarea profesorilor.

Desigur noua nu ne pasa de el. Gasisem in debaraua femeii de serviciu inelul cu cheile de rezerva necesar accesului pentru curatenie si intram acolo ori de cate ori doream. Unii, cum a fost cazul lui Damian, in scopul de a pregati o farsa, altii pentru a se harjoni cu vreo fata, ori pentru a fuma pe ascuns, iar noi in mai multe randuri pentru petreceri restranse..

Cel mai frecvent insa patrundeam infractional in sala laboratorului pentru a folosi aspectomatul cu care ea era dotata. Puteam in felul asta sa ne vedem diapozitivele in niste conditii excelente, unele pe care niciunul dintre noi nu si le putea permite acasa. Era un aparat Praktica, de ultima generatie, cu o optica zeiss de exceptie, iar ecranul perlat producea un efect de stralucire absolut fantastic.

Sigur ca si aici s-a facut o sotie glorioasa prin inserarea intre imaginile dintro diaporama cu polenizarea a mai multor poze cu Micutul Poly (care era obez) imbracat in albinuta si a prietenei lui deghizata in floare. Cum am povestit in alte parti Poly era fiul secretarei, asa ca nu exista un risc real de repercursiuni …Hazul insa a fost total. Profa, intoarsa cu spatele la ecran n-a remarcat primele cadre si continua sa bata campii cu staminele, polenul si pistilul…Cand a ajuns si la poza cu albina a intors capul si a bufnit-o si pe ea rasul, insa atitudinea de dascal ursuz a readus-o repede inapoi in limitele rolului pe care il avea de interpretat.

va urma....

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Feb 2012, 10:53 AM

6.

Nu degeaba regimul comunist investea mult in tineret si inca si mai mult in institutori si conditiile de studiu, rezultatele erau pe masura. Asta la nivel national, pentru ca in liceul nostru efectele se cuantificau mai degraba prin ingenuozitate, acolo unde aproape cu totii atinsesem un fel da maiestrie greu de egalat. Iata acum si povestea de azi:

Se desfasura in zilele alea un concurs, de fapt un campionat sportiv, intre liceele din Bucuresti si echipa noastra de fotbal se descurcase destul de bine. In ceva ce s-ar putea numi semifinala eliminasem echipa liceului Lazar, care nu prea le avea cu sportul, dar care totusi era un nume mult mai rasunator dect cel al liceului 25 din Giulesti. Si asa victoria fusese obtinuta mai putin pe teren si foarte mult in culise, printr-un fel de intelegere intre cei doi profesori de sport care antrenasera echipele si care erau prieteni foarte buni in privat.

Acum trebuia sa infruntam puternica echipa a liceului Cantemir, in fata careia teoretic nu aveam nicio sansa. Era un moment de mare tensiune si toata lumea astepta cu speranta si interes partida ce ar fi putut face liceul nostru mult mai putin anonim decat era.

Strategia stabilita in vestiar era una crunta si reprobabila. Fundasul stanga Gore, un plavan natang, trebuia sa il rada pe capitanul si coordonatorul lor de echipa, unul Vasilache, si sa le destructureze astfel tot jocul. Pentru asta, chiar daca lua rosu, Gore trebuia sa se asigure ca Vasilache nu va mai putea juca, sau ca va juca inutil, urmand sa primeasca la schimb o dispensa din partea conducerii liceului ce ar fi constat in obtinerea unor note de trecere la cele trei materii unde baiatul avea probleme.

Gore, un golan complet, nu era nici jucator de fotbal nemaipomenit, nici vreun elev mediocru, nici vreo persoana interesanta. Era doar un oportunist perfect si un macelar inascut…In ziua meciului, mai inainte ca arbitru sa fluiere, s-a dus direct la Vasilache si l-a scuipat drept in ochi…Luat prin surprindere Vasilache i-a dat o palma si apoi a vrut sa se stearga de scuipat, insa secunda asta l-a costat scump. Piciorul lui Gore l-a secerat din glezna tavalindu-l pe teren. Arbirul, alertat de huiduieli, vazuse numai palma si replica la geoale..nu si scuipatul, asa ca le-a dat rosu la amndoi.

Nici nu se putea mai bine, insa chiar si asa Cantemirul a facut scor cu noi, desi la final erau numai vanatai…

Urma acum partea delicata: plata lui Gore. Desi au fost glasuri care au adus in discutie rezultatul negativ al partidei, intelegerea era intelegere, asa ca in cele din urma Matematica s-a tinut de cuvant, Franceza la fel….dar Anatomia ?? Ioc.

Molecula nici nu vroia sa auda. Era un targ pe care altcineva il facuse in numele ei. Il considera profund imoral si condamnabil, iar nu in ultimul rand se referea la un elev impertinent, obraznic si catastrofal.

Daca vroia sa scape de corigenta Gore nu avea decat o singura cale: sa puna mana sa invete. In aceasta situatie si numai in felul asta, profa ar si fost de acord sa ii mai acorde o sansa elevului si atunci numai cu conditiile ca evaluarea sa se faca pe intrega materie predata si printr-o proba orala sustinuta in fata intregii clase.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Feb 2012, 12:28 PM

7.

Controversele starnite de acest refuz s-au extins repede in tot liceul. Cativa dintre profesorii comentau daca incalcarea unei intelegri nu poate afecta psihic profilul unui elev, altii ii dadeau dreptate Moleculei, spunand ca dimpotriva elevii nu ar trebui lasati sa creada ca exista si alte cai in afara invatatului prin care pot obtine note bune. Ca de obicei cei mai multi erau neutrii.

Elevii, incorpore, sustineau neconditionat dreptatea lui Gore, iar toti la un loc, elevi si profesori (inclusiv portarul si femeia de serviciu) cautau o solutie de mijloc care sa puna capat crizei.

Sigur ca existau mai multe si ca nici nu erau greu de aplicat, insa lipsit de rabdare Gore a escaladat conflictul la o treapta superioara si l-a transferat intr-o cu totul alta zona, atunci cand a afirmat public ca Molecula are ceva personal cu el si ca totul nu este decat o replica pentru un complex al profei, unul care opunea constitutia lui atletica handicapului de care ea suferea.

Aceasta ultima marsevie ne-a decis sa intervinim. Era limpede, pentru mine si prietenii mei, ca ologitul cuiva nu trebuie incurajat in niciun fel si in nicio situatie, insa jignirea gratuita, de o maniera atat de josnica, chiar si adresata unui cadru didactic, era intolerabila. Gore trebuia sa plateasca pentru infamia sa, dar mai mult decat atat: in opinia mea personala, Molecula merita si ea ceva masuri compensatorii…

Niciunul din noi nu avea nici cea mai vaga idee cum am fi putut interveni in acest conflict si nici ce ar trebui facut, dar mie unuia mi se insurubase in devla datoria asta si era musai sa o rezolvam cumva.


va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Feb 2012, 12:44 PM

8.

Imediat ce m-am decis sa ma implic m-am prezentat la sala de sport, unde am avut o discutie cu profesorul antrenor cu care ma aflam in relatii excelente, datorita schimbului de discuri pe care il practicam impreuna. El ar fi vrut sa isi onoreze cuvantul dat si considera ca profa de anatomie exagereaza, facand din tantar armasar, intrucat peste tot in tara fotbalistii si sportivii sunt sustinuti si promovati in alte activitati pentru a se putea dedica performantei.

Pe Gore nu il avea nici el la inima, insa tipul facuse un pact, se tinuse de partea lui, asa ca era indreptatit sa ceara si partenerului de intelegere o atitudine similara. In final insa proful a mai adugat un amanunt interesant: “Chiar si doamna director dorea o rezolvare rapida si in acord cu intelegerile stabilite”.

Varianta simpla, prin care intregul cazul s-ar fi putut inchia multumitor pentru toata lumea, consta in numirea unui suplinitor. Era sfarsit de an, circa trei saptamani pana la vacanta; doamna Moraru isi putea lua, cel putin scriptic, ceva zile libere sau putea sa fie desemnata unei alte activitati extrascolare pentru o scurta perioada, timp in care un alt profesor ar fi urmat sa inchida mediile si sa rezolve situatiile scolare ale celor cu probleme. Inventand insa un conflict personal Gore anulase aceasta onorabila posibilitatea. Iar Molecula pasise deja pe calea fara de intoarcere, angajand controversa in sfera ireconciliabilului.

Cateva seri la rand, in lungi discutii obositoare, ne-am sfredelit adanc mintea, insa ca niciodata nu am gasit nicio idee valoroasa, ori macar aplicabila.

Exact in ziua in care eram gata sa renuntam insa…


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Feb 2012, 01:02 PM

9.


Era pauza si ma grabeam spre fumuarul amenajat in incinta wc-ului de baieti de la etajul doi. Pe drum m-am incrucisat cu Mielu care m-a salutat prieteneste si m-a intrebat de vorba. Zice: "Nu te duce la club ca taman vin eu de acolo. Gore a facut-o lata. L-a pocnit pe Storfete si e groasa ca i-a dat borsul. Taman il cara la cabinet…Daca te duci, te bagi ca musca’n lapte...declaratii, alea, alea…n-ai nevoie de asa ceva...."

L-am ascultat si m-am intors din drum, insa asta m-a necajit rau intrucat Storfete era tuberculos, nu supara pe nimeni si era painea lui Dumnezeu. Cum ar fi putut cineva sa ridice mana la el ?? La felul in care era asamblat si un copil de gradinita putea sa il puna la pamant…Nuuuu, de data asta Gore a intrecut chiar orice masura prin asta…

Si atunci brusc si pe loc m-am luminat..Stiam deja ce trebuie facut.


Pana la urma cine era acest derbedeu lipsit de scrupule ?? Dar mai ales cum putea unul ca el sa ridice pretentii la onorabilitate si la un tratament onest si corect in conditiile in care intregul targ era unul oneros, imoral si sub nivelul oricarei etici ?? Ce obligatii poti avea fata de cel care a apucat sa iti smulga unele promisiuni, in conditiile in care imediat dupa formularea lor personajul in fata caruia te-ai angajat, dezvaluie atitudini si comportamente diametral opuse celor care te-au facut sa promiti ?? Pot depinde promisiunile de calitatea si evolutia ulterioara a celui care le-a obtinut ??

Eram de-a dreptul indignat, dar incepusem sa intrevad scenariul razbunarii …Gore trebuia sacrificat fara mila.

Nicio actiune ca asta nu se putea insa realiza fara acordul si sprijinul lui Al Spaghetone..(cel care controla viata interlopa a liceului).



va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 14 Feb 2012, 01:05 PM

10.

-Da frate Hampu…Care e problema ta ? Al ma primise destul de bine. Sigur, nu fara nelipsita reprogramare ce facea parte din protocolul lui de primiri si care avea ca unic scop delimitarea nivelurilor in care evoluam. L-am luat direct:
-Al, n-o dau cotita. Tin la Molecula si imi e nesuferit Gore. Eu si amicii mei i-am pus gand rau. Vrem sa il facem. Eu personal vreau sa il fac, da nu stiu prea bine cine s-ar supara in afara lui daca asa ceva s-ar intampla ?
-Ai mana libera si tot sprijinul nostru- m-a surprins Al lasandu-ma cu gura cascata, caci nu ma asteptam la asta si aveam pregatite cel putin 10 minute de argumente.
-Gore e nimeni, a continuat el. Ma calca pe nervi de mult timp. Nu-i decat un urangutan tampit..You do what you have to do my friend… if necessary we will back you up.

Al s-a ridicat punand astfel capat audientei..Asadar aveam verde. Dar ce era de facut ? Puteam face mare caz din evenimentul cu Storfete. Puteam sa ii facem acte medicale din care sa reiasa ca suferise daune totale (tatal lui Mielu era medic..nici nu era nevoie de parerea lui. Doar de parafa), puteam sa aducem cazul la directorat si sa il legam de prevederile regulamentului de ordine interioara, ori puteam sa il punem in discutie la organizatia utc antrenandu-l pe Gore intr-un alt conflict, unul in care intelegerea facuta anterior cu antrenorul lui, nu doar sa nu functioneze, dar nici macar sa nu poata fi invocata.

Am considerat insa ca niciuna dintre aceste cai nu e demna de noi, asa ca am decis sa contribuim activ la completarea imaginii de ansamblu a lui Gore cu piesele care ii lipseau expunandu-l pe acesta, exact asa cum era, oprobriului public si dispretului colectiv. Asa ca fiecare dintre noi a inceput sa transmita cunoscutilor cat mai multe povesti terifiante, mai mult sau mai putin adevarate, care il aveau in rolul principal pe elevul Gore.

Potrivit lor, Gore era homosexual, avea bube in cur, isi manca mucii de cand era mic, traia o idila cu un student de la teologie, pretindea mereu partile cele mai bune din pachetele cu mancare ale unor pusti din clasele primare carora le atinea calea in drumul lor spre scoala, batuse bestial o baba, fura din cimitir si se masturba frenetic de cate 22 de ori pe zi cel putin. In autobuz sau in tramvai Gore bashea fara rusine, zgomotos si axfisiant.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 15 Feb 2012, 08:30 AM

11.

Treaba mergea foarte bine, insa la urmatoarea intalnire a grupului nostru parerile au inceput sa se schimbe.
Cum sa ajuti un profesor ??…era de neconceput. Dar mai ales cum sa infunzi un elev pentru a salva onoarea unui prof ???

Melte, cel mai vehement dintre prietenii nostrii ne atragea atentia aspura unui punct esential al statutului nostru de elevi. Profii sunt dusmanii de moarte. Regulile spun foarte clar: niciun pact cu un profesor in nicio situatie. Punct.
A doua regula esentiala spunea ca elevii trebuie sa se ajute intre ei ori de cate ori au prilejul, iar daca ajutorul are ca scop sicanarea unui profesor, ori este orientat impotriva unuia, atunci el devine obligatoriu.

In scurta vreme discursul asta i-a castigat pe toti ceilalti si am inteles atunci ca lucrurile trebuiau separate. Pedepsirea lui Gore trebuia facuta prin grupul nostru; reabilitarea Moleculei, daca era posibila, imi revenea personal.

Moraru trecea prin vremuri grele. Cu fiecare zi devenea perceputa ca o capoasa, incapatanata si rea, lipsita de cuvant si de demnitate. Ca si cum ea ar fi facut promisiunea pe care nu o putea onora. Chestia cea mai nasoala era ca si in cancelarie incepusera sa se formuleze unele reprosuri, fie sub forma unor gesturi, fie prin rostirea unor replici mai dure.

In mintea mea era imperativ ca actul care urma sa il pedepseasca pe Gore, sa aduca simultan si reparartiile necesare doamnei profesoare.

Din toate aceste motive, la sugestia mea, am ales ca loc al faptei laboratorul de chimie-biologie-anatomie. Stiam cat de pretuit era acest spatiu, cat de stranse erau legaturile de imagine dintre el si Molecula si ce efect ar fi avut orice actiune care i-ar fi adus vreun prejudiciu, nu numai in ochii profesoratului, ci mai ales in cel al elevilor.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 15 Feb 2012, 08:33 AM

12.

Acum incepe bizareria…


Era un profesor de fizica numit Petrica. Un tip valabil.
Spritzar, sprintzar…meserias pe partea lui..Smacher din cale afara si mult peste colegii din cancelaria aia imbacsita.

Nu ii eram elev. Singura interactiune pe care am avut-o direct se petrecuse in wc-ul fumuar, “la club”. Se intamplase intr-o zi plina de evenimente. Fara sa apucam sa primim nicio alerta, Petrica a patruns in forta: “..Vai ce fum e aici…vai dar ce ceata deasa !!…..si tot impartea palme si inghionteli in stanga si in dreapta la cei pe care ii intalnea in cale, croindu-si carare prin “valatucii de fum..”…Nu vad nimic…Dar chiar nimic nu vad in nebuloasa asta …dar chiar nimic nu vad…!!...Baaaa, E cineva pe aici ??”

Fulgerator eu cu Mielu si unul Cea-Cea ne-am ascuns in cusete…insa Petrica nu ne-a slabit. A inceput sa bata cu palma in una din usi si sa strige: - bai, aia care “va cacati” !!..S-a sunaaaaaaaat !!..N-am cum sa imi pierd toata ziua cu voi. Iar daca nu ajungeti in timp la ora, va jur pa onoarea mea ca ma ocup personal sa deveniti repetenti..Aveti zece secunde sa iesiti si sa va infruntati soarta, asta fara ca sa tin seama ca puteti fi acuzati de fumat…Pentru elevi fumatul este si ramane un act grav si condamnabil in acest liceu, o actiune ce poate antrena pedepse aspre…noua, opt, sapte,…

Cele trei cusete s-au deschis aproape simultan..Petrica astepta in tocul usii. Iese Mielu din “ceata deasa” si da sa treaca pe langa el, insa in trecere isi ia rapid una dupa ceafa…Urmeaza Cea-Cea care primeste la fel..Ies eu in miscare agila, anticipez lovitura si ma aplec strategic pentru eschiva…Petrica e insa pe faza, loveste imediat cu piciorul curul pe care l-am tzuguiat aplecandu-ma…

“Nu vad nimic in toata nebuloasa asta…
Cred ca am atins ceva…dar n-as putea pune mana in foc...”

Nu i-am purtat pica, insa intr-una din zile, impreuna cu Cea-Cea am reusit sa ii atarnam de servieta un sutien de carpa zdrenturos pe care il gasisem in gunoi. Petrica a mers cu el atarnat toata strada din fata liceului amuzand trecatorii. In statia de tramvai s-a intalnit cu Palaseanu, prof de mate, care vazand accesoriul a inceput sa rada si i-a strigat: “Ce faci Petre…iar vii de la curve ??? Cata si tu ceva mai de calitate, nu te mai irosi cu toate cazaturile” aluzia era la calitatea jalnica a lenjeriei atarnate de geanta, insa treaba era cu dus si intors, intrucat lui Petrica ii mergea vorba ca e cam fustangiu. Reprosul lui Palaseanu batea cam pe acolo…nu era doar o gluma scapata din reflex.


va urma....

Trimis de: Hampu The Great pe 15 Feb 2012, 08:37 AM

13.

Controlul “la club” se practica frecvent. Periodic si prin rotatie profesorii faceau descinderi inopinate incercand nu sa opreasca, asta era imposibil, ci doar sa limiteze fenomenul fumatului in wc. Desigur unii faceau asta pe cont propriu precum Petrica, aplicand penalitatile in mod direct si arbitrar, altii actionau pe calea oficiala intocmind referate care se rataceau in birocratie si ramaneau fara urmari. Cei mai multi actionau formal anuntand din timp razia pentru a nu avea surprize.

Lor nu le convenea sa faca pe pandarii si socoteau ca genul asta de activitati nu au nimic in comun cu meseria de dascal pe care au ales-o.

Intre ei, exista si un tip care preda istoria cunoscut de toata lumea dupa porecla “Cherestea”. Il chema Lato si era ceh sau polonez la origini, iar porecla ii venise de la un tic verbal pe care il utiliza in orice situatie. Spunea mereu, oricui: “n-ai cherestea” sau “n-are cherestea” si insotea afirmatia de o bataie scurta a degetelui aratator pe unul din obraji.
Tradus, asta insemna: n-ai onoare..nu meriti respect..n-ai obraz.

Lato - Cherestea, a fost printre primii care au refuzat sa faca perchezitii si razii in club. S-a opus atat de vehement incat, dupa o vreme i s-a impus sa faca asta mai des decat celorlalti; si pentru ca era banuit de superficialitate si formalism, de ceva vreme devenise primul si singurul caruia i se pretindea sa aduca macar un vinovat, asa ca Lato nu isi mai anunta vizitele, ba chiar si le indesise intr-un mod cu totul inacceptabil.

Intr-una din zile a intrat val-vartej in fumuar intr-un gest evident premeditat, insa a pierdut secunde pretioase cu deschisul celei de a doua usi care separa chiuvetele de camera cusetelor. Toti cei care se aflau cu fata spre usa au aruncat instantaneu tigarile, ceilalti imediat dupa…

Nu insa si Albina, care se afla cu spatele si profund angajat intr-o expunere ce il absorbea cu totul. Asta i-a permis lui Lato sa ajunga pana la el si sa il surprinda exact cu tigara aprinsa in una din maini.

Albina nici n-a clipit. A tacut brusc si a asteptat. Lato a inceput sa il certe si sa il ameninte cu cele mai crunte pedepse, apoi a intins mana si i-a cerut tigara. Era deja pierdut. Pe Albina nu trebuia sa il lasi sa se dezmeticeasca…Daca faceai greseala asta intr-o disputa cu el erai deja perdant.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 15 Feb 2012, 08:50 AM

14.

Albina a privit tigara care se afla pe la jumatatea ei, l-a privit in ochi pe Lato, apoi s-a intors a scuturat-o tacticos de scrum si a stins-o in urina adunata in cel mai apropiat pisuar. Dupa asta i-a intins chistocul profesorului…care l-a refuzat. Albina l-a aruncat imediat intr-un cos de gunoi aflat in preajma. Cu atat mai bine, o proba mai putin.

Dupa asta, destins si degajat, i s-a adresat direct lui Lato:
- Domnule profesor… in ciuda aparentelor care, iata ma vad nevoit sa recunosc, ma aseaza intr-o lumina defaforabila si neprielnica, sunt totusi aici pentru niste necesitati fiziologice pe care doresc sa mi le satisfac. Indiferent de cele intamplate vreau sa imi permiteti sa imi rezolv problemele intrucat efectiv ma pish pe mine. Dupa aceea va voi urma oriunde doriti.

Lato era batut…ar fi vrut sa se rasteasca si sa il ia de ciuf pe Albina, dar n-avea suflu pentru asa ceva. Pe de alta parte nici nu era convins ca Albina blafeaza..Era o decizie grea si mult prea multi martori cu ochii pironiti pe scena. Nu-i nimic. Albina n-avea pe unde sa fuga, asa ca Lato i-a permis accesul intr-una din cusete, acolo unde odata intrat, Albina a si inceput sa se debaraseze in mare viteza de tot ce il putea incrimina: tigari, chibrit, poze cu femei goale..In cea mai mare viteza a maruntit totul si a tras apa. A iesit apoi inchiindu-se inca la pantaloni.

Urmat indeaproape de Lato, Albina s-a oprit la una dintre chiuvetele din fonta, s-a spalat indelung si insistent pe maini, apoi pe fata…s-a clatit in gura, apoi a scos batista si s-a sters tacticos si atent, privind insistent oglinda.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 15 Feb 2012, 08:55 AM

15.

Lato-Cherestea nu mai avea rabdare:

- Asa….joaca-te tu cu mine si cu nervii mei..sa te vad ce ai sa faci in fata doamnei directoare…Sa te vad atunci amice…Sa vedem daca si atunci ai sa ai aceiasi atitudine. Sti bine ca doamna directoare e intransigenta cand vine vorba de fumat, iar tu ai fumat si probabil vei fie nici mai mult, nici mai putin: exmatriculat !! Un pret urias pentru o singura tigara ?? Nu-i asa ?

-Cine dom’ profesor ?? …Care ??...euuuuuuuuuu ??....EU FUMAM ?? Aaaaa, dar asta e revoltator…E inadmisibil…Exagerati fara limite domnule profesor..Eu fumand…??...Dumnezeule mare…!!!...Nici macar nu ma pot imagina intr-o asemenea situatie…

Lato cascase ochii ca la scamatorii..Nu-i venea sa creada…Atat tupeu..Atat control…N-avea aer….
-Cum ??...Cum adica ?? ….Nu fumai ??.... dar te-am prins cu tigara in gura nesimtitule care esti nesimtit fara margini !!
-Dle profesor…Va rog foarte mult sa nu ma jigniti. Parintii mei, diplomati barosani, (in adevar gestionari de aprozar) vor fi foarte suparati sa afle despre felul in care dumneavoastra intelegeti sa va comportati in relatia cu elevii pe care ar trebui sa ii educati..
-Bine dar toata lumea de aici poate confirma !!! a strigat disperat Lato apucandu-l efectiv de gulerul hainei pe Max, cel mai apropiat dintre martori, care insa tributar unei legendare impartialitati s-a grabit sa raspunda:
-Eu n-am vazut nimic dom profesor…Nu ma uitam.

Mielu, baiat destept, a preluat ideea din aer:
-Nimeni n-a vazut nimic domnule profesor..Noi suntem aici ca sa ne facem nevoile, nu sa ne uitam la ce fac ceilalti. Nici n-ar fi elegant sa privim la altceva decat la vasul in care ne desertam..
-Bine dar tu, tu care esti un elev eminent…Esti olimpic nu-i asa ? Tu nu poti participa la acest complot…Si uite, chiar si acum, e nor de fum de tigara…
-Desigur, observ asta mereu…a replicat netulburat Mielu. Ori de cate ori ajungem aici e un fum de tigara de nesuportat..Chiar aveam de gand sa reclamam asta. Banuiala mea…si vreau sa va asigur domnule profesor ca este vorba numai de o banuiala, e ca atunci cand noi ne aflam la ore in acest wc se petrec tot felul de lucruri…Nu, nu vreau sa insinuez nimic, dar poate ca femeia de serviciu ar trebui mult mai atent supravegheata…Gasim pe aici si sticle goale de bautura si zat de cafea…si alte alea…

Nuuuuuu….Era prea mult…Lato isi musca buzele si isi framanta mainile necontrolat. Era ca o bomba inaintea exploziei..

Printr-un gest supranatural a reusit sa scoata din buzunar o cutie de pilule din care a varsat in palma cateva comprimate. A dus palma la gura, a dat capul pe spate…Apoi si-a controlat repiratia cateva secunde lungi privind cand la Albina, cand la Mielu..

In final s-a intors si a plecat…Din usa insa, aflat inca cu spatele a rostit, suficient de tare ca sa poata fi receptat de toti cei prezenti, cateva cuvinte care ne-au cazut greu tuturor:

- N-aveti cherestea fratilor…asta e !!…in viata, asta are sa va coste pe fiecare in parte…mult mai mult decat va puteti imagina.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Feb 2012, 03:20 PM

16.

Planul nostru era sa il atragem pe Gore in laboratorul de biologie si sa il incuiem inauntru. Apoi rapid, sa anuntam cumva cancelaria ca el s-a dus acolo pentru distrugeri si prapad, dorind in felul asta sa se razbune pe Molecula.

Desigur, un grup de elevi meritorii si constinciosi dar si indignati, ce dorea sa ramana in anonimat si care aflase la timp de intentiile derbedeului a luat masura de a il inchide acolo dand astfel posibilitatea profesorilor sa intervina, intr-o maniera care sa nu il expuna niciunei repercursiuni.

La randul ei, campania de defaimare functiona perfect. Nimeni nu mai vroia sa aiba de a face cu Gore…Fata de ce lansasem noi pe piata barfei, in numai doua zile, informatiile se ramificasera si cresteau intr-un ritm apocaliptic..

S-a stabilit ca alertarea cadrelor sa fie facuta printr-o scrisoare, iar sarcina redactarii ei i-a fost atribuita lui Rash. O idee cel putin modesta, caci rezultatul ei a fost urmatorul:

“Stimati profesori,
Dorim sa va avertizam pe aceasta cale, ca o banda de asasini notorii ce au operat pana nu demult prin Bulgaria si URSS, intentioneaza sa atace decisiv liceul nostru pe care il doreste distrus si terfelit. Pentru indeplinirea acestui plan marsav ei l-au racolat si pe elevul Gore, care chiar in aceste momente se afla in laboratorul de chimie-biologie-anatomie inarmat cu un topor si gata sa sfarame tot ce ii iese in cale din motive de ura personala pe care o poarta doamnei profesoare Moraru.

Va rugam insistent domnilor si doamnelor, profesori si profesoare, sa luati masuri imediate pentru a limita pagubele din dragul nostru laborator. Ca sa va inlesnim interventia noi l-am inchis inauntru pe elevul malefic, neandraznind sa incercam a il opri, intrucat este cunoscut faptul ca el are un caracter abject, este dobitoc si putin imbecil. Are si toporul cu el, fapt pentru care va rugam sa actionati cu mare prudenta.

Cu devotament si daruire pentru cauza invatamantului din tara noastra.
Semneaza un grup de anonimi indignati.

Adica nimeni.

P.S. Mergeti imediat acolo !! ACUM, ca peste un ceas nu veti mai avea unde !!!"


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Feb 2012, 03:22 PM

17.


N-a fost deloc greu sa il atragem pe Gore in capcana.
Actiunea trebuia sa aiba loc in ultima ora a programului (ora zero), intr-o zi in care nici-o clasa nu avea labortor pe acea perioada.
Tot Rash a conceput si continutul unui biletel de amor, prin care o admiratoare necunoscuta ii declara dragoste netarmuita lui Gore si ii dadea intalnire la locul, ziua si ora stabilite. Pentru ca scenariul sa fie inca si mai convingator am insistat pe langa cateva fete lipsite de inhibitii sa ii faca ochiade lui Gore, introducandu-l pe acesta intr-o faza avansata de confuzie si speranta.

Ne confruntam acum cu alta problema. Cine va fi cel care va inchide usa in urma lui Gore ? Nimeni nu se ingramadea. Riscurile erau mari si multiple. De la posibila reactie violenta a lui Gore si pana la simplul fapt de a fi surprins in acea zona a liceului, una in care nimeni nu avea ce cauta daca nu avea ora de laborator, pandeau pe parcurs multe alte pericole. Time-ingul era si el extrem de important. Daca predarea scrisorii de avertizare nu s-ar fi facut imediat dupa zavorarea usii, ori daca Gore ar fi intarziat la intalnire totul s-ar fi putut transforma in ceva foarte neplacut pentru poznasi. Nu aveam mobile pe atunci.

Mai in gluma mai in serios sarcina mi-a revenit mie.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Feb 2012, 03:25 PM

18.

Pentru observarea eficienta a unor reactie chimice din timpul experimentelor de laborator se utilizau coloranti speciali, pe care profa de chimie ii tinea depozitati pe unul dintre rafturi.

In ziua aleasa, in apropierea orei zero, cum am intrat in laborator, m-am dus tinta la ei. Am ales albastrul de metil si sofranul pe care le cunosteam ca foarte greu de indepartat de pe maini, daca accidental te patai cu ele. Am dat cu albastru pe partea de jos a manerului de la clanta, si apoi cu galben deasupra lui. Asta pe partea interioara a usii.

Mizam pe reactia lui Gore, care vazand laboratorul gol s-ar fi grabit sa il paraseasca si punand mana pe clanta s-ar fi marcat imediat, constituind astfel o dovada irefutabila a prezentei sale neautorizate in laborator..Asta daca cumva, printr-o sansa deosebita, ar fi reusit sa evite partea finala a planului nostru, cea in care urma sa fie prins in fapt.

Dupa ce am manjit bine clanta am desurubat si becul din holul laboratorului. In felul asta, in penumbra instalata era imposibil sa observi culoarea manerului..Am pus apoi toporul (imprumutat de la remiza PSI ce se afla chiar in fata laboratorului) pe un dulap si am dat sa ies…Insa ceva mi-a atras atentia…Pe una din mese se afla o geanta de dama deschisa. Cautam o explicatie pentru prezenta ei acolo cand am sesizat si o bluza asezata neglijent pe unul din scaune..Mai erau si alte haine, dar n-aveam timp. Dincolo de capul salii se afla o boxa in care se depozita materialul didactic..acolo se intampla ceva. Gore trebuia insa sa pice din clipa in clipa, asa ca am iesit in mare viteza si m-am ascuns intr-un intrand aflat in capul culoarului aproape simultan cu sosirea lui.

Era evident speriat…Si lui ii era frica sa nu fie gasit pe acolo, dar curiozitatea si calcaiele care ii sfaraiau de acum, nu i-au dat pace. A patruns aproape in pas alergator in laborator lasand usa crapata in urma lui.

Am tasnit ca un arc si am tras usa cu putere, dar in liniste. Mainile imi tremurau atat de tare incat nu reuseam sa nimeresc cheia in broasca. Cand in final le-am potrivit eram asudat tot si am auzit apropiindu-se pasii lui Gore de cealalta parte a portii. Am rasucit cheia brusc de doua ori exact in momentul in care pasii s-au oprit. Am lasat apoi cheia in usa si m-am departat un pas in spate asteptand cateva momente.

De partea cealalta linistea era mormantala, dar il simteam pe Gore la fel de tensionat si de incordat ca si mine.

Clanta a inceput sa coboare usor in jos, iar cand a ajuns la limita usa s-a miscat un picut. Gata…Nu mai aveam nimic de facut aici..


va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Feb 2012, 03:31 PM

19.

M-am dus la geamul holului, l-am deschis, am scos capul afara si am dat semnalul ca pasarea era in colivie. In cateva secunde plicul cu anonima avea sa ii fie inmanat elevului de serviciu de catre un emisar inventat.
Aceasta va intra in cancelarie si il va depune in mana celui mai apropiat dintre profesori…In maxim trei minute proful de sport cu siguranta dar si altii vor alcatui o potera si o vor porni inspre laborator…Eu aveam cel mult un minut sa ajung pe scara secundara, sa cobor un etaj si de acolo, printr-o usa ce statea permanent inchisa, sa patrund in zona in care functionau clasele. Dincolo de acea usa, care in ziua respectiva trebuia sa fie deschisa numai pentru mine, eram salvat.

Cand am ajuns in capul scarii belea mare de tot..Cineva urca treptele si era imposibil de evitat. Nu putea fi decat un dascal intrucat scara asta nu era folosita de nimeni altcineva. Sa ma intorc ? Nu as mai fi avut timp sa ajung inapoi la intrandu-l protector. Sa o iau spre cealalta scara riscam sa ma intalnesc cu potera…

In coltul holului era un aranjament cu ghivece mari de flori, cu ficusi si palmieri cred…erau plante mari. Din trei pasi ma aflam in mijlocul lor. Nu imi puteau oferi decat o protectie iluzorie, insa cineva neatent, ori prea preocupat de gandurile sale ar fi putut sa treaca fara sa ma observe…


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Feb 2012, 04:10 PM

20.

Ceea ce nu s-a petrecut.

Era Molecula. Se misca cu ochii in pamant, rapid si adancita in ale ei. Avea ceva straniu in atitudinea si ma vedeam scapat, insa cand a ajuns in dreptul florilor s-a oprit si-a ridicat privirea si mi-a tintuit-o drept in ochi privindu-ma grav.

-Ce e cu dumneata aici ?

Ma facusem ca un rac si ma balbaiam incercand sa gasesc o solutie…Gesticulam aiurea si cred ca Moleculei i-a fost teama sa nu fac vreun atac ceva, caci a indulcit tonul:

-Te rog sa iti revii…respira adanc…asa, expira acum…respira..Asa. Vezi ca e mai bine ? Acum spune-mi te rog ce cauti aici ?
- ..Doamna profesoara…sa vedeti…Eu sunt un mare iubitor al plantelor. Nu m-ati remarcat la clasa intrucat nu imi place sa atrag atentia asupra mea..Iubesc florile la nebunie. Putin mai devreme treceam pe hol si am vazut usa de la scarile astea deschisa. Fara indoiala o neglijenta a femeii de serviciu…Dar mi-am amintit de florile astea si am vrut sa iau cateva frunze sa le pun la incoltit sa am si eu acasa. Imi cer scuze daca am facut ceva rau, insa pasiunea mea devoratoare pentru plante m-a inpins la acest gest pe care il regret profund.

Am zis totul dintr-o rasuflare, iar in timp ce profa ma cerceta cu minutiozitate, de pe hol a inceput sa se auda larma mare de glasuri.

-Esti de la a-X-a B nu-I asa ??
-Da doaman profesoara.
-Si de ce esti deschis la gulerul camasii ?
-Va rog sa ma scuzati doamna…am banguit eu inchizand repede nasturelul.
-Sa sti ca nu cred o iota din tot ce spui..Va trebui sa explici prezenta ta aici cu argumente mult mai convingatore…Si chiar imi amintesc de tine…Te cheama Hampu si te tii de sotii..Esti unul dintre aceia care pun pioneze pe scaunele profesorilor..…Nu-I asa ??

Pe hol era de-aacum scandal in toata regula. Molecula a intors capul in directia galagiei apoi la loc pe persoana mea:
- Ai vreo idee ce se intampla acolo ??
- Niciuna doamna profesoara, dar cred ca elevul Gore e pe cale sa dea de un mare necaz. In locul dumneavoastra eu m-as grabi repede intr-acolo. Acum pe mine va rog sa ma scuzati, ca intarzii la ora.

Fara sa mai astept vreun raspuns am facut stanga-mprejur si am rupt-o la fuga pe scari in jos

Din goana am mai auzit franturi dintr-o fraza prin care Molecula ma informa amenintator ca urmeaza sa avem o discutie…Dupa asta a plecat intrigata sa vada ce e cu tot taraboiul ala.

va urma..

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Feb 2012, 04:13 PM

21.

Ce a fost atunci nici azi nu stiu pe de-antregul.
Stiu ca, in ziua aia, Molecula a observat lipsa cheilor de la laborator. A citit registrul si a vazut ca nimeni nu avea ore, asa ca s-a grabit sa verifice inainte ca scrisoarea de avertizare sa ajunga in cancelarie. Cheia cu care actionasem eu era o copie dupa cea a femeii de serviciu, asa ca altcineva subtilizase cheile oficiale.

Gore fusese prins si in urma presiunilor facute de proful de sport recunoscuse ca vroia sa se razbune pe Molecula, nu insa si ca avea de gand sa distruga ceva. Circula zvonul ca ar fi vrut sa ucida animalele din vivarii.

Cazul lui s-a judecat in cabinetul directoarei. Nu stiu ce s-a petrecut nici acolo. Stiu doar ca Gore a renuntat la pretentiile sale de a primi o nota nemeritata. S-a prezentat la evaluare, a acceptat conditiile ei si a obtinut o nota insuficienta promovarii ramanand corigent. In toamna a dat cu altcineva si a luat. Din anul urmator s-a transferat insa la un liceu prin Berceni din singurul motiv ca parintii se mutasera cu casa pe acolo. Imaginea pe care i-am construit-o l-a insotit peste tot.

Cateva zile la rand Petrica si doamna Mariana, suplinitoare la istorie, au umblat cu mainile vopsite in albastru si galben…Nimeni n-a stiut de ce…Eu singur aveam o banuiala.

Maini colorate la fel au avut si Gore, Molecula, proful de sport, femeia de serviciu si inca cateva alte persoane, insa pentru asta exista o explicatie logica.

Intersectat pe hol Al mi-a facut un semn cu mana si a adugat in treacat: “.. You did a good job Hampu… you have my full appreciation …”


va urma....

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Feb 2012, 04:16 PM

22.

Imediat dupa intamplare Molecula ne-a dat o tema mai usoara la teza, asta dupa ce a lasat din “neatentie” sa ii scape si cate ceva despre subiectul ales, cu putin inainte. Am crezut ca uitase de mine insa intr-una din zile m-a oprit pe hol si m-a dus intr-un colt mai izolat.

Vroia sa imi multumeasca dar nu isi gasea cuvintele. Aflase multe parti din rolul jucat de mine in toata tarasenia prin indiscretia celorlalti camarazi, cu siguranta prin Pauly si poate si prin Al cel mai mult.

Am ajutat-o informand-o ca eu eram un simplu elev iar ea o profesoara prea exigenta. Orice s-ar fi intamplat in trecut, prezent, sau viitor, nu putea schimba aceasta relatie. Eu nu inghiteam profesorii si ca atare, cu mine prin preajma ar fi nimerit sa ramana mereu circumspecta: sa se uite atent dupa pioneze inainte sa se aseze pe scaunul de la catedra, sa priveasca bine pe unde paseste ca sa nu calce pe vreo coaja de banana, sa nu imi intoarca spatele fara sa isi ia masuri..

In povestea cu Gore, eu n-aveam nimic de-a face…eram cu mainile curate. Chiar i le-am aratat.

A ras si mi-a intins mana pe care i-am primit-o..Am privit din instinct umbra gestului nostru proiectata de aplicile din perete pe mozaicul culoarului..


Eu cu un cap mai mare ca ea…
In umbrele alea parea ca eu eram adultul si ea copilul…si poate ca atunci, in intamplarea aia, poate ca asa a si fost.


Sfarsit.

Trimis de: dascalita pe 17 Feb 2012, 07:17 PM

Frumos portretul Moleculei! Ai condei, Hampu !

Multumesc pentru dedicatie!

Trimis de: Hampu The Great pe 18 Feb 2012, 10:33 AM

...mmmm: Doamnei profesoare Moraru ! portretul doamnei profesoare Moraru.

Multumesc de aprecieri si ma bucur sa aflu ca ai primit bine dedicatia.
A fost o mare placere sa o pot face

Trimis de: abis pe 19 Feb 2012, 03:58 PM

Hampule, jos palaria! E mortala povestea!

Iti irosesti talentul daca nu publici (intr-o noua carte vreau sa spun) astfel de intamplari.

Trimis de: Hampu The Great pe 20 Feb 2012, 08:55 AM

Multumesc de apreciere si de sfat...iar ma pui la cheltuieli ??

Trimis de: abis pe 20 Feb 2012, 10:15 AM

Tu hotarasti, tu stii cel mai bine daca merita sau nu... Dar eu unul as cumpara o astfel de carte.

Trimis de: Hi-Lander pe 11 Apr 2012, 07:22 PM

QUOTE(Hampu The Great @ 20 Feb 2012, 08:55 AM)

Multumesc de apreciere si de sfat...iar ma pui la cheltuieli ??

Trimis de: Erwin pe 27 Jul 2012, 08:53 AM

Trimis de: rogvaiv pe 16 Jul 2014, 01:43 AM

Citesc la topicul asta de la 18.00, e aproape trei dimineata si-mi dau seama cat de multe am ratat in viata
Omul asta a trait, eu doar am fost o umbra pe aici, un ratat, un sters. Cine e de vina? Poate eu, poate oamenii din jur, poate parintii poate soarta, nici nu mai conteaza nici nu ma intereseaza. Cel mai mult ma intristeaza ca eu nu am avut parte de viata si nu am trait, am facut umbra pamantului degeaba desi, poate meritam ceva mai bun

Trimis de: Hampu The Great pe 17 Jul 2014, 10:03 AM

Nu-i adevarat...esti la fel ca toti ceilalti...Esti depresiv acum, insa daca ai sa iti revizuiesti cu mai mare atentie amintirile, ai sa gasesti in ele lucruri la fel de deosebite ca cele din povestile de aici

Trimis de: Hampu The Great pe 18 Jul 2014, 09:40 AM

...nu mai departe decat acum cateva luni, intr-un birou, o savuroasa intamplare:

..un "coleg" atat de nesuferit incat nimeni nu il putea suporta pe de-a dreptul, se certa cu un apropiat la telefon..in plina criza de istericale, ca sa dovedeasca veridicitatea unor afirmatii, el ii cere interlocutorului sa intre in contul sau de mail, si ii dicteaza acestuia parola...

o pereche de urechi ciulite, receptioneaza informatia...

a doua zi, in biroul sefului "colegul" pus la zid pentru injuriile trimise pe mail patronului firmei (si nu numai):
- daca va spun ca altcineva a facut asta !!
- mai bine ai sustine ca erai beat...e mult mai usor de acceptat sa zici ca erai baut...ca nu mai stiai de tine..
- dar va jur ca nici in vis nu mi-as permite asa ceva..

dupa alt potop de sapuneli:

-...da recunosc...am consumat fara masura..


Prieteni...si neprieteni, am placuta ocazie sa anunt ca povestirile de aici vor fi continuate curand cu noi intamplari pline de haz...


nota: Hampu The Great este o clona a userului The Dude (sau poate vice-versa ) care functioneaza in limitele regulamentului acestui site, cu acceptul administratorului, de la data cand cei doi s-au scindat, respectiv Mihai..desi nu simt ca si cum ar trebui sa dau vreo explicatie cuiva (abject si manat numai de sentimentul de a starni galceava) adaug ca intre timp Hampu The Great a devenit personaj de literatura fiind subiectul mai multor carti publicate; si ca el face legatura, in istorioarele sale, cu Hanu Ancutei, acesta fiind motivul pentru care nu s-a procedat la o schimbare de nick, optandu-se pentru un cont clona..

Trimis de: abis pe 18 Jul 2014, 09:59 AM

QUOTE(Hampu The Great @ 18 Jul 2014, 10:40 AM)

nota: Hampu The Great este o clona a userului The Dude (sau poate vice-versa )

Trimis de: Hi-Lander pe 5 Aug 2014, 12:03 AM

Excelent! Bine ai revenit! Astept urmatoarea intamplare, pe care o voi citi pe nerasuflate ca si pe aceasta.

QUOTE(Hampu The Great @ 18 Jul 2014, 09:40 AM)

...nu mai departe decat acum cateva luni, intr-un birou, o savuroasa intamplare:

..un "coleg" atat de nesuferit incat nimeni nu il putea suporta pe de-a dreptul, se certa cu un apropiat la telefon..in plina criza de istericale, ca sa dovedeasca veridicitatea unor afirmatii, el ii cere interlocutorului sa intre in contul sau de mail, si ii dicteaza acestuia parola...

o pereche de urechi ciulite, receptioneaza informatia...

a doua zi, in biroul sefului "colegul" pus la zid pentru injuriile trimise pe mail patronului firmei (si nu numai):
- daca va spun ca altcineva a facut asta !!
- mai bine ai sustine ca erai beat...e mult mai usor de acceptat sa zici ca erai baut...ca nu mai stiai de tine..
- dar va jur ca nici in vis nu mi-as permite asa ceva..

dupa alt potop de sapuneli:

-...da recunosc...am consumat fara masura..
Prieteni...si neprieteni, am placuta ocazie sa anunt ca povestirile de aici vor fi continuate curand cu noi intamplari pline de haz...
nota: Hampu The Great este o clona a userului The Dude (sau poate vice-versa ) care functioneaza in limitele regulamentului acestui site, cu acceptul administratorului, de la data cand cei doi s-au scindat, respectiv Mihai..desi nu simt ca si cum ar trebui sa dau vreo explicatie cuiva (abject si manat numai de sentimentul de a starni galceava) adaug ca intre timp Hampu The Great a devenit personaj de literatura fiind subiectul mai multor carti publicate; si ca el face legatura, in istorioarele sale, cu Hanu Ancutei, acesta fiind motivul pentru care nu s-a procedat la o schimbare de nick, optandu-se pentru un cont clona..

Trimis de: Hampu The Great pe 11 Oct 2014, 09:15 PM

Catalin...


Cata era un baietel firav, pipernicit, si usor tâmp......
Radea din orice si insasi fata lui, compusa intr-o simetrie ciudata, radia voiosie amenintand sa instaleze un adevarat dezastru in absenta notei ilare.

Cand era salutat, imbrancit, scos la tabla, admonestat, ori laudat...Cata raspundea mereu la fel, printr-un zambet larg...
Ceva biologic, care n-a functionat cum trebuie, il punea in opozitie evidenta cu cei doi frati mai mari, niste atleti in toata regula, dedicati parca activitatilor fizicului si construiti ca pentru performanta culturista....Poate ca tocmai din cauza asta Cata era asa de jovial...simplul fapt ca apartinea unei familii numeroase era insa o asigurare ce il scutea de multe dintre grijile naturale oricarui elev din clasele primare, ale unei scoli de cartier a anilor '60..


Treaba nasoala fusese ca parintii lui Cata, dupa doua nasteri cu rezultate de sex masculin, s-ar fi asteptat atunci la o fata...De aia se si oprisera la numele de Catalina...Cand insa destinul a decis diferit, surprinderea nu a mai lasat timpul necesar schimbarilor si pruncul a fost declarat Catalin.....Dicu, caci acesta era numele de familie.


********************


Salutare tuturor !!

Sunt Hampu The Great, revenind dupa "o scurta pauza"...

Bine v-am regasit prieteni...Bun gasit tuturor

Reluam azi sirul amintirilor pline de haz din sotii, poante, inscenari, cu povestea lui Catalin - pusti de clasa a patra...


********************


Noi nu stiam foarte precis la varsta aia valoarea trivialitatilor...si cu siguranta nu pricepeam mai nimic din sensul lor....
Stiam doar ca sunt cuvinte interzise si ca era gest de mare bravada si curaj sa le utilizezi cat mai des si cat mai sonor. De aceea, atunci cand am observat cum chemarea pe nume a colegului nostru starnea rasete si amuzament, am inceput sa insistam pe ea, chiar daca, atunci cand intrebuintam apelativul...nu pe Catalin il strigam....

Zile intregi, in recreatiile de toate duratele (mici, mari, ori mijlocii) cum ne reaminteam, incepeam sa scandam in cor:
Catalin Dicu....Cata...lin.... Dicu..........Cata...linDicu..!!......iar Cata, zambea ingaduitor, si striga si el agitand cate un brat, ca si cum ar fi dirijat scandarea....



va continua,

Trimis de: Hampu The Great pe 11 Oct 2014, 09:39 PM

...sa fi trecut asa cateva saptamani..Doamna profesoara, pe un ton bonom si brusc protocolar, a inceput in ziua aia, la ora de dirigentie, o treaba care se anunta delicata:

- Copii..E vorba de colegul vostru Dicu Catailn... (la faza asta, cum era pe atunci, Cata s-a si ridicat din banca)...Nu, nu...nu-i nevoie...Stai jos Catalin...Deci, copii...numele intreg al elevului acesta e Dicu Catalin...Ei bine......ar trebui folosit in aceasta ordine ci nu altfel....Profa era sigura ca putea scapa atat de ieftin, asa ca...a inspirat optimista, ca la finalul grabit al unei corvoade, apoi ne-a intrebat firesc daca am inteles..

-Da de ce sa nu ii spunem pe numele lui ?? ..pe mine ma cheama Mesina Virginia, pe cel cu care stau in aceiasi banca il cheama Olteanu Doru, iar pe prietena mea Mihai Georgeta....de ce sa ne schimbam numele ????

-Copii...in cazul elevului Catalin...stai jos Catalin....e o problema de...de....de consonanta...

-Doamna profesoara...zice Elena agitand doua degete pe sus...da ce e aia "consonanta" ??

-....Pai...copii..."consonanta" e cand spui cuvintele unul dupa altul si atunci cand nu faci pauzele cum trebuie. Cel caruia i te adresezi poate intelege cu totul altceva....si iar pare eliberata de o mare tensiune, care e clar ca a crescut in intensitate de la abordarea subiectului si pana acum...

-Deci ne-am inteles...nu il mai strigam pe Catalin...te rog asaza-te Catalin......aaaa, asa cum il strigam pana acum ci ii spunem simplu Catalin...sau Dicu Catalin..E limpede pentru toata lumea ??


O privire de ansamblu ii infirma repede supozitia, iar de acum profa e chair nervoasa...

-Copii...daca zicem Catalin Dicu, cuvintele puse unul langa altul inseamna ceva urat....si care voi n-aveti dreptul sa folositi in limbaj...Asadar, trebuie sa evitam aceasta formulare...stai jos Catalin....si sa ii spunem Dicu Catalin...unde prin asociere...cuvintele suna mai bine..

-Dar doamna profesoara..

-Stai jos Elena...E limpede pentru toata lumea ??? Buuuun...deci cum il chemam noi de acum incolo pe elevul Lindicu' ????....




pauza jenanta....apoi chicoteli, urmate de hohote de-a binelea....


profa rosie ca racul...


-Gata...toata lumea in pauza....si sa ramana sfant...Dicu Catalin...de acum......Lin....Catalin...stai dracu' jos..!!!....aaaa...te rog..




sfarsit

Trimis de: Cla pe 12 Oct 2014, 05:43 PM

Trimis de: Hi-Lander pe 11 Nov 2014, 11:07 PM

Mai vrem!

Trimis de: dascalita pe 11 Nov 2014, 11:37 PM

Saraca profa...

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Nov 2014, 01:25 AM

Daaa...biata de ea...

Peste ani, avea sa ne catalogheze (ce mai cuvant in contextul asta ??)...ca pe cea mai "complicata" promotie...


Hi-lander..programul luni decembrie prevede mai multe episoade noi...aici.

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Nov 2014, 01:31 AM

Bazata pe o intamplarea reala, petrecuta intr-o vara a zilelor noastre, pe linia tramvaiului 41, povestea care urmeaza este doar o fictiune



Am renuntat la masina dupa mai bine de zece ani de utilizare zilnica.

Drumul de acasa si pana la munca se intersecteaza in mai multe zone cu “puncte in lucru”, asa ca ambuteiajele, micile tamponari, valul tzunami de injurii ce curg fara rost din toate partile alaturi de costurile exagerate in timp si bani ale unei singure calatorii m-au facut sa ma reantorc smerit la RATB.

Regasirea m-a tulburat placut.
Am retrait episoade din copilarie, sau din adolescenta…scene pline de culoare din studentie, eternul joc de-a hotul si vardistii pe care il faceam aproape zilnic cu cei care ne controlau de bilete..

Calatoria in tramvai pe o distanta mai lunga are farmecul ei, mai ales daca o asociezi cu un Mp3. Nu iti mai pasa de semne, de partenerii de trafic, de culoarea semaforului, de gaborul pitit din intersectie mereu gata la praduiala, de eforturile de a-ti menaja masina, de teama de a nu intarzia.

Pentru un pret de nimic altcineva preia toate grijile astea pentru tine, lasandu-ti tie libertatea de a medita, de a privi un peisaj in continua schimbare, pe care pana atunci nici nu ai avut prilejul sa il remarci.

Reprimeam in dar diminetile mele pline de candoare..

Dimineti in care prin geamul tramvaiului se succed rapid, ba un rasarit de soare, ba o imagine furata prin fereastra deschisa a unui apartament de bloc in care o doamna in halat cu o claie de par in cap trabaluieste prin bucatarie, ba niste fete proaspete si frumoase discutand, ba domni ce isi cumpara ziarul ori tipi blazati motaind la volanul unor masini de zeci de mii de dolari.. Franturi de conversatie, tineri povestindu-si somnorosi intamplari pline de haz ale serii precedente…

Dimineti in care inghesuiala din mijlocul de transport te face sa te simti nu numai idilic “suflet in sufletul neamului tau”, ci dimineti pline de farmec in care efectiv iti respiri aproapele bucurandu-te de el si simtindu-te in viata.


Dimineti in care retraiesti sentimentul de solidaritate.

Fiecare dimineata e pentru mine cel mai important moment al zilei, asa ca o asemenea busculada in obiceiurile stabilte si consolidate pe o perioada de ani de zile, mi-a produs o intreaga revigorare benefica de care nu ma mai credeam in stare…. Pana in aceea zi ….



Totul a inceput in nota rutinei cotidiene.

La ora la care plec este destul de aglomerat, insa inghesuiala se produce numai de la o anumita statie care din fericire urmeaza celei la care ma urc eu. Pe linia lui 41 circula un vagon (poate mai multe) care are la mijloc un fel de coboratura. E gandit asa pentru cei care se deplaseaza in scaune cu roti. Inaltimea podelei, atunci cand garnitura opreste, ajunge la nivelul refugiului pentru pietoni in asa fel incat nu trebuie sa urci in tramvai ci doar sa pasesti in el. Un astfel de mijloc de transpoert functioneaza diferit de altele; toti doresc sa ramana in spatiul de jos, si nimeni nu mai vrea sa avanseze pentru a aerisi locul. Nodurile sunt sufocante, iar calatoria ??..o adevarata belea. Toti gandesc pripit...sau nu gandesc deloc.

Si...sincer ??? Nici eu nu procedez diferit.




va urma....

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Nov 2014, 01:42 AM

In dimineata de care vreau sa zic am pasit intr-un astfel de tramvai asigurandu-mi un loc comfortabil si protejat, pentru ca valul ce urma sa vina la urmatoarea oprire, sa ma gaseasca la adapost. Un astfel de loc se poate gasi in lateralele din stanga si din dreapta, acolo unde barele nu permit celorlati calatori sa te turteasca, si acolo de unde poti observa linistit cam tot ce se intampla in vagon fiind si cu o treapta mai sus. Cand a sosit momentul, au venit mai multe persoane ca in alte dati. Valul lor care m-a blocat pur si simplu in coltul meu.. Se anunta o calatorie anosta si dificila…dar pana la urma nu a fost deloc asa.

Dupa targuiala cu inchisul usilor, vagonul s-a urnit greoi din loc, si aproape imediat un miros cadaveric a inceput sa se raspandeasca prin tot tramvaiul, pana in locul in care ma aflam.

-Asta nu mai e basina, zice unul de vreo doi metri cu un glas hodorogit care isi strecurase capul printre barele de sustinere. Asta s-a cacat pe el de-a dreptul….

Cred ca sus la el era cel mai rau. Dar nici jos nu era prea bine.
Din toate partile nu veneau decat Pftiuu, Vaaai…Tusete si horcaieli..

Dintrun grup de elevi de liceu, aflat ceva mai departe o voce de fata zice destul de tare:
-Alfredo a caldo…si tinerii rad…
-Sarin…Sarin !!! mai spune alt elev sugrumandu-se cu mainile si schimonosindu-se la fata.
-Deschideti geamurile…deschideti imediat geamurile..striga careva si ca la ordin o mare de maini se reped cu disperare spre sistemele de deschidere.

Unele cedeaza imediat…altele insa sunt extrem de incapatanate.
Efecul e aproape nul.

-Ba vomit, sa mor eu daca nu borasc…zice unul langa mine colegului sau ingrijorandu-ma de-a binelea.
-In p…da ma-ti de nesimtit, te rup in doua daca te aflu’…Mama …ma ustura ochii…fac bube pa mine…Striga un tuciuriu bine imbracat a carui bratara din aur de o tona ii atarna ostentativ de mana cu care sta ancorat de o bara.
Elevii izbucnesc iar in ras:
-Pe persoana fizica…care este !!! completeaza unul din ei.

-Trage domne semnalu’, ca nu se poate asa; borasc, sa mor eu.. borasc pe voi reia acelasi tip, extrem de convingator si printre accesele unei tuse violente.

O doamna eleganta inoata prin multime indreptandu-se spre usa inchisa..E complet isterizata si striga intr-una dand din maini si lovind in stanga si in dreapta:

- Lasati-ma…lasati-ma…’rati ai dracu’ de nesimtitii dracu’..Lasati-ma sa cobor..Popor de gunoieri si de cacanari..si de nespalati !!!



Cineva a tras probabil semnalul pentru ca vagonul se opreste scrasnind brusc, amestecand calatorii surprinsi..

-Cine a tras semnalul se aude un glas egal din difuzoarele de sus ??
-Ma-ta !! ii raspunde un domn aranjandu-si hainele, nemultumit de frana brusca..Transporti cartofi sau ce, idiotul dracului ??
- S-a intamplat ceva intreaba imperturbabil vatmanul ca si cum nu ar fi auzit ??
-Daaaa, striga cat poate de tare unul din elevi. A tras unul o basina imputita aici …S-au coscovit peretii, s-a umflat macazul si s-a indoit sina…
-Ce anume…vorbiti un pic mai tare va rog repeta conductorul
-S-a imputit unul aici si aerul e de nerespirat zice pe un ton extrem de apasat un om intre doua varste ceva mai bine imbracat.
-De ce ?? intreaba natang si neutru vatmanu.
Elevii izbucnesc intr-un ras zgomotos. In ciuda geamurilor deschise mirosul persista cu indaratncie, doar ca acum nasurile ocupantilor s-au mai obisnuit cu el..


-Ii rog pe calatori sa renunte la astfel de glume. Am statie de emisie si pot anunta politia…Sa tragi semnalul fara un motv serios poate fi un delict grav…se pedepseste cu amenda…
-Ba idiotule tu nu pricepi ca ne axfisiem aici…Murim cretinu’ dracu’…
-Si eu ce sa va fac ?? intreaba senin ca o floare vatmanu.
- Sa deschizi usile …deschide usa..deschide imediat usile se aud in cor mai multe glasuri intre care predominant este cel al doamnei isterizate..
-Deschide in p…da ma-ti usa mai adauga si tuciuriu, asa de coloratura…


-Nu se poate asta le trage in continuu..Constata o alta doamna cu nasul adanc varat intr-o batista situata in imediata mea apropiere.
-Deschide ba usile !!! sparg geamu”, sa n-am al dracu’
-Sa moara viata mea daca nu sparg toate geamurile si iti indes nasul in cur daca nu deschizi imediat.!!.Urla tuciuriu in directia carlingii stiindu-se privit si sustinut cu speranta din toate partile.



va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Nov 2014, 01:45 AM

In stanga mea o tzatza uriasa isi plimba ochii de bufnita prin toata multimea cu suspiciune si ura…Din priviri ii tasnesc flacari ucigase.

Vocea din difuzoare zice resemnat:
-Bine deschid, dar sa nu coboare nimeni…Suntem opriti intre statii si se pot intampla accidente..
Nu asteapta un raspuns, si usile se retrag cu un fasait prelung.
Nici nu s-au deschis bine si un puradel tasneste printre ele punand piciorul din alergare pe parapetul metalic ce protejaza linia. De acolo sare atletic direct in strada unde evita la milimetru o masina..Are sub brat o geanta de dama, si probabil de aceea un mos aproape de scena izbucneste cat il tin puterile :
-Pune-ti mana pe el !!..Prinde-ti hotul !! Hotii, hotii !!!
-Hotul, prinde-ti hotul !!! reiau mai multe glasuri in cor fara ca cineva sa stie ce s-a intamplat de fapt..
Furtul nu e reclamat insa de nimeni, desi prin tramvai circula deja pe glas scazut mai multe variante ale evenimentului.
Puradelul ajuns pe partea cealalta a drumului se intoarce isi coboara in vine pantalonii si ne arata fundul. Face apoi stanga’mprejur si dispare printre blocuri scotocind in geanta…

Doamna isterizata continua sa isi croiasca drum spre usa urland invective la adresa natiei romane si desi nimeni nu o impiedica nu da semne ca ar mai vrea sa coboare. Ii vine in cap insa o idee mult mai buna. Se trage strategic spre sirul de scaune si da sa lesine peste o fata blonduta asezata acolo si care priveste pierduta pe geam. Un individ mai tanar intelege si o prinde de sub brate, peste piept, cu mainile exact pe tate. Pentru ca doamna sa nu il altoiasca tipul propune un joc:
-Doamna, doamna…pentru numele lui Dumnezeu reveniti-va..ce se intampla cu dumneavoastra ??…zice omul apasandu-i insa iarasi sanii intr-un gest ce se vrea de ajutor…Femeia il fulgera pe sub gene..

-Dati-mi voie, va rog dati-mi voie..sunt asistenta medicala zice o fatuca de un metru jumate incercand sa ajunga la lesinata.
-“Asistenta medicala te scapa de orice boala !!!” scandeaza elevii in hohote de ras.
Ii da palme, apoi o pune sa mestece o bucata de ciocolata donata de altcineva.
-Sunt cadru medical, stiti ce se intampla cand un bolnav grav trage o bashina , care medical se numeste flatulatie ??
-Genocid, pentru colegii de salon striga un elev glumet.
- …sa stiti ca in terapie intensiva atunci cand un bolnav are o flatulatie asta e semnul cel mai bun ca el merge inspre bine, continua imperturbabil domnisoara. Noi ne bucuram de flatulatii in spitale pentru ca ele anunta sanatatea, sau insanatosirea…dupa caz
-Noi nu….nici in spitale si nici in tramvaie ! comenteaza iar sugubatul in rasetele celorlalti. Asta de aici pocneste de sanatos ce e, vedea-l-as in terapie intensiva ! mai aduga el.

Precupeata de o tona si-a fixat in sfarsit privirea pe un cetatean in varsta, cu alura de activist, imbracat curat dar in haine din alta epoca:
-Mirosul vine exact de aici ! declama ea teatral indicand cu degetul persoana domnului in varsta care se face dintro data visiniu la fata.
Ma gandesc ca ar putea sa faca infarct la cat de cogestionat ii este chipul, dar gura i se deschide si din ea tasnesc de-a valma tot felul de injurii ce il elibereaza de presiune:
-Batoza imputita…uite-te la tine umflata plina de cacat… Ai burtihanu’ ala plin de partzuri..Le tragi si apoi dai pe altul
-Oaleeeeee !!! tipa balena…Bosorogul dracului, moartea te cauta pe-acasa si tu umblii prin tramvaie…Ca nu va mai satura Dumnezeu….toti pensionarii umblati frunza si aglomerati mijlocele sa nu mai poata merge la munca noi astia care muncim sa va tinem pe voi putorile dracului..
-Las ca o sa ajungi si tu la fel intr-o zi mai inmoaie omul o leaca conflictul..
Da precupeata nimic:
-Hhhhuuuuaaaaa, la cimitir !!! sa-ti ajute Dumnezeu sa nu prinzi Pastele ca faci umbra pamantului degeaba…bashinosule care esti basinos..
- Bashinos Imputit completeaza savant unul din elevi…ceilalti rad iarasi.
-Asa e ! mai zice grasana victorioasa…S-a prins si astia mici ca tu le-ai tras.
- Da si tu ai dat vreo doua madam, hai recunoaste !!! zice obraznic aceiasi voce de elev urmata de alte hohote de ras..Dupa aia toti canta in cor:
-Ole, oleeeee bashinosul cine e ????

-Ba taceti dracu’ ca ma doare capu’ preia inca o data conducerea tucuriu..Gata coane..hai da-i drumul ca ne grabim la munca..
Tinerii rad iarasi, dupa care unul din ei indrazneste:
-Da tu nu esti la munca acu’ ?? Credeam ca esti la cules de portofele ??…rasete in hohote si multe zambete pe multe fete..
- Care p…da ma-ti ai vorbit ma ?? Ia hai ca asta e prea de tot. Te lesin in pumni ba golanule, te sparg sa moara mama. Iti tabacest eu moaca..Tucuriul a si inceput sa avanseze spre grupul de elevi care insa nu se lasa intimidat:
-Crrrra, Crraaaaa !!! tipa ei in cor. Ii vad si eu mai bine acum. Sunt vreo zece cu tot cu fete. Tiganul face greseala mare daca se da la ei.
Da s-a prins si el de asta asa ca nu mai inainteaza si se multumeste sa ii ameninte de acolo de unde este.


va urma...

Trimis de: Hampu The Great pe 16 Nov 2014, 01:50 AM

In sfarsit usile se inchid insa tramvaiul nu se urneste din loc:
-Hai frate…hai odata ca intarziem !! Dai ba drumu’ ce te coiesti atata ?? se aud din multime mai multe voci.
-Nu putem pleca vine replica din difuzoare. Suntem intr-un punct mort.
-A murit din cauza bashinii adauga intelept elevul in rasetele celorlati. Apoi completeaza tot el:
-Hai, nu mai stati si beliti fasolea, hai sa-l impingem…

-Asta-i culmea culmilor…Exact asta mai lipsea acum, zice unul exasperat care nu scosese niciun cuvant pana atunci…apoi se schimonoseste la fata si isi tuguie buzele intr-un Pftiuuuuu !!! Asta iar s-a bashit confirma tot el o suspiciune ce incoltise in mintea mai multor calatori.
-Pfftiuuuu asta e altul ca nu miroase ca prima data.
-E concurs de bashini pe linia lui 41!!! constata victorios unul din elevi facandu-ma de data asta si pe mine sa izbucnesc in hohote de ras.

In mirosul tot mai greu, de care toata lumea banuie responsabili mai multi autori, tot tramvaiul rade acum sacadat. Rade si obeza, rade si mosul…pana si isterica prabusita peste fata blonduta chicoteste pe sub mustata…Ma gandesc fara sa vreau ca romanii au aceasta dimensiune de a iesi intotdeauna prin glume din situatiile critice. Ei au si o zicere plina de talc despre asta: “sa faci haz de necaz”.

In fine alt tramvai ne-a impins de la spate si am ajuns in statie cu o intraziere de circa 15 minute. Au coborat tuciuriul, doamna lesinata insotita de salvatorul ei, o buna parte din calatori. La urmatoarea au coborat si elevii cantand in cor:
-Ole, ole, bashinosul nu mai e !!!

Ultimii participanti ai intamplarii au coborat cu mine, pornind care incotro. Tramvaiul a plecat mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut vreodata. Pe drumul pana la servici am rememorat zambind principalele momente ale tristei intamplari. Apoi am rasuflat usurat…
A fost extrem de amuzant, insa chiar si asa o spaima tot am tras.
Puteau sa ma descopere cu usurinta daca ar fi reactionat cu luciditate.

Bag mana in buzunar si scot de acolo doua fiole. E tot ce mi-a ramas din pachetul de cinci…Cand am spart-o pe a treia am fost in cel mai mare pericol. Femeia cu nasul in batista ma urmarea cu insistenta de ceva vreme, asa ca a trebuit sa ma fac ca tusesc pentru a justifica miscarea maini de la buzunar la gura si de acolo, usor pe langa pantalon, cat mai aproape de locul de la care sa ii pot da drumul discret sub talpa bocancului. Nu cred ca i-am dat vreun motiv, insa unii oameni au acel fler care le permite sa recunoasca autorul unei actiuni dincolo de orice indiciu, pe caile prezumtiei si ale intuitiei.

Nu imi reprosez nimic. A fost o gluma reusita.

Pentru cateva zeci de suflete am transformat o dimneata anosta in una plina de evenimente.
Pentru 15-20 de minute oamenii aia au fost in viata…si nu-i putin lucru sa faci pe cineva sa se simta viu.

Pana la urma fiolele astea pentru asa ceva sunt facute: pentru sotii, pentru poante si pentru inscenari…



Eu zic ca orice effort care ii scoate pe romani din apatie nu poate fi de prisos, macar ca ar fi vorba de evenimente cu parti neplacute. Pana la urma toata lumea a ras…Iar in amintire partile nasoale au si disparut..

Cele dou fiole care mi-au mai ramas nu cred sa mai imi ajunga pentru alt episod de tramvai..Poate pentru un autobuz…sigur pentru maxi taxi..Le bag inapoi in buzunar si grabesc pasul, sunt pe cale sa intarzii la serviciu.


Partz…Adica Punct.