Asta imi aminteste de albumul "Nursery Cryme" al grupului Genesis.
Acolo e vorba de "crima doicii" de "a insela" copilul de care are grija si de a carui devenire se ocupa, povestindu-i tot felul de istorii cu feti frumosi, balauri, palate, vrajitori si mai ales despre binele care triumfa intotdeauna...Toate numai neadevaruri...E doica o criminala facand asta ???

Nichita Stanescu ne invata intr-o memorabila concluzie ca: "trebuie sa crezi in zane ca sa fi zanatec.."

Altcineva a crezut ca Mos Craciun este unul dintre lucrurile care nu exista pe aceasta lume, dar care ne ajuta sa o suportam.


Desigur pentru mine Mos Craciun exista mai presus de orice suspiciune..
In cazul meu s-a intamplat doar ca pentru o perioada din viata sa il ratacesc si sa uit de el...atata tot.
Sunt foarte fericit sa il stiu iar acolo...

Err... The Dude, eşti sigur că n-ai greşit topicul?

Iată ce scrie chiar în primele rânduri ale mesajului de deschidere a topicului:


Şi apoi în alt mesaj, mai recent:


Deci... ce-i cu „crima doicii”?

a

Nope....Nu l-am gresit de fel.
Urmam firul discutiei nu originea temei...

Eu cred ca vorbim de simboluri si modul de perceptie a acestora de catre societate umana.


Off.

Salut The Dude, ce mai faci, bine ai revenit si la multi ani.

Desigur, despre simboluri si de felul in care sunt, ori mai exact pot fi ele receptate

La muti ani si tie frate marduk..Din pacate pentru mine nu pot reveni decat peste cateva luni....acum sunt doar in trecere. Dehhh, slujba...
Sa auzim numai de bine...

Nu, ziceam ca nici un parinte nu-i parinte cu adevarat daca uneori nu se simte obligat sa minta; eu zic ca in lumea in care traim este imposibil sa fie altfel. Nici pe departe nu am vrut sa generalizez ci doar sa atrag atentia ca in anumite cazuri nu-i imoral sa minti. In ceea ce-l priveste pe Mos, chiar nu mi-as face nici o grija cu privire la "minciuna", pentru mine oricum nu-i. Daca unii simt altfel asta nu este problema mea decat in masura in care se doreste a face din aceasta una comuna... Si faptul de a inclina sa elimini din motive individuale(care cel mai probabil sunt niste prejudecati culturale ) o asa-numita "conditionare" culturala imi cam da fiori...




Sa incep sa raspund la acest sir de intrebari ar parea ca trebuie sa accept din capul locului ca voi avea o lunga discutie "de inima" cu Pinocchio...
Amenhotep, de ce crezi ca Mos Craciun nu exista?

@The Dude

Welcome to the real world!

Da-mi te rog cateva exemple de astfel de situatii. In afara de Mos Craciun.


Interesanta intrebare.
Cum poti demonstra ca nu exista Mos Craciun?

Păi... dacă-i imposibil să fie altfel, înseamnă că -- vor, nu vor -- absolut toţi părinţii sunt adevăraţi părinţi. E ca şi cum ai spune „Adevăraţii părinţi respiră (şi e imposibil să facă altfel)!”.

Mie îmi părea că vrei să faci distincţia între nişte pseudo-părinţi, care sunt părinţi doar aşa, cu vorba, şi veritabilii părinţi, care, spre deosebire de aşa-zişii părinţi, fac ceva special, pe care nu-l face oricine.


Fix asta spuseseră doi oameni înaintea ta: Abis şi cu mine („Cum e de exemplu în cazul clasic al bolnavului de cancer care mai are de trăit doar câteva săptămâni, dar doctorul îl minte că are mai mult timp”). Nimeni n-a exprimat vreo poziţie contrară.


În acest caz eşti scutit de probleme de conştiinţă şi n-ai nicio legătură cu discuţia de faţă. Nu pot decât să te felicit.


Cât se poate de corect.


Problema „Ce-i spune Rehael copilului său despre provenienţa cadourilor pe care i le-a cumpărat din dorinţa de a-i face daruri frumoase în seara de 24 decembrie? Adevărul sau o minciună?” nu are cum să fie comună. Tu îi spui copilului tău ce vrei şi nimeni nu te va putea forţa să-i spui ceva împotriva voinţei tale. Eu la fel. Nu e deloc o problemă comună -- decât pentru oameni care au aceleaşi valori, care gândesc asemănător. Şi chiar şi atunci, tratarea problemei e comună pe cale de consecinţă, nimeni nu porneşte cu ideea s-o facă comună. Discutăm, expunem argumente, apoi fiecare trage concluzii şi face cum vrea. Deci poţi să stai liniştit.


De ce?


Eu am argumentat de ce cred că este o condiţionare culturală. Tu de ce crezi că nu e?


Chiar că nu te înţeleg. Deci spui că motivele individuale (din discuţia de faţă) sunt prejudecăţi culturale. Şi te ia cu fiori că cineva ar putea dori să elimine o condiţionare culturală, motivat fiind de o prejudecată culturală. Păi de ce să te îngrozească atât de tare înlocuirea unei condiţionări cu o prejudecată? Ce diferenţă uriaşă este între condiţionare şi prejudecată, încât să ţi se facă pielea de găină numai la gândul...?


Ăsta-i şirul de întrebări care defineşte tema topicului. Dacă asta cu Pinocchio e condiţia ta... mă rog, nu mă bag, fă ce crezi că e necesar pentru a trata respectivele întrebări.


Cazurile când Moş Crăciun zboară cu sania trasă de reni şi intră pe horn cu cadouri făcute de pitici la Pol, iar copiilor li se spune „Uite, a venit Moş Crăciun şi v-a adus cadouri!” nu sunt minciuni. Nu despre astea vorbesc, nu aceste cazuri le critic eu aici.

Ci mă refer la cazurile când părinţii iubitori cumpără/fură/manufacturează/etc. cadouri pentru copiii lor, din dragoste pentru ei, dar îi mint cu privire la provenienţa cadourilor, spunându-le „Uite, a venit Moş Crăciun şi v-a adus cadouri!”.

Ca să înţelegi mai bine:

Sunt câţiva bărbaţi pe lumea asta care susţin că au o relaţie amoroasă cu Sharon Stone. Vin şi cu „dovezi”: „Uite, vezi, zgârieturile astea pe spate? Sharon mi le-a făcut aseară, într-un moment de pasiune!” Dacă stai să-i asculţi îţi relatează şi tot felul de amănunte picante, detalii despre viaţa ei... Dintre aceşti bărbaţi, unii s-ar putea chiar să fie amanţii lui Sharon Stone. Cu ei n-am nimic*, eu mă adresez celorlalţi -- şi le spun „Chiar trebuie să minţiţi? De ce faceţi asta?”.

Acum, evident, întrebarea mea îi deranjează pe respectivii. Şi naşte replici de genul „Amenhotep susţine că Sharon Stone nu există! Hă-hăăă!...”

Dar nu asta susţin eu, sper că acum s-a înţeles.

* Notă: Încă o dată, ca să fie clar: Cei ce nu mint, ci chiar pe bune sunt amanţii lui Sharon Stone nu sunt în niciun fel vizaţi. Şi nici invitaţi să participe la discuţie. Discuţia este cu aceia care mint că ar fi amanţii lui Sharon Stone (inclusiv aceia care susţin „Eu nu mint, zău, îmi place atât de mult să cred, încât din punctul meu de vedere aproape că încetează să mai fie minciună...”). If you know what I mean...

a

Pai iti spun sigur ca si in primul si in al doilea caz, care de fapt sunt unul si acelasi desi tu nu reusesti sa faci o legatura intre ele, functioneaza acele prejudecati culturale de care vorbeam, care nu permit ca zborul saniei lui Mos Craciun sa lase vreo urma in sufletul tau sau sa-ti poti imagina ca eu as putea fi de gen feminin.

Posibil. Şi?


De ce crezi că eu nu-mi pot imagina asta? Testează-mă -- spune-mi „Imaginează-ţi că sunt femeie!” -- şi-ai să ai parte de o surpriză: ai să vezi că pot.


Oricum, pari a sugera, într-un mod destul de încâlcit, că tu nu eşti victima unor anume prejudecăţi culturale care ne afectează pe noi, ăştilalţi. De ce crezi asta?

Şi care sunt acele prejudecăţi de care vorbeşti? Lămureşte-mă, te rog.

a

EDIT: Acum pricep de ce ai impresia că am crezut că ai fi bărbat (în ciuda menţiunii „Ex-Merlina” din dreptul avatarului tău): nu poţi concepe că ţi-aş fi dat exemplul cu Sharon Stone dacă aş fi crezut că eşti femeie!

Asta da prejudecată!

Acest topic a fost editat de Amenhotep: 9 Jan 2009, 10:59 PM

Ai spus ca ai o problema si am vrut sa te ajut cu niste explicatii.



Motivele:
1....
2.... cica mi te adresai mie si nu altcuiva.




Incerc si eu sa-ti spun cat mai delicat, dar nu prea cred ca-mi iese... Te-ai aratat cu constiinta afectata de consecintele atribuirii lui Mos Craciun a actiunii de impartire a cadourilor deci, logic, esti o victima. In schimb eu, in cel mai rau caz, m-as numi beneficiarul prejudecatilor culturale, pentru ca imi place ideea, si nicidecum victima.

N-ai explicat nimic. Ai spus că şi când părinţii îşi mint copiii, şi când nu şi-i mint, acţionează aceleaşi prejudecăţi culturale. Tema discuţiei era cazul când îi mint (vizavi de Moş Crăciun).


Când văd că un forumist doreşte să-şi ascundă sexul, încerc (din delicateţe -- o avea nişte motive...) să-i respect dorinţa. Dacă vrei ca lumea să ţi se adreseze la feminin, completează corespunzător rubrica din profilul tău. Altfel, vei avea parte de adresări aleatorii.

Oricum, devierea discuţiei înspre acest subiect mi se pare edificatoare vizavi de contribuţia ta la lămurirea problemelor ridicate în acest topic.


A cui?


Aşa, şi? Era vorba că tu nu ai prejudecăţile care sunt răspunzătoare de „neputinţa imaginării lui Rehael femeie”, pe care mi le-ai imputat mie.

Sincer, sunt înclinat să mă retrag din discuţia cu tine. Nu reuşesc să văd firul roşu al discursului tău, care mi se pare că se diluează în meandre tot mai puţin legate de tema discuţiei. Nu te supăra.

a

Ghici!... Daca nu-i nimeni sau nimic care sa te faca sa te simti prost atunci nu te simti si demersul tau este cu totul inutil.



Te las sa te mai gandesti.



In fine, oricum ai fost singurul.



In schimb tu ai dreptul sa emiti ce parere vrei si in ce forma vrei... Altii sa fie sanatosi cu prejudecatile lor cu tot.




Ok, inseamna ca pot trece la lucruri mult mai serioase.





Eu imi imaginez ca tu deja traiesti in acea lume bantuita de atata sensibilitate si fantezie, incat copiii in seara de 24 dec. (de ce tocmai atunci nu ma duce mintea ; ori ai fost inspirat de filmul "Cum a furat Grinch Craciunul") spun poezii romantice parintilor lor, despre cat de cool e tata si cat de super e mama. O lume in care nu ai sa ai motive sa daruiesti si altora pentru ca tata cel cool nu o sa o poata supara pe mama cea super care l-ar putea banui ca mai are si alti copii decat aceia pe care ii cunoaste ea, mai ales ca nu exista nici un motiv de a darui altora decat ca vrei sa fii cool, ca in fond daca daruesti propriilor tai copii o faci pentru ca doresti sa-ti conservi si perpetuezi genele si nu din alt motiv, iar "altruismul" pentru cei dinafara familiei tale nu poate fi decat unul interesat. O lume in care simbolurile au utilitate practica doar in programare iar sentimentele sunt atat de ilogice incat pentru ce le-am privi vreodata prea serios, pentru ce le-am fixa valoarea in niste simboluri care la urma urmei arata asa de caraghios? Uite, inimioare rosii, si cand te gandesti ca-s numai niste pompe.. Ce-o vrea lumea sa spuna cu atatea "pompe" deasupra creierului...Ce blasfemie! Iar copiii care n-au tata... n-au si gata.

....