Am vazut in acest forum multe picturi care mi-au placut si despre ale caror autori(atunci cand erau specificati) nu stiam nimic si sincer? imi cam era lene sa caut.

Asa mi-a venit ideea de a deschide acest topic in care va invit ca alaturi de mine sa scrieti biografiile pictorilor preferati, sa cereti biografii sau pur si simplu sa discutati despre pictori si picturile lor.

Eu am sa incep cu Leonardo Da Vinci care in mod categoric este pictorul meu preferat.




Leonardo da Vinci s-a nascut in 1452 la o ferma toscana in Anchiano, Italia, in apropiere de orasul in care si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei sale. A fost fiul lui Piero si a unei fete pe nume Caterina care a lucrat pentru el. Dupa ce Leonardo da Vinci a fost nascut tatal si mama sa nu au ramas impreuna. Nu cu foarte mult timp in urma au fost scoase la iveala date despre mama acestuia. In 2002 Alessandro Vezzosi, director al Muzeului Leonardo da Vinci din Italia a spus presei ca a fost gasita o dovada prin care se poate arata ca mama lui Leonardo a fost o sclava si nu o fata de la tara asa cum se credea. Vezzosi a mai spus ca tatal lui Leonardo era un mestesugar si proprietarul unei sclave pe nume Caterina. Conform descoperirilor dupa ce Leonardo a fost nascut mama sa s-a casatorit cu unul dintre muncitorii lui Piero. Leonardo a trait in Anchiano si in Vinci pana la varsta de opt ani. Dupa aceasta varsta el s-a mutat in Florenta impreuna cu tatal sau. La varsta de 14 ani a fost apreciat de catre faimosul sculptor si pictor Andrea del Verrocchio. In acea perioada Verrocchio era cel mai cunoscut artist din Florenta. In jurul varstei de 21-23 de ani a devenit un pictor foarte indemanatic. Verrocchio i-a permis lui Leonardo sa il ajute la pictarea tabloului „Botezul lui Isus” aflat la Galeriile Uffizi din Florenta. Leonardo a pictat decorul si ingerul ingenungheat. Se spune ca in momentul in care Verrocchio a vazut ca Da Vinci poate picta mai bine decat oricine a hotarat sa se lase de pictura si a decis sa se ocupe mai mult de sculptura. Se spune ca Leonardo Da Vinci a iubit foarte mult animalele, iar jurnalele sale sunt cele care confirma acest lucru. In ultima parte a vietii sale el a fost vegetarian. El spunea ca „va veni timpul cand oamenii nu vor mai privi cum sunt ucise animalele ci vor privi cum sunt ucisi semenii lor” si ca „pana si cea mai mica felina este o capodopera”.In anul 1480 el a pictat „Doamna cu o hermina”. Doamna din tablou este Cecilia Gallerani amanta de 17 ani a ducelui Milanului, Ludovico Sforza. Aceasta tine in maini o hermina din trei motive: amantul sau fusese ridicat la Ordinul Herminei de catre Ferdinand I, hermina era simbolul virtutii si puritatii si era un joc de cuvinte deoarece hermina in limba greaca se spunea „galee” iar acesta denumire era foarte apropiata de numele Ceciliei Gallerani. Leonardo a scris in jurnalele sale ca hermina mananca in fiecare zi alt tip de hrana. Cel mai probabil este ca hermina, inrudita cu zibelina si nevastuica, a stat in studioul acestuia pana ce tabloul a fost terminat. In perioada Renasterii din coada herminelor erau facute perii foarte moi.In foarte multe dintre schitele lui Leonardo da Vinci se puteau vedea pisici. Pe o bucata dintr-o schita a acestuia gasita intr-unul dintre jurnalele sale erau desenate mai mult de 20 de pisici si un dragon. A desenat pisici in diferite ipostaze, singure, alaturi de alte pisici, imbratisate si rasfatate. Din schitele lui Da Vinci reiese dragostea pe care o avea pentru feline. Pe toata durata anului 1470 el a lucrat la o serie de studii care aveau lagatura cu Madonna si pruncul Isus ce tineau in mana o pisica. Se crede ca inainte sa faca el aceste studii nu exista nici un tablou cu cei doi. Recent a fost descoperit faptul ca tabloul „Madonna cu pisica”, care in prezent se afla in colectia lui Carlo Noya din Savona, Italia, este o pictura a lui Leonardo. Tabloul vorbeste despre o legenda care spuna ca acea pisica a fost nascuta in acelasi timp cu pruncul Isus.O alta schita care infatiseaza animale si este bazata pe o legenda este „Leda si labada”. Desi nu exista nici un tablou al lui Leonardo exista nenumarate altele ale unor altor pictori. Povestea spune ca Leda a fost sedusa de catre Zeus care se deghizase in lebada. Aceasta lebeda a facut doua oua din care au iesit Elena din Troia si Castor si Pollux. Desi exista nenumarate schite facute de Leonardo da Vinci, numarul tablourilor sale ajunge la 13 sau 14. Unul dintre aceste tablouri este „Madonna, Isus si Sfanta Ana”. Acesta a fost pictat in decursul anilor 1508 si 1510. Figurile pictate au relatie una cu alta, iar pruncul Isus tine un miel foarte mic in brate. Da Vinci a picatat mielul cu sensibilitate si foarte detaliat. Acest animal este simbolul sacrificiului lui Isus Hristos pentru omenire. Toate tablourile lui Leonardo in care sunt prezente animale sun bazate pe realitate si sunt pline de viata.

Leonardo Da Vinci-Femeia cu Hermina(portretul Ceciliei Gallerani)

VINCENT VAN GOGH

,

cand majoritatea artistilor au fost marcati de opera si personalitatea pictorului olandez. Fratele sau, Theo van Gogh, care a lucrat pentru dealerii

Goupil & Cie, a jucat un rol deosebit de important in viata lui Vincent, sprijinindu-l moral si mai ales financiar. I-a legat o stransa prietenie, documentata si de numeroasele scrisori pe care si le-au trimis incepand din august 1872. Acest bogat material documentar ofera numeroase informatii asupra vietii si personalitatii lui Vincent van Gogh, care se dovedeste astfel nu doar un pictor de geniu, ci si un scriitor talentat, fara sa dea vreun semn de afectiune mentala.



Vincent Van Gogh-Autoportret

CLAUDE MONET

TANARA IN GRADINA




Camille au métier



Alãturi de marii pictori Pissaro, Renoir si Sisley, Monet este unul din reprezentanþii cei mai importanti ai impresionismului. Impresionismul este acel curent artistic care a revolutionat pictura secolului XIX. Claude Monet a trezit admiratia contemporanilor sãi prin utilizarea de culori luminoase, precum si cu peisajele sale, în care a transpus pe pânzã vibratia. El este întemeietorul impresionismului. În acest curent imaginea este pulverizatã; unii critici de artã spun cã este pictat aerul.
Claude Monet s-a nãscut la Paris în anul 1840 dar copilãria si-a petrecut-o în Normandia. Si-a început viata artisticã prin a face si a vinde caricaturi. Cel care i-a influentat soarta mai târziu a fost Eugen Boudin. El este cel care-l initiazã pe Monet în taina utilizãrii vopselei cu ulei si în tehnica plen air – nepermisã în pictura academicã. Mai târziu Claude doreste sã studieze pictura la Paris. Familia nu a fost mulþumitã de investiþia pe care au fãcut-o pentru studiile pictorului. Mãtusa sa a fost cea ce i-a oferit o bursã continuã.
Monet se înscrie la L'Academie Suisse. Acolo îl cunoaste pe Pissaro. În 1861, Monet este înrolat, pleacã în Algeria, unde se îmbolnãveste de tifos de aceea este trimis acasã. El se întoarce la Le Havre. În timp îi cunoaste pe Johann Jongking si Charles Gleyre, în atelierul cãruia lucreazã. Salonul acceptã douã dintre lucrãrile lui din Pãdurea Fontainebleu iar critica le primeste cu apreciere. Lumea îi confunda numele cu cel al lui Manet, care a provocat un real scandal cu opera Olimpia. În 1866 Monet are un succes colosal la Salon cu un peisaj si portretul lui Camille.
În 1867 se mutã pe aceeasi stradã cu Renoir. Salonul îi respinge lucrãrile deoarece erau prea apropiate de acea „picturã tânãrã" împotriva cãreia luptau criticii de artã. Camille care era iubita lui aduce pe lume un bãiat pe care-l va numi Jean. Viata tinerei familii e tulburatã de probleme materiale. Din acest motiv Monet vroia sã se înece, faptã mãrturisitã lui Bazille. Din fericire, Louis Gaudibert îi cumpãrã câteva tablouri, astfel artistul cãlãtorind la Paris. El se stabileste pe malul mãrii. Salonul îi respinge din nou tablourile. Monet se mutã în timpul verii la Saint-Michel. Renoir îl viziteazã des deoarece pentru el sã picteze în compania lui Monet este ceva plãcut, zice el. În 1870 îsi legalizeazã relatia cu Camille. Se mutã la Trouville unde este surprins de rãzboiul pruso–francez. Bazille cade pe front. Picteazã la Londra si în portul olandez Zaandam. Când se întoarce la Paris, Camille mosteneste pe neasteptate o avere. Împreunã cu noua lui cunoºtinþã Gustav Caillebotte, si cu vecinii sãi prieteni înfiinþeazã Asociaþia Artiºtilor Independenþi .
Prima expoziþie o realizeazã la renumitul fotograf Nadar. Tablourile nu au vânzare prea mare. Criticii ºi publicul îi luau în batjocurã lucrãrile. Rãsãrit de soare devine, în esentã, manifestul impresionismului. În anul urmãtor, se vând la casa de vânzãri a lui Drouot tablouri ale lui Monet, Renoir, Sisley si Berthey Morrisot. Treptat se formeazã un cerc al simpatizantilor noului gen de picturã. Ernest Hoschedé îi cumpãrã douã tablouri. Treptat Hoschedé îsi pierde averea lucru pe care îl resimte si Monet. În 1878 se naste al doilea copil al pictorului. Camille se îmbolnãveste si moare. Apare o idilã între sotia lui Hoschedé, Alice, si Monet. Viata lor împreunã atrage cât mai multe batjocuri. În 1883, Monet închiriazã o casã pe care o va cumpãra în 1891 si în care va trãi pânã la sfârsitul vietii. Picteazã serii care reprezintã aceleasi teme alese de el, dar în lumini diferite si în alt moment al zilei. Monet, acum fãrã griji materiale, amenajeazã o grãdinã ca o picturã vie…un tablou care poate fi pictat oricând. Dupã moartea sotie s a lui Jean, nu mai pãrãseste grãdina sa. La rugãmintea primului ministru de dupã primul rãzboi mondial, prieten cu Monet, acesta din urmã a fãcut cadou statului seria Nuferi. În 1922, Monet este bolnav de cataractã la ambii ochi. Este supus unei operatii care reuseste ºi artistul se poate întoarce la lucru. Este îngrijit de nora sa Blanche. Monet continuã sã picteze pânã la moartea sa survenitã în 1926.


LISTA CELOR MAI IMPORTANTE PICTURI CLAUDE MONET

NICOLAE TONIZA


Biografie:

Nicolae Tonitza s-a nascut la 13 aprilie 1886 in Barlad si este cunoscut ca fiind un pictor, grafician si critic de arta roman. Urmeaza Academia de arte frumoase din Iasi, intr-unul din momentele ei cele mai infloritoare fiind coleg cu Stefan Dimitrescu (mai tarziu Tonitza, Dimitrescu, Sirato si O. Han vor forma "Grupul celor patru") si avandu-i printre profesori pe Gheorghe Popovici si Emanoil Bardasare.
Din 1908 urmeaza cursurile Academiei regale bavareze de arte frumoase de la Munchen, iar din 1909 pana in 1911, la Paris, frecventeaza ateliere si face studii dupa pictori celebri. Influenta preocuparilor din epoca nu intarzie sa-si puna amprenta in opera tanarului artist, pe care calitatile de colorist si prospetimea senzatiilor il fac sa gaseasca repede drumul spre originalitate.
Problemele impresionismului, cuceririle postimpresionistilor si, nu mai putin, modul decorativ de a gandi compozitia si fastul de belle epoque a artei 1900 (vezi Stilul 1900) ii vor determina hotarator optiunile estetice. Echilibrul, hedonismul - acea bucurie neretinuta in fata fermecatoarelor aparente ale realitatii -, senzualitatea temperata se traduc in stralucirea luminii, in exaltarea tonurilor, in cromatica armonica, in sudura perfecta dintre forma (subliniata de un desen plin de gratie decorativa) si culoare. Grafica, plina de malitie si deseori de dramatism (a colaborat la numeroase reviste ale vremii: "Rampa", "Flacara", "Clopotul", "Hiena" etc.) si articolele - comentarii culturale si sociale - sunt marturii ale participarii intense la viata epocii.

Pictura ramane, dincolo de framantarile cotidiene, de angajarea in evenimentele contemporane, senina, vorbind despre un ideal estetic calsic, despre cultul frumosului, despre o arta inteleasa ca expresie a permanentei valorilor spirituale. Remarcam pisajele dobrogene, portretele de clovni, de copii, de tinere femei, naturile statice, pline de caldura, compuse in planuri mari, urmarind jocul tandru al luminii pe obiecte, in tonuri vibrante.

Este considerat interpretul „tristeţelor luxuriant colorate” şi al ochilor de copii. A studiat în Germania, la Munchen. Fără să-şi fi terminat studiile, călătoreşte în Italia şi Franţa şi rămâne pentru doi ani la Paris. Frecventează atelierul lui Pierre Laprade şi face studii după pictori celebri. Influenţa preocupărilor din epocă nu întârzie să-şi pună amprenta în opera tânărului artist, pe care calităţile de colorist îl fac să găsească repede drumul spre originalitate. Problemele impresionismului, cuceririle postimpreşionistilor şi compoziţia din stilul belle époque îi vor determina hotărâtor opţiunile estetice. Pictează peisaje, portrete şi compoziţii, pe care le expune în atelierul său din Montparnasse.

În 1911 se reîntoarce în ţară şi participă la expoziţia „Tinerimii artistice”. Termină cursurile Şcolii naţionale de Belle-Arte şi obţine prin concurs certificatul de „pictor bisericesc”. Va zugrăvi bisericile din Scorţeni, Silişte, Poeni sau Văleni. Mobilizat şi trimis pe front, cade prizonier în luptele de la Turtucaia.
În 1924 expune la Bienala din Veneţia, iar un an mai târziu se retrage din asociaţia „Arta Română” şi intemeiază „Grupul celor patru”. La începutul anilor 30 era considerat „cel mai de seamă” pictor român în viaţă şi expunea intens şi în străinătate: Barcelona, Amsterdam, Bruxelles. În 1933 ocupa catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iaşi, rămasă vacantă în urma decesului lui Ştefan Dimitrescu, iar în 1937 devine rector al Academiei.

Pictura lui Nicolae Tonitza rămâne, dincolo de frământările cotidiene sau de angajarea în evenimentele contemporane, una senină. Viziunea sa artistică se conturează în portretele de copii. „Ochii lui Tonitza” mari, rotunzi şi expresivi ne privesc astăzi cu o nostalgică inocenţă, cu o amară melancolie. A murit la Bucuresti la 26 Februarie 1940.


calugarite_de_nicolae_tonitza by Anca_M., on Flickr

Acest topic a fost editat de Anca_M.: 22 Nov 2010, 09:44 PM

No, bun, daca ne intereseaza ne putem uita si noi pe google, pe wikipedia...

SANDRO BOTTICELLI

Biografie

Sandro Botticelli s-a născut în anul 1445 la Florenţa. Se numără printre cei mai celebri pictori ai Renaşterii. A murit la data de 17 mai 1510 tot la Florenţa.

Numele său adevărat era Alessandro di Mariano Filipepi. Botticelli era de fapt porecla pe care Sandro o avea când era mic, numele însemnând „Butoiaş”. Descoperă încă de când era mic pasiunea sa pentru desen, iar când vede tablourile lui Fra Filippo Lippi decide să devină pictor. Lucrează ca ucenic pentru o scurtă perioadă de timp în atelierul unui pictor şi realizează unele fresce din catedrala de la Prato.

În jurul anilor 1460 frecventează atelierul pictorului Verrocchio. După ce realizază tabloul „Madona cu pruncul” îşi deschide la 25 de ani propriul atelir.
Tablourile sale încep să fie din ce în ce mai cunoscute, pictorul bucurându-se de faimă. Primeşte comenzi din partea Consiliului Comercial, dar şi alte numeroase comenzi din partea particularilor. Realizează frescele din Campo Santo, pictează în catedrala din Pisa, decorează capela bisericii Santa Maria Novella din Florenţa.

Talentul său este observat de puternica şi celebra familie de Medici care îl va lua din 1478 să lucreze pentru casa lor până la sfârşitul vieţii artistului. Din acel moment uşile celor mai înalte cercuri ale societăţii îi sunt deschise. Astfel, Botticelli cunoaşte cele mai ilustre minţi ale literaturii şi ale ştiinţei de la acea vreme. Aici participă la dezbateri privind ideile neoplatonice şi idealul frumuseţii şi aplicarea sa în artă. Toate aceste idei şi discuţii îşi pun amprenta asupra creaţiei lui Botticelli.

Botticelli se bucură în timpul vieţii sale de un succes şi o apreciere cum extrem de puţin pictori ai Renaşterii s-au bucurat. Pictează trei fresce pentru Capela Sixtină, onorând astfel comanda papei Sixtus al IV-lea însuşi.

Însă perioada de glorie a Medicilor ia sfârşit atunci când moare Lorenzo Magnificul, Medicii fiind izgoniţi din Florenţa, oraşul rămânând sub conducerea austerului Girolamo Savonarola. Militant împotriva păgânismului şi desfrâului care acesta afirma că exista la acea vreme în Florenţa, decide să distrugă orice urmă a acelei lumi decadente, arzând multe opere de artă, printre care şi tablouri de-ale lui Botticelli.

Pictorul moare la data de 17 mai 1510 la Florenţa.

Citate

-„Ah! Botticelli! Farmecul şi eleganţa pasiunii în suferinţă, sentimentele profunde ale tristeţii în desfătare! Tot sufletul nostru modern se dezvăluie în această vrajă neliniştitoare pe care nicio operă de artist nu a arătat-o încă” – E.Zola

Tablouri celebre

-„Punerea în mormânt”
- Portretul lui Giulio de Medici
- „La fortezza”
-„Madona cu pruncul şi doi îngeri”
-„Întoarcerea Iuditei”
-„Holofern decapitat”
-„Omul cu medalion”
-„Închinarea magilor”
-„Primavera”
-„Naşterea Venerei”
- Frescele Capelei Sixtine
-„Venus şi Marte”
-„Buna vestire”
-„Calomnie”

Madonna_Padiglione_Botticelli by Anca_M., on Flickr

Acest topic a fost editat de Anca_M.: 22 Nov 2010, 09:43 PM

Nu te obliga nimeni sa citesti

No zi-i ceva şi de Vasili Kandinski, dacă tot ai inceput. Aş căuta eu pe wikipedia, dar nu stiu cum se scrie...

Nu le iau de pe wikipedia......

VASILI KANDINSKI

Pictor de origine rusa, nascut in anul 1886 intr-o familie de burghezi din Moscova.
La varsta de 26 de ani se casatoreste cu verisoara lui Anna Semiakina, urmeaza cursurile Facultatii de Drept de la Odessa si apoi lucreaza ca profesor la facultate.
In 1896 pleaca se decide sa devina pictor si pleaca la Munchen pentru a urma cursurile unei prestigioase Academii de Arte ale acelor vremuri.
Intre 1897 si 1899 studiaza la o scoala celebra condusa de pictorul Anton Azbe. In 1900 este primit in cadrul Academiei e Arte Frumoase insa, dezamagit,paraseste scoala renuntand definitiv la pregatirea academica.
In anul 1901 infiinteaa grupul Phalanx,care in decursul a patru ani de existenta organizeaza 12 expozitii care luau apararea curentelor cele mai novatoare.Phalanx isi deschide propria scoala unde Kandinski este profesor de desen si pictura.
In anul 1909 Kandinski infiinteaza impreuna cu prietenii sai Noua societate artistica.
Dupa izbucnirea primului Razboi Mondial este constrans sa paraseasca Munchenul, se intoarce la Moscova unde o cunoaste pe Nina Nikolaievna Andreevska cu care se va casatori in anul 1917.In septembrie se va naste primul sau copil care din pacate moare la varsta de 3 ani.
In anul 1922 este numit profesor la Bauhaus iar in 1933 pleaca la Paris.
In martie 1944 este diagnosticat cu arteroscleroza dar va continua sa lucreze pana in iulie.
Se stinge din viata pe 13 decembrie 1944 ca urmare a unei hemoragii cerebrale.

Principalele lucrari


Pereche călare (1906-1907)
•
Murnau-vedere cu biserica (1908)
•
Improvizația 19 (1911)
•
Compoziția IV (1911)
•
Improvizația 26 (1912)
•
Compoziția VI (1913)
•
Impresie (1917)
•
În cenușiu (1919)
•
Rețeua neagră (1922)
•
Compoziția VIII (1923)

Acest topic a fost editat de Anca_M.: 1 Dec 2010, 03:49 PM

Na bun, nu le iei de pe wikipedia, dar sursa ta nu pare a fi prea exacta. Iti spun 100% ca Vasili Kandinski nu s-a nascut in acelasi an ca mine, respectiv 1986

Pe History Channel e un documentar interesant despre Monet, Manet,Renoir ,Sisley, Pizarro,etc si nasterea impresionismului... Ti-l recomand , daca nu l-ai vazut.

Acest topic a fost editat de March: 1 Dec 2010, 01:17 PM

Cateva picturi apartinand lui Vasili Kandinski:

Merci, o sa ma uit.