HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> G. G. Marquez
Ulysses.Odyossus
mesaj 8 Mar 2003, 07:30 PM
Mesaj #1


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 283
Inscris: 4 March 03
Din: Mediterana
Forumist Nr.: 16



Acest topic este dedicat tuturor celor carora scriitura columbianului le-a adus mari bucurii. Care dintre cartile sale v-au placut cel mai mult si de ce?


--------------------
The CSena Slayer
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Void of Silence
mesaj 20 Mar 2003, 07:06 AM
Mesaj #2


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 6
Inscris: 19 March 03
Forumist Nr.: 96



eu subscriu la toamna patriarhului... o scriere fantastica, mi-a tinut nervii incordati la maxim... hehe, va rog, de un veac de singuratatea sa nu pomeneasca nimeni, ca ala e de la sine inteles za best of... cool.gif


___________________________________
On ne peu vivre longtemps avec un sentiment qu'on ne peut accomplir. On le tue ou il nous tue.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ulysses.Odyossus
mesaj 20 Mar 2003, 04:53 PM
Mesaj #3


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 283
Inscris: 4 March 03
Din: Mediterana
Forumist Nr.: 16



Eu zic "Cronica unei morti anuntate".


--------------------
The CSena Slayer
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 20 Mar 2003, 04:53 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
Void of Silence
mesaj 23 Mar 2003, 11:21 PM
Mesaj #4


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 6
Inscris: 19 March 03
Forumist Nr.: 96



da testamentu il stii? tre sa il stii...

cronica e savuroasa de-a dreptul... io n-as pune-o in aceeasi oala cu toamna patriarhului, veacul de singuratate sau despre dragoste si alti demoni, etc, etc... face nota distincta, nu crezi?



________________________
On ne peut vivre longtemps avec un sentiment qu'on ne peut accomplir. On le tue ou il nous tue.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ulysses.Odyossus
mesaj 24 Mar 2003, 03:22 PM
Mesaj #5


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 283
Inscris: 4 March 03
Din: Mediterana
Forumist Nr.: 16



QUOTE (Void of Silence @ Mar 23 2003, 11:33 PM)
da testamentu il stii? tre sa il stii...

cronica e savuroasa de-a dreptul... io n-as pune-o in aceeasi oala cu toamna patriarhului, veacul de singuratate sau despre dragoste si alti demoni, etc, etc... face nota distincta, nu crezi?



________________________
On ne peut vivre longtemps avec un sentiment qu'on ne peut accomplir. On le tue ou il nous tue.

Intr-adevar, "Cronica ..." face nota distincta. Tocmai ii spuneam unei amice ca e curios cum scriitorii astia monumentali (de ce sa n-o spunem) au avut cate o lucrare grozava, de mici dimensiuni, despre crima. Ma gandeam la Sadoveanu (nu sugerez ca ar fi de talia lui Marquez) si la "Baltagul". Sau la Llosa- "Cronica unei morti anuntate".

Un veac de singuratate e ... cum sa spun ... prea cuprinzatoare pentru gustul meu. "Despre dragoste si alti demoni" nu mi-a placut chiar atat de tare.

Mi-a placut la nebunie "Generalul in labirintul tau" poate si pentru ca a fost prima.

Ce zici de "Dragoste pe vremea holerei"? (corecteaza-ma daca am gresit titlul, te rog)


--------------------
The CSena Slayer
Go to the top of the page
 
+Quote Post
black ice
mesaj 19 Apr 2003, 09:49 PM
Mesaj #6


blue-eyed dreamer
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.367
Inscris: 14 April 03
Din: Cluj / Bucuresti
Forumist Nr.: 192



Cred ca e "Dragoste in vremea holerei" dar nici eu nu sunt sigur.

Cel mai mult mi-a placut "Cronica unei morti anuntate". Geniala.
Am mai citit "Despre dragoste si alti demoni" si "Un veac de singuratate". Toate mi-au placut, desigur, insa favorita ramane Cronica. Nu stiu sigur de ce, poate pentru ca, asa cum ati zis si voi, era diferita fata de restul, poate pentru ca am eu o ciudata atractie pentru astfel de subiecte, nu stiu.... Niciodata nu mi-am putut explica de ce mi-a placut sau nu o carte. E pur si simplu un sentiment, o stare pe care mi-a da, pe care o lasa cartea citita in mine si in functie de care ma ghidez atunci cand ma fortez sa scot din mine motive pt care nu mi-a placut sau mi-a placut respectiva carte. Desigur, toate astea trecand peste penibilitatiile acelea cu pretentii de critica prin care incercam sa ne etalam desteptaciunea si valoarea noastra de critici....Asta urasc cel mai mult, btw.

De curand mi-am cumparat "Douasprezece povestiri calatoare" dar n-am apucat sa o citesc deoarece am facut-o cadou.

Cand voi avea ceva timp, ma apuc sa citesc "Generalul in labirintul sau" caci vad ca o am in biblioteca.

Acum mi-am amintit ceva ce mi-a placut mult de tot:

Testamentul literar al lui G.G.Marquez:
"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decat o papusa de carpa si mi-ar oferi în dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gandesc, desi în definitiv as putea sa gandesc tot ce spun. As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult, de-abia acum înteleg ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge în timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta în timp ce altii ar vorbi si, doamne, cum m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farama de viata, m-ar împinge de la spate în bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farama de viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cât de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrânesc, fara sa stie ca ei îmbatranesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrani i-as invata ca moartea nu vine o data cu varsta, ci o data cu uitarea. În fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri...
Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre varf. Am învatat ca ori de câte ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, il tine strâns pentru totdeauna. Am învatat ca doar un om are dreptul sa se mire când vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa întinda mana sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le învat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci când ma vor pune la pastrare în acea cutie eu voi fi murit deja."


A fost bolnav de leucemie....


--------------------
"Mai bine o noapte eternă decât o zi fadă, mai bine obscuritatea decât o lumină ştearsă" (E. Cioran)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
(Afrodita)
mesaj 8 Jun 2003, 07:03 PM
Mesaj #7





Guests






Extraordinar de frumos!! M-ati facut curioasa, am sa-l caut peste tot, am sa-l cumpar si, dupa ce-l citesc, va voi spune parerile mele...Pana atunci insa, acest micut citat mi se pare extraordinar!!
P.S. Imi permit sa nu comentez sfarsitul postului tau, Black ice, caci la un asemenea geniu, o astfel de pedeapsa parca nu-si avea rostul.... sad.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
black ice
mesaj 8 Jun 2003, 08:47 PM
Mesaj #8


blue-eyed dreamer
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.367
Inscris: 14 April 03
Din: Cluj / Bucuresti
Forumist Nr.: 192



QUOTE
P.S. Imi permit sa nu comentez sfarsitul postului tau, Black ice, caci la un asemenea geniu, o astfel de pedeapsa parca nu-si avea rostul.... 


la partea asta, u lost me. 43.gif


--------------------
"Mai bine o noapte eternă decât o zi fadă, mai bine obscuritatea decât o lumină ştearsă" (E. Cioran)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Elle_G
mesaj 10 Jun 2003, 08:37 PM
Mesaj #9


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 27
Inscris: 3 June 03
Forumist Nr.: 357



cred ca preferata mea ramane deocamdata "un veac de singuratate" [ce-i drept, n-am citit inca "dragoste in vremea holerei"]
v-as impartasi si eu niste ganduri ale marelui columbian [p.s cine ar fi crezut ca o tara care produce o literatura atat de buna e in stare de asemenea kitsch-uri precum telenovelele???]

13 rânduri pentru viata? ? Gabriel José Garcia Marquez



1. Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.

2. Nu merita sa plângi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plângi.

3. Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu înseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.

4. Un prieten adevarat te prinde de mâna si îti atinge inima.

5. Cea mai stranie forma de a îndeparta un om este de a sta lânga el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.

6. Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru ca nbu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tau.

7. Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti întreaga lume.

8. Nu îti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.

9. Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci când o vei cunoaste în sfârsit, sa fii recunoscator.

10. Nu plânge pentru ca s-a terminat, zâmbeste pentru ca s-a petrecut.

11. Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebui sa-ti pastrezi încrederea si doar sa ai mai multa grija în cine ai încredere si a doua oara.

12. Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu înainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.

13. Nu te agita atât, lucrurile cele mai bune se petrec atunci când le astepti mai putin.


[I]
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gand
mesaj 9 Jul 2003, 01:36 PM
Mesaj #10


Haiduc
**

Grup: Musterii
Mesaje: 60
Inscris: 9 July 03
Forumist Nr.: 441



Mi-a placut mai mult "Un veac de singuratate" (am citit-o acu vreo 7 ani) decat "Toamna patriarhului" (am citit-o acu doua sapt) smile.gif


--------------------
"Libertatea consta in a spune DA"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
nefertiti-old
mesaj 7 Oct 2003, 12:46 PM
Mesaj #11


Coffee woman
******

Grup: Membri
Mesaje: 8.981
Inscris: 7 September 03
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 721



un veac de singuratate si dragoste in vremea holerei. dar nici celelalte nu sint mai prejos.

p.s. este bolnav, nu a fost. traieste inca.


--------------------
"Libertatea de a respinge e singura libertate." (Salman Rushdie)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sagitarius
mesaj 7 Oct 2003, 07:38 PM
Mesaj #12


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 212
Inscris: 16 September 03
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 782



Un veac de singuratate pe care-l recitesc acum cu mult drag wink.gif


--------------------
La vita e bella!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
nefertiti-old
mesaj 8 Oct 2004, 03:39 PM
Mesaj #13


Coffee woman
******

Grup: Membri
Mesaje: 8.981
Inscris: 7 September 03
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 721



Multi il blameaza pe Marquez pentru apropierea lui de Castro. Insa valoarea lui literara nu cred ca poate fi umbrita de asta.


--------------------
"Libertatea de a respinge e singura libertate." (Salman Rushdie)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
nefertiti-old
mesaj 6 Feb 2005, 04:13 PM
Mesaj #14


Coffee woman
******

Grup: Membri
Mesaje: 8.981
Inscris: 7 September 03
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 721



Recent, am inceput primul volum al memoriilor sale, 'A trai pentru a-ti povesti viata', si m-am gandit ca ar fi momentul sa 'aduc' aici o scurta istorie a ceea ce inseamna G.G. Marquez.

'Oficial, autorul columbian apare încadrat realismului magic, alaturi de alti scriitori ai lumii - John Fowles, Jorge Luis Borges, Gunter Grass. Diferenta capitala, omisa-n canoanele literaturii de fictiune, rezida-n natura cvasi-autobiografica a operei columbianului. Nu este, prin urmare, pur fictiune, ci o fictiune cu radacini puternice în locuri reale, oameni reali, evenimente traite de autor.

Facem primul popas la Aracataca, pe 6 martie 1928 - anul nasterii autorului. Gabito petrece aici primii 8 ani ai vietii, sub influenta bunicilor: colonelul Nicolás Ricardo Márquez, de la care primeste bazele educatiei si experienta razboiului, si Tranquilina Iguarán Cotes, figura centrala a matriarhatului de la Aracataca si lumina care-l va calauzi pe Gabito de-a lungul existentei. Figura timida, retrasa si de-o modestie izbitoare - caracteristici pe care le pastreaza înca - micul elev Márquez, numit "Batrânul" de colegii sai, se remarca usor prin poeziile si desenele sale. Adolescenta si anii primei tinereti îl împing încet-incet catre literatura, facându-l sa renunte la Drept: era o structura umanista, influentat decisiv de liberalismul familiei. Sa ne imaginam un tânar firav ratacind prin Bogotá (oras pe care-l detesta), din cafenele în biblioteci, fara sa-si fi aflat înca menirea. Acum se naste însa apartenenta la cei umili si dezgustul fata de "binefacerile" tarilor civilizate. Undeva în aceasta perioada, la vegea izului de tutun, îsi descopera chemarea catre cuvânt citindu-l pe Kafka în traducerea lui Borges. Asa începe cariera de scriitor si jurnalist, prima povestire fiindu-i publicata de ziarul columbian El Espectador în 1946. Tot acum îsi revendica influentele majore: Sofocle, Faulkner, Joyce, Hemingway. Gustul violentei, cartierul depravat în care traieste, amprenta socialismului se regasesc toate în pagina pe care o scrie pentru diferite ziare de-a lungul timpului: El Heraldo, El Espectador, Elite, Momento. Este-n continua miscare, dintr-un oras al tarii într-altul, dar departe de Aracataca.
În 1952 scrie prima nuvela, Frunzisul, publicata 3 ani mai târziu de prietenii sai la Bogotá. Nuvela este, de fapt, certificatul de nastere al legendarului loc Macondo. Parerea criticilor sustine ca miticul Yoknapatawpha Faulknerian ar fi fost inspiratia si modelul pentru Garcia Marquez. Macondo, care-n bantu înseamna banana, exista însa - o plantatie bananiera de lânga Aracataca, unde Gabito-si peregrina evadarile copilariei, devenit sub impulsul fictiunii un paradis pierdut, o lume a razboiului si pacii, a dragostei, violentei si disperarii în perfecta izolare, un fel de Stonehenge al operei Márqueziene.
Adevarul despre aventura mea, o confesiune semnata de Luis Alejandro Velasco, unicul supravietuitor al scufundarii distrugatorului columbian Caldas în 1955, devenit erou national, este publicata de Garcia Marquez în El Espectador. Dezvaluirea, o adevarata "lovitura de presa", vorbea despre contrabanda practicata si despre incompetenta echipajului - unica responsabila de producerea tragediei, nicidecum furtuna din varianta oficiala. Asa se încheie activitatea ziarului El Espectador si începe exilul european al lui Garcia Marquez: Italia, Polonia, Ungaria, Franta, Marea Britanie. Rezident al Cartierului Latin din Paris, la limita subzistentei, începe sa redacteze schitele principale pentru multe din romanele ulterioare. Izolarea europeana dureaza pâna la întoarcerea pe continentul american, când decide sa se stabileasca-n Venezuela, primind un post de editor la cotidianul Elite din Caracas. Un turneu efectuat în 1957 prin tarile comuniste din Europa îl pune fata-n fata cu realitatile unei doctrine în care crezuse, socialismul european aducând înfricosator de mult cu violenta columbiana. Parasind Venezuela, merge la Havana sa relateze aspecte ale revolutiei cubaneze. Doi ani mai târziu se stabileste-n Statele Unite, la New York. Critic înversunat al "stilului american" si, mai ales, al implicarii Statelor Unite în afacerile interne ale tarilor Americii Latine, îsi continua activitatea în cadrul Presa Latina pâna în 1959, când este practic expulzat, interzicându-i-se accesul pe teritoriul american timp de 12 ani.
Urmeaza Mexico City, o noua destinatie, dupa deja 14 ani de ratacire. Ajuns la 31 de ani, adunase-n suflet dezamagire dupa dezamagire - un moment de agonie în care avea sa mai zaca. Începe sa scrie scenarii de film si sa revada schitele din perioada Cartierului Latin, publicând abia în 1961 romanul scurt Colonelului n-are cine sa-i scrie. Funeraliile bunicii urmeaza un an mai târziu, când câstiga si premiul concursului literar Esso din Bogotá cu Este pueblo de mierda ("Acest oras de cacat") - cartea va fi publicata la Madrid în 1962, sub titlul La mala hora ("Ora fatala"), si cenzurata de limbajul colocvial latino-american. O noua, dezamagire, Márquez fiind pus în ridicola situatie de a-si repudia cartea. Originalul va vedea tiparul abia în 1967, dupa aparitia cartii care l-a consacrat.
"Iluminarea" s-a produs deodata, în drum spre Acapulco. "Se conturase atât de clar încât puteam sa fi dictat primul capitol pe loc, cuvânt cu cuvânt, unei dactilografe". Toate excentricitatile bunicului, durerile si lipsurile anilor petrecuti la Aracataca îmbraca istoria familiei Buendía, plecând dintr-un orasel sud-american numit Macondo si întorcându-se-n timp tot acolo, filtrate toate prin fantezie si transformari magice, si purtând, ca un ecou al ratacirilor micului Gabito, amprenta bunicii sale. Naturaletea tonului si franchetea imuabila a povestirii sunt, pâna la urma, un tribut Tranquilinei. Doi ani de munca si izolare, zi de zi, 6 pachete de tigari zilnic, 10.000 de dolari datorii - iata pretul platit pentru un manuscris de 1300 de pagini si fara titlu. Pe ultima pagina s-a produs a doua revelatie: ...un veac de singuratate... Acest fragment de text va denumi cea mai sincera carte a operei lui García Márquez... "Încercam sa scriu povestea fara sa cred în ea. Am aflat ca tot ce trebuia sa fac era sa cred eu însumi si-apoi sa scriu cu aceeasi expresie pe care bunica o folosea când îmi povestea: cu o fata de piatra".
Iunie 1967, Buenos Aires: prima aparitie a romanului Un veac de singuratate, tradus în peste 30 de limbi si multi premiata (premiul Chianchiano-Italia si Cea mai buna carte straina-Franta, 1969; premiul Rómulo Gallegos si premiul Neustadt în 1972). A fost un fel de renastere pentru Garcia Marquez; un al doilea veac de singuratate nu se va repeta... Toamna Patriarhului, publicata-n 1975, a dezamagit prin simplul fapt ca este, stilistic vorbind, altceva decât predecesoarea. Cariera literara s-ar fi putut frânge aici, dar Marquez mai avea multe de povestit.
Siguranta financiara de care se bucura dupa 1967 îi permite lansarea în diverse campanii politice si sociale în Columbia, Venezuela, Nicaragua si Cuba. Abia în 1981 se-ntoarce-n tara natala, fiind acuzat la scurt timp de finantarea activitatilor de gherila; primeste, ca o salvare, azil politic în Mexic. Un an mai târziu îi este acordat premiul Fundatiei Nobel pentru literatura - oarecum tardiv, fara vreo importanta în consacrarea autorului, si la peste 15 ani de la aparitia Unui veac de singuratate. Urmatorul succes de critica si public va fi povestea tragicomica a relatiei dintre doi îndragostiti (parintii sai), aparuta-n 1986 sub titlul Dragostea-n vreme de holera. I-au succedat Generalul în labirintul sau (1990), Straini Pelerini (1992), Dragostea si alti demoni (1994) - ultima dintre ele luând lumea realmente prin surprindere.
Marquez, cel mai iubit autor latino-american, Gabo între prieteni si nu numai, începe un veac propriu de singuratate în 1999, când este diagnosticat cu o forma de cancer limfatic. Ruperea aproape completa de lume si prieteni, despartirea de singurul viciu (tutunul) n-au însemnat sfârsitul. A spus multe povesti, povestea vietii lui însa a fost spusa de altii. Asa s-a nascut ideea pentru cea mai asteptata carte a cariei sale. Au trecut 3 ani ca primul volum de memorii sa prinda contur: Vivir Para Contarla ("A trai pentru a povesti") este lansata la Bogotá în luna octombrie, anul curent, într-un prim tiraj de un milion de exemplare, sub egida editurii columbiene Norma. Doua zile mai târziu este rândul Spaniei. Conceputa ca un roman, scrisa intr-un stil direct si simplu de factura documentar-jurnalistica, ultima aparitie publicistica semnata Marquez acopera, în aproape 600 de pagini, parte din viata autorului pâna la mijlocul anilor '50, înglobând aproape jumatate de veac de istorie columbiana. S-au facut auzite voci (era inevitabil) sustinând ca motivul principal care a stat la baza scrierii cartii ar fi sfârsitul iminent al autorului. Sincer, cred ca venise vremea ca legendarul Marquez sa-si spuna povestea.
Sfârsitul lui 2002 va consemna lansarea variantelor germana, olandeza si italiana ale cartii. În plus, înca doua volume (cel putin) sunt în curs de redactare. Marquez mai are multe de povestit...'


--------------------
"Libertatea de a respinge e singura libertate." (Salman Rushdie)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
aliteratia
mesaj 10 Feb 2005, 02:32 AM
Mesaj #15


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 13
Inscris: 1 February 04
Forumist Nr.: 2.055



cartile lui merita citite si numai pt numele personajelor.
sunt atat de frumoase .... wub.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Michelle
mesaj 10 Feb 2005, 12:36 PM
Mesaj #16


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.750
Inscris: 8 January 05
Din: ???
Forumist Nr.: 5.402



Marquez este si preferatul meu intre autorii latino americani iar personajele din Dragostea in vremea holerei pe care am recitit-o imi creeaza senzatia ca le cunosc de-o viata si-mi sunt prieteni sau cunostinte vechi.
Iar in ceea ce priveste Vivir para contarla abia astept sa apara celelalte volume ,in special ultimul care nu e finalizat inca in care sunt zugravite unele din personalitatile cu care a fost prieten sau care i-au inspirat scrierile(Fidel Castro ,Mitterand)

Indiscutabil Un veac de singuratatee o capodopera neegalata (si inegalabila) de nici o alta scriere a sa . wub.gif


--------------------
Life is about having the mixture of the curiosity of an older person and the imagination of a child
Daphne Guiness

Mai bine sa fii urat pentru ceea ce esti, decit iubit pentru ceea ce nu esti!
Anatole France
Go to the top of the page
 
+Quote Post
nefertiti-old
mesaj 10 Feb 2005, 03:09 PM
Mesaj #17


Coffee woman
******

Grup: Membri
Mesaje: 8.981
Inscris: 7 September 03
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 721



Ce impresie ti-a facut 'Vivir para contarla'?


--------------------
"Libertatea de a respinge e singura libertate." (Salman Rushdie)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Michelle
mesaj 10 Feb 2005, 05:28 PM
Mesaj #18


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.750
Inscris: 8 January 05
Din: ???
Forumist Nr.: 5.402



Impresia cea mai pregnanta rezulta si din faptul ca am citit-o la ceva timp dupa ce i-am citit si rascitit romanele si consta in acea senzatie de deja-vu ,personajele romanelor sale sunt conturate din istoria si vietile propriei sale familii .Ca sa dau numai un exemplu pentru cine a mai citit din romanele lui -mama lui Marquez ,Luisa Santiaga si povestea ei de iubire plina de oprelisti cu un tinar telegrafist este chiar personajul principal din Dragostea in vremea holerei Fermina Daza iar taica-sau,telegrafistul si poetul Florentino Ariza.
N-am reusit sa identific insa chiar in toate personajele care-i populeaza autobiografia personaje de roman ,fie ca de unele nu-mi mai aduc eu aminte fie ca probabil unele din ele sunt personaje imaginate de el ,dar oricum curentul literar pe care l-a creat -realism magic -se potriveste extrem de bine cu ceea ce simti cind citesti opera lui-o permanenta pendulare intre real si imaginar ,intre viata si poezie fara sa -ti dai seama unde sunt hotarele,asa cum spune si el dealtfel.


--------------------
Life is about having the mixture of the curiosity of an older person and the imagination of a child
Daphne Guiness

Mai bine sa fii urat pentru ceea ce esti, decit iubit pentru ceea ce nu esti!
Anatole France
Go to the top of the page
 
+Quote Post
nefertiti-old
mesaj 12 Jun 2005, 10:42 AM
Mesaj #19


Coffee woman
******

Grup: Membri
Mesaje: 8.981
Inscris: 7 September 03
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 721



Uitasem de discutia asta... Pe mine m-a dezamagit primul volum al memoriilor. E scris in cel mai banal mod posibil. Marquez si-a demitizat stilul aici. Asta e impresia pe care mi-a lasat-o mie. Ma asteptam la mai mult.


--------------------
"Libertatea de a respinge e singura libertate." (Salman Rushdie)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ksandra
mesaj 17 Sep 2005, 12:52 AM
Mesaj #20


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 48
Inscris: 8 December 04
Forumist Nr.: 5.123



marquez mi-a deschis apetitul pentru literatura in general. n u stiu cum am pus mana pe " un veac..." dar m-a prins intr-atat incat apoi am citit " generalul in labirintul sau", "dragoste in.."," cronica unei.." + povestiri gen erendira etc.
toate sunt bijuterii ale literaturii shi nu echivaleaza cu nimic altceva..
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Aramis
mesaj 8 Apr 2006, 03:17 PM
Mesaj #21


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.948
Inscris: 23 January 04
Din: Luna
Forumist Nr.: 1.955



Am citit vara trecuta Dragoste in vremea holerei si mi-a placut foarte mult, apoi mi-a cazut in maini un Veac de singuratate, pe care nu reusesc sa o termin... Dintr-un motiv sau altul firul povestii nu m'a prins absolut deloc si imi este din ce in ce mai greu sa iau cartea in mana si sa o citesc pana la ultima pagina...


--------------------
humanity is overrated
Go to the top of the page
 
+Quote Post
MIA
mesaj 25 Aug 2006, 09:48 AM
Mesaj #22


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 3.320
Inscris: 21 April 04
Din: Timisoara, Romania
Forumist Nr.: 3.188



Toamna patriarhului mi-a placut cel mai mult. smile.gif

Absolut fascinant si incredibil de reusit modul cum stie sa surprinda delirul paranoid al puterii ... rolleyes.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
March
mesaj 14 Sep 2006, 05:26 PM
Mesaj #23


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 18.844
Inscris: 30 January 04
Din: EU
Forumist Nr.: 2.042



Mesaj circulat pe net :

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.


Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii.

As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata...

N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.

As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii...

Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.

Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.


--------------------
Un prost gaseste intodeauna unul mai prost , care sa-l admire

Nicolas Boileau


Go to the top of the page
 
+Quote Post
nefertiti-old
mesaj 14 Sep 2006, 05:29 PM
Mesaj #24


Coffee woman
******

Grup: Membri
Mesaje: 8.981
Inscris: 7 September 03
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 721



Acum trei ani circula tot aşa. Pe 'net'.
Şi Marquez n-are nici pe dracu'. Nici n-a avut. Poate doar s-a apropiat prea mult de Castro.

Acest topic a fost editat de nefertiti: 14 Sep 2006, 05:30 PM


--------------------
"Libertatea de a respinge e singura libertate." (Salman Rushdie)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Michelle
mesaj 14 Sep 2006, 07:20 PM
Mesaj #25


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.750
Inscris: 8 January 05
Din: ???
Forumist Nr.: 5.402



Nu stiu ce sa zic de asta...daca e minciuna sau nu,dar exista forme de cancer care aparute la varste avansate evolueaza extrem de lent...chiar nasul sotului meu a mai trait 4 ani dupa ce i s-a descoperit o leucemie si fara cine stie ce mari tratamente,dar el banuiesc ca totusi are niste banuti acolo cu care isi plateste ...
anyway, ar fi de tot dispretul daca si-ar face publicitate cu asa ceva


--------------------
Life is about having the mixture of the curiosity of an older person and the imagination of a child
Daphne Guiness

Mai bine sa fii urat pentru ceea ce esti, decit iubit pentru ceea ce nu esti!
Anatole France
Go to the top of the page
 
+Quote Post
nefertiti-old
mesaj 14 Sep 2006, 07:38 PM
Mesaj #26


Coffee woman
******

Grup: Membri
Mesaje: 8.981
Inscris: 7 September 03
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 721



Da' nu e, mă, textul lui. Nici măcar stilul nu seamănă. Şi circulă pe internet de cîţiva ani.
Şi nu e bolnav, sunt poveşti.


--------------------
"Libertatea de a respinge e singura libertate." (Salman Rushdie)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
March
mesaj 15 Sep 2006, 06:51 AM
Mesaj #27


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 18.844
Inscris: 30 January 04
Din: EU
Forumist Nr.: 2.042



Din curiozitate am cotroboit pe net si uite ce am gasit ca anunta in octombrie 2002 prestigiosul ziar New York Times :

A Storyteller Tells His Own Story; García Márquez, Fighting Cancer, Issues Memoirs


--------------------
Un prost gaseste intodeauna unul mai prost , care sa-l admire

Nicolas Boileau


Go to the top of the page
 
+Quote Post
axel
mesaj 15 Sep 2006, 08:02 AM
Mesaj #28


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.255
Inscris: 3 October 03
Forumist Nr.: 899



QUOTE (nefertiti @ 14 Sep 2006, 09:38 PM)
Da' nu e, mă, textul lui. Nici măcar stilul nu seamănă. Şi circulă pe internet de cîţiva ani.
Şi nu e bolnav, sunt poveşti.

Ca sunt multe texte pe net care i se atribuie, si de fapt nu-s ale lui, de acord. Dar ca nu e bolnav de cancer...


--------------------
Azi avem.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Aramis
mesaj 19 Sep 2006, 06:27 PM
Mesaj #29


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.948
Inscris: 23 January 04
Din: Luna
Forumist Nr.: 1.955



Eu nu am dat pana acum de asemenea texte pe net, dar adevarul este ca nici nu le-am cautat in mod special.

Saptamana aceasta vreau sa fac un gest eroic - sa ma reapuc de Un veac de singuratate si, de asta data, sa o si termin. smile.gif


--------------------
humanity is overrated
Go to the top of the page
 
+Quote Post
March
mesaj 30 Sep 2006, 04:13 PM
Mesaj #30


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 18.844
Inscris: 30 January 04
Din: EU
Forumist Nr.: 2.042



QUOTE (March @ 14 Sep 2006, 07:26 PM)
Mesaj circulat  pe  net :

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

Intr-adevar textul e un fals. mad.gif Dar din pacate boala e un adevar ! sad.gif

Iata ce scrie amicul meu Dl Adrian Rozei in " AlterMedia Romania - Secante romanesti "

“SERVICE APRES VENTE”: GABRIEL GARCIA MARQUEZ

La puţin timp (....) am aflat că scrisoarea de adio atribuită lui Gabriel Garcia Marquez era un fals.
Istoria ei, reprezentativă pentru alt viciu al epocii noastre, unde ceeace scrie la jurnal e mai adevarat decât adevărul, merită să fie povestită.
Se pare că acum vreo şase, şapte ani, un artist argentinian stabilit în Mexic, numit Johnny Welch, a prezentat acest text pe scena unui cabaret, afirmând că ar fi fost scris de Gabriel Garcia Marquez. Mai multe elemente coincideau pentru a da textului o turnură sentimentală, atât de apreciată de latino-americani. Johnny Welch este creatorul unei marionete, numită “El Mofles”, ori în textul recitat autorul afirmă chiar dela început că ar fi “o marionetă de cârpă” careia speră că Dumnezeu i-ar “dărui o bucăţică de viaţă”. De aceea chiar diferiţi cititori au numit acest text “Marioneta”.
În continuare textul a circulat din mână în mână, câştigând o oarecare credibilitate pentru că a fost transmis de diferite personalităţi culturale sau politice ale lumii latino-americane, printre care scriitorul Abel Posse, pe atunci ambasadorul Argentinei în Peru, sau Ricardo Lagos, preşedintele Republicii Chile. Până când, publicat pe Internet, textul, între timp tradus în diferite limbi, a făcut înconjurul lumii fiind citit şi retransmis de milioane de admiratori ai scriitorului columbian. Acesta, luat prin surprindere, a considerat că o astfel de “glumă literară” nu merită nici măcar o dezminţire. Pe urmă, uimit de proporţia pe care o lua acest fenomen de presă, difuzat de nenumărate programme de televiziune care’l anunţau ca fiind pe patul de moarte, Gabriel Garcia Marquez a lansat un comentariu la Los Angeles, în care spunea: “Ceea ce într’adevăr m’ar putea ucide nu este cancerul, ci ruşinea de a’mi imagina că cineva mă crede capabil să scriu un text de un atât de prost gust!”
Imediat, Johnny Welch, ventrilogul marionetist, care îşi prezenta în continuare numărul de şarm în fiecare săptămână la barul “Brujas” din Mexico, i-a răspuns prin intermediul jurnaliştilor, recunoscând implicit că este autorul textului: “Mă doare profund că Dl. Gabriel Garcia Marquez spune că nu ar îndrăzni să scrie un lucru de un atât de prost gust, însă îi respect punctul de vedere. Eu nu sunt un om de litere sau o persoană care a studiat filisofia sau literatura, sunt o fiinţă umană cu nevoia de a comunica ceeace simte şi o fac din inimă.”
Bineînţeles că, în faţa polemicii dezlănţuite şi neputând deziluziona milioane de cititori cu lacrimi în ochi care admiraseră măestria marelui scriitor, Gabriel Garcia Marquez a trebuit să “toarne un pic de apă în vin” (cum spun francezii) şi să declare, la întâlnirea organizată cu Johnny Welch şi “El Mofles”, că poemul e foarte frumos, însă că nu e scris de el.
De altfel, Gabriel Garcia Marquez nu este nici primul, nici ultimul scriitor de talie mondială căruia i se atribue texte pe care nu le-au scris, dar pe care, după imaginea pe care ei o au în public, ar fi putut să le scrie.
Mai circulă încă prin lume un poem, intitulat “Instante”, scris de poeta nord-americană Nadine Stern şi prezentat ca fiind “cântecul lebedei” compus de Jorge Luis Borges, puţină vreme înainte de a se stinge din viaţă. Se pare chiar că Jaime Bayly, un tânăr, dar briliant scriitor peruvian, a încercat să lanseze o dezbatere contradictorie cu Marěa Kodama, plecând dela acest text. În ciuda negaţiilor repetate ale văduvei marelui poet argentinian, mai există şi azi editori care publică acest poem în antologiile “Borges”.
Mai mult, acum câţiva ani, un jurnal venezuelian analiza pe aproape o pagină textul “Marioneta, de Gabriel Garcia Marquez”, comentând cu multă seriozitate şi competenţă că poemul acesta “aminteşte tonul utilizat de scriitorul argentinian Jorge Luis Borges când scria într’un faimos poem celebra frază “Confieso que he vivido*” (Mărturisesc că am trăit)!
Fără îndoială că această aventură literară, care preocupă cititorii latino-americani de câţiva ani şi care se eternizează prin dezbateri încă acerbe pe Internet, va lăsa o mică pată pe memoria scriitorului columbian, devenit nemuritor încă din timpul vieţii.
Însă în niciun caz de mărimea celei generate de prietenia lui cu Fidel Castro. Pentru că, în ciuda acestei amuzante digresiuni, tot nu ştim “ce gândeşte el despre prietenia cu un dictator care are mâinile pătate cu sângele atâtor victime ale terorii comuniste”.


Adrian Irvin Rozei, Paris, septembrie 2006







--------------------
Un prost gaseste intodeauna unul mai prost , care sa-l admire

Nicolas Boileau


Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 29 March 2024 - 09:17 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman