Desi consider a fi destul de explicit si cuprinzator actualul titlu de mai sus, am convingerea ca pentru o mai buna cunoastere a domeniului in care doresc sa atrag atentia in urmatoarele randuri denumirea subiectului ar trebui sa comporte transformarea inevitabila in <<Idealul uman in Grecia antica>>, subliniind, astfel, kilometrul zero al "gandirii despre gandire", al Filosofiei, ipso factum.

> Aristotel (384-322 i.e.n.) ca si Platon considera ca filosofia trebuie sa fie o stiinta despre fiinta. De aceea, definirea fiintei trebuie sa fie primul demers al ontologiei. Pe de alta parte, Aristotel, dand aceasta demnitate ontologica individualului, arata ca existenta reala in individual este tot una cu activitatea. A fi inseamna a actiona si a actiona inseamna a fi. Noi percepem existenta unei anumite entitati doar intrucat ea ni se manifesta printr-un anumit tip de activitate. Dar ceea ce probeaza activitatea oricarei fiinte este schimbarea sau miscare. Fiinta care se schimba sau se misca realizeaza in ea anumite calitati care, in lipsa miscarii, nu ar fi ramas decat in registrul posibilitatii.
> Orice schimbare sau miscare inseamna o trecere de la o posibilitate sau virtualitate la realitate (“ceva” ce Jules Verne si Isaac Asimov au reusit prin romanele lor). De pilda, in trecerea de la ignoranta la cunoastere, se aduc, prin aceasta miscare, la realitate sau actiune anumite cunostiinte care, mai inainte, nu erau decat posibile sau virtuale. Statuia, de exemplu cum afirma Lucian Blaga, exista in corpul sau de marmura doar ca posibilitate. Sculptorul o aduce la starea de act, aceasta aducere fiind insasi schimbarea. De aceea, orice schimbare sau miscare se defineste prin actul spre care tinde. Cand omul gandeste, de pilda, ratiunea sa se misca prin hatisul (adica cararea) sau orizontul diverselor idei, dar ea nu-si gaseste implinirea si realizarea decat in actul final cand se descopera adevarul. Acest act nu mai este miscarea, ci starea in care miscarea “expira”, realizandu-se. Cand individul isi doreste ceva anume si se misca spre acest “ceva”, bucuria nu este inca actuala sau reala; ea devine astfel atunci cand individul se gaseste in starea de posesie a obiectului dorintei sale. In aceasta stare miscarea inceteaza, iar bucuria este un act imobil. Dupa Aristotel, in aceasta stare se gaseste realitatea, actul, existenta veritabila. Fiinta imperfecta este aceea care nu este decat incompleta in “act” si care mai contine in sine posibilitati nerealizate. Fiinta perfecta, si prin asta –veritabila, este cea care se gaseste integral in act. Deci actul constituie finta.
> Daca superiorul explica inferiorul, gandirea implinita pe cea in curs de implinire, Aristotel deduce ca actul este anterior si superior ontologic (adica existential) posibilitatii. Dar daca superiorul explica inferiorul, atunci actul cel mai desavarsit il explica pe cel mai putin desavarsit. Ori actul cel mai desavarsit este actul gandirii care-si contempla obiectul, bucurandu-se de prezenta imediata a acestuia. Deci fundamentul tuturor lucrurilor este – gandirea.
> Cu cat natura din care facem parte se apropie de gandire cu atat ea este mai inteligibila si mai inteligenta. Cu fiecare stadiu pe care-l atinge, natura intelege mai bine, ilustreaza mai bine sensul existentei sale si se intelege mai bine pe sine, intocmai cum si acest “zoon politikon” –omul- incearca sa paseasca spre acel “Nosce te ipsum” socratian.
> Omul neinstruit sa paseasca spre depasirea propriei fiinte, traitor intr-o lume senzoriala este aidoma prizonierului din pestera care nu vede decat umbrele lucrurilor pe peretii grotei. Nevazand decat umbrele, acest om are pornirea de a le considera adevarata existenta. Dar filosoful care a reusit sa se elibereze din pestera senzorialului si sa participe la lumea ideilor intelege ca adevarata existenta se afla in acel orizont existential al ideilor.

In epilog, inchei cu aprecierea unui mare fizician si deschizator de orizonturi –Nicolaus Copernic:
“ OMUL ca fiinta care gandeste nu este un element pasiv, ci activ care actioneaza in functie de motivatiile sale personale, de capacitatea sa de orientare si apreciere, de scopurile sale individuale si generale, cuprinzand in unitatea sa totul –intregul Univers.”

--------
AVE!
--------

Acest topic a fost editat de Copernic: 13 Jul 2003, 10:08 PM

Debut in forta! Bine ai venit la Han, Copernic!

Iti multumesc Mihai de cuvinte si sper sa pot scrie cat mai mult cu putinta, in limita timpului fireste.

--------
AVE!
--------

Eu, sincer iti marturisesc ca n-am inteles ce vrei de la noi. Vrei sa discutam despre inceputurile ontologiei sau metafizii in Grecia Antica sau vrei sa ne spunem parerea despre "idealul uman" - pt. care, eu nu consider necesara pornirea de la km 0.
Astept lamuriri, si revin.

PS: Bine ai venit la Han

Eu cred ca nu m-am ramolit (inca ) si am convingerea ca mesajele mele sunt intelese exact in forma redata.
Titlul topicului este clar ca ziua: << Perspectiva filosofica asupra idealului uman>>. Eu mi-am facut datoria de "bun user" al acestui forum si am prezentat si ideea potrivit careia se poate discuta despre orice detalii/amanunte/idei/etc. ce au legatura cu tema tratata in acest subiect. Am dorit doar ca sa pornesc cu dreptul acest topic prin facerea unui elogiu la adresa leaganului civilizatiei, al democratiei si, natural, al Filosofiei.

-----------
AVE!
-----------

Mie nu-mi era in clar urmatorul lucru: in postul tau vorbesti despre ontologie, metafizica si valoarea filozofiei, iar eu nu reuseam sa-mi dau seama care e legatura cu "idealul uman".
Cu alte cuvinte, ce incerc sa intreb este: ce intelegi prin acest "ideal uman"? Nu de alta dar cred ca discutia ar trebui sa se desfasoare pe un teren putin mai clar delimitat; sa stim din ce perspectiva sa adoptam problema.

Discutia este de abia la inceput dar se pare ca asa cum spune BLACK ICE inca nu s-au facut "delimitarile" terenului pe care ar trebui sa intelegem "idealul uman"("... discutia ar trebui sa se desfasoare pe un teren putin mai clar delimitat...").

Revin:
1. ontologia si/sau metafizica dezvoltate in vechea Grecie si daca demersul nu este prea complex influentele acestora asupra gandirii filosofice occidentale "mature";
2. filosofia, ca disciplina integratoare a ideilor de "fiinta", "existenta" si de aici "rezultanta" "idealul uman".
COPERNIC deja a subliniat unele principii de la care se poate porni discutia(de la Platon, Aristotel). Inca nu este epuizata discutia acestora.
Dar daca nu exista disponibilitate spre a discuta unele idei din Platon ori Aristotel nu stiu cum ar trebui sa ne raportam la ontologie(metafizica) si la "idealul uman"! Ori raman la a discuta vechea metafizica ori nu!
Daca nu discutia se poate orienta inspre filosofie si "contributia" generala a acesteia asupra conceptiilor actuale si nu numai referitoare la "om", "fiinta", "existenta".
Astea sunt cred "delimitarile" care ar trebui facute.

Va salut cu respect domnilor Ionescu si Ice!
Intr-adevar domnule Ionescu a-ti punctat ideea de baza a mesajului meu, si anume discutia generala asupra notiunilor de om/fiinta, metafizica si filosofie, avand drept prim punct de reper pe parintele logicii deductive -Aristoteles- cat si pe fondatorul Akademiei platonice -Platon.
Totusi, as dori sa intaresc punctul de vedere al domnului Ionescu afirmand faptul ca pentru un dialog al ideilor cat mai cursiv si natural, pentru inceput discutiile ar trebuie axate in jurul a ceea ce reprezenta omul in conceptia maestrilor antici, ce anume vroiau sa scoata in evidenta prin reliefarea metafizicii din jurul conceptului de entitate superioara/inferioara, si, nu in ultimul rand, liantul anticilor cat si al culturii antice cu divinitatea, fapt atestat aproape de fiecare opera a filosofilor.

ps Ice: ma bucur ca "am tras" la han.
----------
AVE!
----------

Acest topic a fost editat de Copernic: 14 Jul 2003, 08:03 PM

Domnilor, intuitia imi spune ca bagajul de cunostinte posedat de "subsemnatul" nu e intr-atat de bogat incat sa poate sustine o asemenea discutie, motiv pentru care va las pe dumneavoastra sa continuati. Cu toate acestea, imi voi rezerva dreptul de a va citi si a va "sacai" din cand in cand cu mici intrebari "incuietoare".

Voi incepe discutia cu ARISTOTEL. Este cred in acest sens sa ne raportam la cauzele care determina "fiintarea", principiile de la care ARISTOTEL porneste:
1. "cauza materiala": substanta, materia nasterii(transformarii); d.e. blocul de marmura in raport cu statuia sau "arama din care se face statuia...";
2. "cauza formala": forma determinata a obiectului transformat(planul) sau "definitia esentei permanente si genurile supraordonate acesteia";
3. "cauza eficienta": originea transformarii, agentul: "sfatuitorul este cauza unei actiuni si tatal este cauza copilului sau";
4. "cauza finala": scopul in vederea caruia are loc transformarea(intentia):"sanatatea este cauza plimbarii". [apud "Metafizica", 1013A]

De asemenea, ARISTOTEL distinge mai multe categorii de manifestare a "fiintei"(spre deosebire de eleati pentru care "fiinta este ceea ce este"):
1. substanta prima: fiinta individuala care desi sufera modificari ramane aceiasi;
- / - secunda: subiectul in sens gramatical despre care se poate afirma sau nega predicate;
2. calitatea: prin intermediul careia se neaga sau afirma ceva referitor la modul de a fi;
3. cantitatea: este vizata masurabilitatea, numarul prin care se exprima realitatea.

Urmeaza sa completam schema de mai sus prin raportare la Platon ori daca nu este completa vom insista pe "metafizica" aristotelica.

QUOTE (Copernic @ Jul 13 2003, 08:52 PM)

> Aristotel (384-322 i.e.n.) ca si Platon considera ca filosofia trebuie sa fie o stiinta despre fiinta. De aceea, definirea fiintei trebuie sa fie primul demers al ontologiei. Pe de alta parte, Aristotel, dand aceasta demnitate ontologica individualului, arata ca existenta reala in individual este tot una cu activitatea. A fi inseamna a actiona si a actiona inseamna a fi. Noi percepem existenta unei anumite entitati doar intrucat ea ni se manifesta printr-un anumit tip de activitate. Dar ceea ce probeaza activitatea oricarei fiinte este schimbarea sau miscare. Fiinta care se schimba sau se misca realizeaza in ea anumite calitati care, in lipsa miscarii, nu ar fi ramas decat in registrul posibilitatii. > Orice schimbare sau miscare inseamna o trecere de la o posibilitate sau virtualitate la realitate (“ceva” ce Jules Verne si Isaac Asimov au reusit prin romanele lor). De pilda, in trecerea de la ignoranta la cunoastere, se aduc, prin aceasta miscare, la realitate sau actiune anumite cunostiinte care, mai inainte, nu erau decat posibile sau virtuale.

Sunt curios la ce nivel se face simtita activitatea si ce despre ce tip de activitate ar fi vorba. La nivel senzorial? La nivel senzoral uman? Simturile imi pot certifica fara drept de apel existenta unei fiinte/lucru/fenomen? Din cate stiu exista numeroase fenomene perfect demonstrabile, dar care nu au si un suport real.

QUOTE

Sunt curios la ce nivel se face simtita activitatea si ce despre ce tip de activitate ar fi vorba. La nivel senzorial? La nivel senzoral uman? Simturile imi pot certifica fara drept de apel existenta unei fiinte/lucru/fenomen? Din cate stiu exista numeroase fenomene perfect demonstrabile, dar care nu au si un suport real.

Figaro,
prin <<activitate>> ma refer la o gama variata de actiuni, trairi, etc. toate in acord cu ceea ce este mai de pret pentru om: Ratiunea, gandirea sa. Graitor in aceasta privinta este modelul anticilor pentru evidentierea capacitatilor detinute de om prin potentarea lor, fie ca vorbim de nivelul senzorial, tactil, auditiv, metafizic ori cel astral. Fiecarea din nivelele mentionate aveau si au menirea de a ne conferi noua oamenilor, cat si celorlaltor fiinte vii de pe aceasta planeta, un simt al orientarii, al perceptiei asupra mediului inconjurator; insa ceea ce este evident, la oameni a fost potentat, prin evolutii de durata, Gandirea, ca factor suprem in ajutarea omului intru constientizarea a ceea ce se petrece in jurul sau in orice moment din spatiu ori timp, Ratiunea dezvoltand doar la om acea capacitate fenomenala de a evolua prin sine insusi, pe baza experientei acumulate.

Am observat o discrepanta in cursivitatea ideilor afisate de tine in ceea ce priveste urmatoarul segment: "

QUOTE

exista numeroase fenomene perfect demonstrabile, dar care nu au si un suport real.

".
In mod logic, nu se poate accepta o asemenea idee, deoarece daca vorbim despre un proiect, experiment ori fenomen despre care stim cu certitudine ca e "perfect" demonstrabil, asa cum ai afirmat anterior, nu putem conchide mai apoi cu anularea ideii primare de autentificare a valabilitatii experimentului, zicand o chestiune de genul "dar nu are suport real". Suportul real al oricarui experiment provine din insasi denumirea sa, si anume ca un proiect ori fenomen poate fi observat ca apoi sa se puna concluziile de rigoare doar in urma unei analize, pe o anumita perioada de timp, analiza care poarta denumirea de experiment.
Prin urmare ceea ce ai afirmat tu poate fi catalogat drept un Sofism. Insa nu intru in detalii, fiindca am impresia ca aceste randuri te vor ofensa cumva, si din acest motiv imi cer scuze anticipat.

Toate cele bune Figaro.

-----------
AVE!
-----------

Acest topic a fost editat de Copernic: 15 Jul 2003, 08:07 PM

"Ratiunea dezvoltand doar la om acea capacitate fenomenala de a evolua prin sine insusi, pe baza experientei acumulate"

sunt mai multe fluxuri informationale - unul tine de ADN, si nu avem ce sa-i facem: ne predetermina in anumiti parametri.
altul tine insa de reactia fiecarui creier la stimulii externi - ceea ce numim adaptare mentala, sau experienta. acest flux informational nu mai depinde de structura materiala individuala, ci o transcende, in ceea ce numim noi: cultura.

dar aceasta 'cultura' apare si la animale, chiar daca intr-o masura mai mica.

ea poate sau nu sa aiba o baza.

exemplu: cinci urangutani din nordul Japoniei obisnuiau sa se stranga unul in altul pe timpul iernii, pentru a nu ingheta. la un moment dat, unul din ei a sarit din greseala intr-un izvor termal. si i-a placut. apoi toti l-au urmat. asta se intampla in anii '60. acum este a doua si a treia generatie de urangutani care isi petrece iarna in izvoarele termale.

acesta este un fenomen care are o baza – un comportament invatat, pe baza experientei personale si de grup. ceva real, si folositor.

exemplu doi (experiment real): cinci maimute sunt puse intr-o cusca. la mijloc e o scara, si deasupra este o banana. cand una dintre maimute se catara pe scara pentru a lua banana, toate sunt udate fleasca cu apa rece. daca la inceput ele se bat intre ele pentru a ajunge primele la banana, treptat, dupa vreo douazeci de udaturi, ele incep sa o bata pe cea care se urca sa ia banana. pana la urma, nici una nu mai are curajul de a urca sa ia banana.
se scoate o maimuta, si se baga alta. primul ei impus (nu are fluxul informational necesar) este sa se catere sa ia banana. va lua cafteala de la toate celelalte, chiar daca nu mai sunt udate. treptat, si ea va reactiona la fel cu oricine se urca sa ia banana. si la fel vor invata sa reactioneze toate maimutele noi aduse in cusca.
treptat se scot toate maimutele originale, una cate una.
se ajunge in situatia in care nici una dintre maimutele din cusca nu a fost udata, si se ia si banana, lasand doar scara.
cand una dintre maimute se va urca doar pe scara, celelalte o vor da jos si o vor snopi in bataie.

avem de-a face cu un flux informational care nu mai are nici o baza. la fel de puternic ca cel care are o baza. dar fals in sine.

daca tot vorbeam de Aristotel, sa nu uitam ca teoria sa terracentrista asupra Universului a fost poate una dintre cele mai minunate explicatii ale unui fenomen care nu exista...

probabil ca la asta se referea si figaro...

Daca COPERNIC, cel care a initiat acest subiect de discutie, este de acord sa abandonam demersul initial nu vad de ce nu am discuta fara a ne raporta la doctrine si sisteme filosofice etc. Discutia poate avea loc din "perspectiva filosofica" sau nu(perspectiva culturala, d.e.).

Acest topic a fost editat de Petru Ionescu: 18 Jul 2003, 09:29 AM

Interminabilele idei insirate in postarea dv. sunt doar fraze atipice, sententioase si tendentioase cu clara menire de a bate campii, sau ma rog, a face teoria chibritului. De multe ori cand se face o asemenea redactare se uita punctul de plecare si finalul ei sufera un esec catastrofal, confundandu-se anumite lucruri, ori mai simplu uitand tema tratata.

Singurele animale inzestrate cu ratiune, capabile de a infaptui lucruri complexe, care se mira de propria existenta etc. sunt, pana acum cel putin, caracteristici intalnite doar la homo sapiens sapiens, ca facand parte din specia mamiferelor: OMUL. Poate peste 50.000 de ani de acum incolo se va ajunge la un alt nivel de dezvoltare, catre homo omnipotens, dar mai este cale lunga, iar simplul gand catre aceasta dimensiune este o pierdere de vreme.


Figaro a zis o chestiune de genul: "exista numeroase fenomene perfect demonstrabile, dar care nu au si un suport real.", care este profund gresita. Nu mai are rost sa comentez evidentul.

Restul sunt amanunte.

---------
AVE!
---------

Acest topic a fost editat de Copernic: 18 Jul 2003, 10:27 PM

evident ca exista o diferenta uriasa intre om si celelalte vietuitoare.
dar diferenta este data de calitatile noastre, iar nu de lipsa presupusa de calitati a animalelor. si ele au cultura lor, si ele progreseaza in permanenta, caci astfel au fost concepute.*


cat despre om, oare doar lumea ideilor il poate face sa progreseze? oare doar sistemele de gandire avansate?
sau mai degraba constrangerile?

eu unul raman uimit cand analizez unde a ajuns cel mai napastuit (si mic) popor din lume: evreii.
astazi ei conduc lumea. (sper ca discutia sa nu degenereze in altceva!)
imense talente, genii in toate domeniile, si asa mai departe. atat sistemul filozofic, cat si cel religios, cat si cel stiintific sunt - fie in bine, fie in rau - masiv influentate si chiar determinate de oamenii din acest popor.
iar daca va uitati la istoria lor, va cutremurati. sansele lor de a ajunge sa supravietuiasca celor 4000 de ani de istorie, ca popor, erau uneori infime. si totusi...

de ce? oare doar sistemul lor de gandire a dus la acest progres?
sau mai degraba capacitatea lor fantastica de a se adapta la presiuni extreme?

deci doar ideile duc la progresul omului? oare ele nu sunt doar efectul, cauza fiind cu totul alta?

*copernic, vaz ca te-am plictisit cu interminabilele mele idei. ma rog, imi cer iertare ca nu m-am ridicat la inaltimea ideilor dumneavoastra.
cat despre om si ideile lui inalte versus animalele si limitele lor, ca sa citez si eu, ca scolarii, din clasicii filozofiei - asa cum spunea bunica-miu, dascal intr-un sat din Moldova: "dom'ne, distept cocos mai am. ai vazut ci tantos si ci smecher ie? vetooo! ada un cutit si pregateste de o supa, ca au venit copchiii!"

Salutare din nou sir 1,7 (prin rotunjire )!

Ma simt fortat sa raspund la replyul postat de Domnia Voastra (vezi ce politicos sunt ) asupra relatiei dintre oameni si animale. Din nou va fac trimitere la ceva atat de abstract, frumos, intrigant si ireal de real, la unii dintre contemporanii nostri, si anume creierul si functiunile sale, -Ratiunea in prima instanta.

Nu stiu de cate ori trebuie sa mentionez, punctez ori sa prezint ideea centrala a acestui topic creat de mine, idee fata de care, cu mii de ani B.C., s-au raliat demnitari si carturari. Este ceva atat de simplu si logic, incat mi-e putin jena sa iau in considerare ca ar putea exista, totusi, si oameni care sa nu inteleaga mesajul transmis de mine "ab initio".
Dar imi voi face datoria de bun user si am sa reiterez ideea conform careia Ratiunea nefiind prezenta la animale, ci doar forme de instinct de conservare si supravietuire, dar nicidecum Ratiune, asa cum este aceasta definita, se poate conchide odata si pentru totdeauna ca singura creatura/entitate/fiinta vie de pe aceasta bijuterie albastra este, pana in prezent, OMUL. AMIN!

ANIMALELE NU DETIN STRUCTURI COMPORTAMENTALE ORI DE GANDIRE ATAT DE COMPLEXE PRECUM OMUL, IN FAPT ELE NU DETIN DECAT TIPARE COMPORTAMENTALE PE BAZA CARORA AU SUPRAVIETUIT DE MILENII ORI SUTE DE MILIOANE DE ANI. DE ASEMENEA NU SE POATE DISCUTA NICUM DESPRE O CULTURA A ANIMALELOR PENTRU CA PERSOANA CARE AR DESCHIDE DOAR UN SUBIECT FATA DE ACESTA ABERATIE CRUNTA SI SINISTRA AR CAPTA DOAR RASETEKLE PUTERNICE SI ZGOMOTOASE ALE "AUDIENTEI". (scuzati fonturile mari dar numarul grecesc <<Pi>> acum transformat in 1,7 rotunjit nu vrea sa inteleaga o chestiune elementara...ma tem sa-l intreb si altceva pentru ca nu sunt sigur de cati alti porumbei este in stare sa scoata din jobenul neologismelor articulate frenetic )

Draga 1,7 pentru a te convinge de faptul ca am dreptate, asa cum este si firesc, consulta rogu-te carti de specialitate, cere consiliere din partea profesoruilor numai nu mai scrie ABERATII SINISTRE despre acest subiect. Oricat de mult te-ai chinui sa imbraci intr-o haina a neologismelor tip hodoronc-tronc toata aceasta reprezentatie de tip paine si circ, crede-ma cand iti spun ca ideile tale, cel putin pe acest subiect, nu au fond, deci prin urmare sunt goale de continut, dar ce-i mai GRAV, de LOGICA.

Animalele la care faci referire, alias regnul animal, dar sa nu-l uitam si pe cel vegetal, amandoua evolueaza. Nimic nu este de sine statator, dar ca sa afirmi o chestie de genul ca "si ele (ANIMALELE) au cultura lor, si ele progreseaza in permanenta, caci astfel au fost concepute.*" este pur si simplu prea mult pentru cineva ca sa asculte, darmite sa mai si citeasca. Intr-adevar animalele, ca orice alt lucru viu de pe acest pamant, evolueaza (asta este natura fireasca a tuturor lucrurilor), insa nu intr-atat incat sa putem afirma ca au CULTURA.

Iti multumesc ca ai fost curajos si ai luat cuvantul pe ringul involburat al dialogului de idei(nu prea rasarite, totusi), insa
apreciez gestul.

Apropo, iar ai mentionat un porumbel caruia trebuie sa-i dau citire:"doar ideile duc la progresul omului? oare ele nu sunt doar efectul, cauza fiind cu totul alta?".
Raspuns: Omul este masura tuturor lucrurilor. Restul sunt amanunte, ori chiar aberatii.

ps: consulta despre ceea ce am spus profesori si carti si vei opbserva (CONSTERNAT ) ca am dreptate.

---------
AVE!
---------

http://www.emory.edu/EMORY_REPORT/erarchiv...9_01dewaal.html
http://www.oregonvos.net/~jflory/204_OCCC/204_cult.htm
http://www.sciam.com/article.cfm?articleID...4A9809EC588EF21

samd.

diferenta intre cultura umana si instinctul animalic devine uneori minimala.

dar, recunosc, nu acesta era subiectul in discutie. asa cum am mai spus, imi cer scuze pentru paranteza creata.

in rest, si putin prozac ajuta.

ps. si putina cultura matematica. pi nu are nimic de-a face cu 1,61, tot la fel cum a citi nu are nimic de-a face cu a intelege.

Sir 1,7 nu cred ca am devenit arogant in exprimare incat sa ma luati peste picior, si chiar daca as filuat in bascalie as dori sa se intample din partea unuia care chiar are cultura generala si nu doar se preface, mascand bine-bine printre paranteze si pretiozisme 'jdemii de neologisme, utilizate in stil snobistic.

Eu zic ca posed cunostiinte insemnate de matematica (geometrie, trigonometrie, calcule diferentiale) dar acest subiect este offtopic si nu doresc sa perorez prin aceasta ca sa evidentiez conditia mea. Exista note, diplome, recomandari din partea unor profesori cunoscuti si buni in acest domeniu.

Nu-l iau nicidecum ca pe un afront la adresa mea, ci doar ca spusele unui "copchil" ce trece printr-o criza de personalitate si care gaseste ca este practic, in conceptia sa, sa poarte astfel de discutii PENIBILE cu oameni pe care in fapt nici nu-i cunoaste. Asadar nu lasati ca penibilitatea si prostia sa fie continuate si prin altiporumbei lingvistici, macar de dragul nervilor facuti moderatorilor care vor obosi stergand la mesaje offtopic. Si pe buna dreptate.

Din ceea ce afirmi tu mai sus ti-ai castigat dreptul de a gandi precum un burete de mare, pentru ca si acesta "gandeste", este viu chiar daca cele cunostiinte de profan nu ma inseala. Si daca vei mai citi si informatii reale si compatibile cu realitatea poate vei ajunge la rangul de CIMPAZEU, protector al focului prea sfant.

Imi dai exemple de peinternet ceea ce denota caracterul specific superficialului si sfertodoctului tipic. Acest raspuns ti l-ar fi dat oricepersoana de pe acest forum care gandeste logic si rational, sustinut de argumente stiintifice si nu fabulatii gen hocus-pocus din vastulocean alinternetului. Da-mi doveziprin carti care se refera EXACT la ceea ce ai zis.Nu vreau sa te incurajez in sfanta misie de batut apa in piua, dar cred ca acest rolalCavalerului Tristei Figuri ti se potriveste deminune. Apropos cand te mai bati cu morile de vant vezi sa nu ti se sperie animalul, ca se emancipeaza si isi cere drepturile sale, in baza culturii si ratiunii sale obscure...

Martorul Ratiunii!

----------
AVE!
----------

Copernic,

daca pentru tine sunt cimpazei acei care apara focul prea sfant, trece-ma si pe mine acolo.:-) "Cine se va rusina de mine inaintea oamenilor ma voi rusina si eu inaintea sfintilor ingeri".

P.S. nu ma intereseaza polemica ta, vreau doar sa iei cunostinta, si a te controla cand faci afirmatii.

Draga abureala si misteriosul domn 1,7 rotunjit,

daca se vor citi cu atentia de rigoare toate postarile de mai sus se vor observa inadvertentele despre care aminteam; 1,7 a afirmat in nenumarate randuri cum ca animalele ar avea cultura si chiar gandire, dar a fost ceva mai rezervat, probabil ca din cauza mea... evident ca eu nu mai incerc sa comentez aberatiile ridicole ffindca ar fi in defavoarea timpului meu.

Repet o chestiune care ar trebui sa cada nu numai in atentia domnului 1,7 ci chiar a tuturor celor care, dintr-o nefericita intamplare, s-ar afla si ei sub flamura ignorantei consimtite, afirmate cu tarie: in orice mare ziar, magazin, revista de stiinta si tehnica, cotidian pot apare erori grave, care in timp sa fie rectificate. Internetul intr-adevar ne ofera un poartal catre un ocean de informatii, insa trebuie sa fim cu mare bagare de seama daca si acele informatii sunt viabile, altfel zis REALE. Este ca si cum eu, in contul NYtimes (New York Times) as deschide subiect despre o aberatie, pe care eu as face-o publica apoi, pe un site care face referire la nytimes, informatia cu pricina neputand fi testata la fata locului pentru ca locul nici nu exista, in fapt. Este doar o inchipuire ori informatie de senzatie care sa-mi aduca tiraj ori mai multi semnatari la site. Modelul cu informatiile de pe internet poate fi foarte bine examinat fata de un caz recent, de dezinformare prin internet. Dezinformare evident pentru necunoscatori, cei usor entuziasmati de ceva altfel decat au vazut pana atunci, si acest lucru venind doar din lipsa citirii cartilor, ADEVARATELE comori ale spiritualitatii...

Domnul Romulus Vulpescu fusese invitat, cu ceva timp in urma, de catre cnn-ul nostru in postura canalului Realitatea TV, pentru a purta un dialog pe tema unor poezii "porcoase" si "infame" prezentate pe internet sub semnatura si certificatul de garantie al siteului original al scriitorului. Mare valva, intr-adevar, se iscase, insa pe nedrept. Cand R.V. ajunsese la acest pseudo post de televiziune s-a crucit cand auzise asemenea relater din gura moderatorului, moderator care vorbea despre informatiile false cu un asemenea entuziasm incat ai fi crezut ca s-a indragostit de acest fals adevar si parca chiar vroia sa creada ca marele Romulus Vulpescu intr-adevar comisese o asemenea actiune.

Deci, cum spuneam anterior, adevarul este dincolo de noi, si de multe ori fictiunea poate fi mai ciudata decat realitatea, insa oricum ar fi trebuie sa pastram o frontiera intre ceea ce este real si ireal. Sursele intotdeauna trebuie verificate de cel putin 5 ori din izvoare opuse, pentru a le conferi veridicitate si obiectivitate. In fond daca informatiile cu pricina sunt adevarate, ele vor impartasi un fond comun al ideilor, adica nealterat de la o sursa la alta.

In cazul lui 1,7, acesta a dat de dovada de subiectivitate, de mediocritate profunda cand chiar a subliniat cu tarie ca intre oameni si animale, pe plan cultural, exista uneori o delimitare nesemnificativa, ceea ce daca nu este blasfemie, religios vorbind, este CEA MAI MARE NEROZIE pe care mi-a fost data sa o aud pana acum.

Evident ca si abureala, cu sarcasmul ce-l caracterizeaza, nu s-a putut abtine de a ma chestiona in tip inchizitoriu. Sa stiti domnule abureala ca mie nu-mi sta in caracter sa judec oamenii, ci doar faptele lor, actiunile, vorbele. Aberatiile nu ar trebui incurajate ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, pentru ca asa din aceasta Romanie a promiscuitatii, Romania Huzurului, intr-un viitor foarte apropiat tinerii nu se vor mai interesa sa citeasca carti ci prin comoditatea si superficialitatea ce, probabil, ii va caracteriza se vor apuca de "cetit" pagini electronice si informatii pe care le-ar putea introduce online foarte bine si o femeie de serviciu. Un copy%paste face minuni la pagina electronica a uni om, in zilele astea, si nu-i nici chiar atat de greu de pus in practica aceasta actiune.

ASADAR pe viitor draga domnilor abureala si mister 1,7 va sugerez( nu-mi permit sa dau sfaturi) sa fiti putin daca nu total mai ponderati in exprimare, pentru ca veti observa cum dialogul usor deviat se va transforma, treptat, intr-unul constructiv in care sa primeze armonia dintre useri si buna intelegere. Dar, evident daca sunt informatii reale si nu doar fabulatiile lui Popescu sau Jhon, fie ele de la Adevarul, Ziua, NYTimes sau alte mari ori mai mici cotidiane, magazine ori alte publicatii privind mass-media.

Martorul Ratiunii!

---------
AVE!
---------

Sa aruncam o privire asupra urmatoarelor linkuri:

1) http://www.elibris.ro/cautare/aristotel.html

2) http://hiphi.ubbcluj.ro/fam/event/politica-polirom.htm

3) http://www.filosofie.as.ro/autori.php?what=Aristotel

4) http://www.romaniandolls.com/books/008filo...fie03index.html

5) http://www.google.com/search?hl=ro&ie=UTF-...4%83&lr=lang_ro (acest ultim site reprezinta lista de pe Google cu toate referirile de rigoare asupra filosofului Aristotel)

<<Activitatea intelectualã nu este suficientã. Oamenii nu sunt indivizi
izolaii. "Omul", scrie Aristotel, "este din naturã un animal social.>>

Astept raspunsuri pe baza randurilor de mai sus ori a propriilor voastre convingeri ori surse, atat timp cat se pastreaza armonia topicului si prezenta off-topicurilor la un nivel rezonabil.

---------
AVE!
---------

Acest topic a fost editat de Copernic: 24 Jul 2003, 09:37 PM

Sunt fizician. Am ca D-zeu, sistemul de referinta. Noi suntem oameni, superiori, ganditori, drepti, fara drept de apel, DIN SISTEMUL NOSTRU DE RREFERINTA. Dar, mai mult ca sigur, nu e unicul. Aristotel, a reusit sa baleieze mai multe sisteme de referinta, sa faca comparatii, si sa ne expuna, in cuvintele noastre ceva ce puteam intelege (vezi Metafizica). Platon a incercat mai mult. Noi, n-am reusit sa intelegem. Ne complacem in "ce a vrut sa spuna autorul...."

Bun venit la Han, J_ENGRAMME !

"sistemul de referinta" e cu siguranta, daca nu Dumnezeul meu, atunci macar unul dintre principiile majore. Totusi, la cine te referi cand spui:

Cine sunt acei "Noi" ?

"generalizarea", fara a fi cumva ceva rau, trebuie aplicata cu precautie, zic eu. Si ma astept sa faca asta in special cei ce au "sistemul de referinta" drept ... Referinta.

Cine sunt acei "Noi" ?

Civilizatia occidentala actuala ? Filozofii ? Oamenii de stiinta ? Omenirea ?

Desigur, Marii Invatatori, cei ce "au spus" enorm omenirii, trebuie apreciati si poate fi util sa fie cititi. Insa nu cred ca ei si-ar fi dorit sa fie tratati drept cei ce au spus totul, dupa ei nefiind nimic nou de spus. Asa cred eu.

Va salut domnule fizician. Fireste, Aristotel a fost un pilon al stiintelor antichitatii, insa daca este sa ne luam un reper ar trebui sa-l amintim pe Socrate, chiar si din mentiunile celorlaltor mari ganditori ai epocii sale, din scrierile discipolilor, s.a.m.d. Aristotel, cand a scris Metafizica, nu s-a gandit la sensurile concepute cu mult timp dupa el. Metafizica reprezinta un al doilea sau mare studiu, fiind un manual scris dupa fizica. Asadar conmexiuni esoterice ori altele de tip filosofic nu si-ar gasi locul.

F.'.

Nu stiu ce a gandit Figaro. Insa orice valoare de adevar este corelata de un anumit univers.

Eu imi imaginez un anume univers. In ceea ce ma intereseaza voi evidentia doua planuri. Un plan al ontologiilor, al lucrurilor care exista dar aceasta existenta depaseste capacitatea noastra de intelegere. Si un alt plan al fenomenelor, al lucrurilor pe care le percepem ca se intampla si integrandu-le intr-un sistem formal putem obtine o oarecare coerenta etichetata ca fiind o teorie. Este un fel de pestera a lui Platon sau banalul exemplu al fiintelor bidimensionale contempland o realitate tridimensionala.
Daca in afirmatia citata mai sus voi intelege prin real ca fiind ceva in planul ontologic, atunci nu numai ca afirmatia tinde catre o tautologie, dar chiar as putea chiar sa o extind la "toate fenomenele perfect demonstrabile nu au suport real". Sau altfel "nu stiu ce stiu".

Acest topic a fost editat de Wluiki: 17 Feb 2004, 02:50 PM

Existenta gaurilor negre se poate demonstra matematic, insa nu si real.