E undeva pe site-ul asta un poll *filosoful preferat* in care se vede ca Nietzsche e principalul favorit al userilor acestui forum..

Dar in acest caz va chem pe toti cei care ati votat(sau ati vota) cu Nietzsche sa explicati in acest topic de ce el si nu altcineva? Ce va place la el? Ce v-a inspirat?
Pe de alta parte ii invit sa se exprime si pe cei care au pareri critice in legatura cu acest filosof.


Edit: Mda... Se pare ca nu prea sunt doritori sa discute despre Nietzsche... probabil ca el a iesit *filosoful preferat* in sondaj nu pentru ca e ceva de capul lui, ci pentru ca suna cel mai *trendy*, iar cei care l-au ales nu stiu nici in ce secol a trait. Si realizez acum ca nu ma mira deloc acest lucru, ma mira doar faptul ca am putut sa fiu intr-atat de naiv incat sa incep acest topic. Sa il stearga cineva.

Acest topic a fost editat de Apolo: 15 Sep 2008, 10:52 AM

Eu contra lui. Vazand ca sunt "soricea" nici nu se putea altfel,date ideile lui despre "doamne".

Ce coincidenta, si Apolo e contra, date fiind ideile lui Nietzsche despre doamne-doamne.

Numerosi teoreticieni ii considera pe Friedrich Nietzsche, Martin Heidegger si Georg Simmel drept precursori ai postmodernismului, consacrat in cea de a doua a secolului al XX prin lucrarile lui Derrida, Jean-François Lyotard, Michel Foucault sau Baudrillard. Utilizind din punct de vedere metodologic deconstructia, postmodernismul darama fundamentele rationalist-universale ale filosofiei moderne, proclamind "sfirsitul marilor naratiuni intemeietoare", renuntarea la fundamente, "ratiuni ultime", deplasarea accentului de la "logocentrism" pe "iconocentrism" (si datorita impactului noilor tehnologii ale informatiei si comunicarii).
Postmodernismului epistemologic ii corespunde in plan social "postmodernitatea": diversitatea stilurilor de viata, epoca post-productiei de masa, multiculturalismul. Daca modernitatea se caracteriza prin centralism statal, industrializare, uniformitatea productiei, a vestimentatiei, a obiceiurilor, noutatea postmodernitatii consta in acceptarea localismului, a faptului ca nu toti traim la fel; unii iubesc viata citadina, altii prefera sa traiasca la tara. Unii dintre noi prefera luxul, confortul, altii se implinesc mai bine personal printr-o viata simpla, mai aproape de natura. Trebuie sa accepam fara dispret ca exista mai multe Americi, mai multe Romanii: cea citadina, cea rurala; cea moderna si cea conservatoare. Am dreptul sa aleg intre stilul de viata libertin si cel conservator/traditionalist. Si fara sa ne scoatem ochii, sa ne exterminam unii pe altii. Deci, respingerea spiritului de turma, a unei ratiuni ultime, totalitare, pe care se intemeiaza filosofia practica (politica, juridica).
Renuntarea la explicatiile intemeietoare, critica valorilor traditionale (dar si a celor moderne), Colapsul ierarhiilor cunoasterii (ceea ce determina reevaluarea aspectului local, a specificului si a generalului in detrimentul particularului si universalului) fac parte din arsenalul conceptual comun atit al multiculturalismului, cit si cel al postmodernismului. Pot "deconstrui" atat conservatorismul, cat si modernismul, liberalismul; atat conceptia creationista, dar, la fel de bine, si evolutionismul.

In particular, Nietzsche nu respinde propriu-zis ideea de Dumnezeu, cat un construct filosofic, un Dumnezeu creat de ratiunea umana, declarata atotstiutoare. Nu Dumnezeu propriu-zis "a murit", sau, mai corect "este mort", ci un produs al ratiunii umane, orgolioase, care s-a proclamat pe sine buricul universului, cunoscatorul tuturor tainelor. Cum ar fi totalitarismul de tip heggelian, ori rationalismul de tip descartian, care nu mai lasa loc paradoxului, fiorului metafizic. Or, in proximitatea fiintei, gandirea tace, devine paradoxala; ar trebui sa se faca mica, sa-si recunoasca limitele in inaintarea catre Dumnezeu, dupa cuvintele lui Pascal (Noaptea din gradina Ghetsianami): "Umileste-te ratiune neputincioasa, taci tu natura imbecila: invatati ca omul este la modul infinit si aflati de la stapinul nostru, care este conditia noastra adevarata, pa care o ignorati!". Un Dumnezeu al filosofilor, o "ratiune ultima" de tip iluminist nu face decat sa se dispenseze de divinitate prin pretentiile sale de a cuprinde realitatea, complexitatea vietii.

Acest topic a fost editat de andra_v: 16 Oct 2008, 01:46 PM

Si poti deconstrui si deconstructivismul daca iti propui! Poate un dedeconstructivism potrivit postpostmodernismului in care intram?

Pollul ala suna asa:

Care este cel mai profund filosof?
Wittgenstein [ 0 ] [0.00%]
F. Nietzsche [ 12 ] [27.91%]
A. Schopenhauer [ 4 ] [9.30%]
I. Kant [ 6 ] [13.95%]
Platon [ 7 ] [16.28%]
R. Descartes [ 2 ] [4.65%]
D. Hume [ 0 ] [0.00%]
W.Leibniz [ 0 ] [0.00%]
C.Noica [ 0 ] [0.00%]
Altul (care?)

Nu mai stiu exact ce am votat cu ani in urma, dar azi l-as vedea pe Nietzsche printre cei mai profunzi.

Si chiar daca nu e genul meu sa fiu 100% Pro sau 100% Contra, sunt mai degraba Pro ceea ce a fost Nietzsche ca filozof.

In pseudo-jurnalul meu spuneam ceva despre un citat care ii apartine si pe care il aveam candva ca semnatura:
Daca doresti pacea sufleteasca si fericirea, atunci trebuie sa crezi; daca vrei sa fii un discipol al adevarului, atunci trebuie sa-ti pui intrebari

Comentariul meu era:

Citeam undeva despre cat de potrivit este sa il studiezi pe Nietzche printre filozofii reprezentativi. Multe s-au mai spus si se vor mai spune despre el, foarte diverse sunt parerile in ce-l priveste. Dar daca tii seama de perioadele succesive, atat de diferite, prin care a trecut Nietzche ca filozof, incepi sa intelegi de ce. Convingerile lui au trecut prin multe transformari.

Nu stiu cand a scris Nietzche enuntul de mai sus, nu stiu in ce perioada a vietii, si care ii erau in acel moment convingerile. Important mi se pare ca a putut scrie asa ceva. Un enunt care te poate duce cu gandul la multe, felurite alte idei. Un enunt care poate suferi atatea interpretari.

Asadar mi se pare un filozof caracterizat de o mare profunzime (un adevarat "explorator"), de o mare deschidere (open minded), care chiar daca pe finalul "carierei" a derapat (sau nu), chiar daca a inspirat si "genii rele", ramane un nume foarte mare in filozofie, si ... unul dintre filozofii mei preferati.



S-ar putea discuta mai in detaliu, dar avem un exemplu mai sus despre modul cum va fi tratat in maniera "purist rationalisto-dictionarista", si anume cu bascalie, prin impingerea subiectului spre derizoriu si/sau discutii pe teme religioase.




Nimic suprinzator, doar asta e traditia pe acest subforum ...

Calfa,
buna... Eu nu cred ca ti s-a raspuns cu bascalie (poate un pic de ironie , nimic mai mult) : Nietzsche spunea ca D-zeu nu exista ; spunea ca "" femeia este un nimic simpatic de care avem nevoie din cand in cand" ( scuzati dar am citat din memorie, nu e originalul) deci observatia lui Catalin la adresa mea si a ta mi se pare inteligenta si nu jicnitoare ( acum poate tu te simti jicnit ca ai fost pus pe acelasi plan ca si mine ). As vrea sa precizez ca al meu " CONTRA LUI" este strict legat de faptul ca nu a fost prea magulitor in ceea ce priveste femeia si nu de ideile lui in general ; si in acelasi timp sa recunosc ca afirmatia mea a fost provocatoare ( nu te poti declara contra unui filosof in general doar din pricina unei idei in particular).

p.s. replica lui Catalin e geniala ironic si la subiect ( ce coincidenta...)

@soricica si Calfa: nu cred ca e necesar sa dezbatem de ce posteaza cineva in felul in care o face si nu in alt fel. Dezbaterile de genul acesta sunt rareori constructive si adeseori indeparteaza discutia de la focusul initial. De asemenea, nu cred ca etichetarile gen "purist", "dictionarist" sau "rationalist" ne ajuta foarte tare cat timp nu sunt despre Nietzsche ci despre unul dintre forumisti.

Acest topic a fost editat de Catalin: 18 Oct 2008, 08:47 AM

Doua citate din acelasi ... Catalin:







Catalineeeeeeeeeeee ! Auzisem eu ca ii binedispui pe cei din jurul tau, insa nu credeam ca poti fi atat de ... tare.

Asadar, draga Cataline, ai trecut la o autocritica mascata sub forma unei aparente critici la adresa mea si a lui soricica_alb ... ei, nu stiam ca manuiesti atat de bine mijloacele ... "deconstructivismului".


Nu credeam ca te voi vedea "argumentand" vreodata ... contra ... referirii la interlocutori (care e de fapt marea ta placere la Han) ... si contra ... mutarii discutiei in afara subiectului (o alta mare placere a ta). Inseamna ca totusi ... nu esti complet pierdut pentru ... umanitate.

________________________________

soricica_alb, eu nu am facut nici o referire la nimic din ce ai scris.

Am vrut doar sa atrag atentia inca odata la felul in care chiar Catalin ... "dezbate de ce posteaza cineva in felul in care o face si nu in alt fel" (e vorba despre acel citat "Apolo e contra, date fiind ideile lui Nietzsche despre doamne-doamne") ... si "indeparteaza discutia de la focusul initial" (e vorba despre acel "ideile lui Nietzsche despre doamne-doamne")

________________________________

Fireste, pentru a putea atrage atentia asupra acestor ... "tehnici boem-filozofice" ... si eu la randul meu am ajuns la ... "dezbaterea" felului in care posteaza Catalin si ... am indepartat temporar discutia de tinta initiala.

Dar tu Cataline, vorba lui soricica_alb, ai venit cu "replica geniala, ironica si la subiect" cu care ai aratat ... cat de mult iti place cand altii joaca cu tine asa cum joci tu cu ei. Adica "foarte corect", desigur.

________________________________

Filozofare placuta, scuze de off topic !




p.s. ... ca vad ca e la moda

In replica mea de mai sus am scris 3/4 (trei sferturi) la subiect.

Pe de alta parte, cand cineva formuleza "Nietzsche spunea" ar fi bine ... in primul rand sa stie in ce perioada a vietii a spus Nietzsche asta (mai sus am facut referire la diferitele perioade din viata lui, care l-au dus rand pe rand la diferite afirmatii, in functie de convingerile lui din acele momente, convingeri pe care si le-a tot schimbat pe masura ce "explora spatiile filozofice") ... in al doilea rand sa stie ce intelegea Nietzsche mai exact prin ceea ce "spunea" ... si in al treilea rand sa ne spuna si noua tot ce stie.

Din pacate eu vorbesc acum despre filozofia aceea vie (care nu prea are trecere aici) ... nu despre cea logico-matematizata si dictionarizata.






p.s. la p.s.

Multumesc pentru interventie Blakut, doar Catalin nu trebuia lasat singur, nu-i asa ? Cu orice pret filozofia logico-matematizata si dictionarizata de care vorbeam mai sus trebuie aparata, nu-i asa ? Sa nu cumva sa reinvie discutiile filozofice ... cu adevarat vii.

Filozofari placute !

Acest topic a fost editat de calfa: 19 Oct 2008, 03:04 PM

Pai discutia era despre ideile lui Apolo si ale altcuiva despre Nietzsche, de ce unii sunt sau nu de acord cu el:

Mie mi-a placut in "Dincolo de bine si de rau" critica adusa modernitatii, stiintelor moderne, artelor moderne, politicii moderne, prin prisma distinctiei dintre "iluzie" si "adevar" si a afirmatiei ca prejudecatile si falsa perceptie a lumii sunt expresia unei vointe care se manifesta la alt nivel decat cel al constiintei individuale. Ignoranta se intemeiaza, sustinea Nietzsche, "pe vointa de a nu sti, de a ignora, de a contrazice adevarul". Astfel, filosoful german depaseste problematica filosofiei clasice europene, rationalismul de tip kantian si descartian, cercetarea posibilitatii judecatilor sintetice a priori, care trebuie inlocuita printr-o alta problema esentiala: "De ce credem cu necesitate in asemenea tip de judecati?" In esenta, este vorba de o "vointa de adevar" (Der Wille zur Wahrheit), abordare pe care se va dezvolta ulterior "vointa de putere" (Wille zur Macht), tema centrala din ultima perioada a creatiei sale. Ne aflam in fata unei intuitii deosebit de profunde, care anticipeaza principalele teme ale filosofiei secolului XX, ce vor fi dezvoltate timp de multe decenii. Toata filosofia teoretica a cunoasterii, incepand cu scrierile lui Karl Mannheim si ale unor reprezentanti ai Scolii de la Frankfurt au ca tema centrala acesata chestiune a "vointei de adevar" si a cauzelor profunde care conduc la falsificarea realitatii, la ceea ce Nietzsche numeste prejudecati (Vorurteile). Cam in aceeasi epoca, Marx si Engels teoretiza politic conceptul politic de ideologie, pe care il preluasera din scoala hegeliana cu sensul de "falsa constiinta" ("constiinta alienata") .
Din aceasta perspectiva, Heidegger interpreteaza filosofia lui Nietzsche ca un fel de "inversare a platonismului"; mai simplu zis, o dezvaluire a faptului ca ideile, la randul lor (ma ales ideile moderne), pot fi foarte bine niste iluzii. Si asta datorita lipsei sinceritatii omului cu el insusi, lipsei interesului si vointei de a cerceta adevarul. Nietzsche propune o "critica a prejudecatilor care au devenit pentru omul modern o a doua natura", care o inlocuieste pe cea adevarata, Gestul sau esential fiind acela "de a-i restitui omului posibilitatea de a se intoarce la datele fundamentale ale fiintarii sale umane".

Acest topic a fost editat de andra_v: 22 Oct 2008, 06:33 PM

De curiozitate, postezi ideile tale la care ai ajuns prin cercetare filosofica proprie? sau informatia e preluata de undeva?

Pentru ca eu nu imi pot imagina cum cineva ar putea spune "toata filosofia teoretica a cunoasterii" si sa continue cu "incepand cu Mannheim si Scoala de la Frankfurt". Pai Frege, Russell, Hilbert, Godel, Wittgenstein, cercul de la Viena, Quine, Popper, Kuhn, Lakatos? ce facem cu ei? nu sunt relevanti deloc? chiar nu le regasim un loc in "toata filosofia teoretica a cunoasterii"? Ne oprim la Mannheim si Scoala de la Frankfurt? Astia nici macar nu au legatura decat tangential cu "filosofia teoretica a cunoasterii"! Eu sunt centrati pe sociologia cunoasterii mai mult. Ei bine, toti astia de care zic eu, care formeaza sa zicem "aproape toata filosofia cunoasterii" pentru un nespecialist, nu vorbesc nicaieri despre "vointa de adevar", niciun cuvintel! Sunt curios ce lecturi ai regasit la ei ca sa justifici o astfel de afirmatie, poate ne exemplifici.

Si "falsa constiinta", nu stiu cum sa zic politicos, este complet pe langa subiect. Nu are legatura si nu are nicio treaba cu discutia!! Se refera la falsa constiinta de clasa, clasa sociala, o modalitate de a gupa pe criterii materiale si de stil de viata oamenii intr-o perspectiva sociologica, nu filosofica.

Acest topic a fost editat de Catalin: 22 Oct 2008, 06:56 PM

Numai clisee, de aceea nu se poate discuta cu tine.

In primul rand, nu am afirmat "incepand cu Mannheim si Scoala de la Framkfurt", ci "incepand de la Mannheim si ale unor reprezentanti ai din Scolii de la Frankfurt". Mai departe, e pierdere de vreme sa dezvolt.

Suntem de acord aici. ESTE o pierdere de vreme sa dezvolti mai departe. In caz ca vrei sa incerci, poti incepe prin a-i citi pe cei care CHIAR au produs "filosofia cunoasterii", nu pe cei din fanteziile tale intelectuale.

Alo, folosofia cunoasterii e vasta!!! Nu incepe cu Russel si Cercul de la Viena! Si nu se termina.

Sunt complet de acord. Am vrut doar sa enumar niste clasici. Nu am intentionat sa ii mentionez pe de-alde Gettier, Hacking, Van Fraassen, Suppe, Suppes sau Feyerabend. Si evident ca daca ar fi sa stabilim de unde a inceput, clar trebuie sa spunem ca a inceput cu dialogurile socratice, nu cu pozitivistii logici. Dar, daca tii neaparat, putem intra si in amanunte. Spune-mi, pe care dintre acesti distinsi filosofi nu-inca-clasici ai dori sa-l folosesti drept exemplu pentru "au ca tema centrala acesata chestiune a "vointei de adevar""?

Apropo a vazut cineva imaginile lui inainte de moarte ???era un film pe net ..nu stiu daca este true sau nu ..



http://www.youtube.com/watch?v=Fzp7iCaWNvE

Nu stiu daca la vremea respectiva existau obiective care sa prinda cadre asa de apropiate. De obicei camerele infatisau, din ce am observat, intregul peisaj, ca o scena a unei piese de teatru. Si nici nu erau mobile. Dar, cine stie...

Mai ai putin si-l faci sfantul Nietzsche. Banuiesc ca il confunzi cu Kierkegaard sau asa ti-a povestit parintele Galeriu ca zicea Nietzsche.
Ai vreun exemplu care sa ne arate si noua ca Nietzsche a facut diferenta intre "ideea de dumnezeu" si "un dumnezeu creat de ratiunea umana"? Ai vreun exemplu in care autorul lui Zarathustra se contrazice pe sine atat de flagrant incat sa faca apologia "mentalitatii sclavului" care se umileste?

Acest topic a fost editat de entropy: 30 Mar 2009, 09:20 PM