Poezii -creatie Proprie - Luminita Ciuraru, poezii |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Poezii -creatie Proprie - Luminita Ciuraru, poezii |
22 Jul 2008, 04:55 PM
Mesaj
#1
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 14 Inscris: 22 July 08 Forumist Nr.: 11.818 |
Cuvântul Cuvântul ţi-aşez la picioare, Iar inima-n fructe de fildeş Ţi-aşez coroane de slove Seminţe de vorbe în palme, Sărutul cernelii pe frunte Prelins pe buze crispate, Îti dărui cuvântul ca leagăn, În timpul războiului mut. Cuvântul se naşte în noi, Al graiului sunet pe corzi Dar moare pe buze trădate Desprinde speranţa din colţuri, Lipind-o pe bolţi ucigaşe. În talerul pur al balanţei, Măsor al literei sens Ţi-l dau pe ape de calcar, Izvoare ascunse de măguri Timbrate cu pulberi de văi. Nu-s singură, prieten mi-e tocul, Cerneala-mi hrăneste virtutea Mă-nvie cu rânduri şi strofe, Ce altfel nu pot să le cânt Doar gestul baletului sacru Dansat pe ritm de miracol Şi pana ce-aleargă pe coală, Rămâne cu mine şi mâine, Cu cartea cea sfântă de mână. autor - Luminita C. - Floare de colt |
|
|
22 Jul 2008, 04:58 PM
Mesaj
#2
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 14 Inscris: 22 July 08 Forumist Nr.: 11.818 |
Lutul de aur Năvalnice zile-ntr-o viaţă trucată, Cu minţi încleştate pe fruntea brăzdată Gâlgâie timpul, muşcând iar din noi Lăsând un apus cu gust de noroi. Cu paşi apăsaţi mă-ndrept către mine, Văd câmpuri de luptă, război pe coline Ridic vălul greu disecând nemurirea Răzbesc prin hăţişuri, aflându-mi menirea. Mă privesc scrutător în ochiul fidel, Mănunchiuri de vremi le-adună doar El, Rugând Creatorul să-mi cearnă gândirea Din ere deşarte lăsând doar iubirea. Tu om muritor ca iarba-ncolţită, Azi zbori sper lumină cu haina-nverzită Dar mâine te-ntorci în pamânt unde-i gol, Nu-i dor, nici durere, doar vid si nămol. Fii demn, ia aminte, eşti lutul de aur, În mâna de Sculptor cu ochii de faur Păstrează ce-i sfânt, un scop definit, Cadoul e Viaţa, azi eşti înflorit. autor - Luminita C. |
|
|
22 Jul 2008, 04:59 PM
Mesaj
#3
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 14 Inscris: 22 July 08 Forumist Nr.: 11.818 |
Am adunat Am adunat în mâini ochi de lună, Să te veghez tăcuta când O lacrimă de stea îşi face cuib, În livada sufletului tău Împovarat De greutatea tăcerii de buncar şi dor În menghina neputinţei de-a striga. Am adunat pe buze praf de stele, Să-ţi pot alunga cu fiecare suflu Ploaia ce-ţi bate în geamul vieţii, Dorind să-ţi acopere fără remuşcări Şi ultimul vis de crisalidă Ascuns sub umbra aripilor răsfirate În toate gândurile mele fugare, Ce-şi iau zborul spre genuni însângerate Poposind cu visele frânte La porţile fântânilor tale. Am adunat un univers de linişte, Să-ţi mângâi cioburile anilor Şi chiar dacă mi-am rănit degetele, Din fiecare boboc de durere Îmi încolţesc tulpini secerate prea devreme. Am adunat oceane de surâsuri, Să-ţi gonesc tristeţea din ochi Pe corăbii ce nu se mai întorc, Chiar dacă eu, Mânată de vârtejul nebunesc Am rămas în mijlocul vâltorii. Am adunat scări de lumină, Să te înalţi când viaţa te coboară Chiar dacă eu… m-am prabuşit în genunchi. autor - Luminita C. Acest topic a fost editat de Floaredecolt: 22 Jul 2008, 05:07 PM |
|
|
Promo Contextual |
22 Jul 2008, 04:59 PM
Mesaj
#
|
ContextuALL |
|
|
|
22 Jul 2008, 05:00 PM
Mesaj
#4
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 14 Inscris: 22 July 08 Forumist Nr.: 11.818 |
Ninsori de gânduri Ninge prin ochiul nopţii cu fulgi de amintiri şi crâmpeie, moare în noi fiecare fulg din trecut plângându-şi cerul iubirii de ieri, cerşind încă o zi din nectarul azuriu dar sticlosul adevăr îl topeşte sub raze, de vorbe-ngheţate sub streşini ce zguduie avalanşe de timpuri, de vieţi şi mâini împreunate. Murim încet dar acceptăm, plângând zăpezi pe creste de suflet zdrobit cu ceaţa privirii pierdute-n speranţe mute, ucise de gerul cu suflul de doruri uitate pe crengi atârnate între noi... din ziua cu braţe întinse mâcinate sub ierni muritoare. |
|
|
26 Jul 2008, 10:49 PM
Mesaj
#5
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 14 Inscris: 22 July 08 Forumist Nr.: 11.818 |
-Cântecul nufărului- Răsfiră-ţi gingăşia în fiinţa mea, Gravează-mi însufleţirea cu mântuire Floare sfântă cu făclia de biruinţă, Atinge-mi sufletul cu fiecare petală Vreau să-ţi fiu apa în care renaşti Aerul pe care-ţi sprijini fruntea la apus, Îţi sunt picătura rubinie ce-o porţi În braţele de aureole pudrate cu dor. Pluteşti blând pe apele vieţii mele tulburi Dar line când îţi simt unduirea frunzelor Explodând în pâlcuri de linişte, În poezii de tăceri, Traduse doar de tulpinile noastre Crescute în adâncuri nevăzute şi sacre. Rădăcinele-ţi mi-au risipit deznădejdea, Colorând tabloul pictat de mâinile inimii În evantaie de miresme şi refrene. Cu fiecare culoare îmi ţeşi anotimpuri Ce le-am trăit fără tine, Scurgându-se zi după zi în clepsidra orfană de noi. Clapele umbrelor tale îmi mângâie ochii şi lacrima Pecetluind legende nerostite. Mărturie ne sunt aştrii şi marea Cerul şi atingerea fibrelor de opal Că ne-a înflorit fiinţa în lacuri de nuferi Pe poteci cu spini şi lacăte grele. Vor curge izvoare de lotuşi argintii, Ce vindecă tălpile pământului unde vom iubi Cu poeme de zăpadă, Cu rostogoliri de tandreţe Culeasă de pe fiecare treaptă de aşteptare, Înflorită pe catargul timpului dintre noi Ce-l vom învinge cu portrete de adevăruri. Trecutul va fi doar un pumn de nisip Spulberat pe stâlpii focului de durere Ostoită de altarul luminii ce-ţi cântă sonete, Descifrate în lanţuri de licurici pe marginea corolei, De ape ce nasc nuanţe de lebede. Un psalm îţi aşez în mijloc de floare, Respiră-l prin concerte de speranţe Să-ţi fie semnul magic la fiecare poartă închisă Şi slova emoţiilor semnată de cel sfant. autor - Luminita C. |
|
|
14 Aug 2008, 12:46 AM
Mesaj
#6
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 14 Inscris: 22 July 08 Forumist Nr.: 11.818 |
Nu ştii… …Că ai ochii două boabe de cafea, pe care-i sorb dimineaţa într-o ceaşcă de cuvinte iar porii fiinţei mele îi caută, Să-mi dilueze nonsensul nopţilor vâscoase. Nu ştii că rochia vieţii mele este sfâşiată, de hienele anilor în care, mlădiţele viselor şi-au uitat numele. Nu ştii că obrajii îmi sunt răniţi, de viscolul neputinţei avar ce acum stăpâneşte peste toate, cotloanele sufletului meu unde, mă căznesc să întorc spatele trădării ce-mi pălmuieşte rânjind, şi ultimul strop de miere scurs din pocalul nădejdii unde-am urlat, să-mi zidesc inima chircită sub cimentul uitării. Văruiţi cu veselie sunt, pereţii sufletului meu, dar ai scrijelit vreodată să descoperi ce ascund sub pojghiţa culorii? Mi-au obosit mâinile, plămădind lutul speranţei ce-ar vrea să-mi ofere oglinzi în care văd doar chipuri mascate văd cuburi şi dimensiuni de timp întoarse pe laturi schimonosite. Nu deschide uşa tărâmului meu, dacă nu te ridici pe aripa răbdării să-mi împleteşti cu migală, toate firele nisipului scurs prin sita temerilor de-a mai iubi. Nu-mi sparge bulgărele de peştera în care mi-am răstignit toţi nuferii inimii ce zburdau de încântare odinioară. Încerci să te joci cu hazardul care astăzi mi-e prieten şi-mi spune, …că nu ştii… LUMINITA Ciuraru |
|
|
29 Aug 2008, 02:29 AM
Mesaj
#7
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 14 Inscris: 22 July 08 Forumist Nr.: 11.818 |
Şoapta mărului Mereu tăcută-ntre livezi, Ascult ce-mi cântă toamna rece Sperând că totuşi tu mă vezi Fiorul spaimei nu va trece. Un măr muşcat între frunzişuri, Îmi spune-n şoaptă temător Că-ţi simte paşii grei pe ramuri, Şi vuietul privirilor Ce-mi căutau doar amintirea Mireasma, roua şi iubirea. Dar vuietul din ochii tăi Într-un ecou de clopot unic Străpunge zarea şi amurgul Învăluit într-o baladă Suflat de vânt în fum de şoapte, Alunecă încet pe corzi, Se unduieşte-n dansul ierbii În sufletu-mi ce aştepta Blândeţea din privirea ta. Într-o tăcere de bazalt La granţa de ireal Sub gene grele de cortină, Imagini zeci învălmaşite Doar tu cu ochii de cristal, Desprinzi oglinzi ce-au fost lipite Pe scoarţa mărului din suflet Rostogolit între tăceri Între cuvinte nerostite Rămase-n ram de azi….de ieri. |
|
|
29 Aug 2008, 02:31 AM
Mesaj
#8
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 14 Inscris: 22 July 08 Forumist Nr.: 11.818 |
Să poţi Să poţi smulge zâmbete de sub vălul statuilor, să vezi paradisul şi din mijlocul iadului să poţi simţi căldura chiar şi a hainelor reci de oţel, să-ţi odihneşti trupul pe câmpul verde chiar şi atunci când ai furtuna pe umeri, să-ti treci palmele peste trandafiri chiar dacă te vor răni, să admiri cerul albastru chiar dacă durerea se cuibareşte la poarta ta, să iubeşti ploaia chiar dacă se prelinge din ochii tăi, să ţii luna pe frunte chiar dacă eşti obosit de viaţă, să poţi privi licărul inocent al unui copil chiar dacă-ti zici că viaţa e fără rost, să poţi simţi mirosul mării şi de alge chiar dacă plaja e pustie, să poţi picta pe stele chiar dacă inimii tale i s-au tăiat mâinile, să poţi zbura cu gânduri pure chiar dacă cei care te-au iubit au încetat s-o facă, să poţi întinde o mână caldă unui om chiar dacă cei mai buni prieteni te-au vândut, să poţi ierta oricând chiar dacă dezamăgirea ţi-a infierat puterea de-a o face, şi toate astea pentru că... alţii care au fost ieri şi nu mai sunt .. ar da o lume întreagă pentru un grăunte din ceea ce ai tu azi. |
|
|
29 Aug 2008, 02:38 AM
Mesaj
#9
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 14 Inscris: 22 July 08 Forumist Nr.: 11.818 |
Volumul antologic MIRAJELE VIETII S-A REALIZAT, a iesit de sub tipar in aceasta luna august 2008. Acest volum ne-a unit enorm pe toti cei 19 autori, ne-a schimbat viata, am tesut punti nevazute indiferent de distante, incercand sa redam sensibilitatea slovelor si desenului. Autorii sunt din Romania, Italia, Canada, Palestina, Egipt. Mi-a umplut sufletul de bucurie ca am avut onoarea sa cunosc atatia oameni cu larghete in daruirea sufleteasca, am invatat de la fiecare cate ceva, pentru ca am avut din plin ce, in special modestia autorilor cu bogata experienta literara : George Pena, Valeriu Cercel care a publicat si in Canada, Mihai Leonte, Cristi Iordache etc. A fost o munca extraordinara in spate, de luni intregi, cu temeri, emotii, sperante, dar a meritat din plin. Miercuri seara 13 august 2008 am avut cu totii alta bucurie, a fost prezentarea volumului in direct la Radiolynx Bucuresti, fiecare si-a recitat in direct poezia care il reprezinta, am fost uniti ca intr-o familie, atmosfera de vis, suflu poetic, ceva ce nu traiesti de multe ori in viata. CU MULT RESPECT FATA DE TOTI COLEGII MEI DE VOLUM, VA MULTUMESC CA EXISTATI ! |
|
|
(Justitiarul) |
12 Jul 2010, 11:24 PM
Mesaj
#10
|
Guests |
Ma simt ars ca un carbune
Ca un sicriu ingropat sunt negru ca un taciune Ma simt amenintat Lumina intunecata In mine patrunde ca o mana spurcata Spre mine se-ntinde Te-am iubit atat de mult Si divinitatea m-a cuprins Te-ai intunecat, te-ai rupt Si moartea m-a prins Tot ce vreau e sa mori Sa intri in nefiinta Sa ajungi pana la nori Sa porti o coronita Sa ajungi in rai sufletul meu Sa il atingi pe Dumnezeu In cer sa n-ai lumina, eu cad Si o sa te luminez cu focul din iad Acest topic a fost editat de Justitiarul: 13 Jul 2010, 08:30 AM |
|
|
(Justitiarul) |
20 Aug 2010, 09:19 PM
Mesaj
#11
|
Guests |
Aseara am visat
Ca sunt sfasiat M-am prabusit si am murit Si acum is terminat E noapte in suflet Simt rece in piept Ma doare ca sunt Pe lume un punct O pata de carne Cu suflet batut Mai bine as arde Si tot va fi trecut |
|
|
23 Aug 2010, 04:24 PM
Mesaj
#12
|
|
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 64 Inscris: 21 July 10 Forumist Nr.: 17.499 |
Aseara am visat Ca sunt sfasiat M-am prabusit si am murit Si acum is terminat E noapte in suflet Simt rece in piept Ma doare ca sunt Pe lume un punct O pata de carne Cu suflet batut Mai bine as arde Si tot va fi trecut frumos...frumos...simplu...DAR RECE.... ma pun pe ganduri cateva cuvinte morbide.... succes.... |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 26 April 2024 - 12:13 AM |