Din pacate n-am sa va ofer o introducere in subiect, dar va promit niste concluzii frumoase si, desigur, voi continua cu posturi alaturi de voi. Sa nu credeti ca e stabilit totul in cap la mine: altfel nu faceam topicul. Nu va grabiti, va rog. Este vorba de fericirea noastra, la urma urmei. Oricum, sa incercam sa fim cat mai practici cu putinta.

In acest thread ne intereseaza in ce masura asteptarile noastre ne influenteaza fericirea si ce putem face in aceasta privinta.

Este fericirea sintetica in masura in care noi suntem creatorii ei si nu factorii externi? O putem influenta doar cu teasta noastra? Totul - sau o mare parte - rezida in puterea noastra de a ne modera asteptarile? Factorii externi pot crea fericire subiectiva?

Aveti cuvantul...

"Există copaci pirpirii pe care vântul cu nisip nu-i fortifică. Există oameni slabi care nu pot să se depăşească. Dintr-o fericire mediocră îşi fac propria lor fericire, după ce au distrus cea mai mare parte din ea. Se opresc la un han pentru toată viaţa." (Citadela - Exupery).

Putem influenta fericirea noastra in masura in care nu ne oprim din drumul greu, anevoios.

Aşa, de departe, aşteptările trebuie să fie nici prea mari, ca să nu ducă la dezamăgire neimplinirea lor, nici prea mici, că atunci putem trece lesne pe lângă fericire fără s-o putem trăi pe deplin. Trebuie să existe un echilibru în jocul vieţii, de fapt cred că starea de fericire este generată tocmai de echilibrul complex, dinamic, chiar dacă intermitent, al tuturor fenomenelor care ne străbat fiinţa, individuală sau socială, multitudinea de factori interni şi externi fac atât de greu de cuantificat o stare ce predispune la fericire.

Totuşi, fericirea apare, uneori neaşteptat, în condiţii "imposibile", iraţionale, iar aşteptările noastre de obicei sunt strict raţionale. Ne străduim să raţionăm asupra elementelor care contribuie la şanse mai bune de a fi fericiţi şi atunci avem aşteptări bazate pe logică. Ne imaginăm că deţinem controlul, că putem influenţa evenimentele viitoare şi acţionăm în consecinţă. Nu rar, complexitatea vieţii introduce factori perturbatori şi putem să ne pierdem această încredere.

"Most folks are about as happy as they make up their minds to be "
Abraham Lincoln

Ii dau dreptate lu' nea' Lincon. Oamenii sunt fericiti daca vor sa fie fericiti. Problema e ca multi confunda fericirea cu stadiul in care nu mai muncesti, nu mai lupti cu nimeni, nu mai ai nimic de invatat. Fericirea se gaseste in fiecare secunda, daca vrem sa o gasim.
Da-i unui cersetor o avere si va fi multumit, extaziat. Va avea un trai mai mult decat decent si nu-i va lipsi nimic in plan material. Dupa ceva vreme, insa, se va simti la fel ca inainte. Nici mai bucuros, nici mai trist.
Fericirea o cauta multi, dar nu stiu ce inseamna ea cu adevarat. Fericire e si cand te trezesti dimineata si vrei sa mai lenevesti 5 minute in pat. Si lenevesti alea 5 minute, iti face placere sa stai asa, intins, eventual sa visezi un vis luung de 3 secunde. Fericirea e in fiecare din noi, mereu...mai trebuie doar sa o vedem.

Pentru a fi fericiti trebuie sa nu mai "doriti" lucruri. Nu inseamna sa stati nemiscati si sa nu "doriti" nimic. Doar sa priviti problema de undeva de mai sus, incat pana la urma sa nu conteze.
"Da vreau o ciocolata, nu nu imi pasa daca o primesc sau nu"
Exemplu : un copil vrea un lucru si e foarte suparat daca nu il primeste. Daca te uiti "de sus" la acel copil treaba e amuzanta. La fel e cu toate dorintele omului. De aceea nu trebuie sa luam nimic in serios

Si treaba cu fericirea, se spune ca toti o cauta. Eu zic nu o mai cautati, fiti cum sunteti suparati sau veseli O sa vedeti ca toate astea sunt doar in mintea omului, si de fapt nimic nu ne impiedica sa fim "fericiti".

http://www-usr.rider.edu/~suler/zenstory/willpass.html

Eu nu vreau mancare si o casa ca sa fiu fericit, ci sa sa nu fiu nefericit. Acuma am, dar pe viitor ce fac? La fel cu majoritaeta lucrurilor.

De mult expectantele (sau aspiratiile de viata, idealurile, mai bine zis) au fost asociate cu starea de bine psihologic (fericirea e un concept cam abstract)...

Va spun niste rezultate ale unor studii (chiar am studiat pentru licenta problema) si dupa o sa-mi exprim si eu parerea personala non-stiintifica

In anul 2000, Frost & Frost isi propuneau sa compare doua culturi (cea romaneasca si cea americana) din punct de vedere al relatiei aspiratii - starea subiectiva de bine. Rezultatele cercetării au indicat că indivizii care consideră idealurile intrinseci ca fiind mai importante pentru viaţa lor decît cele extrinseci, au un nivel al stării de bine psihologic mai ridicat. Autorii au ales pentru aspiraţiile de viaţă intrinseci conceptul de afiliere, sentimentele comunitare şi acceptarea de sine, iar pentru aspiraţiile extrinseci - succesul financiar. Alte rezultate (pentru esantionul romanesc):

1. Valoarea cea mai importantă care corela cu starea de bine este acceptarea de sine, urmată de afiliere, succes financiar şi sentimente comunitare.
2. Nu există o corelaţie între succesul financiar şi împlinirea în viaţă.
3. Sentimentele comunitare, atunci când ocupă un loc important în ierarhia valorilor, corelează pozitiv cu un nivel ridicat de împlinire în viaţă.
4. Semnificaţia valorii succes financiar este diferită de cea a eşantionului american, subiecţii români înţelegînd prin succes financiar independenţă, libertatea de a alege sigur în viaţă, rezultate pozitive şi exprimare de sine.

Cam asta ar fi pe scurt.


Parerea mea e ca atunci cand cauti fericirea in exterior (am mai spus asta la topicul despre fericire) esti sortit esecului. Conteaza foarte mult si ce intelegi prin fericire, si ce asteptari ai de la fercire (daca te astepti sa fie o stare care sa dureze la infinit, din nou, cred ca esti sortit esecului). Acum, nu stiu ce intelegi tu prin asteptari, dar eu cred ca o cale sigura spre un plus de confort psihologic este o cunoastere/autocunoastere cat mai consistenta si mai realista + acceptare de sine. Atunci cand asteptarile (de la tine, de la lume) sunt realiste, sansele aparitiei unui esec care sa-ti zguduie fiinta din temelii sunt mai mici. O alta concluzie foarte importanta care se desprindea din studiul de mai sus, cu care sunt de acord, este faptul ca aspiratiile intrinseci (care tin de propriul for interior, asupra caruia ai un control mai puternic decat asupra determinatilor externi, obiectivi) vor determina o stare de bine mai ridicata. Concluzia ar fi ca pentru cei ai caror aspiratii (scopuri in viata, cum s-as spune) sunt realiste si nu sunt legate de bani, proprietati, relatii, etc. ci de propria crestere si dezvoltare, fericirea e mai la indemana decat pentru cealalta categorie de oameni (mult mai bogata numeric ).