De n-aş avea în mine străina ce mă-mpinge
mereu spre mai departe, mereu spre altă lume,
aş tremura când plouă, aş îngheţa când ninge
pe caii mei sălbatici ce-şi strâng sudoarea-n spume.

Ea vrea să cerceteze Adâncul şi Înaltul
din suflete, să lupte cu bezna fără teamă.
În febră sare-n goană de pe un cal pe altul,
galop nebun spre marea ce-i murmură şi-o cheamă.

În cale răsar umbre ce nu pot întelege
de ce în nici o lume nu poate să rămână...
dar lumile-s de beznă şi bezna n-are lege:
te muşcă lupii nopţii chiar de-i hrăneşti din mână!

Abia pe ţărmul mării ce leagănă în unde
furtunile trecute şi cele viitoare
se-opreşte, intră-n ape şi valul nu-i ascunde
de ce se zbate veşnic şi-n apa lui e sare...

Acest topic a fost editat de aniela barbu: 29 Apr 2008, 02:20 PM