Poveşti

O ascultam cârpind poveşti,
Privind la flăcările sobei
Şi ochii întredeschişi visau
La feţi frumoşi şi împărătese.

De lampa fermecată am aflat
Şi-am vrut să fiu lui Aladin mireasă
Sau Albă ca Zăpada şi-al ei prinţ
Zidind castelul visurilor noastre

Şi-acum te văd tot povestind
Chiar dacă nu mai eşti aproape
Şi încă mai visez venind
Un prinţ să mă răpească

A venit primăvara !

Cât de frumos brodează zorii picuri
înmugurind boboci de ghiocei,
Ce dulce verde crud m-acoperă
precum mătasea trupul,
Adierea coaptă a a liliacului înmugurit
mă pierde în lumini solare

Zac cu inima-mi bătând nebuneşte
suflând elanuri prăfuite
Sărut petale albe, moi, trăind firave
şi ucigând prin forţă,
Forţă de a trezi sentimente în miezul
celei mai uscate fiinţe.

Cuprind cerul, soarele, căldura
şi şoptesc…a venit primăvara...

Piesa

Cu pensonul disperării ţi-am trasat cauza
şi cu toate că nu ţi-ai dorit-o ai acceptat
Pictat pe faţă ai jucat rolul absurd
Neobosit repetai fiecare scenă
Trebuia să ma iubeşti şi m-ai adorat
Urma să mă urăşti şi m-ai sfidat
La ultima scenă te-ai descompus
În urmă ai lăsat aer de veghe
Am avut un rol
dar piesa a fost prea bună pentru a-l juca
şi am privit....
am pierdut?

Ce e penson(ul)?

Versurile astea,


ma duc cu gandul la:

Din rude mari imparatesti...

Nu-s mare critic,dar mi se pare poezie de cenaclu literar.Probabil esti foarte tinara,eventual dupa prima dezamagire in amor.Citeste si scrie in continuare,doar pentru tine ,si studiaza ca sa poti diferentia stilurile.Sunt convinsa ca perseverenta intr-ale poeziei merita efortul.

NB:N-o lua in tragic,probabil sunt un element din sirul de timpiti care iti vor spune 'get a day job'!

Multumesc, nu sunt foarte tanara si cu dezamagirea in amor....Asta si fac, scriu pentru mine si pentru cine vrea sa citeasca, n-am cand sa devin "profesionista" in ale poeziei, e o descarcare emotionala, adica poate fi o poezie de dragoste dar in realitate motivul care m-a determinat sa scriu acea poezie de dragoste nu este sentimentul in sine, sau cine stie ce dezamagire etc ci prea plinul unor sentimente de cu totul alta natura.

Asa incat sper sa nu aveti prea multe pretentii la mine in ceea ce priveste poezia, multumesc!

Pensonul este................http://www.materialevitralii.com/vitralii/culori-pentru-decorat-sticla-si-pensule-c-97/nr.6-penson-plat-p-1279/

Faza cu versurile alea.........habar n-am nu mi s-a spus asta pana acum.

Acest topic a fost editat de Anca_M.: 22 Mar 2008, 08:05 AM

Paşii tăi

Paşii tăi tiptil coboară
Se strecoară, mă-nconjoară
Dansul umbrei desfăşoară
Urme lasă-n drum de ţară

Calcă trandafiri-n cale
Foc de aşchii arde-n zare
Se strecoara, mă-nconjoară
Paşii tăi tiptil coboră

Deasupra cerul înstelat
În urmă sorele-a lăsat
Pe urmele cărării tale
Lumină palidă răsare
Paşii tăi tiptil coboară

Lumea umbrelor

Umbre încolăcite se zbat în şanţuri
Cu unghii galbene caută în pământul fraged
nemurirea…..
Conturul umbrei mele zideşte speranţe,
adună lacrimi care încurcă drumul altora.
Zbucium, suferinţă, patos, dar nu văd lumina
Nu zăresc pe nicăieri fericirea
Zâmbesc….e doar un vis, trebuie să fie doar un vis
Gâtleju-mi uscat scoate sunete ascuţite , disperate,
nu mă aude nimeni.
Lovesc în paravanul lăptos din faţa mea,
ce curios că-l văd abia acum.
Strâng amintirea şi mă duc, nimic îmi spune nimic
Dorinţa ultimă: să mă găsesc, trăiesc aici sau dincolo?

Casa


Retina oglinzilor din casă a văzut
Lumini în cerc fac muzică de veghe
Uşa deschisă lasă căldura să iasă
Treptele din lemn sunt obosite
Miros de rânced se plimbă liniştit pe hol
Pe pereţi sunt citate celebre
Cuţitele sunt toate ascuţite
Aşa eşti tu
O casă veche.

Imi place cum scrii. Foarte frumos, felicitari! Scrisul unui om reflecta mult din personalitatea sa...
Mai scrie, stiu ca a compune nu e usor mai ales pe caldurile astea, asa ca nu-mi ramane decat sa sper ca muza nu ti-a fugit din cauza caldurii.

Acest topic a fost editat de Marcus: 25 Jun 2008, 06:36 PM

Merci Marcus, in ultima vreme n-am mai avut timp de scris, am prea multe pe cap, insa atunci cand o sa reusesc sa mai scriu ceva o sa postez aici

Acest topic a fost editat de Anca_M.: 4 Jul 2008, 07:30 PM

Ares si motanul

Eu sunt Ares, nu-s chiar mic
Stai putin, nu fac nimic
Doar ca vreau sa te miros
Pe sub coada, pe la bot

Toata ziua as fugi
Dupa tine sa te prind
Dar nu vrei sa stai, ti-e frica
Las` ca nu-ti musc din codita

Uite, am si eu, e alba
Si stufoasa, matasoasa
Daca ai sta sa ne jucam
N-as fi un prieten rau.

Grimase subtile

O singura data am indraznit
sa privesc inauntru,
Precum hotul am patruns
in locul ce-mi apartinea
Era gol? Nu, era ruina

Ce? N-am dreptul sa gresesc?
Sa calc peste orice principiu
si sa ma bucur?
Mi-e greu sa infiintez o granita
intre ceea ce am si ce am avut

Si dincolo de vidul ce-mi impresoara
spatiul vital traiesc
Cu spaima si cruzime astep
clipa ce v-a veni.

Iartă-mi îndrăzneala, probabil intenţionai să scrii "clipa ce va veni"? Desigur o scăpare de dactilo

Nu e indrazneala, este un gest binevenit pentru care iti multumesc, din pacate nu pot corecta singura, doar daca Mihai este dragut sa corecteze pentru mine.