Arta Deceptiei, fragmente din capitol, Vol. "Arta deceptiei" |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Arta Deceptiei, fragmente din capitol, Vol. "Arta deceptiei" |
12 Dec 2007, 08:13 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Răsturnare în gol
Cernit de-atâta trudă m-apropii de pereţi dar trec prin ei, voi ochii mei nu îi vedeţi? Aş vrea să vă smulg din această vrajă căci nu sunteţi în stare să mai staţi de strajă; sau las pleoapa să cadă cu sete de hoinar, răspuns la fremătarea frunzişului stelar. Luceferi negri aşteaptă scânteierea din focurile aspre ce îmi umbresc vederea. Pânza unei nădejdi pierdute mă pândeşte, amurgul sumbru mă cuprinde şi umbreşte un ochi înlăcrimat ce curând va muri, odată cu singurătatea şi arta de-a iubi. |
|
|
12 Dec 2007, 08:49 PM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Iubirea lui, încătuşată…
Zărind iubirea lui, încătuşată sub masca de copil pierdut. M-am întristat. De sub o pată, zâmbind amar, el a trecut cu o secundă mai departe. Pierdut în mantii de moment cu umbrele secate toate, privind în urmă. E atent. Şi răsuflarea sa ca de coşmar se naşte, gâlgâie şi sună iar irisul schimbat în felinar, într-o tăcere cruntă, tună. Răstignit în cioburi, răzvrătite de amintiri pierdute în ruină, cuprinde gândurile înnădite păstrând finalul ce-o să vină neaşteptat. Încă o dată, acea iubire ca un meteorit, din ochii lui, zâmbea încătuşată… Când în oglindă m-am privit. |
|
|
12 Dec 2007, 09:01 PM
Mesaj
#3
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Refugiu
N-am să mă pot ascunde niciodată atât de-adânc încât să nu mă doară, ce văd în ochii mei, şi-ai voştri. Ce bizară e noaptea, când prea calm îşi lasă amprenta aripii, ce iarăşi uită o aripă ce-aşterne vise, sfioasă din umbra-n care-i dăruită. |
|
|
Promo Contextual |
12 Dec 2007, 09:01 PM
Mesaj
#
|
ContextuALL |
|
|
|
12 Dec 2007, 09:44 PM
Mesaj
#4
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Rătăcire
M-am pierdut în parc, rătăcit printre sentimente cu sufletul ţinut căuş, ascuns în palmele inerte. Simt cum mă copleşesc vijelios, avalanşe de vise ce se strecoară peste tot şi sapă peşteri sinistre. Nu sunt decât un cerşetor îndrăgostit, în umbra unui vechi copac, ce se strecoară printre gânduri cu vechi reflexe de păcat. |
|
|
12 Dec 2007, 09:51 PM
Mesaj
#5
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Cu irisul său
Ascunsă în penumbra clipei din hol, felina pândeşte în strai sec şi gol cu irisul său, de un verde prea crud. Zâmbeşte sub pleoapă-n luciri de amor. Felina păşeşte în falsul decor cu irisul său, de un verde prea crud. Îmi freamătă pleoapa şi sună a jale. Mi-au fost smulse cristale-n tăiş de pumnale cu irisul său, de un verde prea crud. |
|
|
12 Dec 2007, 10:19 PM
Mesaj
#6
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Declaraţie
Dragoste eternă mărturisită în noapte, recunoscută în aşternuturi… Azi mă iubeşti, mâine te faci că uiţi şi-mi spui: -Iubite, căzut eşti in uitare!... O floare de aş fi, la fiecare ‘te iubesc’ mi-ar cădea o petală. Şi aş rămâne gol iar tu m-ai pierde. |
|
|
12 Dec 2007, 10:26 PM
Mesaj
#7
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Falsă inocenţă
Îţi dau în mână sufletul să-l ţii, ascuns în aburi de culoare, cu vârful sfintei nevinovăţii răneşte totul fără vindecare. Din când în când, în urmele lăsate va fi ceva ce te intrigă. Te va striga pe nume poate… Şi tu o sa-i răspunzi când strigă. |
|
|
12 Dec 2007, 11:11 PM
Mesaj
#8
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Când o să pleci
Când o să pleci, de sub o pleoapă dură nu o să vezi că-acel oftat va curge-n mine ca durere pură. Îmi vei rămâne ca o scurtă clipă de dinaintea unui vechi extaz, rănit cu o bătaie de aripă. Nu-mi pare rău, iubito, că pleci. De sub fereastră văd aştrii, sunt incendiaţi de jarul rece din privirea noastră. |
|
|
12 Dec 2007, 11:54 PM
Mesaj
#9
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Urcuş sisific pentru iubire
Pe scări din ceară topită, cu balustrada de aer încremenit eu voi urca spre tine, chiar de mă chinuiesc cumplit. Cu mersul poticnit şi tălpile dezlegate de umbră mă-ndrept spre tine grăbit. Şi de la capăt o voi lua din nou, cu altcineva când îi voi fi iubit căci de fiecare dată ajung la capăt de scări, dezamăgit. |
|
|
12 Dec 2007, 11:59 PM
Mesaj
#10
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Să pot să mor
În liniştea de dinainte, pe-al tristului şi lung covor din frunze rare, rătăcite aş vrea să cad, să pot să mor. Pe aripa unui sărut aş vrea sub stâncă să cobor, ca valul rece şi pierdut să mă destram, să pot să mor. Sub foc mocnit să mă aprind apoi ca jarul în cuptor, fiind cenuşă, să mă-ntind, să mă răsfir, să pot să mor. În arse raze vreau să sting aceste spectre, voci ce-n cor mă tot îndeamnă să te-ating, să mă preling, să pot să mor. |
|
|
13 Dec 2007, 12:05 AM
Mesaj
#11
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Când ai venit…
Când ai venit, eu m-am umplut de vânt precum o frunză dusă în spirală şi toate, în chip de formă siderală, m-au alintat şi m-au umplut de cânt. |
|
|
13 Dec 2007, 12:22 AM
Mesaj
#12
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Când ai plecat…
Te-ai îmbăiat până la sânii goi, în apa-mi plină de culoare iar urma, adâncită de picioare, se vede clar în suflet ca-n noroi… |
|
|
13 Dec 2007, 12:32 AM
Mesaj
#13
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Tărâmul necunoscut
Sunt doar un călător şi pribegesc printre scântei, mă trec tot felul de idei. Mă aflu în cădere-n zbor. Privesc pustiul printre stânci, ascult cum vântul bate… Străine îmi sunt toate şi văd secete-adânci. Perdeaua de morgană dispare printre ploi şi-ţi văd umerii goi. Iar zorii te aclamă. Împrăştie tot fumul, să te cunosc mă lasă de nu, voi arde-n transă. Şi pierd în urmă scrumul. |
|
|
13 Dec 2007, 12:47 AM
Mesaj
#14
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Urme
În palmă, cu idei îmi plouă sub panglici de amor rănit, lăsându-mi doar cioburi de rouă cu urme grele de lignit. Iar roua se prelinge. Sub palmă strâng un joc de ceară, un personaj fără decor şi singura lumină clară pe care-o văd în ochii lor, e cea care se stinge. Va trece mâine înc-o toamnă iar altele îi vor urma dar toamna asta, cea mai tristă, rămâne-n gânduri toamna ta. O alta mă va ninge. |
|
|
13 Dec 2007, 12:55 AM
Mesaj
#15
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Strai de elogiu
Cohorta tânguirilor macabre se scaldă-n seva ultimei clipiri şi luminează, precum candelabre, aproape stinse în simţiri. Se scurg între pereţii goi lacrimi în amuletă sparte, scăldate în cortegiu de noroi. Şi lasă urme erodate în ritm furat din orologiu, curmând speranţă efemeră ce a purtat strai de elogiu. Nu mai e nici o frontieră iar colţul proaspăt tencuit îşi pierde palida culoare, se unge-n mir, pipernicit de şoaptele fără culoare. |
|
|
13 Dec 2007, 01:01 AM
Mesaj
#16
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Altarul iubirii
Ce dimineaţă cu îngeri ciudaţi din arta gustului bizar, fost-au odată înaripaţi dar aripile, au fost uitate pe altar. |
|
|
13 Dec 2007, 01:13 AM
Mesaj
#17
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Altarul ignorat
Ce dimineaţă cu îngeri ciudaţi din arta gustului bizar, ce-n zborul lor au fost uitaţi. Dar ce frumos că zboară iar. |
|
|
13 Dec 2007, 01:21 AM
Mesaj
#18
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Spectru opţional
Ochiul mistic s-a deschis privind în jur, dar indecis călcând sub talpă un alt vis ca pe o flamă. A ucis. Ochiul mistic s-a inchis. |
|
|
13 Dec 2007, 01:37 AM
Mesaj
#19
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 156 Inscris: 10 December 07 Forumist Nr.: 10.968 |
Primăvara şi Sfinxul Albastru
I. Din colbul sunetelor moarte Din colbul sunetelor moarte, grăiesc măiastru doar umbrele rostirii, biete şoapte. Sihastru, Sfinxul Albastru cernit în valuri de azur e mângâiat în raze de-amurg fără cusur, purtat spre voci de noapte. Acum colindă, ochii îi sunt închişi, n-are oglindă căci ziua e stăpână nemişcarea. Doar la apus găseşte iar intrarea, când sub cer negru de obsidian cuprinde gându-i cheia în colan, deschide ochii luminaţi pe dată de sufletul încarcerat odată. De fiecare dată, chiar la ultima rază ochii mistici însoţesc mintea trează ce înfăşoară totul, încurcând mătasea inelară a viermelui flămând, ce este gata în noapte să invoce a Sfinxului Albastru mută voce. II. Dorinţă de primăvară Vara îl dogoreşte, în soarele de jar, ce-i smulge fire grele în margini de hotar iar biciul toamnei în zadar îl trece, în sinea lui rămâne tot singur, trist si rece. Sub mantia zăpezii, rabdă şi îndură gheaţa ce se aşterne tot mai dură. Doar primăvara îi aduce mângâieri cu ale sale blânde, calme adieri, în nopţile primite din dulcele blestem ce-l lasă dimineaţa, străin ca pe-un totem. III. Iubirea, văpaie ce trădează Din labirint, cu semne stinse de cărbune se tot nasc vise. Sfinxul însă îşi spune: -Am irosit demult în spaţii jocul de timp, pământul, aerul şi focul căci simt, când ochii noaptea îi deschid, mătase de blestem perfid. Din câte suflete se nasc în lume Sfinxul Albastru vrea să se răzbune, iubirea e nimic, un vis ce l-ar trăda şi vrea numai o clipă din plăcerea de-a sfida. IV. Aşteptare În faţa unui templu, între pământ şi cer, albastru sidefat, sfinxul e tot stingher, dar pregătit pentru singurătate visează-n alt tărâm, cu umbre răsfirate. -Aştept doar ceasul palid al minunii ce-aşterne pulberi oarbe, în bătaia lunii să mă ridic dintre prăpăstii lăsând zile topite-n răsărit ca să le-o fure. V. Primăvară şi iubire Simte o primăvară, aşteaptă cufundarea din bezna zilei, în timp ce zarea se scaldă în lumină. De sub poveri de pleoape, uimit că nu apune şi soarele-i aproape simte în suflet duioasă mângâiere şi primăvara vine în dulce adiere. Sfinxul Albastru se destramă, clocoteşte şi doar lumina de neon încă trăieşte, e sufletul întemniţat de vreme. Iar acum primeşte primăvara ca pe-un dar, hoinar cu ea aleargă peste zare iubind, trăind, visând la margini de hotar. VI. Vis destrămat Deschise ochii săi albaştri, ce-arată lucruri stinse şi aripa tristeţii îl atinse. Cuprinse din priviri întreaga lume. În zadar… Nu se putea ascunde în margini de hotar. Întors cu dor nebun, priveşte printre şoapte cu o dorinţă doar: pe veci sa fie noapte. |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 23 April 2024 - 11:12 AM |