Sunetul ploii din geamul ochilor tai

Ploua prin geamul deschis al ochilor tai,
obloanele se deschideau continuu ca-ntr-un SF,
bolurile din lemn de scortisoara iti adunau lacrimile
-tu ma priveai cu ochi aposi de luna si noapte, ochi rai -

Nu era nicaieri o lumina mai blanda ca-n spartura aceea de ochi ,
cred ca stelele s-au ascuns acolo de gerul si el amortit,
inca o data te-am privit; lumea incanta un deochi
pentru clipe ca noi cu suflet adormit

Nu aveam lumina, nici nori, nici noapte, nici tu, nimic
aveam doar gand sa ajung fir de ata intre negru si alb, rasarit si apus
in ceata descompusa a universului, ca un puzzle, unic

Nu canta nimeni si totusi ar fi trebuit sa cante,
nu spunea nimeni nimic si totusi trebuiau sa fie soapte
-simfonie in noi, culoare, culoare si zi si noapte-




Acest topic a fost editat de laura mihalca: 3 Dec 2007, 12:34 PM