Ce s-a intamplat cu gabriel? o fi pe alte forumuri?

Este Oribilu' Mosh pe fanclub.ro

mersi axel

Buna seara !

Dupa vreo 4-5 luni m-am gandit sa mai accesez acest forum. Habar nu am daca vechii mei prieteni mai scriu aici. Din pacate nu mai stiu nimic despre voi. Doar cu Mozart m-am intalnit acum ceva vreme in Politehnica si mi-a spus ca si el a lasat-o mai moale cu forumul.
Oare mai traiesc Sorin, Rose, afrodita, atta , Mihaela prietena attei, Vegas, mentoru, genicon...si toti ceilalti cu care m-am intalnit anu trecut in acea minunata noapte in Mat Sports ?
Poate imi voi raspunde singur la aceste intrebari. Sper ca zilele astea sa citesc p'aci si sa recuperez pe cat posibil.
Mi-a citit cineva jurnalul de pe fanclub ? axel oare de unde ma stie ?

Sorine...am fost in Oltenia ta draga. Pe la Craiova. Frumos. Acum planuiesc o excursie la Sibiu. Ma duc pe Valea Oltului si ma intorc pe Transfagarasan. Sa stii ca nu am uitat...de micii pe care mi i-ai promis la Dedulesti si de plimbarea cu jeppul pe la Obrasia Lotrului. Nu uit eu asa usor.

Toate cele bune tuturor !

ps : multe multumiri Vegas, pt. ca ma consideri romatic

Traim cu totii, Moshule, unii mai bine, altii mai rau... fiecare dupa posibilitati... Si, daca mie mi-e dor de tine, cu siguranta ca tuturor le e. Deh... ce sa-i faci? E greu sa tii pasul cu doua forumuri in care se posteaza in draci... Oricum, e bine ca iti mai amintesti inca de noi si ca nu ne uiti!

In ceea ce priveste vacanta, excursiile... distractie placuta pe unde te duci! Poate bei si o bere, pe undeva, in cinstea noastra. Si poate, prin toamna, ne mai intalnim ca s-au strans, cu siguranta, destule de povestit...

Edit: Acum am observat ca am scris "iti mai amintesti de noi si nu ne uiti". Da nu modific, ca e permis intre vechi cunostinte

Acest topic a fost editat de genicon: 5 Aug 2004, 12:32 AM

Sa traiesti !

Pai e cazul sa ne intalnim. Pe la sfarsitul lui septembrie....dupa ce-om culege viile. Distractie placuta si vacantza placuta in continuare tuturor. Voi bea in cinstea voastra.
A se vedea poza din atasament. Facuta acum 3 zile, la Campina, jud. Prahova.

Salut

Am inceput sa scriu o carte. Iata primu capitol :

Prima zi a lui decembrie din anul Domnului 1789 aduse şi prima ninsoare din anotimp. Fulgii de zăpadă începură să cadă de cu noapte, revărsatul zorilor găsind întreaga cetate acoperită în alb. Crivaţul bătea cu asprime pe străduţele înguste, obişnuite pentru un orăşel de provincie. Întreaga suflare a cetăţii era cufundată într-un somn liniştit, la geamuri nezărindu-se nici o lumină. Doar într-o casuţă, aflată la marginea cetaţii, era mare forfotă. Casa aparţinea unui cizmar sărac, iar nevasta acestuia se afla în chinurile naşterii. Când prima rază de lumină atinse turnul cel înalt al bisericii, femeia aduse pe lume un băieţel. Îi puseră numele David, atât cizmarul cât şi nevasta sa fiind credincioşi şi dorindu-şi un nume biblic pentru întâiul lor născut.

Ninsoarea nu conteni întreaga zi, nămeţii crescând aproape cât casa. În viforniţa de afara un necunoscut ieşi din pădure şi începu să urce dealul ce ducea câtre cetate. Era înfaşurat într-o mantie neagră cu glugă de aceiaşi culoare. Barba şi mustăţile sale sure erau pline de zăpadă şi gheaţă. Înainta greoi sprijinindu-se într-un toiag, urmele lăsate pe zăpadă fiind imediat acoperite de ninsoarea ce se înteţea cu fiecare clipă. Când intră pe marea poartă a cetăţii era deja seară. Fără prea multă grabă se îndreptă câtre casa cizmarului şi bătu la uşa acestuia. Gazda, care întreaga zi stătuse alături de nevasta sa şi de noul născut, se arătă în prag şi privi către stăin plin de mirare. Se aştepta ca cel ce bătuse în poarta sa să fie un cunoscut venit pentru a-i petici vreo pereche de cizme.


Străinul îşi dete gluga la o parte, descoperindu-şi capul acoperit de un păr lung prins în coadă. Cătă catre cizmar cu prietenie şi rosti cu blândeţe :
- Seara bună, om cu credinţa în Dumnezeu ! Fie-ţi milă de un biet pribeag, străin de aceste locuri şi oferă-i un adăpost pentru o noapte.
- Bună seara, drumeţule ! Te primesc cu dragă inimă, daca nu te-oi speria de sărăcia noastră. Să ştii că n-am să pot să te omenesc aşa cum se cuvine, spuse cizmarul plecandu-şi capul ruşinat.
- Fii fară grijă, cinstite domn ! Sunt obişnuit cu sărăcia. Caut doar un loc cald şi o coajă de pâine pentru a-mi astâmpăra foamea, spuse străinul în timp ce îşi scutura zăpada de pe mantie.
- Apoi dacă e aşa, n-ai decât să rămâi la mine peste noapte, dar va trebui să te mulţumeşti cu un loc în podul casei. Vezi dumneata ? Nevastă’mea abia a născut azi dimineaţă şi alt loc nu prea mai am.



Necunoscutul acceptă oferta cizmarului şi păşi în casă, aşezându-se lângă foc. Dupa ce îşi încălzi un pic oasele, rugă gazda să-l omenească cu ceva de mâncare. Cu chiu cu vai cizmarul găsi un pumn de mălai pe fundul unui sac şi puse la fiert de mămăligă. Apoi îşi trase scaunul lângă oaspetele său şi o vreme priviră amândoi tăcuţi către focul ce lumina în mod misterios încăperea. Din camera alăturată se auzeau plânsetele micuţului David şi cântecul de leagăn al mamei sale care încerca să îl liniştească. Auzind ţipetele fiului sau, cizmarul merse în odaia unde se afla acesta, lăsând singur pe străin. Necunoscutul se ridică, merse lângă focul unde fierbea mămăliga şi suflă de trei ori peste aceasta, apoi se întoarse la locul său ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Scoase din buzunarul hainei sale o pipă, o umplu cu tutun şi începu să pufăie zâmbind mulţumit.

Nu demult la birou a fost una dintre acele zile la finalul căreia te târăști spre casă înjurând de toți dumnezeii, morții și șefii. Ajungi, îți faci un duș și ești năuc, ai mintea blocată și privirea de animal hăituit. Mai bătuse și un vânt rece pe drumuri, îmi simțeam trupul arzând și plin de țepi. M-a apucat tremuratul, poate de nervi, poate de la schimbările de temperatură prin care trecuse corpul în timpul zilei, poate am din nou covid19. Am curățat doi căței de usturoi și i-am mâncat goi. Pe aragaz era lăsată o oală cu tocană de cartofi din care mi-am pus într-o farfurie și am mai mâncat doi căței de usturoi. Apoi mi-a venit cheful să beau. Mi-am făcut un ceai de plante bulgăresc și mi-am turnat un pahar de 50 ml cu horincă de Maramureș. Anul trecut am cumpărat 3 litri de horincă din Comuna Ocna Șugatag, de la un om numit nea Pătru. Beau din ea doar la ocazii speciale. Nea Pătru este un om de ispravă, nu produce pentru vânzare ci pentru consumul propriu. Eu am ajuns să cumpăr printr-un cunoscut de la el. Horinca lui este excepțională. Mi-am mai pus încă un pahar și apoi încă unul. Am băut 150 ml de horincă și o cană cu ceai de plante bulgărești. În timp ce beam de unul singur mi-am amintit o întâmplare de acum 5-6 ani.


Am mers împreună cu colegul YO3 la un sediu mai îndepărtat al Institutului nostru, pentru a rezolva unele probleme apărute acolo în decursul timpului. Pentru a fi mai operativi ne-am împărțit fiecare în câte un birou și ne-am apucat de treabă. În biroul unde am nimerit eu era un omuleț scund și rotofei, cu bărbuță și ochelari, purtând niște pantaloni largi prinși cu bretele peste cămașa cu cravată, în jur de 55 de ani. Ne-am prezentat, am mai schimbat câteva cuvinte, iar apoi fiecare și-a văzut de treaba lui. După o vreme mă întreabă: "Nenea Gabi, beți o palincă cu mine?". M-am arătat mirat, în primul rând eram amândoi la serviciu, în al doilea rând era 10 dimineața. Văzându-mi ezitarea, omul a zis: "Nu vă faceți probleme, aici în birou este Elveția. Suntem neutri, facem ce vrem, bem, fumăm!". Am acceptat invitația, am băut o palincă cu omul cel rotofei. A insistat să-mi facă și un ceai negru, spunând că el numai așa bea și că merg excelent cele două împreună. Avea dreptate. Am băut o vreme palincă și ceai negru cu acel om. Nu mai știu despre ce am vorbit, dar a fost plăcut. Ne-am simțit bine. Plecând înapoi către sediul nostru, am aflat că YO3 n-a fost așa de norocos, nimeni nu se gândise să-i ofere ceva. Eu petrecusem bine.


Peste cam un an de la această întâmplare am aflat că cel care îmi oferise palincă și ceai a murit. Interacționasem cu el doar atunci, dar vestea m-a întristat. Aflându-mă acum în bucătărie, cu horinca lui nea Pătru și ceaiul bulgăresc în față, am simțit nevoia să torn un pic pe jos din ambele băuturi, pentru sufletul prietenului meu din acea dimineață demult trecută. Asta suntem cu toții, praf în vânt. Am terminat de băut și m-am băgat în pat. N-am mai vrut să știu de nimic.

Salut, Gabriel. Ai scris cartea?

Salut!
Din pacate...nu. Dar am blog, de unde am extras si povestea de mai sus.