Freeman, numai oamenii slabi pot fi ºantajaþi. Când slãbiciunea este banul, "100 aºteaptã locul tãu" sunã a apocalipsã. Când slãbiciunea este parvenirea, salariul mediu înseamnã blestem. Când slãbiciunea este aparenþa, cliºeul este ritual.

Uneori oamenilor le este teamã sã trãiascã frumos ºi sãnãtos, ei trebuie sã trãiascã "trendy". Nu ºtiu dacã ar trebui sã-i plângem pe cei care fac alegeri dãunãtoare propriilor vieþi. Mai tristã îmi pare situaþia celor care asistã ºi nu acþioneazã, care vãd ºi nu înþeleg.
În mod amuzant, angajatorul cere sã te sacrifici pe altarul succesului sãu profesional. ªi financiar, fireºte. El cere, întinde coarda printre iþele legii. ªi angajatul dã fuguþa sã-ºi punã gâtul jos, nu fãrã mândria aferentã. Pânã la urmã fiecare om este liber sã se sinucidã cum crede de cuviinþã, în numele a ceea ce crede de cuviinþã. Libertãþile astea!

E una dintre cele mai dure legislatii europene fata de angajator. A te convinge e total diferit de a te obliga. Ca te-a convins sa muncesti in plus pt un bonus de 4-5 sute de euroi pe luna - e asta o crima?! He, he, in Romania angajatorii nu mai stau de mult timp cu biciul printre angajati.

Mie mi se pare absolut normala aceasta forma de supraveghere. Fara ea, angajatii ar irosi 30-35% din timpul de productie.

nu stiu daca munca ucide, dar daca e in exces sigur tampeste

Fantasee: ok, si?

angajatul e angajat, angajatorul e angajator - fiecare isi urmaresc interesele lor. sau ai impresia ca daca angajatorul e statul, angajatul nu e exploatat ?

ala cu camerele la locul de munca: daca ai angajat un fumator , el pierde 1-1,5 ore din timpul de munca pe zi, este?

Daca l-ai angajat deja, se presupune ca ti-ai asumat acest risc.

Pãi tocmai, am impresia cã sfaturile pertinente pe care le dai celor care lucreazã într-o multi sunt perfect aplicabile tuturor angajaþilor.
Mai ales cã slãbiciunea este omniprezentã, din pãcate. Cât despre exploatare, ar fi multe de dezbãtut ºi probabil cã ar trebui sã facem topic separat pentru asta.


Ideea de discriminare poate fi invocatã în situaþia angajatului fumãtor. Mai în glumã, mai în serios, el chiar foloseste o parte din timpul de lucru pentru satisfacerea viciului sãu. Însã nu acesta ar fi cel mai grav, uitaþi-vã la obsesia pentru internet. Vine omul la birou ºi în loc sã facã munca pentru care este plãtit, uneori chiar în dolari sau euro, freacã menta pe net. Pe banii angajatorului. Uneori chiar pe forumuri, uneori chiar la Han. În astfel de situaþii este nevoie de un sistem de supraveghere, mai ales când salarizarea depinde de producþie.
Orice am spune, forma de bun simþ numitã moderaþie trebuie sã fie unicul exces în viaþa omului modern.

da, dar nefumatorii nu se simt discriminati? ei muncesc te oretic si in timpul de fumat...

sigur ca sunt pentru toti.
chestia cu internetul la serviciu e o boala mai grava decat fumatul pentru ca consuma timp mai mult si face mintea nauca o perioada

Mara, unde esti ?

Ca fumator stiu o chestie: ies la o tigara. Adica iau o pauza cand simt ca sunt obosit, tigara ma trage afara de la masa, ma obliga sa fac o pauza din cand in cand. Astfel munca merge repede. Un nefumator ia pauza cand nu mai poate? Nu ia pauza de loc, se uita pe pereti jumatate de ora? Eu stiu ca atunci cand termin tigara ma intorc la treaba.

Nu este !!!!
Pierde doar 15 minute pe zi. Fumatorii au dreptul la trei pauze de tigara a cate cinci minute una.
Mai mult pierde angajatorul umbland brambura prin teritoriu.

Sa o vad si pe-asta!
Poate vreo 5 pauze, de vreo 10-15 minute fiecare...

Depinde de firma. Sunt firme unde ai program total de noua ore, cu trei pauze de 10 minute si una de masa de o ora. Fair enough...

da, dar el umbla pe banii lui...

este dar probabil c-a fost angajat in functie de randament nu de timpul cat are mainile libere. asta cu fumatorii lucreaza mai putin e relevanta doar in cazul fabricilor si uzinelor, sau a sectiilor de productie. Ca in rest conteaza mai mult ce te duce mintea nu ce tii in mana

Pai despre productie era vorba...

Mai avem voie sa plantam si sa consumam ce producem ? Nu m-ar mira sa nu mai avem voie - pentru siguranta noastra. Se dau legi de tot felul, in special impotriva unora care ar putea trai in afara sistemului ca Moromete. Legi care ajuta firmele mari care probabil i-au platit pe initiatorii acestor legi, de exemplu ideea aia ca taranii nu mai au voie in piete

http://www.radicalleft.net/blog/_archives/...29/2909936.html

Am ingrosat textul acolo si pun o intrebare : ce intelegeti prin democratie ? Vointa poporului ? Da avem voie sa alegem, dintre cei cu destui bani si prieteni si mass media sub control. Atat ? Faptul ca am ales dintre candidati - pusi in fata de prietenii lor bogati e de ajuns si suntem multumiti ?
Apoi mergem la munca - un sistem dictatorial si zicem "e democratie, e vointa noastra pusa in aplicare".

Uuu, convingator! Reducerea la ingerul mortii, mereu o tehnica utila de argumentatie!

Democratia nu a existat cu adevarat decat in Atena antica. Se adunau acolo 5000 de oameni de rand si formau parlamentul ad-hoc. Votau legi si cu asta basta. De fapt termenul de "democratie" a fost inventat in batjocura, de criticii acestui sistem, si inseamna "puterea multimii, gloatei". Intr-un mod obscur a ajuns sa fie considerat un termen pozitiv, nu peiorativ.

Iata o mostra din Thucydides, Istoria razboiului peloponesian:

Acest topic a fost editat de Catalin: 9 May 2007, 06:29 AM

Jet li, abordarea ta este foarte interesantã. Poate cã buba nu e cu democraþia, o fi poate capitalismul. Sau pseudocunoaºterea capitalismului.

Îmi amintesc primele interviuri pe care le-am organizat când am deschis afacerea. Ceea ce diminua ºansele unui bun specialist era lipsa de culturã a muncii. Ideea de eticã a muncii îi era, din pãcate încã mai este, perfect necunoscutã românului meu. Oameni educaþi ºi bine pregãtiþi în domeniu nu citiserã vreodatã Codul muncii. Disciplina muncii era iarãºi doar o asociere de cuvinte.
Timpul ºi percepþia lui erau noþiuni filozofice fãrã finalitate practicã. Întâlnirile de atunci, sub formã de interviuri, aproape mã speriaserã: specialiºtii mei nu ºtiau sã munceascã. Nu ºtiau sã-ºi gestioneze timpul, deci nici viaþa.

Cursul discuþiilor de aici îmi aminteºte de tradiþionala (deja) lipsã de informare a lucrãtorului român. Nu este de mirare cã marile companii, care îºi permit specialiºti în resurse umane, pot manipula cu atâta uºurinþã gloata de trebãluitori.