Nu ma refeream nicidecum la semnatura ta, nici n-am citit-o,ci la semnarea unui carti, ma refer, ca un om, plin de duhul sfant, nu se semneaza, ca nu-i al lui inteleciunea, ci a Domnului.


Si daca nu poti intelege ce spun, asta e, nu-i bai,vorbesc eu codificat.

Daca te-ai fi intalnit cu Adevarul, nu te-ai mai fi pierdut de El, in veci!

Probabil ca am fost acuzata gratuit ca nu sunt ortodoxa, dar nu asta conteaza, chiar nu are nici o importanta acuzatia, ci aroganta din spatele ei, plus...sau minus, mai bine, multe altele.


Am incercat sa subliniez de atatea ori, ca daca omul nu vreau mai mult, merge degeaba, din inertie, uitandu-se la cei prezenti in biserica, nu merg.......dar n-are rost sa mai continuu.

"Intelegerea a ceea ce citim este un dar al lui Dumnezeu",o spune preferatul tau.Si inca ceva :"Rasaritul soarelui sa te gaseasca cu Scriptura in mana", nu alta carte, doar Cuvantul. Intelepciunea omului e limitata, chiar de la Dumnezeu fiind, dovada ca trebui sa invatam in permanenta, sau cel putin vorbesc despre mine.

Si ca sa te linistesc,in primul rand, nu vorbesc de la mine.Vorbesc de la Tatal, prin intelepciunea Fiului, calauzita de Duhul Lui, si cenzurata de doi duhovnici.Multumit, acum?

Si inca ceva.Te-a pus Domnul pazitor la oi? Daca nu, esti oaie ca si mine..........

Acest topic a fost editat de ioana1: 21 May 2007, 07:06 PM

salut ,Emil ! si mie mi s-a parut ceva in neregula in respectiva asociere !
de acord si cu comentariul ! simt nevoia ca cei cu care-mi incrucisez cuvintele sa fie ...vii ! daca ma-ntelegi !

IoanV

dar poti fi de acord ca daca nu te intelege poate fi vina ta? deci sa urmam modelul dat..

Dumnezeu sã te binecuvinteze cu adevãrurile Sale dulci asa cum si mie îmi doresc.
Te salut si eu!

Din cauzã cã ESTE... în neregulã!

Normal! Adesea citim cuvinte frumoase imprimate de unii dar nu simtim viatã venind din ele. Ei se concentreazã în aplicarea unui limbaj artistic dar viata lipseste, Duhul din tine nu este miscat cu nimic de afirmatiile lor, Duhul tãu, practic respinge ceea ce ochiul receptioneazã. Pentru unii (prea multi, Doamne!) chiar dacã au impresia cã sunt plini de duh, ei sunt de fapt, morti. Ajutã-mã Doamne sã nu fiu si eu la fel! Fiecare trebuie sã cearã acest lucru de la Domnul.

Adevãrat. Noi doar o folosim în Numele Lui.

Acum nu toti putem întelege toate lucrurile dar mai târziu,
cu ajutorul Cerului vom pricepe ce azi nu am fost capabili. Valabil pentru oricine.

Nici dacã as vrea (fiind rãu intentionat!) sã contrazic cele spuse de tine nu as putea!...

Dacã sunt ortodox nu sunt automatic un copil al Domnului dar dacã sunt un copil al lui Dumnezeu,
pot fi si... ortodox, nu-i asa?

Amin!

Asa sã fie!

Nu, iti sugeram ca ar trebui sa privest lucrurile mai obiectiv, pentru ca, asa este, vremurile noastre nu sunt chiar asa de rele comparativ cu altele si ti-am adus si argumente. Sunt de acord, societatea are bube, deci este bolnava dar, crede-ma, daca o bati nu se vindeca. Tu zici, hai sa venim cu solutii sa o vindecam, si eu zic ca nu ar fi rau, hai... Dar spune acum si felul in care crezi tu ca se poate face asta daca tot ai spus hai...

Ce sa-ti mai spun, iti urez succes la stimularea suprarenalelor ca vad ca nu prea ai inteles nimic din ce ti-am spus eu si andra_v. Poate data viitoare ai sa te concentrezi mai bine.

Au patit-o si sfintii, si cred ca fiecaruia ni se intimpla, doar ca nu realizam asta. Nu avem taria de a sta mereu in relatia cu El, iar in cautarea mintuirii tocmai perioadele de cautare si regasire dintre momentele in care primim harul ne imbogatesc mai mult...

Mai rar scriu sfintii carti.De obicei o fac atunci cind oameni lipsiti de experienta duhovniceasca vin cu adevarurile lor. In rest altii consemneaza ce a spus sau au facut sfintii.
Dumnezeu ne da daruri si urmareste cum le folosim. Unul dintre ele poate fi si intelepciunea deosebirii binelui de rau, care e data omului si poate fi dezvoltata...

Eu nu ma grabesc sa trag concluzii. Iti pot doar reaminti ca au fost calugari in manastire care din cauza incapacitatii de a-si depasi mindria nu s-au mintuit. Deci nu spun ”hop” pina sar gardul...

Verifica ei ce scrii pe han? Cit despre certitudinea ca vorbele iti vin din sursa precizata, eu, ca Toma, ma mai si indoiesc...

Eu nu am afirmat ca m-a pus cineva pazitor, doar ca imi voi apara credinta... As vrea sa fiu oaie, dar se poate ca uneori sunt capra.. ;( .

Da, nu te mint, si incerc sa te inteleg. Imagineaza-ti descoperirea adevarului ca pe ceva chiar mai greu decit un demers psihoterapeutic si vei intelege ca nu e suficienta prezentarea bruta a adevarului.

Ce spui poate fi foarte subiectiv... Daca cineva ne intareste credintele, chiar si gresite e ”plin de adevar”. Daca gindeste altfel, usor socotim ca greseste....

Da. Cine a avut rabdare a vazut ca si eu am radbare...

1. Cel mai mult ne imbogatim prin realizarea limitelor, neputintelor.

2. Strans legat de primul punct: "Nu stiu daca pot pretinde ca am stiut ce vreau de la viata. Nu mi-au lipsit tintele false si entuziasmele naive. Cam toate certitudinile mele, câte au fost, sunt acum ciuruite de îndoieli, ca niste haine roase de molii. Mi-ar fi greu sa numesc una intacta."- Octavian Paler, care a experiat Adevarul. Prima treapta a cresterii spirituale. Ne-a aratat singurul drum care duce la iubire.

Acest topic a fost editat de andra_v: 22 May 2007, 05:43 PM

primul pas in gasirea solutiilor este identificarea si asumarea problemelor ! accept ca fiecare acorda gradele de gravitate (ale problemelor) diferit ,dar ele exista ! in conditiile date,solutia sta in fiecare dintre noi si dpmdv cea mai simpla si mai accesibila mi se pare ...comunicarea ,pur si simplu ,cum ziceam si mai sus capacitatea de a asculta (nu doar de-a auzi un interlocutor) ,a asculta cu intentia de a intelege, a asculta cu inima si cu sufletul ca sa poti intelege poate un mesaj de dincolo de cuvinte ! multe din bolile zilei vin tocmai din lipsa de atentie , din indiferentza,chiar ostilitatea pe care oamenii o resimt in relatiile cu ceilalti !

ps.pt o buna intelegere - imi spusesi ceva de adrenalina;adrenalina -i o catecolamina secretata de suprarenala ;am specificat ca am un prag ridicat al tolerantei !

Perfect de acord, cea mai importanta este capacitatea de a asculta, de a intelege, de a rabda.
Dar cum ajungem la comunicarea de care vorbesti? Crezi ca este o problema simpla?
In opinia mea, adrenalina este consecinta unei atitudini de constiinta si vointa, nu cauza.

In alta ordine de idei, parerea mea ca, daca esti nemultumit de lipsa de intelegere a celor din jur, trebuie sa oferi tu. Din start e o atitudine gresita sa pretinzi toleranta de la semeni. Ofera tu! O sa-mi pun si eu o semnatura in profil: omul sfinteste locul.
Asta a fost si ideea Merlinei, din cate am inteles eu: sa ne concentram exclusiv pe dezvoltarea capacitatii noastre de a oferi; plansul de mila, vaietatul pt. mizeria morala, sistemul ticalosit si alte asemenea nu rezolva nimic, doar te macini in interior fara nici un rezultat. Hai sa ne intrebam mai bine: daca lumea este cum este, cu ce contribui eu la bunul mers al lucrurilor?

Acest topic a fost editat de andra_v: 23 May 2007, 06:35 PM

Draga fiatlux,
Deocamdata nu iti pot spune mai multe decat ti-a spus andra_v dar sa stii ca avem placere de a discuta cu tine.
... Nu prea inteleg de ce crezi tu ca este nevoie sa ne informezi despre nivelul de adrenalina la care ajungi... Probabil discutiile astea pe orbeste de pe Han le percepi ca pe o aventura adevarata. Fii linistita ca nu ti se poate intampla nimic rau si sa nu te sperii cand esti contrazisa cu sau fara dreptate.

salve,Andra !
comunicarea eficienta devine simpla daca indeplinesti conditiile de mai sus ,daca-ti respecti interlocutorul ! exersez la asta de ..ani de zile si functioneaza ! nu pretind tolerantza de la ceilalti si consider ca tolerantza e chiar prea putzin ,dar ,ma rog, e un punct de pornire care poate evolua spre o apropiere ! cum in comunicare sunt cel putzin doi participantzi ,important este ca macar unul sa dea tonul ! poate fi oricare dintre noi ! cum ziceam,ma stradui !

acu' cu ..adrenalina asta (valabil si pt Merlina) ! totul a pornit de la mesajul Merlinei

io spusei ca ...suprarenala mea are prag ridicat la ..stimulari,deci se ..varsa greu ,de obicei in situatii de gravitate maxima cand ,de ex, viatza unui om (lucrez in sanatate) depinde de mine si cand apar piedici (umane sau materiale ) care fac secundele sa devina ..veacuri ,daca intelegeti ce vreau sa spun !etc.
in discutii reale sau virtuale pe varii teme ,chiar si ..pardalnicele alea politice , nu-mi ostenesc "comandantul suprem" zis..creier ,responsabil si de toate revarsarile glandulare ; putem sa ne mentinem un echilibru cu-atat mai mult cu cat simtim ca ...Cineva acolo sus ne iubeste !

ma simt f bine la Han ! il salut si pe Mihai cu ocazia asta,ca nu am mai trecut de mult pe-aici !

Acest topic a fost editat de fiatlux: 24 May 2007, 12:03 AM

Chiar si numai întrebându-te aceea, stii cã esti undeva pe drumul drept.
Nu mai vorbesc despre punerea în aplicare...
Un om al lui Dumnezeu trebuie sã fie foarte familiar cu aspectul zugrãvit de tine, andra.

Ascultare, rãbdare si întelegere... Fiecare sã se întrebe (începând cu mine): am cele trei calitãti mentionate?
Dacã le am, le si arãt în relatiile mele cu cei din jur?

Chiar putem contribui, sau chiar contribuim? Cum ne manifestam pe-aici, ca nu avem de ce juca teatru,asa se transpune si in viata de zi cu zi.........banuiesc ca e tot la nivel de teorie.Daca am incercat sa linistesc spiritele, am fost acuzata ca am mandrie exacerbata.Daca nu facem nimic, suntem nepasatori.

Exista cale de mijloc?

Chiar se poate face ceva?

Sau nu se poate face nimic, pentru ca suntem prea diferiti, gandim diferit, simtim diferit, suntem impartiti pe genuri, etnii,etc., exista un numitor comun? E bine sa fi idealist sau realist?

Inteleciunea sau inteligenta? Depinde de Dumnezeu sau de noi? Inteligenta =parte integranta a liberului arbitru, intelepciunea=ascultarea de Dumnezeu.

Din sfaturile pãrintelui Paisie Aghioritul

“Prezenþa creºtinilor este mãrturisire de credinþã. Cineva poate ajuta mai mult cu rugãciunea, dar tacerea lui o vor exploata ceilalþi ºi vor spune: “Cutare ºi cutare n-au protestat, prin urmare sunt de partea noastrã, sunt de acord cu noi”. Dacã nu încep unii sã loveascã rãul, adicã sã mustre pe cei care smintesc pe credincioºi, se va face mai mare rãu. Astfel se vor întãri puþin cei credincioºi, dar vor fi împiedicaþi puþin ºi cei ce luptã biserica”
(Cuv. Paisie Aghioritul - “Trezire duhovniceascã”; Cap. 2, p.41; Ed. Schitul Lacu, 2000)

“Alþii iarãºi din “bunãtate” spun:“Ereticilor, nu le spuneþi cã sunt în rãtãcire, ca sã le arãtãm dragoste”. ªi aºa pe toate le niveleazã. Dacã aceºtia ar fi trãit în primii ani ai creºtinismului, n-am fi avut nici un sfânt. Atunci spunea creºtinilor:“Aruncã numai tãmâie în foc ºi nu te lepãda de Hristos!” Dar n-au primit; “Fã-te numai cã arunci!”. Nici aºa n-au primit.; “Nu vorbi despre Hristos ºi du-te liber în altã parte”. Dar nici pe asta n-o primeau. Astãzi vezi o lume fiartã”.
(Cuv. Paisie Aghioritul, “Trezire duhovniceasca”, pg.43, Ed. Schitul Lacu, 2000)

“Este trebuinþã de discernãmânt. Sunt momente când nu trebuie sã vorbim, ºi momente când trebuie sã mãrturisim cu îndrãznealã crezul nostru, pentru cã suntem rãspunzãtori dacã nu vorbim.
În aceºti ani grei fiecare dintre noi trebuie sã facã tot ce este omeneºte posibil ºi ceea nu se poate face omeneºte, sã lase în seama lui Dumnezeu; Astfel vom avea conºtiinþa liniºtitã cã am fãcut ceea ce am putut face. Dacã nu vom reacþiona se vor scula strãmoºii noºtri din morminte”
(Cuv. Paisie Aghioritul - “Nevoinþã duhovniceascã”, p.34, Ed. Schitul Lacu, 2000)

Sursa

Nu vreau sã afirm cã sfaturile "pãrintelui" nu ar fi bune în general dar...
nu pot sã nu mã întreb pe mine însumi: oare sfaturile lui Isus or fi epuizate, deja?!

Nici vorba. La fiecare pas, in cuvintele Sfintilor Parinti vezi referiri la Biblie. A studia invataturile lor este necesar pt. ca ei vorbesc din invaturile primite de la Duhul Sfint, nu inventeaza interpretari ca noi. Dovada prezentei Duhului asupra lor sunt nenumaratele minuni savirsite de acestia...
Ca sa te convingi de multitudinea interpretarilor te intreb in legatura cu impartasania, tu ce crezi?

Inteligenta spirituala ne indica la cine sa cautam invatura ca sa intelegem corect adevarul... La unii care ne exarcebeaza mindria, ne linistesc intr-o "asezare" calduta, sau la cei care ne invata umilinta si dragostea adevarata...

Acest topic a fost editat de IoanV: 1 Jun 2007, 08:12 AM

Daca Sfintii Parinti "nu inventeaza interpretari ca noi", cum explici atunci, de exemplu, crearea imaginii acestui personaj providential al lui Constantin cel Mare, care intra in contradictie cu marturiile istorice?

Presupun ca factorul major care a determinat o imagine pozitiva despre imparatul Constantin a fost acceptarea bisericii (comunitatii) crestine de catre acesta. In mentalitatea populara acesta este un lucru foarte important, cum e de ex. caderea comunismului, care nici macar nu a fost chiar asa barebar cu crestinii precum imparatii care au luptat impotriva lui.
Insa ca invatatura si explicatii pentru adevar nu stiu sa fi ramas de la el. Sunt suficienti sfinti care au facut si minuni si ne explica si cum trebuie sa acceptam crestinismul. Nu toti sunt invatatori in biserica, multi au alte roluri...
De exemplu, mie imi place foarte mult Parintele Paisie, ucenic al unui sfint, care in cele 4 volume de invataturi tiparite la noi, explica foarte simplu exentialul in ceea ce priveste credinta ortodoxa. Daca altii prefera alte culte crestine ii priveste, dar sa nu judece pripit, fara o suficienta documentare prealabila.

te rog IoanV sa nu te superi ! din nou am impresia ca incerci sa convingi ca imbratisarea credintzei, e o premiza pt a te disocia si a arata cu degetul,a judeca si a ...indrepta pe ceilalti !gressc? pt mine credintza este un tzel, o cale pe care incercam sa o urmam si a carei confirmare o avem doar la judecata suprema ! pana acolo suntem muritori egali cu mai multe sau mai putine pacate ! aruncam piatra?

Nu ma supar, cind ma rogi asa frumos, dar nu iti inteleg ingrijorarea, presupunerea. Nu caut sa dau in altii si sa justific prin credinta acestea. Citatele le-am dat pentru a intelege fermitatea si hotarirea cu care unii dintre noi ne aparam convingerile. Nu cred ca ai vazut la mine un atac bezmetic asupra cuiva, nici macar atacuri, ci doar apararea credintei ortodoxe cind este atacata.

Nu se poate pune semnul egal intre credinte. Unele ridica omul, altele il duc la neantizare, la pierderea in partial...Nu aruncam piatra ci doar aducem marturia dreapta, neinselatoare...
Concret, in privinta egalitatii intre noi, nu cutez a ma socoti precum unii ca parintele Paisie sau sfintii, de aceea nici noi suntem egali. Una poate rugaciunea mea, mult, mult mai mult a celor ca acestia...Nu ma socotesc mai bun decit altii, dimpotriva, plin de pacate...
Eu imi apar credinta, aici credintele, convingerile, sunt puse in discutie, nu vreau sa ne condamnam unii pe altii ...

apararea credintei spui ? de cine sa o aparam atata timp cit ea este un atribut personal ? nu vreau sa conving pe nimeni ca optiunea mea religioasa este cea mai buna (nici nu cred ca asta-i esentza);eu am ales sa o practic pe asta !pt ca,nu-i asa, ne puteam naste in .. Turcia ! consider ca egalitatea trebuie gasita in felul in care fiecare ,personal, isi poarta crucea si nu prin etichetarea generica a religiei careia ii apartine ! marturia este ..fapta fiecaruia ! sfintii parinti sunt o dovada! "La fapta buna nu se cauta rangul, starea si neamul"
extrapolind, din pacate traim timpurile unui fundamentalism feroce ,s-a ajuns din nou la ..."razboaiele sfinte"! oare datoram asta si faptului ca religia intra-n cartile globalizarii ? prozelitismul agresiv si expansionist poate fi o cauza a exacerbarii conflictelor interconfesionale? traim sau nu o noua ..cruciada? de ce se-ntampla toate astea ! de ce din nou religia e capatul de pod al conflictelor ? fiecare om are dreptul sa-si aleaga credintza !si fiecare e dator sa respecte optiunea celuilalt ! altfel, precum se intampla, apararea cea mai buna e ...atacul !

multumesc ca m-asculti, IoanV
Va rog sa nu va indepartati de la topic! Multumesc, andra_v!

Acest topic a fost editat de andra_v: 3 Jun 2007, 11:57 AM

Daca ar fi un atribut personal probabil ca nu ar avea sens expresia: frati intru credinta. Intrebarea este foarte buna pt. ca ne duce cu analiza la ce este de fapt credinta, cit in ea este al nostru, cit este comun, etc ... Acest discernamint, de a identifica propria credinta si credintele altora, cred ca este o dovada a inteligentei spirituale.
Credinta la care adera mai multi, si chiar se dezvolta prin contributia unora, este deja una comuna. Asa de exemplu sunt credintele religioase. Adeptii unei credinte pot sa nu fie de acord cu adeptii altei credinte si sa o atace spunind ca e gresita. Cei atacati pot si uneori chiar simt nevoia sa se apere.

Nu toti gindesc la fel. Eu vreau sa ii conving ca e buna atunci cind ei incearca sa ma convinga ca a mea credinta e proasta. Indiferent unde se nasc, cautatorii cinstiti ai adevarului ajung sa gaseasca un limbaj comun si sa se inteleaga, sa se imbogateasca unii de la altii. Insa nu inveti acelasi lucru in credinte diferite.

In unele religii nu exista cruce sau un corespondent al ei. In functie de religie, confesiune, ti se pot cere fapte diferite, sau chiar sa nu ti se ceara fapte... Insa si etichetarea dupa religie are neajunsurile ei. Aderarea si cunoasterea lor este relativa, adesea formala. In ultima instanta despre noi vorbesc faptele dar natura, „inaltimea” si „puterea” lor depind de credinta din care pleaca. Mai mult, aceasi fapta, postul de ex., poate fi pentru unii prilej de inaltare, pentru altii motiv de mindrie ...

De unde datoria aceasta, ca eu vad ca eu vad ca multi nu o respecta? Ba exista chiar indicatii in religii sa le vestesti in lume. Cum sa alegi intre ele daca nu le cunosti? Poti sa ii vorbesti cuiva despre credinta ta insa nu il poti obliga sau cere sa o adopte. E o optiune individuala in care forta nu isi are sensul.

Sa explic si de ce am dat citatele din parintele Paisie. Pentru ca nu sunt de acord cu pacea fortata. Putem face apel la mai multa intelegere intre ”combatanti” dar nu le putem cere sa taca. Aici din discutii se invata multe, si nu curge singe...

Pt. mine fiecare dialog e un prilej binevenit de a privi lucrurile si din alta perspectiva, de a ma imbogati in cunoastere. Prin dialog am invatat multe, de aceea ma bucur cind cineva imi da replici care ma fac sa gindesc sau ma obliga sa imi justific pozitia...

@ Andra
cred ca suntem ontopic, exersam discernamintul spiritual...

Andra, de ce crezi ca suntem OT ; eu zic ca-i chiar un punct cheie ,acesta al aplicarii inteligentei spirituale in relatiile interconfesionale,in prozelitism,expansionism ,ca si in extremismul religios !

Buna,IoanV! am revenit !
Te citez:

exista o contrazicere intre cele doua sentintze sau mi se pare mie ?

Sensul de ..dus al crucii era generic ,nu cel strict biblic !

Asa cum pretindem altora sa ne respecte credintza ,asa trebuie sa facem si noi !Sa-ncepem cu noi ! In relatiile curente,interumane , nu poti deosebi pe-un catolic de un ortodox sau de un musulman (in civil )ca in fond credintza e in noi orisicand (dar in suflet si-n spirit si-n atitudine) nu doar in biserica ; daca pe o strada din ..Paris ,ca-i cosmopolit, te impiedici ,cazi si cineva ,un strain ,te ajuta sa te ridici ,are vreo importantza carei religii ii apartine ?

Despre cunoasterea diferitelor religii ,mi-a venit o idee cu ocazia deciziei de suspendare a icoanelor din scoli (cu care sunt de acord,pe considerentul ca nu acolo le este locul );deci ideea era de a se face o istorie a religiilor ,un fel de ..religie comparata , in scoli ! ar fi si democratic si absolut eficient dpdv cultural si ,de ce nu educativ ! am senzatia ca exista o tendintza spre fetisism,spre exteriorizare si superficializare ,in detrimentul adincirii cunoasterii si in final al trairii spirituale !

discutam...