@RZA

Nu am facut altceva decat sa-ti raspund cu aceeasi moneda .
Considera "discutia" incheiata .
O zi buna .

Imi pare rau, momentan nu pot ierta nici un violator si nici un criminal.
Altii care-mi gresesc ii pot ierta, dar nu care gresesc in halul asta.

Imi pare rau, dar nu inteleg postul anterior, cel cu violul si uciderea. Ai fost violata, sau ai fost ucisa?... Din ce ai scris se intelege ca ambele, si ca nu-i ierti pe cei care te-au violat si ucis, in schimb ii poti ierta pe toti ceilalti, adica pe cei care nu te-au violat si ucis. Scuze, dar sunt mai greu de cap. In plus, sunt total necunoscator in domeniu...

Cu prietenie

Acest topic a fost editat de RZA: 30 Jan 2004, 06:41 PM

Mai are importanta ce s-a intamplat de fapt? Eu zic ca nu..Important e ca unii chiar nu merita iertarea....

RZA, ideea e ca unii pot ierta anumiti oameni si anumite fapte in timp ce altii nu pot.

The end

Brancoveanu a avut o atitudine inconstienta. Nu stiu daca el personal ar fi reusit sa isi salveze viata. Daca da, merita sa spuna ca renunta la credinta si sa se gindeasca ca "vom trai si vom vedea". Poate ca era cam tirziu. Dar daca el personal nu credea ca mai scapa sau ca mai merita sa incerce, cu ce drept si-a sacrificat copiii? Asta nu e eroism. E crima si inconstienta, ca sa nu mai vorbim de faptul ca supravietuirea copiilor era in interesul supravietuirii familiei.

Eu a trebuit sa invat sa iert. Instinctual nu prea imi venea, mai ales cind mi se facea rau intentionat.
Iert relativ usor acum. Pot chiar sa si uit de tot. Pe bune.

Din nefericire, unii repeta si continua sa te raneasca. Pe acea ii avertizez si daca nu inceteaza, ii elimin din viata mea oricit de apropiati mi-ar fi si oricit am investit in acea relatie. De iertat ii iert. Daca nu ii iert, atunci ii port continuu in mintea mea, sint cu mine tot timpul...acesta fiind chiar ultimul lucru de care am nevoie. In clipa cind am ales sa iert, (ca la faze numai asa merge ) ma simt eliberata si am pace si parca s-a rupt o legatura din mintea mea...

Un lucru care imi e greu si invat acum sa il fac... e sa ma iert pe mine insami... I am very hard on myself...

Voi nu aveti aceasi problema, oare sint singura?

@MonicaV
Tot ce pot sa-ti spun e ca Brancoveanu a avut ierarhiile iubirii ordonate altfel decat le ai tu. Pentru el, iubirea de Dumnezeu era mai presus decat instinctele carnii (autoconservare, protejarea liniei genetice & stuff). Nici nu stiu, citind postul tau, de cine sa-mi fie mai mila, de el sau de tine? Cred ca de tine...

Va rog, cu riscul de a ma repeta, sa va amintiti mereu ca Iisus ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri si ca Ghandi a spus "An eye for an eye makes a blind world"

Ba da, Ligia draga, cel mai greu e sa te ierti pe tine insuti. De aceea este foarta importanta iertarea celui fata de care ai gresit ... cand ti-o acorda, parca ti-e si tie mai usor sa te ierti
Mi-a placut tot ce ai scris, ma bucur ca mai exista si oameni care gandesc ( asa).

Acest topic a fost editat de RZA: 2 Feb 2004, 11:01 AM

Nu înţeleg care ar trebui să fie legătura... Mie mi se par a fi două lucruri distincte, care fac referire la aspecte diferite ale existenţei...

Citatul lui Ghandi face referire la Legea Talionului/Karmei, citatul din Tatal Nostru face referire la Legea Iubirii. Evident, sunt 2 etape evolutive cat se poate de distincte. A face legatura dintre ele a fost unul din scopurile venirii Mantuitorului.

Modul în care era formulată afirmaţia mi-a dat impresia că ideea care se vrea a fi transmisă ar fi fost alta. Îmi cer scuze.

Să revenim on-topic.

Acest topic a fost editat de Tudy: 2 Feb 2004, 12:06 PM

Pentru ca sunt egoista si ma gandesc la mine, vreau sa ma simt bine. Aleg razbunarea iertarii. Daca ierti ti se strange inima. Poate doar in aparenta, dar asa se simte.

Deci esti razbunatoare si -ti plac golanii.....
Si egoista, tu ai zis....

Acest topic a fost editat de bdl: 5 Feb 2004, 04:49 AM

La mine e invers, daca nu iert, mi se strange inima Si chiar daca imi vin unele ganduri de razbunare, pur si simplu nu pot sa o fac. Nu din teama, ci fiindca imi dau seama ca rezolv nimic asa si ca pe oamenii ii atragi altfel decat prin razbunare....

As minti daca as spune ca niciodata nu ma gandesc la razbunare... O, Doamne, si ce imaginatie am! Dar doar pret de cateva minute... Pe urma realizez ca nu merita, prea multa risipa de energie... In functie de ce am suferit de pe urma faptelor individului respectiv fie iert pe loc, fie ma supar si imi trece a doua zi. Pur si simplu ma trezesc vorbind cu respectivul, dupa aceea imi amintesc ca ar fi trebuit sa fiu suparata de el. Ridicolul situatiei ma ajuta sa trec peste...
Pentru durerile mari, cauzate de fapte mai grave, pur si simplu rup legatura cu persoana respectiva: intai pentru ca nu merita sa ma incarc cu energii negative sau cu pacate, ori cum doriti sa le spunem, doi : pentru a ma pune la adapost de o noua lovitura si trei : pentru a putea uita si ierta, cu timpul. Nu reusesc de fiecare data, dar in general fuctioneaza...
Tot in timp, am invatat cat de insignifiante sunt lucrurile care ma dureau altadata...

PS - daca ne gandim la schmbul de replici acide, hmmm .... nu prea iert, dar arareori o fac cu rautate. De obicei doar ma amuz. Si nu cu oricine.

Era o chestie misto care suna cam asa
Iertarea este ca parfumul pe care-l imprastie florile cand calci pe ele.