din ciclul ,,Poemele lui Joshua''

cât mă bucur să te văd în crepuscul
aş sculpta roua de pe buzele tale
în formă de diamant ascuns
sau zigurat de petale moi neatinse
deasupra cântării cântărilor
dacă n-ar fi atâtea săli de aşteptare
unde femei cu degete moi
recită Eva are mere pentru Adam

* * *

întotdeauna pe peretele dinspre răsărit
a fost un tablou cu cai albi
se deschidea poarta
şi fiara îşi pierdea puterea
unde isihastul cu mâinile de ceară
picta în vitralii lebede negre
ducând în cioc
vestea pântecului adus ofrandă

* * *

azi mi-a mai rămas
doar un vis mirosind a santal
cu un librar ştergând praful
de pe întâia carte a Leviticului
pentru a-şi aminti rostul
arderilor-de-tot

copyright Lory Cristea