Motto: "Imagination was given to us to compensate for what we are not; a sense of humor was given to us to console us for what we are." (semnatura Carmelitei)

Deschid acest subiect, inspirat de un citat (as fi interesat sa aflu cine l-a produs) pe care Carmelita il are azi in semnatura.

Deci, ce anume poate sa fie imaginatia asta umana ? Ce spun diferitele abordari si curente din psihologie si dezvoltarea personala despre imaginatie ?

Ce pareri aveti, fiecare dintre voi, despre imaginatia pe care o posedam ca fiinte umane ?

Pornind de la citatul de mai sus, imaginatia exista pentru a compensa ceva in fiecare dintre noi ? Sau, de exemplu, pentru a aduce naturii umane ceva in plus fata de natura animala ? Sa aiba cumva imaginatia mai multe roluri si implicatii in vietile noastre ? Si daca o avem, cum a aparut, care a fost primul ei scop ? Cum s-ar zice, avem o imaginatie, ce facem cu ea ?

Toata lumea e invitata sa isi spuna opiniile !

Pai unii nu fac nimica , altii o folosesc doar 50 % , altii scot ce este mai bun din ea, altii o ia razna ca au prea multa, altii ar vrea sa fac ceva cu ea dar nu stiu cum si ce etc.

Parerea mea este ca imaginatia se poate trimite la scoala, o poti modela , o poti folosi cum vrei.
Pentru mine este o parte importanta a Eu-lui meu.

Eu cred ca imaginatia este o gandire in avans, plecand de la un eveniment in desfasurare, si are o forma si o intensitate diferita de la individ la individ, motivele fiind diverse. Imaginatia este "visul cu ochii deschisi", este "hazul de necaz", dar este si o alta haina a pesimismului (pt ca nu trebuie sa uitam niciodata ca atat negativismul cat si pozitivismul sunt prezente in insasi existenta universului).

Psihologii spun ca imaginatia este doar un proces de combinare a experientei traite cu memoria si care poate anticipa realitatea viitoare.

Creativitatea, insa, e un proces mult mai complex, cu aplicatii sociale, care se bazeaza, in primul rand, pe imaginatie. Insa creativitatea presupune si motivatie, si vointa.

Fara imaginatie, practic nu mai putem trai azi si cred ca da, imaginatia este un proces tipic uman, chiar daca au mai fost voci care au spus ca s-a constatat o forma de imaginatie si la animalele superioare.

Citeam mai demult undeva ca, daca Descartes ar invia azi, nu ar mai spune "Gandesc, deci exist", ci " Imi imaginez, deci exist".

E atat de importanta azi imaginatia, cum nu ne imaginam . Fara ea, nu putem generaliza, nu putem planifica sau chiar empatiza cu altii (o chestiune care mi se pare extrem, extrem de importanta).

Am delimitat la inceput cele doua termene tocmai pentru a reliefa faptul ca degeaba avem imaginatie, daca nu o folosim pentru a ne adapta social. Sunt oameni extrem de imaginativi, dar care nu au nici motivatia, nici vointa sa o foloseasca pe plan social. Devin insinguratii - genii care creaza opere de arta unice ca valoare.

Are mare rol in psihologia cognitiva, pentru ca e, mai nou, ultimul "trend" in studiul comportamentului uman. Da, pentru ca se considera ca ea poate da informatii despre atitudini si sentimente ale oamenilor, care nu sunt accesibile prin cuvinte sau limbaj paraverbal sau nonverbal.

Asa ca sa nu va intrebati de ce vi se dau niste teste ciudate la un interviu de angajare. Trebuie sa cunoasteti cate ceva despre acele teste ca sa nu cadeti in plasa, deoarece unele din acele teste spun adevarul despre dvs., chiar daca incercati sa il ascundeti bine de tot (vorbesc de adevaruri ce nu se vor a fi cunoscute).

E foarte mult de discutat pe aceasta tema, ca, de altfel, pe toate temele propuse la aceasta Odaie din Han.

Eu, ca de obicei, raman surprinsa cat de complexa e personalitatea umana si nu pot sa imi explic multe lucruri, pentru ca nu am studiat, din pacate, neurostiintele. Mi se par prea grele. Insa mai bine asa, mai mult mister in ce priveste personalitatea. Da idei imaginatiei...

Putem face enorm de multe lucruri cu imaginatia. Si FACEM, dar nu constientizam:) Dar ma opresc aici, ca .... iar am scris kilometri.

Daca am inteles bine ce ai vrut sa spui, cred ca te-ai pripit sa ii judeci pe altii dupa propriile tale aspiratii si nevoi. Daca nu am inteles, te rog sa vorbesti mai mult despre cum vezi (sau cum s-ar vedea) acea situatie de inadaptare a unor "oameni extrem de imaginativi".

am două descrieri în minte acum, ale unor manifestări cu rezultate diferite ale aceluiaşi lucru:

imaginaţia este acea parte a minţii care modelează lumea, aşa cum e ea simţită şi trăită, prin prisma experienţelor memorate, dar şi care simulează lumi posibile, toate astea petrecându-se sub control conştient, în timpul stării de veghe...

imaginaţia este acea parte a minţii care plăsmuieşte lumi posibile şi imposibile, folosind concepte, idei sau senzaţii mai mult sau mai puţin realiste, subconştient, generând visele...

este acelaşi mecanism în ambele situaţii, doar controlul este diferit, în starea de veghe se corelează imaginile cu realitatea (cel puţin se încearcă) şi rezultatele sunt sau nu aplicate în procesul decizional, după caz; iar în starea paradoxală imaginile sunt corelate cu o poveste generată ad-hoc, de cele mai multe ori pe baza unor stimuli interni, provenind din zonele mai primitive ale sistemului nervos...

Cat de interesant e subiectul asta! (ce fraza banala ) Ma mir ca nu vorbeste mai multa lume, poate din lipsa de imaginatie. Mie mi-a placut intrebarea asta: "Si daca o avem, cum a aparut, care a fost primul ei scop ? "
Imaginatie apare cu fiecare om, nu cred ca a aparut odata si apoi s-a transmis, s-a imbogatit din experienta anterioara colectiva sau mai stiu eu ce.
Mi-aduc aminte de o reclama care se potriveste inceputului imaginatiei, ei probabil ca nu s-au gandit la asta, din moment ce promova niste scutece pentru copii, parca. Mama in fata copilului, in camera o lampa era aprinsa, copilul vedea profilul mamei neclar, putea foarte bine sa se uite la ...pestele de pe televizor daca era aproape si nu vorbea.
Ce isi inchipuie oare un copil despre glasul ala atat de cunoscut, despre bataile pe care le-a auzit zi-de-zi timp de 9 luni? Oare e surprins cand isi vede parintii pentru prima data? (oare isi spune: credeam ca e bruneta, hmm )
Mai pe scurt, memoria declanseaza imaginatia? E nevoie de ceva pe care sa se bazeze?

Cel mai bun mod de a-ti dezvolta imaginatia, dupa jocurile in care bagi cubul prin gaura patrata,, ar fi sa citesti carti. De fiecare data cand faci asta iti imaginezi toata actiunea, cum arata personajele, orasul, hainele, balurile, cum ai arata tu in poveste. Fara imaginatie cartile nu ar fi decat un sir de informatii pe care nu am putea sa il retinem prea mult, ca si cum cineva ne-ar spune cat costa 2paini, 2kg de rosii, 5de branza, 1cutie mazare, 8 morcovi. Pana in 2 ore le-am uita, sau ne-am aminti doar partial.
De fapt, acum dupa ce am scris asta, sunt de parere ca intre imaginatie si memorie e o legatura mult mai stransa, se influenteaza una pe cealalta in multe feluri.

Dupa parerea mea imaginatia este doar o cale de scapare, o modalitate de a fugi dintr-un prezent care nu te avantajeaza. Imi amintesc de orele de compunere la scoala, folositi-va imaginatia, blablabla, mai bine ma invatau ceva practic ce sa-mi poata folosi in viata. dar asa au fost vremurile...

Cam toti poetii sau scriitorii sunt etichetati de contemporani ca fiind putin luati. Oare de ce?

Exact asta am spus-o si eu pe un topic mai vechi in legatura cu poezia: o evadare din real, o fuga de sine, refuzul de a privi viata asa cum este. O scapare pe moment, care in nici un caz nu rezolva problema.

imaginatia ajuta pe unii sa evadeze in universuri paralele, numai de ei stiute... ajuta pe altii sa creeze incantare pentru ochii, urechile si in general sufletul nostru, al beneficiarilor... in timp ce pe unii mai smecheri ii ajuta sa ne conduca si sa ne duca de nas...

pe ce se bazeaza... pe capacitatea de a face anumite conexiuni, si pe capacitatea de a te folosi de capacitatea de a face conexiuni...