Inspirat de topicul "Filme - replici celebre", m-am gandit sa inversam un pic situatia. Sau, cu alte cuvinte, "Am niste filme-n cap..."
Ideea este urmatoarea: cineva da un citat (mai mult sau mai putin) celebru, iar persoana urmatoare trebuie sa descrie o scena in care un personaj spune fraza respectiva.

Incep eu cu un exemplu

"Although prepared for martyrdom, I preferred that it be postponed." (Sir Winston Churchill)

Executia se desfasura discret. Vasile, legat, in roba alba a condamnatilor, era condus de catre garzi catre esafodul din curtea interioara, unde asteptau un mic comitet de martori si calaul. E un pic cam mult spus "era dus", pentru ca Vasile parea nerabdator sa ajunga mai repede la esafod.
[fade out, fade in]
Ok, deci totul e gata, toata lumea la posturi, sentinta a fost citita, micul comitet de martori asteapta executia cu un amestec de oroare si nerabdare. Calaul pune piciorul pe scaunelul pe care sta prizonierul, cand...
[intrerupere artistica de prost gust]
O pasare zboara pe cerul fara pic de nori. Calaul este cu piciorul pe scaunel, gata sa-l impinga, cand o sclipire ciudata apare in ochii lui Vasile. Un salt ca in matrix, iar in timpul "zborului" Vasile rupe funia spanzuratorii cu dintii ( ). Publicul ramane inghetat cu un rictus de groaza, in momentul in care Vasile, cu o singura lovitura, rupe gatul judecatorului. Vazand aceasta, calaul se incordeaza pana se rup hainele de pe el ( ). Se repede dupa Vasile, il prinde din spate si, cu o miscare abila, ii infige un cutit intre omoplati. Apoi, rasufland din greu, spune: "Desi era pregatit pentru martiriu, a preferat sa il amane. I-a reusit, pentru vreo 30 de secunde."

Acum ca v-am incantat cu filmmmul meu sangeros de categorie W, va astept pe voi sa va dati in spectacol cu aberatii.

Urmatoarea replica este:

"Gaina batrana face supa buna".

Acest topic a fost editat de Olaf: 17 Oct 2006, 01:19 PM

"Gaina batrana face supa buna"

"Ranjetul lamei" ... bruscheaza timpanul operatorului.

- Mai repejor, coane, cu editarile alea ca ne-o tamaia popa si noi tooot in postproductie! Si harcaie, scuipand vartos inafara obiectivului.

"Ranjetul lamei de ras ii da cu tifla din paharul de plastic. A se sau a nu se barbieri pe picioare, asta-i cheia succesului la pielea goala. Cearcanele lui Dan fac pungi in obrazul oglinzii, mana cameramanului tremura a scrooge; degetele cu pielitele roase cu pofta trec romanticos prin parul lipit de scalp.
Incepe Ferro sa urle enormitati din toti bojogii, barbia Danului sufera tizian."
Inca o tremuratura a cameramanului, din buzunarul din stanga ... blugi perversi saptesutedamii in Veteranilor.
- Unde esti? saracia.
- ...
- Aha sa dea dracu' sa nu ajungi la masa azi ai platit lumina?
- ...
- Vezi c-a sunat var-tu Lache de la Constanta, cica vine pe la noi maine.
- Aha ...
Sa-l ia mama dracu' pe Lache cu gaina lui cu tot!
- Mai repejor, coane!
"Ranjetul lamei de ras ..." ar fi numa' bun sa incotopeneasca ultimul fulg din coada gainii lu' Lache fix in galcile soacra-sii, s-o puna pe fiica-sa cu burta pe carte, pe fecior la munca ...

S-a dus naibii si ziua si postproductia, adio factura, de maine baga astia penalizari ... maine-s treijcinci da ani de cand m-am nenorocit cu popa.
Ptiu! Si-i cazu ultimul fulg din coada.

Replica urmatoare:
"The truth?! You can't handle the truth!"

Acest topic a fost editat de Fantasee: 23 Oct 2006, 07:46 PM

În fiecare ziulică, până ce suna clopotul amiezii, toooţi piticii, cu mic, cu mare, trebuiau să strângă lemne de foc bucătăresei... Să le taie, să le ordoneze, să le pună la uscat de erau prea verzi... O lădiţă plină, cât ei de înaltă, de credeau că n-are fund... Dar ce conta? N-a fost zi să nu fie gata treaba, cum n-a fost zi să nu fie bucatele pe masă în prag de seară.
În fiecare prânz se adunau, căscând, puneau pe lup în nişte hamuri ‘muiate-n sos de friptură ce rămăsese de seara trecută şi, încet-încet, luau calea hanului... Smiorcăilă mai rămânea în urmă să-şi cureţe curgătoarea de pe faţă cu încă un ştergar de-al hangiţei...Şi cum rămânea el în urmă nici că se mai lăsa văzut până seara, la paranghelia din sala cea mare.
Aşa azi, aşa şi mâine, până când Fricosu’ nu mai vru să-l scape din ochi:
-Eu lângă tine stau!... Und’ te duci? Că vreau şi eu!!!
-Nu poţi merge... şi-şi mai suflă o dată nasul.
-Pot fugi!...
-Dar poţ zbura? Râse un pic şi apoi o luă la fugă prin pădure...
A vrut Fricosul să-l prindă, dar putu el? Nici vorbă... După primii copaci (adică curbe) nici că-l mai văzu...
În altă zi:
-Hai mă, zi şi mie... Că nu mi-e frică!... Ia-mă şi pe mine... Îţi dau lăpticul meu, că văd că tot bei din al tău toată ziulica...
-Lapte? Aş vrea eu...
-Zi şi mie...
-Dar n-am mai zis la nimeni... Şi oricum n-ai suporta adevărul, nici dacă ţi l-aş zice...
-Ba pot, ba pot!!!
-Hai... Fugi de aici... Sau prinde-mă dacă poţi...
Trei săptămâni îl pândi, dar Smiorcăilă făcea la fel de fiecare dată: fugea de mânca pământul până se făcea neştiut, afară de codru.
Până azi... De ce azi şi nu ieri? Fiindcă tocmai azi Fricosu’ smulse “lăpticul” din mânuţele secretosului...
-Dă-o înapoi că nu ştii ce faci!...
-Nu!... Ia-mă cu tine şi-ţi dau sticluţa...
-Dă-mi-o!...
-Nu!...
-Bine!... Se întoarse cu spatele şi se îndepărtă...
-Und’ te duci?
-Nicăieri!!!
Se întoarse şi începu să alerge din ce în ce mai tare către Fricos. În fugă îşi arătă colţii, urechile ascuţite, limbuţa roz, ochii înroşiţi, îşi desprinse aripile, iar cu ghearele cei crescură îl apucă de umeri pe piticul ce aproape leşinase de spaimă...
Zburară printre copaci, deasupra lor, deasupra lacului, până la han, în odaia Magicianului... Acesta îşi desprinse nasul dintr-o carte şi nu se arată surprins să vadă piticul.
-Ţi-a plăcut?... Minunat e să poţi zbura... Să-i mulţumeşti... şi arată spre Smiorcăilă, ce se tolănise într-un pătuc, mai spre tavanul încăperii...
-Dar e pui de zmeu!...
-Şi tu eşti un pitic!... şi uitându-se spre bătrân zise: Nu e bună licoarea ta... Strănut în aer şi ard vârful copacilor... O să simtă Clopotarul...
-Ştie el deja, nu-ţi fă tu griji... Încă mă mai gândesc la un “lăptic”... Parcă aşa-i spui tu, Fricosule? Şi spre acesta: Hai, acum du-te la bucătăreasă, spune-i prin ce-ai trecut şi zi-i să-ţi dea cea mai bună sărmăluţă ca să nu mai zici la nimeni ce-ai văzut azi...


Replica următoare:
"On a deaf man's door you can knock forever!"