hai să-ţi spun un secret.. beţia face ca acel punct de conştienţă să se shifteze undeva lângă corp, e ca şi cum te-ai percepe tu pe tine din interior de undeva de lângă corpul tău.. data viitoare fii mai atent.. e vorba despre un fel de defazare, şi beţia e bună la ceva crede-mă.. nu am făcut mişto.. crede-mă.. dacă pierzi chestia cu defazarea înseamnă că te-ai îmbătat degeaba..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 26 Jul 2006, 05:19 PM

N-am pierdut-o deloc, eram defazat in ultimul hal...iar punctul de constienta s-a "shiftat" atat de tare incat unul a devenit dublu. Daca tu ai atins nondualitatea, eu ma pot lauda cu Dublalitatea pura, absoluta...

Acest topic a fost editat de alfa: 26 Jul 2006, 05:26 PM

hai să-ţi mai spun una: oricât de tare am fost de beat în viaţa mea, toţi s-au minunat de luciditatea păstrată, asemeni stării normale de veghe.. când mă uit la unii dom'le că nu-şi mai amintesc, că nu ştiu mai ce.. mă apucă râsul.. am cazuri concrete.. zippy oricât de beat a fost, şi oricât de rău i-a fost din cauza beţiei, a fost perfect lucid, un martor lucid a ceea ce se întâmplă corpului şi minţii..

Da, dar tot LSD-ul te pune in contact direct cu universul, betia este asa, pentru neinitiati!

zise cel născut dintr-o ciupercă.. cu brainwave generator poţi avea afectele LSD-ului oricând doreşti.. moka..

nu-i nici o contradicţie.. nu are cum să-şi fie propriul obiect, deoarece el este pură subiectivitate.. acolo nu există nici un obiect.. nimic ,,în afară"..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 26 Jul 2006, 06:41 PM

Cum ar putea sa fie contradictie cand pura subiectivitate se manifesta obiectiv.....cand absenta e prezenta, cand ceea ce nu este este... Fara a fi o problema de metoda ca la Hegel.

Acest topic a fost editat de alfa: 26 Jul 2006, 10:43 PM

pura subiectivitate NU SE MANIFESTĂ obiectiv.. manifestarea este doar O OGLINDIRE a acelei pure subiectivităţi.. e ca şi cum numenul developează încontinuu ceea ce Conştiinţa îşi proiectează singură pe ecranul gol..

asta nu însemnă că numenul se manifestă obiectiv ci că manifestul este doar oglindirea acelei subiectivităţi pure, numenul este SIMULTAN şi transcendent şi imanent fenomenalităţii..

La inceput s-au pus urmatoarele intrebari:
intrebarea 1: De ce există ceva mai degrabă decât nimic?
intrebarea 2: CINE/CE pune întrebarea: ,,De ce există ceva mai degrabă decât nimic?"
La intrebarea 2, s-a raspuns ca mintea pune intrebarea asta si astfel mi s-a naruit alt vis, alt basm. Speram inca sa fie ceva dincolo de aparente care sa-mi opreasca nelinistea.
Acceptam, sper, afirmatia: fiinta este, nefiinta nu este. Nemanifesattul/nefiinta - zic eu - "naste" manifestarea si printr-un proces mai lung sau mai scurt, evolutiv sau creationist (momentan in discutia de fata aspectul acesta este irelevant) aduce in lumina constiinta - imaginea de sine, perceptia delimitarii de rest. Si constiinta asta, odata ivita, refuza evidentele: nu poate concepe ca s-ar putea sa nu mai fie. Ca se naste, creste, descreste si moare. Desi avem la indemana exercitiul somnului - mica moarte - pentru a exersa nefiinta.
Shape afirma undeva:"voi nu sunteţi nici corpul şi nici mintea: aţi avut momente, perioade în care nu mai vroiaţi nimic, nu mai vroiaţi să faceţi nimic, să ştiţi nimic, să vorbiţi cu nimeni? ei bine aceasta este cea mai bună dovadă că în adâncul vostru există ceva ce simte dorul de ACASĂ.. căminul natural al fiinţei care nu este printre lucruri, forme, nume.."
De netagaduit e faptul ca toti am avut acest gen de experienta - nu este apanajul vreunei elite. Unii poate au trecut-o in derizoriu. Eu inteleg de aici ca Shape face referire la acel "neti neti" din hinduism in care prin negari succesive ajungi cica sa-l descoperi pe "stralucitorul" atman - esenta ta identica cu supremul Brahman (Realitatea Ultima). Demn de remarcat este faptul ca, in acele momente despre care vorbea Shape, delimitarea intre a fi si a nu fi se estompeaza. Fiinta si nefiinta se amesteca pe linia de frontiera si numai o astfel de experienta ne atenueaza frica de inexorabilul extinctiei.
Si as ajunge la intrebarea 3. Inainte de asta, amintesc ce spunea Jock: "avem teorema importantã cã orice existentã se mãrgineste cu nimicul, adicã are un început si un sfârsit." Orice fiintare se margineste inferior si superior cu nonfiintarea. De acolo vine si acolo se duce. Si lucrul asta da mintii angoasa principala - spaima incomensurabila a incetarii imaginii de sine, a constiintei.
Acestea fiind zise, eu pun intrebarea nr. 3: raspunsurile la intrebarile 1 si 2 ne pot atenua nelinistea din fata nefiintei?
Si alte intrebari urmeaza: Cu sau fara Q1 si Q2 putem gasi o punte de legatura intre fiintare - nonfiintare? Caci asta ne inspaimanta - fiinta nu intelege si nu accepta nefiinta.
__________

Eu unul am fost invatat - si la mine a prins treaba asta - ca infinitul spatial e ca o sfera de centru O si raza r, cu r tinde la infinit, intr-o continua expansiune. cand r=0 avem punctul. Adica, de fiecare data cand incercam sa-mi imaginez infinitul/nestiutul/nemanifestatul, imi imaginam de obicei un proces in expansiune pana la dracu'n praznic - in exterior de mine (eu ca origine a sistemului de referinta). Sau altfel spus: incercam sa ajung la el (la infinit) largind imaginativ la limita granita cu nestiutul, ca si cand nemanifestatul ar fi exterior, in afara manifestarii.
Intre timp ajunsei la alta ipoteza: nemanifestatul "este" peste tot in manifestare, o sustine. Practic, nemanifestatul "este" nediferentiatul. Iar in nediferentiat a aparut prima delimitare-prima manifestare. Din infinitul nediferentiat ne-am delimitat manifestandu-ne, nu ne ducem noi spre infinit. Deci, eu zic ca termenul de vid/neant in sensul de "in afara" manifestatului/fiintarii este un nonsens. Vidul/neantul este chiar muma fiintarii.
Cat despre relativitatea raportului fiinta-nefiinta, mai degraba una sau alta - cred ca am putea risca un raspuns sondandu-ne propriile amintiri: m-am ivit in lumina, fiintez si la un moment dat am inceput chiar sa constientizez ca fiintez. Fiintez avand sorgintea in nefiinta si totul imi sugereaza ca acolo ma si intorc.
___________

In concluzie, daca raspunsurile la intrebarile puse in topic nu ne alina suferinta in fata implacabilului mortii si nu ecraneaza spaima de nefiinta, atunci trebuie cautat in alta parte. Parerea mea.

Pana ieri se manifesta obiectiv la amiaza de la trei la doua, azi instabilitatea conceptuala sub presiunea unui front atmansferic ne anunta ca obiectivitatea e oglindirea purei subiectivitati, oglindire care nu-i manifestare, ca numenul e simultan si transcendent si imanent fenomentalitatii.
Ce-i manifestarea obiectiva, Zip, si cine se manifesta obiectiv ?

Hai, bre, alfa, nu-l mai kantifica si pe zippy... noi cu cine ne mai distram, doar cu dorel?

Obiectiv e ce simte el, subiectiv e ce simt ceilalti, simplu! Comentezi?

Ceea ce vrea sa zica zippy este cam asta: numenul (habar n-am ce-i ala, probabil Sinele, transcendentul) se comporta ca o oglinda: in oglida poti vedea fenomene, obiecte, miscare, dar ele nu au totusi loc, nu exista in oglinda, ci sunt exterioare ei. Un observator ignorant ar putea trai cu impresia ca in oglinda este o intreaga lume. Inteleptul, insa, stie ca 'oglinda' in sine este pura si neschimatoare, necontaminata de ceea ce reflecta.

Acest topic a fost editat de bonobo: 28 Jul 2006, 12:40 PM

Numenul e lucru in sine, adica acel ceva care devine un obiect al cunoasterii ( fenomen ) pentru un subiect, fara sa ai acces propriu-zis la el. Iti apare ca fenomen. Sa zicem c-ar fi "oglinda constiintei" la indienii lui. Nu inteleg deloc cum poate numenul sa se manifeste obiectiv, pentru ca nu oglinda isi creeaza obiectele reflectate. Nici eu n-am spus c-ar fi afectat, intriga era alta, pe de o parte e vorba de manifestare obiectiva , pe de alta e vorba de subiectivitate pura ( neputinta obiectualitatii ) . Din nefericire foloseste foarte multe denumiri, greu de diferentiat si lasa impresia c-o schimba mereu. Asta era referinta mea:

Poate Absolutul difera de nimic, vacuitate fenomenala etc dar n-a avut nicio obiectie serioasa cand le-am identificat. Raspunsul lui : da si nu...


E preocupat, citeste mult, dar da impresia de superficialitate si neclaritate. Aduna tot ce gaseste corespunzand oarecum cu nimicul lui , da` n-are rabdare sa le si inteleaga. I-am cerut zece definitii sau macar prezentari n-a fost in stare decat de una si aia ametita. Daca incerci sa patrunzi mai bine ce spune , ti-o taie cu pointeri si cu neputinta conceptului care doar indica ...

Acest topic a fost editat de alfa: 28 Jul 2006, 01:21 PM

@bishop, alfa:

cuvintele lui Nisargadatta:
,,Priveşte-ţi mintea, observă cum ia fiinţă, cum operează. Pe măsură ce îţi priveşti mintea, tu îţi descoperi sinele ca fiind privitorul. Când stai nemişcat, privind pur şi simplu, tu îţi descoperi sinele ca fiind lumina din spatele observatorului. Sursa luminii este învăluită în întuneric, necunoscută-i sursa cunoaşterii. Numai acea sursa este.
Întoarce-te din nou la acea sursă şi rămâi acolo. Ea nu este în cer, nici în eterul atotcuprinzător. Dumnezeu este tot ceea ce este măreţ şi minunat; eu nu sunt nimic, nu am nimic, nu pot să fac nimic. Şi totuşi totul iese din mine – eu sunt sursa; eu sunt rădăcina, originea."

neti neti se aplică lui Dumnezeu, Absolutul nu poate fi găsit doar prin negare, el e la fel de bine toate lucrurile, cât şi nici unul, nici ambele, nici fiecare. Neti neti se aplică Stăpânului Universului (Dzeu).. o analogie ar fi cea a copacului, Absolutul este rădăcina, trunchiul şi coroana cu frunze este a lui Dzeu.. Absolutul nu poate fi redus la vacuitate, el este esenţa fiinţei, esenţa cunoaşterii, plenitudinea fericirii. Absolutul e dincolo de Brahman, e Parabrahman..

Absolutul este ceea-ce-este - nici cu formă, nici fără formă, nici conştient, nici inconştient, el e mai presus de toate aceste categorii..
Conştiinţa individuală sau universală nu este adevărata locuinţă a Absolutului. Dzeu este lumina şi iubirea universală, martorul universal, Absolutul e dincolo chiar şi de UNIVERSAL..

stai puţin.. numenul nu devine obiect al cunoaşterii pentru că el este SINGURUL SUBIECT, dar este ,,atras" de ceea ce-şi proiectează Conştiinţa, şi apare ca multiplu adică Conştienţa Pură ,,apare" ca şi conştienţă a sinelui prin nenumărate corpuri-minţi.. în realitate acea Conştienţă Pură nu a fost şi nu poate fi nicicând divizată.. ea rămâne complet neafectată de ceea ce singură Conştiinţa îşi proiectează pe ecran..

ţi-am răspuns: Absolutul e la fel de bine toate lucrurile, cât şi nici unul, nici ambele, nici fiecare.. mintea nu poate prinde asta, nu încerca să înţelegi.. nu e nimic de înţeles aici şi nici cineva care să înţeleagă, sau să nu înţeleagă (dacă preferi aşa)..

bineînţeles că nu e apanajul vreunei elite, adevărul este complet transparent, deschis oricui.. dar chemarea spre adevăr nu vine de la eu ci de la Sine.. el ,,alege".. de fapt nu alege, se caută şi se găseşte pe sine neâncetat prin nenumărate forme, corpuri-minţi, ceva asemănător cu iubirea care se caută neâncetat pe sine prin nenumărtate cupluri..
în legătură cu acea frică de anihilare.. ea apare datorită faptului că eul se simte ameninţat, vrea să supravieţuiască, nu poate prinde atemporalul ACUM.. câţi dintre noi dacă stăm în completa linişte a pădurii de exemplu nu simţim acea ameninţare de anihilare a eului? de fapt liniştea, nemişcarea este liniştea fiinţei pure, copacii de exemplu sunt adânc înrădăcinaţi în fiinţă dacă ştii să-i simţi.. esenţa e aceeaşi.. esenţa copacului şi a noastră e una şi aceeaşi..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 28 Jul 2006, 04:47 PM

offtopic!
shapeshifter:

unii copaci sunt de esenta tare, altii de esenta moale... ma intreb daca are vreo legatura cu esenta oamenilor?

teoriile astea hinduiste se bazeaza doar pe niste credinte, vechi de secole, daca ar fi bune la ceva indienii aia le-ar folosi in programul lor spatial si ar levita spre luna, planete si alte obiecte cosmice doar stand in lotus si incantand hare-hare-hare-crishna nu-i nevoie sa mai intelegi, cand intri in transa Absolutul se confunda cu Nimicul de la sine si nici nu te mai aduni intreg dupa vreo cateva sedinte din astea

ontopic
acel "ceva" ce e mai degraba decat "nimic" minimal este un bit de informatie Nu exista alt nivel logic mai mic decat acesta, e capatul regresiei oricarei teorii, fie ca e idealista, materialista, spiritualista sau hinduista, nu conteaza, orice teorie este facuta din/reductibila la aceiasi biti: 0 si 1. Exista informatie in Univers? Exista! Atunci urmeaza ca "ceva" e mai degraba decat "nimic". De ce exista? Pentru ca eu, tu, noi sa fim "ceva", orice ar fi acel "ceva", ca e spirit, ca e materie, ca e numen, ca e absolut sau relativ, holon sau sistem, nu conteaza. Exista pentru ca se misca, miscarea e fundamentala in Univers. Chiar daca Universul e doar in mintea mea.

ce zice Brahmanul despre quasari?

Errr... Adică eu, tu şi noi suntem necesari, trebuia neapărat să fim -- şi singura cale ca să se realizeze acest deziderat cosmic era să se "implementeze" varianta "există ceva" şi nu varianta "nu există nimic"?

Ăsta este iarăşi un răspuns în sensul 2 -- adică o dovadă (şi nu o cauză) a a existenţei.

a

Erwin

Ce-i ala nivel logic , dom`le ?
Zip trage tare cu Nimicul ca si Constienta pura, pentru dorinteodor nu exista decat modele simbolice si modele de imagine, tu esti cu bitul...Imi aduc aminte d-o profa pentru care totul se reducea la geografie. Ce vedeti pe fereastra ? Geografie...Mai simplu decat 0 si 1 e 0 sau 1, iar daca vrei ceva si mai simplu absenta ambilor.

Da` geografia ce spune despre quasari ? Erwin, asta nu poate fi un repros...

Ma tem ca nu intelegi intrebarea. E vorba de cauza nu de scop si de temeiul care face sa fie, in loc sa nu fie.

Zip

Nu stiu ce-o fi vazut indianul, dar privirea in pricina mintii care dezvaluie iluzia lumii, insularitatea Sinelui si neantul eului identificat sursei nu-mi spun nimic. Niciodata n-am fost tentat de negatie, de opozitia esenta-existenta ( pana la degradarea ultimei in forma iluziei ) sau de reductia la constiinta. Sunt mijloace sarace pentru ca refuza lumea. Prefer o "esenta" plina cu forme si culori, iar dinaintea suferintei recuperarea, nu negarea. "Numai acea sursa este" tagaduieste ceea ce nu vreau sa pierd.
Priveste cu atentie o bucatica de peisaj. Pe masura ce-i mangai contururile ii descoperi bogatia. Desi tace, lucrarea din spatele fiintei sale iti daruieste plenitudinea formei si bucuria jocului. Din necunoscut intrupeaza frumusetea lumii. Sursa exista impreuna cu produsul. ( Spre exemplu Pamela Anderson. O lume fara ea ar fi mult mai urata . )
Revino la peisajul voluptuos, odihneste-te inspirandu-i magia. Ramai in preajma lui. Lumea e minunata, eu sunt fericirea privirii si descoperirii ( Tocmai am vazut un filmulet picant cu Pamela, sunt inca sub influenta ) Eu sunt cel ce vad, ea este ceea ce se descopera.

Ai surprins Absolutul teoriei.

Acest topic a fost editat de alfa: 29 Jul 2006, 10:26 AM

nu refuza nici o lume dragule, n-ai inteles tu ca de obicei..

sa mai clarificam putin lucrurile:

numenul = ,,ceea-ce-suntem", constiinta in repaus, pura, subiectivitate
manifestare =,,ceea-ce-parem-ca-suntem", constiinta in miscare

intelegi?

numenul si manifestarea NU SUNT DIFERITE.. asta-i cheia intelegerii.. pe care n-ati prins-o nici unul de pe forumul asta..

ma intrebai la un moment dat de ce nu ar putea exista manifestare dincolo de constiinta.. ei bine dincolo de constiinta este numenul, iar in cadrul numenului apare manifestarea... hmhmhmhm..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 29 Jul 2006, 08:51 PM

Daca nu sunt diferite de ce le separi ?

Zip, ti-am mai explicat , tu nu stii pe ce lume esti. Lasa naiba citatele, gandeste, formuleaza cu propriile cuvinte, poate in felul asta eviti confuziile. E varza...Uita-te ce scoti....
DINCOLO de constiinta e numenul dar...

Te superi degeaba pe mine, da` repet, te contrazici de la propozitie la propozitie. Intr-o singura postare din 3 propozitii, 2 se contrazic.

Hai sa-ti mai arat una haioasa.

Ca sa inteleg, tre` sa fie ceva de inteles. Insa cum spuneai

alfa:

shapeshifter:

mai omule mai..
fii atent ca ti-am explicat de n ori..
varza e la tine.. nu la mine:
DINCOLO de constiinta e numenul are sensul urmator:
numenul este constiinta in repaus dar el nu se poate cunoaste pe sine sau nu-si poate constientiza existenta decit in dualitate atnci cind constiinta e in miscare.. ce e asa greu de priceput..

NUMENUL SI FENOMENALUL NU SUNT DIFERITE ELE SE INCLUD UNUL PE ALTUL!
in fenomenal numenul se reflecta in calitate de martor, de pur observator, e stravechiul SHIVA, constiinta pura, dar SHAKTI - energia sau constiinta in miscare si SHIVA constiinta in repaus NU SUNT DIFERITE, ele formeaza un cuplu inseparabil..

Am inteles, Zip. Daca numenul e DINCOLO de constiinta, FIIND constiinta in REPAUS care nu-si constientizeaza existenta decat in constiinta in MISCARE , e clar.

Acest topic a fost editat de alfa: 29 Jul 2006, 11:24 PM

alfa dragă hai să-ţi spun de ce vezi tu contradicţii: e din cauza faptului ca am vorbit din ambele puncte de vedere: cel absolut şi cel relativ..

numenul e si in si dincolo de conştiinţă..

back to basics:

Manifestarea universului se produce DOAR când conştiinţa nu este separată, de aceea manifestarea nu poate fi nici ea ceva separat. Separarea este aparentă la fel ca şi manifestarea: ele sunt simple APARIŢII ÎN CONŞTIINŢĂ. Acea unicitate există anterior apariţiei conştiinţei şi îşi continuă existenţa fără să-şi piardă UNICITATEA.
MANFESTAREA APRE SIMULTAN CU IVIREA CONŞTIINŢEI, iar când aceasta dispare (ca în somnul profund), MANIFESTAREA SE DIZOLVĂ ŞI EA INSTANTANEU.
Cuplul Shiva-Shakti reprezintă părinţii universului manifestat şi acest cuplu îşi păstrează unitatea în dualitate. Nemanifestatul, Shiva, Purusha, Absolutul este conştiinţa în repaus care îşi asumă INVOLUNTAR rolul masculin în dualitatea creată tot de conştiinţă, când aceasta se mişcă, vibrează ca energie feminină sau Shakti, Prakiti.
Absolutul, în conştiinţa sa originară, NU ESTE CONŞTIENT DE CREATIVITATEA SA. Când conştienţa îşi face apariţia – fără nici un motiv anume, ci pentru că aceasta îi este natura – MANIFESTAREA IA NAŞTERE ŞI EA SIMULTAN ÎN DUALITATE.
Numenul este tot-ceea-ce-suntem iar fenomenele sunt ceea-ce-părem-a-fi, ca obiecte separate dar există o unitate fundamentală între numen şi fenomene. Tot ceea ce există este conştiinţă – o dată în repaus, ca numen şi o dată în mişcare, în dualitate, ca fenomene.
Când conştiinţa – care în repaus este impersonală – se manifestă pe sine obiectivându-se în fenomene, ea se identifică cu fiecare fiinţă conştientă şi astfel ia naştere conceptul de persoană individuală, entitate separată care, considerându-se subiectul ,,eu” le tratează pe toate celelalte fenomene ca pe obiecte ale sale şi fiecare fiinţă conştientă, la rându-I ei, devine obiect pentru toate celelalte subiecte, deşi toţi şi toate sunt în realitate SIMPLE APARIŢII ÎN CONŞTIINŢĂ.
Shiva şi Shakti – unicitatea şi dualitatea – SE ÎNGHIT UNUL PE CELĂLALT.
Conştiinţa aflată în starea de repaus, în stare transcendentă, plonjează în existenţă, prinde viaţă spontan deoarece aceasta îi este ,,natura”: Iubirea şi iubirea nu se poate exprima decât în dualitate. Aşa cum oceanul crează norii din substanţa sa şi apoi îi acceptă sub formă de ploaie, aşa şi conştiinţa, izbucneşte în mişcare, vibraţie, şi apoi se re-contopeşte în ea însăşi adică în conştiinţa în repaus. Imboldul Iubirii, care este conştiinţă în esenţă, este de a se îndrăgosti de obiectele lumii materiale în momentul în care conştiinţa se identifică pe sine cu obiectele prin care se manifestă. ASTA E MAYA.
Natura noastră reală este Iubirea pură, care trebuie să se reîntoarcă în sursa ei: conştiinţa. Această Iubire Pură însă o uităm datorită puterii Mayei şi o înlocuim cu ataşamentul nostru pentru obiectele fenomenale.
Astfel Iubirea şi iubirea – Shiva şi Shakti – se convertesc şi se contopesc unul în celălalt prin forţa Mayei şi în rare cazuri prin realizarea-de-sine atunci ei înghiţindu-se unul pe celălalt şi nu mai permit nici unui lucru să intervină în unitatea lor fundamentală.
Identitatea Shiva-Shakti nu poate fi numită UNA, deoarece numai în dualitate are loc această manifestare, pe de altă parte, ele nu pot fi considerate două entităţi separate, pentru că NU AU O EXISTENŢĂ INDEPENDENTĂ.
Absolutul şi relativul NU SUNT DELOC DIFERITE: manifestarea NU ESTE ,,CREAŢIA” nemanifestatului, ci o SIMPLĂ OGLINDIRE SAU O EXPRESIE A SA. Nu poate exista nicio dualitate inerenetă între subiect şi obiect. Inseparabilitatea lor este datorată faptului că ,,ceea-ce-părem-a-fi” (fenomenalitatea) ESTE INERENT ÎN NOI. Nici nu poate fi altfel, deoarece Absolutul ESTE TOT CE EXISTĂ! Adică Absolutul TREBUIE SĂ TRANSCEANDĂ RELATIVUL, PENTRU CĂ ACESTA DIN URMĂ ESTE DOAR REFLECŢIA SA ŞI ABSOLUTUL NU POATE FI DECÂT IMANENT ÎN RELATIV, DEOARECE RELATIVUL NU ARE O EXISTENŢĂ INDEPENDENTĂ, ÎN AFARĂ DE ACEEA DE A FI OGLINDIREA ABSOLUTULUI. Substanţa este şi imanentă, dar şi transcendentă umbrei.

Cunoscătorul şi cunoscutul NU SUNT DOUĂ LUCRURI - ei nu sunt separaţi. Atât cunoscătorul cât şi obiectul cunsocut CONSTITUIE LAOLALTĂ FAPTUL DE A CUNOAŞTE, ASPECTUL FUNCŢIONAL AL NUMENULUI ca pură potenţialitate. Fenomenele sunt aspecte actuale ale potenţialităţii pure a numenului. Numenul, ca atare (ca pură subiectivitate, pură potenţialitate) NU ARE O EXISTENŢĂ OBIECTIVĂ ÎN AFARA MANIFESTĂRII SALE. Ceea ce pare a fi este ASPECTUL PERCEPUT şi interpretarea acestuia prin facultatea intelectului este ASPECTUL PERCEPTIV al conştiinţei în mişcare.

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 30 Jul 2006, 04:13 PM

Am citit de cateva ori fraza asta si tot nu inteleg ce vrei a spune.
Sa-ti marturisesc ce cred eu acum: aparitia constiintei e un scop in manifestare - in ipoteza ca exista vreun scop. Nu stiu daca e scopul ultim, dar un scop. Privirea pe sine - contemplarea. Unii rauvoitori spuneau de ex. ca de la 10 a.m. se duc sa contemple un apus de soare. Eu zic doar atat: nimic nu se compara cu contemplarea lucrului facut, si daca acceptam ca am iesit dupa chipul si asemanarea respectivului, vai steaua lui! e asemenea noua si-l deplang. sau poate sunt eu ingust la minte si atata pot.

Asta am spus si eu pe alt topic - cu alte cuvinte. N-am fost inteles. Mi s-a replicat ca in afara timpului, si deci a constiintei, manifestarea continua. Intreb: cand ultimul martor dispare (cand ultima constiinta se stinge), ce rost are manifestarea? Si cine o mai poate monitoriza? Nu este inutila?

Fat Frumos din Lacrima e mult mai bun ca poveste. Sau Tinerete fara Batranete - seamana cu balada lui Ghilgames. Sa ne-amintim: "A murit Enkidu - prietenul meu cu care vanam lei!" - revelatia asta e ca un blestem ce dainuie peste generatii - nimeni nu a depasit angoasa lui Ghilgames - spaima in fata inexorabilului mortii. Sunt plin de bunavointa - Shape sper sa ma intelegi - dar ai introdus un "involuntar" care ma scoate din minti. De unde pana unde "involuntar"?
Paranteza: nenea Nisargadatta tot de cancer a murit, iar sustinatorii Advaitei Vedanta - al carei adept pari a fi - il au ca reprezentant pe nea Shankara ce a dat coltu' pe la 30 de ani. Eu zic ca realitatea e mai prozaica decat ceea ce visam sau ceea ce ne dorim, iar viata bate filmul - aminteste-ti, te rog asta, cand si cand. Doresc doar discernamant si echilibru mental.

Fara nici un motiv anume! Ci pentru ca aceasta ii este natura! Am obosit de cate nopti albe am facut din cauza asta. Asta ii e natura si cu asta basta! e simplu sa zici : asta ii e natura, sau sa ajungi ca jainistii: lasa-l bre sa moara, ca asta ii e karma!

Vă rog să reveniţi on topic. Mesajele off topic vor fi şterse.

a

tocmai despre asta o sa vorbesc in curând dar nu aici ca e offtopic.. urmăreşte topicul acesta aici voi lamuri în sfârşit lucrurile.. te aştept..