Virusii sunt particule virtuale a caror pereche graviteaza fantomatic in proximitatea noastra virtuala. Uneori, sub presiunea furtunilor oceanice, particulele-pereche pot scapa de sub influenta registrului de navigatie producând o unda de soc devastatoare. Turbulentele ne ajuta sa reinventam lumile acvatice. Schimbam structurile narative metamorfozându-le in structuri descriptive. Producem aglomerari acvatice. Folosim inversul informational. Schimbam codurile in cascada adaugând noi instructiuni si incurcam scenariile cu buna stiinta. Noi am inspirat marsul meduzelor. Noi am pus la cale conspiratia antreprenorilor de pompe funebre navale. Noi am aprins revolta mizerieerilor, razboiul conductei de petrol, lovitura de stat din insulele sudicelor, crahul financiar, furtul diamantelor de lumina veche, criza marelui baraj al occidentalelor, falimentul bancilor, asasinatele acvatice, orgasmul din penumbra lunii, sabotajele, aparitiile ingerilor, extazul popoarelor acvatice, macelul din inima orientalelor, dimineata matrozilor din, exodul rechinilor, razboaiele mecanice, disparitiile misterioase, framântarile meduzelor reformate, ivirea cometei, luptele de strada, grevele, insurectiile, migratiile de seara, revelatiile, luminile de pe cerul nordicelor, dansul norilor trandafirii, carnavalul broastelor, furtunile oceanice au fost, toate, instrumentate de noi.


Ovidiu Bufnila
consilier de imagine

Pai, asta a fost si scopul lansarii acestui topic. Sa excite lumea aici in timp ce el creaza frenetic dincoace !

Erwin, iti poti oare aduce aminte? In amurgul Secolului III primii monahi patrundeau in corporalitatea desertului, departe de valuririle Nilului, incercand sa descopere Totalitatea. O numea Perfectiune. Dar ce e oare, Erwin, Perfectiunea, daca nu acea Totalitate Magica? NU exista ingradire pentru primii monah asa cum nu exista ingradire nici pentru spiritele noastre insetate de aentura cunoasterii.




Ovidiu Bufnila
PS: Draga Erwin, ma poti gasi si in acest arhipelag Cosmoetica, construit de teribilul Dan Schneider, alaturi de alte minti teribile ale Secolului Complexitatii:
http://www.cosmoetica.com/Bylines.htm

Acest topic a fost editat de Ovidiu Bufnila: 12 Jun 2006, 06:43 PM

Seara buna, Ovidiu. Ce mai faci?

As putea intr-adevar sa-ti spun foarte multe lucruri despre tine, Carmelita. Uite aici un eseu magic scris despre unul dintre cei mai buni scriitori romani ai momentului:
http://www.lumivirtuale.ro/autori/dandobos.htm

ehhh ca nu vad legatura dar daca tot imi poti spune multe, zi si unde am parcat blestemata de masina ca de doua zile incerc sa-mi amintesc

Buna seara Fantasee! Lucrez la ziarul meu FORMA si navighez pe neeet.....Multumesc frumos de intrebare. Tu ce faci?

Carmelita, e parcata in mintea ta. Inca inainte de a te naste. O vei gasi daca urmezi drumul asta.

Scriu povesti, Ovidiu, ca de obicei.

Uite pentru un link de seara din USA:
http://www.collusion.org/Article.cfm?ID=442

Acest topic a fost editat de Ovidiu Bufnila: 12 Jun 2006, 07:14 PM

Ce fel de povestiri scrii?

Cosmos Stret
fictorial by
Ovidiu Bufnila


Jano, visătorul, visa cu ochii deschişi, fuma ţigară după ţigară şi cerceta din când în când strada de la înălţimea butoiului de tablă pe care se aciuase, strada se numea Cosmos, din capătul ei se zăreau cincizeci de constelaţii majore, era un tip, Zi-mi Un Banc, care râdea, mereu, de unul singur şic are alerga de colo-colo aducând informaţii despre un război de câteva zile consumat în cealaltă parte a lumii sau despre savantul care locuia în colţul străzii şi care inventase un mod de a respira economicos.
Jano îmi povestea visele, fără s-o ştie, gândurile lui, azvârlite prin spaţiul cosmic de câmpul gravitaţional, era de-a dreptul trist, un doctor, care şi vara purta bască, îi prescrise un soi de prafuri împotriva melancoliei blegoase, doctorul se lăudase tuturor că tocmai trecuse prin zid, dar nu înainte de-a izola, mental, un gol drept în mijlocul zidului, Zi-mi Un Banc afirmă că asta nu putea să fie decât o minciună sfruntată şi se burzului pe nu ştiu care hăbăuc care încercare să-i demonstreze că Pământul e lenticular, Campari-cel-cu-mulţi-ochi turna şi el gaz peste foc spunând ca văzut, cu doar două seri în urmă, cum evolua pe deasupra străzii o navă extraterestră ...
Şeful de post, un parşiv şi jumătate, care-i făcea o curte nebună Luizei-inimă-rea, îl băga de fiecare dată la zdup pe bietul Campari-cel-cu-mulţi-ochi sub acuzaţia de a fi falsificat bani.
Mai mulţi martori oculari întăriră cele spuse de Campari-cel-cu-mulţi-ochi, nava extraterestră, conform relatărilor lor, alminteri tare spumoase, îşi continuase evoluţia către un spaţiu paralel făcându-se nevăzută în grădina profesorului Balthazar care ştia câte-n lună şi-n stele.
Chiar dacă ploua, Jano nu se mişca de pe butoiul său, şi astfel deveni un pictor de duzină, cea mai controversată personalitate a săptămânii, datorită unor picturi cinetice care aveau în prim plan figura lui Jano pe care picăturile de ploaie o descompuneau după cele trei axe de coordonate, se adunaseră o mulţime de reporteri iar Jano fugise imediat, singura dată de altfel când se desprinse de butoiul său despre care avea plăcerea să spună că era un veritabil început de lume. Zi-mi Un Banc se prăpădea de râs şi zicea, aşa, la mişto, că Jano ar fi un filozof fără pereche aflat în căutarea Absolutului, s-au mai văzut din ăştia, riposta vehement Cico Dă-mi Un Leu, ăsta era singurul dintre toţi cei care locuiau pe stradă care-l avea la mână pe şeful de post, o chestie murdară în legătură cu „afacerea ghetelor cu emiţătoare”, Cico Dă-mi Un Leu era şi el un pungaş, făcea bişniţă cu bilete de cinema şi cu tuburi catodice şi dădea toţi banii unei bătrâne, într-o zi i se întâmplă să găsească în podul casei o maşinărie care făcea poezii şi unii au spus c-o făcea chiar mai bine decât marii poeţi ai zilei. Ei însă nu ştiau nimic despre asta aşa că toată lumea era fericită şi mulţumită.
Apoi profesorul Balthazar emise o ipoteză despre deviaţiile câmpului magnetic şi influenţa lor asupra organismului şi începu să poarte, în mod ostentativ, o cască miraculoasă fabricată la Amsterdam care, chipurile, l-ar fi ferit de efectele necunoscute ale schimbării polilor magnetici, Zi-mi Un Banc se ţinea toată ziua după profesorul Balthazar vrând să-l descoase, şeful de post îi urmărea atent, dintr-un automobil mascat, îşi neglija iubita şeful de post, astfel că biata femeie fugi, în cele din urmă, cu un pianist, pianistul avea zece degele la fiecare mână şi era urmărit de serviciile secrete pentru că tocmai o ştersese dintr-un laborator Intrarea interzisă.
Jano încercă să-l combată pe profesorul Balthazar, deviaţiile câmpului magnetic nu sunt periculoase, spunea el zâmbind enigmatic, Campari-cel-cu-mulţi-ochi desenă pe asfalt, cu cretă, silueta navei extraterestre, toată lumea se ferea de locul acela pentru că se zvonise că-i de fapt o ruptură a spaţiului.
Apoi, pe baza unui denunţ, fu demolată, bucată cu bucată, casa lui Alfa Graz, acuzat că ar deţine fiinţe extraterestre într-un borcan dar nu se descoperi mare lucru şi, dat în judecată pentru abuz, şeful de post fu nevoit să reconstruiască, din temelii, întreaga casă, vreme de două zile blestemă anonimele şi rolul lor devastator în Istorie, ratând, puţin timp după aceea, o căsnicie liniştită pentru că admiratoarea care-l căutase la telefon uitase să-i lase şi adresa sa.
Într-o dimineaţă de vineri fu dezvelită statuia Călătorului Stelar, la picioarele lui oameni necunoscuţi puseră o mulţime de flori pe care, parşivul de Cico Dă-mi Un Leu le valorifică vânzându-le la suprapreţ căci tocmai sosise anotimpul îndrăgostiţilor. Apoi cineva fură statuia Călătorului Stelar dar acesta constitui un eveniment minor în noianul de întâmplări care urmară construirii rampei cosmice.
Cei de la ASTRO, compania de construcţii siderale, nu erau deloc vorbăreţi, veniră într-o dimineaţă cu un laborator mobil, înconjurară un teren viran cu sârmă ghimpată, instalară tot felul de agregate şi, timp de o vară întreagă, lansară o sumedenie de sateliţi. Interesat de activitatea lor atât de atrăgătoare, Jano se împrieteni cu ei, refăcu integrala GO şi ajunse, pe neaşteptate, la un adevăr care-l ajută să traverseze fără dificultăţi vârsta ambiguităţilor.
Spre toamnă, Zi-mi Un Banc se însură şi aceasta înseamnă pentru multă lume sfârşitul unei epoci, strada Cosmos deveni pustie, Campari-cel-cu-mulţi-ochi se strădui să nu mai observe vreo altă navă extraterestră, aflat, mereu, la o sută de metri în spatele lui, şeful de post îi făcu o mie şi una de fotografii, la prânz mânca într-un bistro o supă caldă gândindu-se cu plăcere la apropiata sa avansare, cuprins de nelinişte profesorul Balthazar făcu un memoriud esprelipsa de simţ cosmic a şefului de post şi se alese cu o zi de arest pentru inducerea în eroare a vârfului ierarhic din poliţie.
Dar lucrul cel mai terifiant, cel mai misterios, cel mai fascinant se afla acolo, pe stradă, înconjurat de sârmă ghimpată, părăsit, aproape dărăpănat, Jano se strădui să găsească o soluţie pentru folosirea rampei cosmice în beneficiul prietenilor săi, consultat, Cico Dă-mi Un Leu îşi dovedi incompetenţa, căzu în dizgraţie şi se angajă salvator la un ştrand, o muncă plină de răspundere şi de satisfacţii aşa cum îşi dorise toată viaţa.
Rampa cosmică dădu bătăi de cap multora, Jano îi atrase într-o nemaipomenită furtună a creierelor, un comerciant de pe Marte se interesă dacă nu cumva ar fi de vânzare, dar Eliza-avem-confecţii-de-bună-calitate îl contră înaintând forurilor în drept un document extraordinar privind dedesubturile unei rapide expansiuni comerciale a unor firme marţiene, primi câştig de cauză şi dădu o petrecere cu claponi rozalii şi cu multă şampanie, Jano uimi lumea cu o formulă sintetică a Adevărului, cunoscu la petrece o dansatoare-din-buric pe care o iubi platonic vreme de trei zile şi trei nopţi, alis-cel-blând nimeri din greşeală sub o ploaie de meteoriţi-purtători-de-informaţii-din-Tau-Ceti şi căpătă însuşiri miraculoase putându-se transforma la orice oră din zi şi din noapte într-o cheie-biologic-energetică numai bună să fie descifrat codul genetic al Universului, şeful de post îl urmări o vreme dar, plictisindu-se, îl arestă pe Scipio-iluzionistul-de-pe-Titan pentru că demonstrase public împotriva zborurilor cosmice de orice natură ar fi fost ele.
In mare taină, într-o noapte, Alfa Graz îşi trimise-n spaţiu oaspeţii extratereştri cu ajutorul rampei în zona căreia se manifestau diverse fenomene electromagnetice, Jano coborî în cele din urmă de pe butoiul său şi se prezentă la faţa locului, plin de interes, cu gând să facă vreo câteva investigaţii, se adunară o mulţime de curioşi gata, gata s-o şteargă pe Marte, pe Venus sau pe Jupiter, un derbedeu unul Alchimor, vându nişte bilete de călătorie, biletele erau jumătate roşii, jumătate albastre, luat la refec, Alfa Graz refuză să dea vreo informaţie, se zvoni că se vor face călătorii de agrement pe satelitul nostru artificial-natural, Luna, pentru Campari-cel-cu-mulţi-ochi organizându-se o chetă pentru că toată lumea ştia că, de mic copil, el îşi dorise nespus de mult să hălăduiască de-a lungul şi de-a latul Lunii să-şi caute puşca cu aer comprimat pe care mama lui vitregă, chipurile, i-o aruncase, la vârsta de cinci ani, tocmai în ...
Nu se ştie cum, Jano reuşi să folosească rampa cosmică dispărând vreo câteva zile apoi reapăru mai vesel ca oricând deţinând secrete uluitoare, făcându-i ochi dulci, Eliza-avem-confecţii-de-bună-calitate se itneresă de starea comerţului în noua lume, de evoluţia modei şi de preferinţele bărbaţilor, Zi-mi Un Banc se schimbase între timp, trecu într-o zi pe strada Cosmos, împreună cu soţia sa, Toni-toneta le servi câte o îngheţată cu fistic şi încercă să le vorbească despre motorul pe care-l construia într-o magazie părăsită, motorul era o nebunie, avea doar mărimea unei mingi de ping-pong. Într-o zi de joi, pompierul Benedict se luptă cu furnicile Gao care tocmai traversau o perioadă critică a civilizaţiei lor,s e spunea c-ar fi fost în stare să cumpere cele mai înalte tehnologii dar, din nefericire, Toni-cu-toneta nu se afla pe fază, lui Campari-cel-cu-mulţi-ochi îi căzu un dinte din faţă şi el puse acest lucru pe seama poluării, apoi, din întâmplare, descoperi cu binoclul său o gaură neagră drept în cer, sună la Ministerul de Război şi le propuse ca toate deşeurile radioactive să fie deversate în ea. Cei de la minister, suspicioşi, fiind şi nemaipomenit de geloşi, îl anchetară pe nefericitul astronom amator asupra unei posibile activităţi de spionaj în domeniul nuclear, o confuzie regretabilă, desigur, aprecie Jano în timp ce încerca să-l bată la table pe Olinic-două-zaruri, într-un târziu, de-a-abia, înţelese Jano că Olinic-două-zaruri era proiecţia propriiului său eu şi i se întâmplase asta pentru că juca table în faţa unei oglinzi aduse tocmai de pe Venus.
Pentru mult aşteptata călătorie prin Univers se pregătiră cu toţii, împodobiră strada Cosmos cu ghirlande şi aruncară cu bombe de hârtie în trecătorii-cască-gură, în ziua cu pricina se îngrămădiră pe rampă, aşteptând, cu emoţie, ca ciudate fenomene magnetice să le poarte matricea energetică prin cele mai nebănuite lumi siderale. Dispărură unul câte unul şi doar arţarii şi plopii şi teii rămaseră să foşnească a vară de-a lungul străzii.
Zi-mi Un Banc trecu pe-acolo de câteva ori, braţ la braţ cu soţia sa dar negăsind pe nimeni se hotărî să emigreze, căzu dintr-odată toamna, maşina şefului de post rugini în garaj într-o singură noapte, e un semn sigur al bătrâneţii îşi spuse şeful de post plin de amărăciune, îşi pierdea mai tot timpul zgâindu-se la televizor, cochetă la telesatelit cu o tipesă răpitoare, care locuia tocmai pe Saturn şi în cele din urmă şefii lui îl concediară luându-i insigna, pistolul şi pantofii cu scârţ.
In tot acest timp, proiecţia lui Jano, Olinic-două-zaruri, enunţă o nouă teorie a probabilităţilor care includea şi apariţia materiei vii, scrise un eseu despre Lumea Viitorului şi infirmă o ştire guvernamentală potrivit căreia o cometă ar fi trebuit să lovească Pământul în plin.
Intr-o seară ploioasă câmpurile magnetice ale rampei cosmice deformară spaţiul din jur, îl curbară atât de mult încât acoperişurile caselor atinseră rigola, Jano şi ceilalţi se rostogoliră în prezentul imediat gata, gata să povestească nemaiauzite întâmplări din constelaţia Racilor Vineţii, sticlele de şampanie pocniră,se aprinseră lampioane şi zurbagii străzii Cosmos se puseră pe flecărit, uite-i, nebunii, încă mai stau de vorbă, o stranie forţă din Universul 2356 U i-a făcut nemuritori, nu le mai tace gura în timp ce eu, Olinic-două-zaruri, mă străduiesc să vă povestesc toate aceste întâmplări în ordinea lor firească.

Sexibon
fictorial by
Ovidiu Bufnila
http://finance.groups.yahoo.com/group/Imaginea/

Buna dimineata, Amanda!
Bunda dimineata Ruboot!
Si Amanda isi freca usor sfarcurile din celofan. Oglinda se rasuci un pic spre dreapta sa vada mai bine reactia lui Ruboot.
Acum ca Razboiul Rece s-a sfarsit ce aveau sa faca oare toate personajele astea ciudate construite in laboratoarele din Mundao?
Sa le recilam, se intrebara agentii secreti aprinzandu-si trabuce pantecoase si dand pe gat cate o dusca zdravana de vodca. Amanda, de exemplu, ce stia ea sa faca? Colonelul Ostrinzki se intoarse catre subalternii sai care tocmai decojeau o banana pe plaja din Akapolko. Hei, tipilor, aia nu e Amanda? A scos-o careva de la magazie? Sefu, aia e Amanda LOR, sopti un caporal dosind un pliculet de hasis in slip, gata, gata sa duca la bun sfarsit o misiune periculoasa sub acoperire. Amanda lo? Ce-i cu lumea asta mishto a serviciilor secrete, se duce de rapa? Si unde mai pui ca aparuse dincoace de orizontul vizibil o noua provocare: Meduza Meduzelor! Sefu, mi-a zis mie Amanda ca Meduza e un nume de cod pentru o vasta operatiune. Vor sa schimbe numele de cod al Universului plin de Universuri. Nu e joaca de loc. Akademiile si Savantii Desueti sunt complet in pericol, sopti caporalul nitel speriat. Colonelul Ostrinzki rase, sa vina Amanda sa pipaie daravela agentilor care umbla cu Meduza! Nimeni nu poate sa reziste acestui prototip de SEXIBON! Ne-a venit un SMS, sefu, un SMS! Ce zice? Zice ca suntem in aer! Meduza e in noi, sefu! E un program instructionat odata cu bifurcatia care ne-a adus pe lume. Baaa, savanti trebuia sa ne facem, zise colonelul scuipand in nisip. Pata aceea de saliva se valuri si luand forma unei Meduze Magice inghiti plaja, agentii, soarele si intreg Universul Valurit.

Waving Man
Ovidiu Bufnila’s waving essay

Premise

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adincul oceanelor?
Multiplicindu-ma si metamorfozindu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea cimpurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?
Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.

[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramindu-mi decit sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputind fi martor al meu. Aceasta insemnind ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.
Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.
Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parind sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dind aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cind sus, sub reflectorul constientei, cind disparut, in adincurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.

[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.
Adeseori, omul apropiat sfirseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sint alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfirsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.
De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.
Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplingi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decit odata cu tine.
Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incintatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.
Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.
Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negindite. Si aceasta se intimpla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.

[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bintuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.
Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.
Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.
Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.
In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.
Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.
Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopirtit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sinul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.
Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfirsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.
Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.
Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-singe reesapat sub masca neoliberalismului.
Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?
Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.
Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sint superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.
Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.

[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrina cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.
Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sint salvati de subbogati.
Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.
Superbogatii ei sint arestati in corporalitatea maselor flaminde asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sint gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.
Dar cum sa fie expirata fiinta cind ea navigheaza inca spre ultimul sens?
Caci am putea descoperi, ridicindu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbindu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.


Un mic dar bufnilian pentru tine, Fantasee!

Ziua buna, Ovidiu. Ploua si la tine azi, bag seama .
Povestile mele sunt adevarate, ca si ale tale.

In Bacau nu ploua. Sunt niste nori bortosi care se tot fitie de colo colo. E si soare din cand in cand. M-am gandit sa-ti daruiesc Waving Man, e asa, un dar metaforic pentru tine. Daca ti-ar placea sa devii profesionist in Magia Imaginii, OK, o sa postez un sir de chestii in Scoala Consilierilor aici, in Arhipelag. Am inceput de fapt.


Ovidiu

Iti multumesc pentru dar, Ovidiu. Crezi ca putem deveni ceea ce suntem deja?

Frumoasa si enigmatica intrebare! Uite, cat sunt eu de nemaipomenit si de genial si de autoironic, nu mi-a trecu prin minte o asemenea frumoasa constructie intergoativa, o asemenea tulburatoare intergoatie? Cum as putea sa raspund? Daca ma uit la mine insumi, asa cum sunt, cu de toate, nici mai bun nici mai rau decat altii, nici mai presus, nici mai prejos, inclin sa raspund ca ai dreptate. Dar stii ca mi-e teama un pic? Cum adica, Marele Ovidiu Bufnila, sa nu construiasca el insusi o enigma la enigma? Fantasee, imi esti draga. Mi-ai pus o frumoasa intrebare care mi-a adus aminte ca nu stiu de fapt mai nimic. Ce ma fac acum, Fantasee?


Ovidiu cu infinita pretuire

Acum ... ai putea citi o poveste, Ovidiu.

Am priceput asta de prima data... doar ca intre "a putea" si "a face" e o mica diferenta: "a vrea"

Poate ca e Totalitate Magica, dar totul e relativ si realitatea se ascunde todeauna de Magie... am intuit care ar fi perfectiunea dinspre NIMIC, dar dinspre TOTALITATE? Pentru mine Universul e compus din fractali, geometria lui e fractala si procesele sale au functii de unda fractalizate... Presupun ca nu e un amanunt, caci amanuntele creaza perfectiunea.

Nu aveti alta sansa.

Ov

Construiesc un concept in Era Complexitatii. De fapt nu-mi apartine. E o Ipostaza Posibila a Lumii:
http://ovidiubufnila.weblog.ro/

Ma gandesc, poate, ca veti reconsidera ideile voastre asupra timpului. Si de ce nu asupra masticatiei, actului sexual, a strangerilor de mana. Daca le-am privi pe toate din perspectiva imagologica, ce am putea descoperi?

Ovidiu Bufnila
conislier de imagine
http://www.cosmiccafe.com/ovidiu.html

Am in cap si in inima o mare dragoste de oameni.