Eu sînt pentru prevedere, în primul rînd. Mi-a rămas în minte ce-mi spunea instructorul de la şcoala de şoferi: "orice maşină în mişcare sau nu, care se află la mai puţin de 20 de metri de tine reprezintă un potenţial de accident fulgerător; aşa că fi cu ochii în patru!". Cam aşa ar veni şi cu oamenii necunoscuţi...

În al doilea rînd, sînt pentru fugă. Dacă ţie clar că ai fost vizat şi că eşti deja ţintă tuleşte-o! De altfel în cazul semnalat de Blakut nu văd altă soluţionare logică a problemei. Cred că cele mai periculoase situaţii sînt acestea, cînd nişte bestii nu vor ceva anume de la tine ci doar să se distreze un piculeţ de-a "sărutatul cu ranga pe dinţi".

În cazurile în care nu poţi, din diverse motive fugi, ei atunci intervine capacitatea fiecăruia de a face concret faţă... problemelor lumii contemporane. Şi eu cred că, de la caz la caz, sînt bune orice metode... deşi nu mă încîntă în mod deosebit să mă trag de moaţe cu cine se nimereşte, dacă trebuie neapărat, o facem şi p-asta cu plăcere, man!

Oricum, lupta fizică eu cred că tre' să fie ultima soluţie, mai ales că, din start agresorul are avantajul de a fi pregătit deja psihologic (şi nu numai!) pentru această... variantă de lucru.

Asta in cazul in care cunostintele tale de bataie sunt nule. Daca insa te stii cat de cat, merita sa-i tragi doua-n freza ca sa tina minte tipul si sa nu se mai agate de oamenii de pe strada. Am un amic care intr-o noapte a fost atacat de doi tipi pe strada ( l-au confundat cu altcineva). Amicul asta al meu stia ceva aikido si a dat cu unul de pamant saracul de a ramas acolo sa admire luna de pe cer. Celalalt a fugit...

asta-i frumos cind merge. dar trebuie sa ai experienta si psihic pentru asa ceva. ori astea le obtii cind ti-o tragi cu diversi indivizi cu orice ocazie. eu unul nu mi-as dori asa ceva. sincer n-am chef de 5 ani arte martiale numai ca sa nu maninc bataie pe strada in cele 3 situatii cind se iveste ocazia in viata (pina acu am avut una).

unde mai pui ca te pomenesti ca scoate un destept ranit in orgoliul propriu un cutit, sau in caz nefericit un pistol.

stiam pe un tip care dadea in fiecare zi 1 ora cu pumnul intr-un lighean cu nisip, ca sa nu-l doara mina cind va fi nevoit sa se bata intr-o zi.

S-au cam spus toate cele importante in caz de atac pe strada, cu care sunt de acord,
cum ar fi prevederea si fuga ( sau cum vrei sa-i spui - pastrarea distantei, samd)
iar lupta cu mijloacele la indemina trebuie privita ca o modalitate de a-ti asigura retragerea
cind nu mai ai incotro.

Insa nu s-a raspuns clar la o intrebare clara:

Ce faci daca ti-e frica?

Exista un raspuns simplu si corect, care e la indemina oricui,
la fel cum si frica este normala pentru toti.

Solutia contra fricii este minia, indignarea, supararea in fata nedreptatii, daca vreti.

Este perfect posibil si compatibil sa fii minios si totusi sa fugi,
daca privesti victoria in lupta ca
impiedicarea atacantului de a-si atinge tinta.

Cu alte cuvinte, daca scapi neatins ai cistigat! chiar daca ai fugit!
Si minia este antidotul fricii, ca sa nu te blochezi.

PS. Sunt doua proverbe in engleza care nu trebuie confundate;
"Don't get scared, get mad!" si
"Don't get mad, get even!"
Ultimul nu e pentru toata lumea, trebuie sa fim constienti
ce e intelept si ce nu, date fiind circumstantele.

Acest topic a fost editat de dandanescu: 26 Aug 2004, 07:55 PM

Da... iar pt femei s-a amintit mai demult ţipetele. Doamnelor şi domnilor, cînd o femeie începe să ţipe pe o anumită frecvenţă şi la un volum rezonabil de decibeli, acele ţipete devin Arma Mortală 1, faţă de care celelalte arme sînt simple jucării de copil!!

O solutie pe care am invatat-o inca de mic copil a fost sa pun mana pe o piatra (daca este la indemana). De asta nu am luat bataie niciodata nici de la colegi, nici de la alte persoane.

Niciun "smecheras" nu va mai ataca o persoana care poate, cel putin potential, sa il desfigureze dintr-o singura aruncatura...