Corpul ne sopteste tot timpul niste chestii. Oare le luam in seama? Are si el trebuintele lui, limbajele lui incifrate? Corpul meu vrea sa fiu un invingator dar e mare chiulangiu! I-am spus, bai corpule, vrei sa traim impreuna un milion de ani da' cu ce iesi tu pe faleza la schema asta de joc? Uite la tine, te-ai cam subtiat, oasele scartaie, si nici de vazut nu prea mai vede bine Bufnila! Atunci?
Dar voi, dragii mei tigri, dragele mele tigroaice cum va descurcati? Ce va tot susotiti cu Corpurile voastre Magice?




Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
http://www.phantazm.net/index.htm

Ovidiu, cred ca aici e o mare problema corpului. El doar sopteste, ca un timid ce e. Aroganta mintii il inhiba.

Acest topic a fost editat de calfa: 21 Nov 2005, 10:45 AM

Nu-l mai ascult. N-am facut-o niciodata cu adevarat. Al meu nu se doreste invingator. Imi spune ca are limite, ca intr-o zi se va imbolnavi, ca in alta va muri. De aceea prefer sa-i intorc spatele si ma indrept catre aroganta imaginatiei. Nici macar mintea nu mi-o iau intotdeauna in serios. Vreau totul sau nimic. Orgoliul absolut. Si prefer sa fiu surda si oarba in majoritatea timpului. Doar din cand in cand imi amintesc si atunci oftez incet. Ador eternitatea si sfidez carnea care ma intoarce in nefiinta.
Trec peste corp si el se va razbuna intr-o zi pe mine. Imi va spune ca l-am abandonat si imi va povesti cat am pierdut cand i-am intors spatele. Va fi cea mai trista zi.
Altfel il privesc absenta intr-o oglinda care ma reflecta imperfect. Parca nici n-as fi eu. Si atingerea lui imi e straina. Niciodata nu l-am inteles. De iubit nici atat. Fara sa-l pot parasi cand am vrut s-o fac l-am tarat dupa mine aratandu-i in permanenta ce putin imi pasa de el. Nimic nu poate rani mai rau. Uneori ii aud sufletul ravasit de atata ignoranta. Si tac. Nu mi-o va ierta vreodata merita macar putina atentie.

Acest topic a fost editat de alfa: 23 Nov 2005, 09:37 PM

Al meu mi-a soptit mereu. La inceput nu l-am auzit, apoi nu l-am bagat in seama, pe urma m-am facut ca nu-l aud.
Am constatat ca nu e bine, ca doar pe el il am cu adevarat si am inceput sa-i ascult soaptele.
Mi-a fost greu sa-l inteleg, am fost la translator.
Acum stiu limba lui, ii negociem impreuna pretentiile si procedam in consecinta.
Asa, impreuna, suntem cei mai tari.
In prezent imi iubesc corpul si ma trezesc si din somn sa ne sfatuim in soapta. Ca sa nu auda nimeni, doar eu si corpul meu.
Cred ca asta se incadra la "cautarea fericirii", dar are mare legatura cu soaptele corpului...

Corpul meu a fost foarte intelagator pana acum , desi uneori chiar daca dadea semne de oboseala eu nu ii dadeam atentie. De ceva timp il ascult , ii simt bataile si de aceea cred ca trebuie sa il iau in seama. Sufletul vindeca fiecare rana a corpului , de aceea trebuie privite ca un tot unitar.

Corpul spune muuulte, numai ca uneori ne credem destepti si-l sufocam dandu-i comenzi rationale...

Pai da' ce, e dupa el?
Al meu urla ca vrea de mancare, de cateva zile. Nu stiu ce sa-i mai fac sa taca. In rest, e cam nehotarat: ba vrea ceva, ba nu mai vrea...

Imi sopteste ca in ritmul asta o sa ma paraseasca in curand.

Dar ce e CORPUL tau, draga Alfa?
Sau CINE E?
Ca e si un CINE!

Dar ce poate fi tocmai acest CORP al tau, draga Valeria?

Un tot. TOT? Interesant. Cum l-ai defini? Care ar fi cheia lui de Imagine si Comunicare, Edittha?

Cu pretuire,

Ovidiu Bufnila
consilier de imagine

Ce chimie are Corpul tau mancacios?
No offense!

Cu prietenie,

Ovidiu Bufnila
consilier de imagine

Nu pot si n-am putut sa fac niciodata diferenta dintre ce imi spune corpul si ce imi sugereaza mintea. Asa ca ori nu ascultam decat ce era mai puternic, ori nu ascultam deloc. Cine are dreptate? Corpul sau mintea?

nu cred ca este esential ce-ti comunica trupul, este mult mai important modul in care se desfasoara comunicarea din noi, daca sunt ascultate mesajele, daca se gasesc solutii...comunicarea interioara sufera, suntem niste calculatoare in care creatorul a prevazut dotarile hardware necesare dar noi nu le cunoastem suficient potentialul si softul utilizat nu este instalat complet si nu este updatat corespunzator. Nu exploatam echipamentul la adevarata capacitate si in timp el se strica prin neutilizare.

Eu imi vad corpul ca o masa de muschi, organe, oase, nervi care uneori ma trage de ureche ca ii neglijez timpul de odihna, alteori ma face sa zambesc, iar din cand in cand e una cu mine.

None taken.
Eh, uite, aici e buba: habar n-am!
Ah, tocmai imi sopteste la ureche (tot a lui, dar sa nu ne incurcam in detalii): una oprimata.
Trebuie sa ma mai gandesc la ce inseamna asta... revin.

Corpul meu acuma urla ca vrea la culcare! da alteori imi sopteste ca vrea sa pape, sau sa se plimbe si mai stiu eu ce alte mofturi...totusi l-am educat eu sa nu-i intre democratia-n cap si s-o ia razna!

Pai, mai draga Bufnila, tu chiar nu mai stii ce e aia CORP? Energie, atomi combinati savanto-aleatoriu care impreuna formeaza o materie, in speta Eu, cea unica (cum suntem toti, de altfel, fiecare in felul sau). Corpul meu este simplu: Eu, cu trup, suflet, gand, sentiment, soapte...etc.
Da' ce', tu credeai ca ma refer la un altceva/altcineva?
As vrea eu, ...
Aoleu, ce era sa-mi doresc! Sa aud soapte e ca si cum as auzi voci, nu?? Parca mi-aminteste ceva chestia asta... Nu stiu pe unde am citit, dar ma trec fiori... Eu de fel sunt si eu cam oPsedata, ca alti co-amici da p-aci...

Pa, draga, si nu mai fii asa de bufnila! Poate e mai bine doar Ovidiu!

Ovidiu Bufnila

Un impreuna imi este corpul. O alaturare langa un Eu esential care il transcende. Din punctul meu de vedere este altceva-ul cel mai apropiat de mine, supus partial intentiei mele actionale, care ma domina , care ma ingenuncheaza in necesitatea lui pe cealalta latura. El este reprezentantul meu in lumea materiala. Purtatorul meu de cuvant si fauritorul de imagine. Cartea mea de vizita a oricarei intalniri.
In rest doar o multime dezordonata la origine de particule elementare, care s-a lasat cu greu convinsa sa formeze structuri ordonate, tot mai mari, sa treaca fortat prin stadiile de molecula, genom, celula, tesut, organ , sistem si aparat, pentru a ajunge la inaltimea unei unitati care recapituleaza intreaga istorie a evolutiei speciilor, a materiei ajunsa la viu, a intamplarii care a nascut un microunivers.

Corpul meu ar vrea acuma sa se urce in pat ca tot si-a luat doza de cafea , dar totusi ii impun sa se trezeasca si sa se pregateasca de drum.Este ascultotor si nu comenteaza .

Corpul...
Ochii mei au vazut ceva excitant.
Urechile au auzit o soapta
Gura a salivat...
Muschii s-au înmuschiat
Fundul s-a-nfundat

Din cauza fricii de SIDA am pl...