De ce va este teama mai mult si mai mult? Unii se tem de serpi dar au probleme falice din copilarie, altii se tem de interioare intunecoase dar de fapt e o problema legate de ultimele clipe inainte de nastere, altii se tem de parul ielelor dar de fpat au un vertij iar altii se tem de vmpiri care nici n-au existat pentru ca e un mit construit pe seama bolnavilor de TBC din secolelel trecute.


Ovidiu Bufnila
consilier de imagine

Sa raspundem la aceasta intrebare.

De aia prosti de bubuie.... Vrei si exemple??

Sorin.

Eu ma tem de intuneric asa ca dorm cu lumina aprinsa pe hol. Ma mai tem de apa ca nu stiu sa innot. Asta cu apa credeti ca e grav? Poate nu e frica de innec ci ceva amintiri de pe vremea cind se lua apa la robinet asa ca n-am fost obisnuita cu ea si cind dintr-o data i-o dat "porcii aia" drumul m-am socat???

Imi este teama sa stau noaptea singura, asa ca daca se intampla sa nu fie nimeni acasa aprind lumina pe hol.Teama aceasta o am de cand a murit sotul meu , pe cand aveam 25 ani

Sorin.

Mi-e teama de inaltimi, de serpi si paianjeni, dar cel mai mult mi-e teama sa nu-mi fie teama degeaba.
Vorbe scrise sub anxietate, nu le luati in seama...

Mi-e teama de furnici, viermi , apa mare si oameni prosti

Mi-e teama de singuratate, dar ma indrept cu pasi repezi spre ea, ma indrept si nu pot da inapoi...
Mi-e teama de paianjeni, insecte mici si fragile, dar care imi fac din vis, cosmar.
Mi-e teama de ziua de maine, de ce mai poate scorni lumea din jur, de ce mai poate minti, de ce rau nou mai poate face.
Mi-e teama de coboratul de pe scara, scaun... intotdeauna e usor sa urci, sa ajungi sus, dar coborarea poate fi dureroasa...
Mi-e teama de spatii mici... de sufocare... de gandul ca e atat de usor sa nu mai existi.
Uneori imi e teama chiar de mine insumi cand vad ca imi fac rau cu mana mea...

Nu exista prosti. E falsa chestia asta. Mintea nu e una cu creierul. Asta e adevarul sraniu, greu digerabil care spune ca pe lume exista prosti. Daca nu exista prosti aunci ce sunt cei pe care ii numim prosti?


Ov

Editha, imi pare rau. Hai sa ne gandim insa, Intunericul e cald, e acoperitor, poate sa ne fie drag. Nu e urat. Nu ascunde pericolul decat daca ne dorim si daca il cautam sau il in-fiintam cu pericol. Poate ca Intunericul este o Mare Calda, enigmatica, interesant, stranie. Nu vin monstri. Nu e o GURA care sa ne inghita. E Caldura Materna. E acel inceput de lume pentru fiecare. Iar tu nu esti SINGURA in nici un fel. Sunt miliarde de fiinte frumoase si enigmatice in jurul tau. Esti un VIU in inima stranie a VIULUI!


In urma cu multi ani, niste turisti au sfartecat un sarpe de apa la varsarea fluviului in mare. Sarpele se odihnea pe plaja, la soare, fusese luat de curent, se luptase sa supravietuiasca. Era mic, lucios, frumos. L-au sfartecat racnind animalic.

Fara NOIMA.


Noi suntem cei care trebuie sa construim, sa cladim NOIMA.
Daca ucidem NOIMA atunci?

Am pierdut si eu fiinte dragi si am fost de foarte multe ori in Mare Pericol in aceasta viata. Dar am invatat sa IUBESC miliardele de fiinte aflate ca si mine in acest straniu si frumos OCEAN.


Nu stiu daca mai esti pe forum. Sper ca acest mesaj sa ajunga la tine. Nu stiu daca te poate ajuta dar poate ca da.


Cu prietenie,

Ovidiu Bufnila