Aţi jucat Call of Duty? Primul Call of Duty? Pentru mulţi a fost jocul anului 2003 (parcă 2003 era?!?), deşi apăruse prin noiembrie-decembrie, a spulberat totul în cale şi s-a căţărat pe bună dreptate pe primul loc în numeroase topuri.

Uite că jocul a făcut pui ... hai să ne luăm raniţa în spinare, şi dă-i şi luptă ...

Am fost şi rus, în campania de la Stalingrad – da, a fost şi în Call of Duty 1, dar n-are a face, e foarte bine - tot aşa cum există şi o debarcare în Normandia, dar nu plaja Omaha a lui private Ryan şi a lui Medal of Honor, unul din motivele pentru care am urît acel joc (MoH), nici vreuna din celelalte patru (Gold, Sword, Juno sau Utah) ... ci capul Hoc ... despre care nu ştiu care ofiţer aliat zicea că poate fi apărat de trei babe cu cîte o mătură în mînă, şi pentru care englezii construiseră undeva prin Scoţia o replică cît mai exactă, unde îi puneau pe soldaţi să repete pînă la exasperare periculoasa ascensiune; promontoriul unde erau plasate chipurile şase piese de artilerie grea care ar fi putut face viaţa şi mai grea aliaţilor.

Concluzia – una din concluzii: Doamne, urît mai e războiul trăit pe viu. Urlete de oameni masacraţi, bubuituri de obuz, şenile de tanc, răpăit de mitraliere ... păi mie mi-a pierit cheful să aflu cam cum ar fi în relitate toată treaba ... nu că m-ar fi interesat prea mult nici înainte. Sînt puţine momentele de linişte, de obicei atunci cînd ţi-ai îndeplinit un obiectiv şi jocul salvează automat – CoD 2 foloseşte sistemul de salvare la checkpointuri, parţial şi din cauză că salvările in-mission ar da peste cap scripturile (?), scripturi de care e plin jocul;

... ceea ce în cazul nostru (adică salvările la punct fix, că de ele vorbeam ... m-am pierdut pe drum ...) e chiar un punct pozitiv, cere de la jucător un minim de atenţie ca să evite moartea prostească ... normal că un asalt frontal de unul singur împotriva inamicilor e sinucidere curată ... “cine se crede un automat de luptă de neînvins, acela să facă bine să meargă de pe acuma să-şi ia măsurile pentru coşciug” – ăsta e un citat din manualul lui Thief – the Dark Project, dar n-are a face, se potriveşte foarte bine şi la CoD.

Ah, chiar şi moartea e bine simulată … point-of-view-ul este undeva la pămîmt, sunetele se estompează şi brusc se lasă tăcerea, ochii sînt încă larg deschişi şi urmăresc ultimele secvenţe din viaţă, camarazii care continuă să lupte, damn lucky bastards! … bleah! după ce am urmărit, de 2-3 ori aşa o secvenţă, am dat Esc de fiecare dată cînd am dat colţu’, ceea ce mi s-a întîmplat ruşinos de des avînd în vedere că am jucat pe Easy, c-aşa-mi place, mai nou, e mai simplu şi treaba merge mai repede, iar distracţia, destinderea, atîta cîtă e, este mai mare. Aşa că Escape pe secvenţa cinematică a morţii şi hai să trăim cu toţi o mie de ani pace, vorba Cetăţeanului Turmentat ... vorba aia, mai bine mort de beat în loc de mort-mort, chiar la o renumită bătălie gen El Alamein sau Stalingrad.

Da, ziceam de scripturi. Sînt foarte bine realizate şi se integrează bine de tot în atmosfera jocului ... bine, mai sînt scăpări ici şi colo, cine ştie ce camarad sau inamic care refuză cu îndîrjire să decedeze deşi e plin de plumb, sau care se uită nostalgic la Mediterana deşi în spatele lui se duc lupte îndîrjite,dar astfel de scăpări nu deranjează pe nimeni, ansamblul fiind, cum spuneam, foarte bine articulat.

Am zis că e foarte dinamic? Poate că n-am zis, dar reiese destul de clar din pragrafele precedente (sper). Ei bine, da, CoD 2 e dinamic la extrem, nu ştiu dacă mai dinamic sau mai lent decît primul CoD sau decît add-on-ul United Offensive, mie mi se par cam la fel şi acest element e cel care dă sare şi piper jocului, cum i-a dat şi lu’ ăl bătrîn …

Ah, şi briefingurile făcute sub formă de jurnal de campanie, cu nelipsitele urme de ceşti de cafea!

Umorul – involuntar sau nu – e şi el prezent, l-am văzut, unde credeţi? Taman la abatorul Stalingrad - nu, nu trebuie să vă luptaţi în abator, era o metaforă, sau cum naiba se mai cheamă – în misiunea în care trebuie reparat un fir telefonic esenţial pentru comunicaţiile sovieticilor şi care fusese tăiat , vine rusul de serviciu şi zice “tare mi-aş fi dorit să fi avut un radio la îndemînă ...”

Şi o mostră de umor neprevăzut, din cauză de eroare de limbă engleză (a mea, nu a creatorilor jocului). Într-una din misiunile sovietice ofiţerul politic, sau ce dreq era el pe-acolo zice către supravieţuitori, între care cu onor mă număram şi eu “We must hurry now, comrades, the trainyard is waiting for us” la care eu am profitat de faptul că eram chiar la finalul misiunii şi m-am tăvălit oleacă pe jos de rîs … “ia uite mă, după ce am căpăcit trei tancuri nemţeşti, două sute de soldaţi, şaişpe sniperi şi-un cal (nu, cal nu aveau, l-am pus de la mine… ), acu trebuie să ne grăbim la antrenamentul de la ora 5, că altfel ne ia mama dracului, n-o să ne mai încheie tovarăşa dirigintă situaţia la educaţie fizică. Ptiu! numa bolşevicii puteau să aibă asemenea idei”.

Numai că nu era vorba de training yard (teren de antrenament) ci de trainyard (depoul de vagoane, sau cam aşa ceva), unde într-adevăr era rost de alte ciuruieli. Mi-am dat seama de greşeală mai tîrziu … shame on me!

Nu e voie să tragic în propriii camarazi “You are a traitor to the Motherland” sau “Friendly fire will not be tolerated” sînt doar două mesaje care marchează finalul abrupt al misiunii în acest caz.

(continuarea într-un număr viitor) ...

(şi alte comentarii asupra jocului sînt binevenite)

Iată o serie de imagini din Call of Duty 2 (click to enlarge). Prima reprezintă finalul misiunii de la capul Hoc, cu fumigena verde care arată aviaţiei proprii să NU bombardeze respectiva locaţie, unde se află trupele aliate Muzica n-aveţi cum s-o auziţi, dar vă spun io că e o bucată din aia înălţătoare, de final de simfonie, care să mă facă să simt că a meritat tot efortul.
"Good job, people!"


A doua imagine este briefingul misiunii principale de la El Alamein, renumita bătălie de tancuri Şobolanii Deşertului vs. Afrika Korps, adică Montgommery vs. Rommel … şi petele de cafea de care ziceam



... şi iată şi ce urmează după briefing ... "Cîte şase oameni la fiecare tanc, şi staţi dracului la adăpost!"

ioooooi da' arata ca texturi pe "low" si fara antialiasing

Eh, ce pretenţii ai de la un bătrîn GeForce 4 (cît o fi el de Titanium ...)

Pe de altă parte, o să-l rog pe vitalic sprînceană să insereze aici postul său (dacă vrea) că să nu avem mai multe topicuri pe aceeaşi temă.

las' io am un Radeon X850-PE.
cu catalyst 6.1 am incercat la 1280x1024 cu 4xAA dar e naspa. cind e multa miscare pe ecran ajung la 15-20fps
pe 1024x768 e playable la 4xAA.
amu's curios ca la catalyst 6.3 cica au umblat in sens pozitiv si ar trebui sa mearga fluent si la 1280x1024 cu 4XAA si texturi la maxim.

Am terminat si eu in urma cu un an si ceva primul Call of Duty. Tare de tot, frate!!...
Episodul care m-a fascinat cel mai mult a fost cel cu debarcarea din Normandia (aici s-ar putea sa confund cu Medal of Honor, terminat de asemenea), si de un comic amar este secventa in care, soldatii aliati stau la rand si primesc unul o pusca, unul 5 cartuse, unul o pusca, si tot asa... bineinteles ca eu am primit gloante fara pusca si m-au impins pe campul de lupta! "Mori pentru patrie!!!" Nu mai stiu daca era vorba de CoD sau MoH, dar sper sa ma lamuriti voi ca sa nu mai confund alta data.

In rest, ce sa zic... imi place sa joc la Normal / Hardest, niciodata nu joc la Easy. Mie mi se pare ca la Easy se pierde mult din farmec, inamicii trag prost si mor prea usor, si se pierde din realismul jocului.

Call of Duty, alaturi de Medal of Honor, Agentul 007 (ceva cu Night...) si Max Payne 2, sunt in topul jocurilor care mi-au mers la inima...

[edit] Mi-am amintit: era vorba despre James Bond 007 Nightfire

Acest topic a fost editat de Marcus: 28 May 2006, 09:25 PM

Era Call Of Duty (primul), dar nu era debarcarea în Normandia, ci bătălia de la Stalingrad - trecerea fluviului Volga.

Şi eu am încercat să mă bag în faţă să iau şi puşcă, dar nu s-a putut c-aşa era scriptul, prima misiune e de strecurare şi evitare a focului inamic. Şi nici nu poţi lua puşti de jos de la camarazii căzuţi.

faza-i luata din filmul "Enemy at the Gates".

no, ce-l terminat pe "veteran"

apare in curind cod3 da' numa pe xbox360 si consorte.
pe care o sa le iau cind o face plopul pere