Motto:
Abide as pure awareness, embrace all forms..

Vă invit la o discuţie serioasă despre nondualitate.. Astăzi ca şi în trecut a existat, există şi va exista adevărul din spatele oricărei religii, filosofii, ştiinţe.. Ce părere aveţi despre conştiinţă? Cum apare ea? Unde este ea localizată?
Ţin să precizez că pe acest thread vreau oameni care ştiu să se asculte în primul rând pe ei înşişi..

Nu căutaţi pe wikipedia sau pe alte enciclopedii online pentru definiţii.. aici nu este vorba de concepte ci despre pointeri, cuvintele vor fi folosite pentru a îndruma..

What is the sound of one hand clapping?

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 7 Nov 2005, 01:16 PM

This one !
When I wrote:

merci..

Întrebare: poate un gând deveni conştient de el însuşi (nu e vorba de joc de cuvinte aici sau de filosofie)?

Un exemplu de resursa Web (de la virginia.edu) care trateaza interesant problematica non-dualitatii: Part 2: The metaphysics of nonduality din A Course in Consciousness.

Ah, era sa uit, bun venit la Hanu Ancutei, shapeshifter !

Daca pe mine ma intrebai, pot sa te asigur ca nu aveam pe ce forum sa ne intalnim. Si e prima oara, cred, cand citez referinta de mai sus. Cat despre "shapeshifter", interesant nume.

Acest topic a fost editat de calfa: 7 Nov 2005, 03:16 PM

oare ne-am mai întâlnit într-un alt forum anterior sau mi se pare mie?

da.. acela este.. zippy99

felicitări atunci dacă ai descoperit singur acel curs despre conştiinţă..

@shapeshifter
cine vrea sa auda sunetul unei singure palme?

Acela pentru care toate lucrurile au acelaşi singur gust..

Eu as fi zis ca acela pentru care toate culorile au acelasi gust... in fine, e chestie de gust presupun.

unde sunt culorile dacă nu există lumină şi ochi ca să le vadă?

Deja miroase a Poiana lu' Iocan pe thread-ul asta...

Cataline, poate nu o fi o singura Filozofie pe lume, si aia rezervata celor ce au citit toate volumele clasicilor, neaparat pe cele privind argumentarile logice, nu ? Iar daca modul de a-ti prezenta ideile nu este cel al clasicilor, nu inseamna ca acele idei sunt cumva inferioare celor din alte subiecte. Asa ca nu inteleg trimiterea la Poiana lu' Iocan, altfel decat ca ti-ai dori sa se transforme in asa ceva.

shapeshifter a pus niste intrebari, a dat raspunsuri la subiect, si eventual a comunicat cu cei ce l-au intampinat. E nou la Han, hai sa avem putin mai multa intelegere pentru el.

shapeshifter, e simplu de gasit acel curs, folosesti pe Google "course" si "counsciousness" (asta cautam eu, acum vreo 2 ani, cand l-am gasit) si in prima pagina iti apare linkul. Si, avand in vedere ca e o referinta din lumea universitara americana, iti atrage atentia imediat.

Nondualitatea, asa cum e ea prezentata in acel curs, este un concept ce merita luat in discutie. Nu promit nimic, dar voi incerca sa ma redocumentez pe tema, si sa spun si eu cate ceva.

Acest topic a fost editat de calfa: 7 Nov 2005, 09:39 PM

ţin să precizez că aici nu contează câte cărţi de filosofie ai citit.. aici e locul pentru a uita tot.. e locul perfect pentru deprogramare..

@calfa: te felicitam din alte motive.. că ai dat peste acel curs.. eu l-am descoperit mai demult.. este mind blowing.. şi-l recomand cu căldură pentru toţi cei care se cred filosofi.. sau învăţaţi.. pe forumul ăsta.. apoi încet încet vom purcede la cele serioase..

Calfa, eu pot sa zic ca fac filosofie si cand discut despre fotbal. De exexmplu: "oare este aceeasi Steaua cea care pierde acasa in competitiile interne dupa ce castiga in deplasare in competitiile internationale?". Iata mirarea, motorul filosofiei. Totusi, aceasta discutie s-ar potrivi in alta parte, nu in cadrul subforumului de filosofie. In mod analog, discutiile despre nimic gen "the sound of one hand clapping" se potrivesc in Poiana, nu aici.

Edit: Sau poate la Dincolo de Ratiune...

Acest topic a fost editat de Catalin: 7 Nov 2005, 11:55 PM

Hmmm....De unde vine Acela de care vorbesti?

Acela nu vine de nicăieri. Acela ESTE. (punct)

@catalin: mă miră faptul că se trag concluzii aiurea din partea unora care se intitulează filosofi.. acea întrebare avea un sens foarte adânc.. dacă tu ai văzut-o ca pe o întrebare ce se potriveşte Poieniţei lui Iocan.. înseamnă că atâta ai putut vedea..

E, da... n-avea deloc un sens adanc pentru ca noi chiar avem lumina si ochi. Este un exemplu clar de tetrapilotomie tipic poienistica.

dacă tu zici de la înălţimea celor 4000 de posturi ale tale.. dar o să-ţi demonstrez că te înşeli.. stai numai pe acest thread..

Nu vad legatura cu cele 4000 de posturi ale mele... Dar o sa mai stau pe-aici, poate apare si ea!

am pus nişte întrebări la începutul threadului.. văd că nimeni nu a încercat să dea nişte răspunsuri.. aştept..

Cine este Acela?
Si de ce cauta "sunetul unei singure palme aplaudand"?
Si cine depune marturie despre el ca "este"?

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 8 Nov 2005, 01:50 PM

shapeshifter

Daca nu exista lumina nu exista nici culoare. Daca nu exista ochi care sa le vada, fizicienii ar spune ca exista independent si ar explica cum apar. Insa si fizicienii pana sa explice au nevoie intai sa le vada...Eu banuiesc cat de cat unde vrei sa ajungi, asta daca ai vreo teorie, desi am inteles ca nu-ti place conceptualul dar astept sa precizezi mai mult. Daca nu ma insel vorbesti de o constiinta universala, atotcuprinzatoare cu `forme` diferite, cu atributul de permanenta instantiere -acum si aici - in genul fiintei parmenidiene indentificata cu gandirea ( sigur in cazul tau constiinta probabil refera la ceva mult mai cuprinzator, gandirea probabil fiind doar un `gen ` al ei) In felul asta probabil explici paradoxul percetiei ( daca e un paradox ) prin care din ceva inconstient s-ar obtine ceva constient, paradoxul evolutionist prin care s-ar trece de la lipsa de constiinta la constiinta etc. Am mai vazut cateva postari de acolo ma inspir.

------
Daca nu exista lumina nu exista nici culoare. Daca nu exista ochi care sa le vada, fizicienii ar spune ca exista independent si ar explica cum apar. Insa si fizicienii pana sa explice au nevoie intai sa le vada...Eu banuiesc cat de cat unde vrei sa ajungi, asta daca ai vreo teorie, desi am inteles ca nu-ti place conceptualul dar astept sa precizezi mai mult. Daca nu ma insel vorbesti de o constiinta universala, atotcuprinzatoare cu `forme` diferite, cu atributul de permanenta instantiere -acum si aici - in genul fiintei parmenidiene indentificata cu gandirea ( sigur in cazul tau constiinta probabil refera la ceva mult mai cuprinzator, gandirea probabil fiind doar un `gen ` al ei) In felul asta probabil explici paradoxul percetiei ( daca e un paradox ) prin care din ceva inconstient s-ar obtine ceva constient, paradoxul evolutionist prin care s-ar trece de la lipsa de constiinta la constiinta etc. Am mai vazut cateva postari de acolo ma inspir.
-------

care ar fi rostul obiectelor pe lumea asta dacă nu ar exista conştiinţa în care acestea să se reflecte prin actul percepţiei?
dacă aşteptaţi să expun teorii pe acest thread aşteptaţi degeaba.. de ce? pentru că mă feresc de asta.. adevărul nu poate fi afirmat, adevărul se revelează doar atunci când începi să negi pe rând totul.. ceea ce rămâne este adevărul.. deci nu există altă cale decât negaţia..

aştept păreri despre ce este conştiinţa, cum ia naştere..

-----
Insa si fizicienii pana sa explice au nevoie intai sa le vada
-----
da, şi fizicienii pentru a explica ceva au nevoie de acest simţ al lui ,,Eu sunt" fără de care nu există experienţă, pentru că nu are cine să o revendice..

------
Cine este Acela?
Si de ce cauta "sunetul unei singure palme aplaudand"?
Si cine depune marturie despre el ca "este"?
-------

Acela este unicul subiect..
el nu caută sunetul unei singure palme el este acel sunet, cu tot cu palmă..
cine depune mărturie? păi tot Acela.. pentru că este unicul subiect..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 8 Nov 2005, 02:02 PM

shipeshifter

Ma indoiesc ca vei revela adevarul pe calea asta, ceea ce se reveleaza astfel e poate doar limita gandirii de a-l concepte. Asta daca nu cumva tu deja ai o teorie si anume ca adevarul e Nimicul absolut poate de tip budist sau ceva de genul asta. Si asta e tot o teorie. Si cand spui ca adevarul se obtine negand totul e o teorie, o afirmatie, nu poti scapa de conceptual. Ai impresia ca o faci recazi in el chiar in momentul negatiei. Afirmi ca adevar depasirea oricarui concept, negatia absoluta care in planul gandirii ar fi identica cu neantul.
In alte postari ai expus deja o teorie fie ea si doar la nivel descriptiv, vorbind despre constiinta in somnul profund etc
Stiu ca te feresti pentru ca nu iti place conceptualul. Dar te mai intreb ceva : daca adevarul e nimicul inseamna ca si eu sunt reprezinta un nimic ca egoul e o iluzie. Asta vrei sa spui? Prin asta s-ar iesi din dualitatea care incepe cu egoul?
Negatia permanenta se neaga si pe sine!

Acest topic a fost editat de alfa: 8 Nov 2005, 02:14 PM

--------
daca adevarul e nimicul inseamna ca si eu sunt reprezinta un nimic ca egoul e o iluzie. Asta vrei sa spui? Prin asta s-ar iesi din dualitatea care incepe cu egoul?
--------

adevărul trebuie să-l descopere fiecare.. eu nu spun acesta e adevărul..
Da, egoul este o iluzie.. persoana este o iluzie, naşterea şi moartea sunt iluzii..
în non-dualitate perechile de contrarii interdependente se dizolvă.. capătă acelaşi unic gust sau acelaşi sunet al unei singure palme care aplaudă ca să zic aşa..

----------
Ma indoiesc ca vei revela adevarul pe calea asta, ceea ce se reveleaza astfel e poate doar limita gandirii de a-l concepte. Asta daca nu cumva tu deja ai o teorie si anume ca adevarul e Nimicul absolut poate de tip budist sau ceva de genul asta. Si asta e tot o teorie. Si cand spui ca adevarul se obtine negand totul e o teorie, o afirmatie, nu poti scapa de conceptual. Ai impresia ca o faci recazi in el chiar in momentul negatiei. Afirmi ca adevar depasirea oricarui concept, negatia absoluta care in planul gandirii ar fi identica cu neantul.
----------

îţi propun o apercepţie instantanee anterioară gândului.. observă cum apare un gând şi cine devine conştient de acel gând.. observă fundalul din care apar şi în care dispar toate formele (gândurile dacă vrei).. când spun că adevărul străluceşte prin propria sa putere vreau să spun că nu este o teorie decât dacă priveşti numai cu mintea, fără acea apercepţie instantanee..
care este relaţia subiect-obiect? dar relaţia: cunoscător-cunoaştere-obiect al cunoaşterii?



Ce înţelegi prin nimic? poate nu înţelegem acelaşi lucru..
poţi concepe nimicul altfel decât lipsă a ceva?



Acest topic a fost editat de shapeshifter: 8 Nov 2005, 02:27 PM

Titlul topicului: "Nondualitate, locul perfect pentru a te sinucide".

Acest topic a fost editat de bonobo: 8 Nov 2005, 02:25 PM

Cine spune asta?

dacă Acela este unicul subiect nu îţi este clar cine spune asta?

bonobo l-ai ascultat pe Ken Wilber dar pe Peter Russell?

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 8 Nov 2005, 02:29 PM

shapeshifter

Daca egoul e o iluzie `cine` mai trebuie sa descopere adevarul? Iluzia? De ce ar trebui o iluzie sa descopere adevarul?In plus tot timpul trebuie sa si afirmi ceva nu poti nega totul am mai explicat. Iluzia exista si ea macar ca iluzie.

Tocmai asta incercam sa spun, nimicul e o lipsa a ceva, el nu poate fi conceput in sine, iar negatia permanenta se autodizolva prin intoarcerea asupra ei insesi. Ca sa obti nimicul ai nevoie de `ceva` in prealabil care e `altceva` decat el, pentru ca altfel nu ar mai avea sens negatia. Ca negatia sa aiba sens ai nevoie de ceva care sa fie negat: o forma, viata, moartea, dualitatea etc.

Acest topic a fost editat de alfa: 8 Nov 2005, 02:31 PM

------
Daca egoul e o iluzie `cine` mai trebuie sa descopere adevarul?
-----
adevărul se caută neîncetat pe sine însuşi.. de fapt iluzia nu există.. ea apare odată cu cunoaşterea.. nici o cunoaştere nici o iluzie, ignoranţă.. dacă vrei iluzia apare odată cu mişcările din Conştiinţă.. când Conştiinţa rămâne în ea însăşi (fără formă) nu mai există nici o iluzie, nici o dualitate.. asta se întâmplă de ex. în somnul adânc fără vise..

atâta timp cât priveşti nimicul dualist minţii îi va apărea ca neant, ca lipsă a ceva, ca vid.. pentru că mintea nu poate funcţiona decât cu forme cu conţinuturi în conştiinţă.. dar odată transcens dualismul acest nimic este totul pentru îmbrăţişează toate formele nefiind nimic în particular..

negaţia începe odată cu mintea şi ia sfârşit odată cu mintea.. dincolo nu se aplică nici un cuvânt.. ai înţeles acum de ce nu mă interesează expunerea de teorii, concepte? singurul mod de a ne ,,apropia" de Acela prin cuvinte este dialogul de tip socratian dacă vrei..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 8 Nov 2005, 02:42 PM

Nu.

shapeshifter

N-am spus ca o asemenea aperceptie nu ar exista. Dar inseamna ca tu intelegi altceva prin adevar. Tu identifici acea aperceptie cu adevarul, un adevar banuiesc dincolo de subiect si obiect un adevar in care subiectul si obiectul se `dizolva` in acea aperceptie. Dar nu stiu daca nu cumva aia e `traire`, nu stiu cat `adevar` mai exista acolo asa cum e conceput el in filosofie ca si corespondenta ( care introduce deja dualitatea) , coerenta, utilitate etc. E clar tu vorbesti despre altceva, despre traire, simtire..si dincolo de ele despre aperceptie.

shapeshifter

De ce se cauta adevarul neincetat pe sine insusi? Si cum a fost posibil sa se piarda? Daca exista o singura Constiinta de ce s-ar cauta pe sine? Are nevoie sa se `determine` ca la Hegel sa se `concretizeze`? Cum e posibil sa treaca de la `in sine` de la ramanerea in ea insasi la miscare acea Constiinta? Daca doar ea este de unde obtine `imboldul` catre miscare? Cum se naste iluzia din miscarile Constiintei? De ce ar mai fi iluzie? De ce n-ar reprezenta tocmai Constiinta in miscare?
Cum e posibil ca Unicul in plinatatea de sine sa se miste sau se caute?

Cum mai poate `imbratisa ` toate formele daca a trecut dincolo de orice forma? In ce sens trebuie sa inteleg `a imbratisa ` aici?

Asta ai incercat. Ai lansat intrebarile pentru a dovedi ca nu se poate raspunde la ele. Ai asteptat raspunsuri pe care sa le negi.

Acest topic a fost editat de alfa: 8 Nov 2005, 02:58 PM

------
N-am spus ca o asemenea aperceptie nu ar exista. Dar inseamna ca tu intelegi altceva prin adevar. Tu identifici acea aperceptie cu adevarul, un adevar banuiesc dincolo de subiect si obiect un adevar in care subiectul si obiectul se `dizolva` in acea aperceptie. Dar nu stiu daca nu cumva aia e `traire`, nu stiu cat `adevar` mai exista acolo asa cum e conceput el in filosofie ca si corespondenta ( care introduce deja dualitatea) , coerenta, utilitate etc. E clar tu vorbesti despre altceva, despre traire, simtire..si dincolo de ele despre aperceptie.
------

acea apercepţie este portiţa de ,,scăpare".. este anterioară oricărui gând.. pot gândurile deveni conştiente de ele însele?

----
Dar nu stiu daca nu cumva aia e `traire`
----
ce înţelegi prin ,,trăire"? senzaţie? ce este o senzaţie? este răspunsul corpului la un gând.. nu la asta m-am referit..

filosofia se învârte şi ea în cerc.. din cauza aceloraşi conceptualizări..

-----
De ce se cauta adevarul neincetat pe sine insusi?
-----
datorită căderii în dualitate.. deşi el rămâne unicul subiect..

----
Cum e posibil sa treaca de la `in sine` de la ramanerea in ea insasi la miscare acea Constiinta?
------
este acelaşi mecanism care are loc odată cu trecerea de la somnul adânc, somn cu vise, starea de veghe..

Conştiinţa începe să unduiască în vis iar apoi în starea de veghe, această unduire devine şi mai pronunţată, dând naştere iluzoriului EGO.. unde este acesta în somnul adânc când Conştiinţa este ,,eliberată" de forme?

------
Cum e posibil ca Unicul in plinatatea de sine sa se miste sau se caute?
------
Unicul rămâne imobil în toată manifestarea, fenomenalitatea.. este atât transcendent cât şi imanent acesteia.. este în afara timpului adică este atemporal, adică ACUM.. Conştiinţa este iluzia..
de fapt numenul şi fenomenalul nu sunt diferite..

-------
Cum mai poate `imbratisa ` toate formele daca a trecut dincolo de orice forma? In ce sens trebuie sa inteleg `a imbratisa ` aici?
-------

a trece dincolo de formă înseamnă aici a fi toate formele.. toate formele şi numele sunt vehicule ale Conştiinţei, care încercă neîncetat reîntoarcerea la ,,sursă"..

----
Cum se naste iluzia din miscarile Constiintei?
-----
prin apariţia EGO-ului.. prin ,,proprietatea" Conştiinţei de a se mişca către exterior (prin intermediul minţii)..
seamănă cu sunetul unul clopoţel pe fundalul liniştii.. la început există liniştea, apoi apare sunetul, apoi sunetul dispare în linişte.. acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul Conştiinţei..

îţi sugerez să cauţi şi să citeşti dacă nu ai făcut-o până acum studiul lui William James: Does ,,Consciousness" exist?
pentru a vedea clar care este relaţia subiect-obiect.. apoi Bertrand Russell - A history of western philosophy..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 8 Nov 2005, 03:28 PM

shipeshifter

Cum e posibil ca unicul subiect sa cada in dualitate?

Unduirea trimite deja la ideea de forma. Ca si miscarea dealtfel. Nu mai pot continua aici pentru ca vreau sa-ti dau un raspuns dincolo la pitagoreismul ala..cat ai postat acolo....
Oricum voi anticipa. Matematica nu are legatura cu Pitagora cu vechea conceptie a grecilor dupa care de fapt unitatea nici nu era un numar. Unitatea matematica este strict cantitativa, noncalitativa deci, intre doua unitati exista o perfecta omogenitate.