Ah roua, cunosc si eu aceasta poezie de mult timp si de cite ori mi-o reamintesc imi dau lacrimile!

“Sfînt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi”(1 Corinteni,3,17)

OMUL este suprema creaţie a lui DUMNEZEU şi – ca atare – perfect, ca alcătuire. Nimic nu lipseşte, nimic nu prisoseşte.

Fiecare om are rolul şi locul său. Necunoaşterea sau nerespectarea acestora conduc la cele mai mari tragedii.

OMULE ! Cunoaşte-te – ca să te respecţi !
Respectă-te – ca să-l respecţi şi pe celălalt, de lîngă tine !
Respectă-l pe celălalt, ca să-L respecţi pe DUMNEZEU !

De aici – începe IUBIREA !

NIMIC NU-I MAI MULT SAU MAI PUŢIN DECÎT
A FI OM !

Acest topic a fost editat de flori: 21 May 2006, 11:52 AM

Super poezia Roua si emotionanta !!


Si pentru ca tot sintem la capitolul acesta, postez si eu o povestioara din care reiese iubirea Creatorului fata de creatia sa, cum ne vedem noi de multe ori dar cum ne vede Dumnezeu, faptul ca oricit de lipsiti de valoare parem uneori, in ochii Lui sintem valorosi:


Într-o zi, cînd ajungi în faţa uşii tale, găseşti un pachet. Este împachetat frumos şi următoarele cuvinte sînt tipărite pe cutie: „cadou de la Creatorul Tău, Dumnezeu”. Nerăbdător, intri în casă şi imediat despachetezi cadoul. În cutie, găseşti o oglindă şi un bilet pe care scrie următoarele:

„Draga Mea Creaţie,

Această oglindă ţi-o dăruiesc pentru ca să stai în faţa ei şi să te priveşti în ea. Te observi ? Îţi vezi faţa obosită, îţi vezi desele şi măruntele riduri ? Îţi vezi ochii aprinşi în care la sfîrşitul zilei doar o sclipire se mai poate observa ? Îţi vezi inima, sentimentele profunde, sufletul întristat sau bucuros ?
Acum dacă te-ai privit suficient, te rog, şterge oglinda şi uită-te din nou în ea. Îţi voi spune cum te văd Eu pe tine !
Creaţia mîinilor Mele !
Eşti un fir de praf, dar eşti preţios în ochii Mei. Cînd ochii Îmi cutreieră Pămîntul, inima îmi saltă de bucurie atunci cînd Îmi aţintesc privirea asupra ta ! Văd în tine iubirea pe care o manifeşti faţă de Mine, bucuria cînd îţi reuşeşti propusele. Văd frumuseţea zîmbetului tău, sinceritatea inimii tale, ajutorul pe care îl oferi. Văd cum zi de zi, pe Mine mă cauţi, vorbeşti cu Mine, Mă glorifici cu gura ta. Dar şi altceva mai Văd.
Văd că eşti terminat şi obosit, sau că, corpul ţi-a slăbit din cauza unei boli. Văd ceea ce simţi ! Ştiu că deseori simţi că această lume doare, că nu mai suporţi, că te dai bătut, ţi-e frică, inima ţi-e tristă. Văd încercarea ta de a rămîne în picioare. Văd cum inima şi mintea luptă pentru ca pe mine să nu mă părăseşti. De aceea mi-ar plăcea să ştii: cînd plîngi tu, plîng şi Eu, cînd te bucuri tu, Mă bucur şi eu. Te rog, lasă-Mă să te ajut, să-ţi ofer ocrotirea Mea părintească. Vindecare îţi ofer, alinare, zidire sufletului tău.
Te cunosc ! Te rog NICIODATĂ să nu Mă părăseşti. Prietenia noastră şi credinţa puternică pe care o ai te vor sprijini în orice încercare !”

Acum, la sfîrşitul rîndurilor, mîhnit şi cu o inimă umilă, întreabă-te:
„Dumnezeule, eu acest cadou nu-l merit. De ce îl primesc de la Tine ?”
La aceasta Dumnezeu cu bucurie îţi răspunde: „Dar încă nu simţi ? Încă nu ţi-ai dat seama ? De aceea primeşti acest cadou de la Mine, pentru că Eu TE IUBESC pe tine !

Da, stiu, aici ar trebui date texte...daca stiti alt loc mai bun unde sa pun clipul de mai jos, dati'mi de veste: Imbratisari

Frumos clip, cum spunea si un trecator..."ar trebui sa participam mai multi...in felul acesta ni se imbogateste sufletul"
In rest... sa iubim cum iubeste Dumnezeu.Traim in pacat zi de zi, ani de ani...cu toate astea Dumnezeu ne iubeste si ne iarta chiar si dupa 100 de ani.Putem incerca si noi cu o persoana necunoscuta sau macar cu persoana de linga noi?Atunci putem spune ca iubim cu adevarat...dezinteresati.

Bubu, "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". Daca ne-am ridica la inaltimea acestor cuvinte!

Da, cuvinte simple si arhicunoscute.Dar in spatele lor ca si in spatele altora se ascunde o parte din sensul vietii.De cite ori sa iert persoana de linga mine?...raspunsul il avem in citatul de mai sus a lui Andra.Noua ne e greu sa iertam(mereu) dar sa mai si iubim... ca pina la urma despre asta este vorba.Despre iubire, dragoste si nu numai fata de persoanele care ne raspund tot cu bine...ci fata de tot ceea ce ne inconjoara.Recunosc ca de f.multe ori reusesc sa iert persoane care mi-au facut mai mult sau mai putin rau...si asta in mod constant, dar simt ca lucrul asta nu vine de la mine ci vine ca o forta divina mereu.Ramin totusi la parerea ca Iubirea este un lucru divin si daca nu ai cunoscut pe Dumnezeu nu poti sa spui ca ai iubit....poate ca se cheama altfel ceea ce simtitm dar nu iubire.O iubire care azi este si peste 30 de ani nu mai este datorita unor situatii...asta nu a fost iubire....Dumnezeu nu este ca un pahar cu apa din care sa bem numai cind ne este sete, Dumnezeu trebuie sa fie un mod de viata...si de aici trebuie sa ne aflam noi scopul nostru in aceasta viata.

Si acum un citat despre iubire:
" Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă bleastămă, faceţi bine celor care vă urăscşi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc; căci el face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?"

Acest topic a fost editat de bubu: 19 Jun 2008, 09:18 AM

A iubi înseamnă a ierta. - Părintele Savatie Bastovoi
A iubi înseamnă a pierde controlul. - Paulo Coelho

"De fiecare data cand ierti, tu dizolvi o conditie pe care ai impus-o propriei tale capacitati de a iubi." - Paul Ferrini

A iubi inseamna a te identifica cu persoana iubita (Francois de Sales).

A te ruga inseamna a-ti varsa sangele (Sfantul Siluan Atonitul, http://sfantulioancelnou.trei.ro/carti/Sfa...smereniei1.htm).

"Viata inimii este dragostea, iar moartea inimii sunt inrairea si vrasmasia impotriva fratilor. Domnul pentru aceea ne tine pe pamant, ca se ne patrundem inimile noastre intru totul de dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele. Aceasta asteapta El de la fiecare dintre noi. Acesta este scopul existentei lumii". (Sf. Ioan de Kronstadt).